Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul IALOMIŢA

Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 4584/312/2009

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 879R

Ședința publică de la 24 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – T. I.

Judecător – D. C. T.

Judecător – C. G.

Grefier – Z. N.

Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă G. R., împotriva sentinței civile nr.630/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. L. SLOBOZIA, având ca obiect obligație de a face revendicare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă G. Rădița, reprezentată de avocat S. V. și intimatul-reclamant C. L. Slobozia, prin consilier juridic T. A. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurenta-pârâtă a depus dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei cu chitanța . nr._/18.06.2013. Se mai învederează că intimatul-reclamant C. L. Slobozia a depus întâmpinare.

Reprezentantul intimatului-reclamant depune împuternicire de reprezentare juridică și Hotărârea privind numirea în funcția de consilier juridic gradul I.

Apărătorul recurentei-pârâte depune dovada demersului efectuat la Primăria Municipiului Slobozia, cu data expedierii, și precizează că hotărârea privind cesionarea suprafeței de teren urmează să-i fie comunicată personal recurentei.

Reprezentantul intimatei-reclamante învederează că există o cerere de concesionare a terenului pe care îl ocupă în plus din partea recurentei, dar i s-a formulat răspuns în sensul că mai întâi trebuie făcut un studiu de oportunitate, iar pentru concesionare se organizează licitație publică, în condițiile legii, și nu prin atribuire directă.

De asemenea, menționează faptul că pