Contestaţie la executare. Decizia nr. 1195/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1195/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 1517/312/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1195 R
Ședința publică din data de 05.11.2013
Completul constituit din:
Președinte - T. I.
Judecător – D. C. T.
Judecător – C. G.
Grefier – S. R. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul – contestator I. DE P. AL JUDETULUI I., împotriva sentinței civile nr. 1326 din 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul –pârât, N. C. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că recurentul –contestator a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Tribunalul, față de lipsa relațiilor în acest dosar apreciază că nu mai este necesară revenirea cu adresă ca în precedent, având în vedere faptul că în celelalte dosare, ce au același obiect, răspunsul recurentei-contestatoare este în același sens cu adresa nr. 15.916/1/04.11.2013.
Totodată, tribunalul ia act și, față de actele și lucrările dosarului, apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și socotindu-se lămurită, în temeiul art. 150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia, la data de 18.06.2013 INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, cu sediul în mun. Slobozia, . formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 07.05.2013 pronunțată de această instanță în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1326 din data de 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul IPJ Ialomița împotriva intimatului N. C..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr. 639/F din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ (nr. în format vechi 15/2009), rămasă irevocabilă s-a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial IPJ Ialomița, în numele membrilor de sindicat cuprinși în dispoziția Inspectorului Șef IPJ Ialomița din 10 aprilie 2007, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, pârâtul fiind obligat la plata orelor suplimentare prestate peste durata normală a timpului de lucru, în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare în această perioadă (01.01._08), sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Prin Încheierea din data de 04.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, instanța, la solicitarea Biroului Executorului Judecătoresc M. A., a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 639/F/04.09.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosar nr._ (nr. format vechi 15/2009).
Instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată contestația la executare, reținând că intimatul a fost membru de sindicat și angajat al contestatorului, care nu a achitat nici măcar o parte din suma totală datorată ,având la dispoziție suficient timp pentru executarea de bună voie a acestui titlu executoriu sau măcar pentru respectarea prevederilor legale a mecanismului de eșalonare a plăților.
S-a mai reținut de către instanța de fond incidența în cauză a prevederilor OUG 71/2009 si faptul că obligația de punere în executare a fost analizată, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu o exigență sporită, în cazul în care debitor al obligațiilor ce rezultau din hotărâre era Statul însuși, prin instituțiile sale (a se vedea cauza Bourdov, dar și o . hotărâri pronunțate împotriva României: S. - hotărârea din 29 septembrie 2005, Miclici - hotărârea din 20 decembrie 2007, O. - hotărârea din 29 iulie 2008, T. - hotărârea din 29 iulie 2008, N. - hotărârea din 21 aprilie 2009 etc.).
Având in vedere aceste considerente și dispozițiile legale mai sus analizate, precum si faptul ca, in speta, contestatorul nu a inteles sa respecte graficul de esalonare instituit prin dispozitiile legale precitate, instanta de fond a apreciat ca intimatul este indreptatit sa obtina executarea silita a intregii sume datorate, care a devenit astfel scadentă, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii recurentul arată că prin sentința recurată instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare silită, pe considerentul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. 71/2009 întrucât contestatoarea, în calitate de debitor, nu a plătit, până la acest moment nicio sumă de bani din titlul executoriu, fără a reține dispoziția imperativă a actului normativ derogator de la dreptul comun, în sensul suspendării oricărei proceduri de executare silită până în 2016.
Recurentul consideră că instanța de fond, în aprecierea lipsei de interes a debitorului nu a evidențiat, în niciun fel că titlul executoriu nu cuprinde o sumă certă și nici faptul că efectuarea acestui calcul este o activitate deosebit de complexă.
Mai susține că admiterea unei executări silite ar duce doar la blocarea activității instituției, întrucât aceste sume nu sunt calculate pentru fiecare reclamant în parte, iar aprecierea cuantumului lor de către persoane neabilitate, care nu au acces la evidențele clasificate și care întocmesc situații neconforme, raportându-se la dreptul comun și nu la legislația salarizării aplicabile polițistului, poate genera plata unor drepturi nereale, ce nu se regăsesc în dispozitivul instanței ce a judecat cererea inițială. Termenul stabilit prin O.U.G. 71/2009 de către legiuitor a avut în vedere și complexitatea acestor activități, a respectării normelor imperative legate de documentele clasificate, a efectuării unor plăți exact în temeiul muncii prestate.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea contestației la executare.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod Procedura Civila.
Recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând sentința recurată în raport de motivele invocate și având în vedere probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Ca o chestiune prealabilă trebuie precizat că, în raport de data înregistrării cererii de executare silită la executorul judecătoresc și de prevederile art.3 din Legea nr.76/2012, cauza în speță este supusă și se va judeca potrivit dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă.
Motivul de recurs privind lipsa de interes a creditorului în promovarea executării silite și greșita soluționare de instanța de fond a acestei excepții nu este fondat.
Astfel, prin interes se înțelege folosul practic, imediat pe care partea îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare și având în vedere că intimatul creditor deține un titlu executoriu în baza căruia trebuia să primească de la recurenta contestatoare din totalul drepturilor salariale un procent de 5% aferent anului 2012 și nu a primit acești bani, se reține că acesta justifică interes în cauză, constând în suma de bani pe care trebuie să o primească.
În ceea ce privește motivarea recurentei privind faptul că titlul executoriu constând în sentința civilă nu cuprinde o sumă certă și faptul că efectuarea acestui calcul este o activitate deosebit de complexă, aceasta nu poate fi reținută deoarece, pe de o parte, potrivit art.3712 alin.2 cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
În speță, contestatoarea putea solicita stabilirea exactă a sumei în cadrul procesului de fond sau lămurirea hotărârii iar în lipsa unei astfel de cereri, potrivit articolului de lege menționat, calculele vor fi făcute, în caz de executare silită, de către executorul judecătoresc care poate apela și la un expert contabil dacă operația este complexă.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici apărarea potrivit căreia executarea silită ar duce la blocarea activității contestatoarei deoarece, așa cum a reținut și instanța de fond, aceasta nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru punerea în executare, de bună voie, a hotărârii judecătorești, în cei trei ani de zile scurși de la obținerea titlului executoriu de către intimat și până la momentul cererii de executare silită.
Motivul de recurs privind incidența O.U.G. 71/2009 este fondat dar cu următoarele mențiuni:
Textul de lege prevede că în cursul termenului prevăzut orice procedura de executare silita se suspenda de drept dar trebuie interpretat în sensul că nu este posibilă executarea silită a sumelor cuprinse în titlurile executorii care nu sunt exigibile conform termenelor prevăzute la art.1 din ordonanță. Atâta timp cât instituția debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la termen, creditorul are posibilitatea executării silite a sumelor scadente.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei că potrivit O.U.G. 71/2009 este suspendată orice procedură de executare până în anul 2016, această susținere fiind contrazisă de chiar textul de lege invocat care prevede eșalonarea plății până în 2016, acesta fiind momentul în care plata sumelor prevăzute în titlurile executorii trebuie finalizată.
Așa fiind, se reține că debitoarea beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, exigibilitatea creanței fiind amânată până la 31.12.2012, creditorul putând apela la procedura încuviințării executării silite numai după expirarea acestui termen și numai în limita sumelor ce trebuiau plătite în cursul acestui an.
Cum din motivarea contestației și a recursului, rezultă că recurenta contestatoare nu a efectuat nicio plată către intimatul creditor, în baza titlului executoriu – sentința civilă nr.639/F/2009; creanța reprezentând 5% din valoarea titlului executoriu aferentă anului 2012 este exigibilă, astfel că pentru această sumă executarea silită este întemeiată, apărând ca neîntemeiată pentru restul valorii titlului executoriu care nu este exigibil.
Respingând în întregime contestația la executare și menținând executarea silită pentru întreaga sumă din titlul executoriu, deși aceasta nu era în întregime scadentă, nesocotind astfel termenele de eșalonare a plății prevăzute de O.U.G. nr.71/2009, instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază recursul ca fiind întemeiat, urmând să îl admită și să modifice în tot sentința civilă nr. 1326 din data de 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în sensul admiterii contestației la executare formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița în contradictoriu cu intimatul N. C. și anulării în parte a actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 36/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc „M. A.” în ceea ce privește cuantumul debitului datorat de contestatoare.
Va dispune continuarea executării pentru procentul de 5% din valoarea titlului executoriu, reprezentând sentința civilă nr. 639/F/04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița, debit aferent anului 2012.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, admite recursul declarat de recurentul-contestator Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, cu sediul mun. Slobozia, .. 13-15, jud. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 07.05.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o modifică în tot.
Admite contestația la executare formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița împotriva formelor de executare emise de B.E.J „M. A.” în dosarul de executare nr. 36/2013, pe care le anulează în parte, în ceea privește cuantumul debitului datorat de contestatoare.
Dispune continuarea executării pentru procentul de 5% din valoarea titlului executoriu reprezentând sentința civilă nr.639/F/04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, debit aferent anului 2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Jud.T. I. D. C. T. C. G. S. R. D.
Red.tehnored.C.G
2 ex/11.11.2013
Judec.fond A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 829/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 2997/2013. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
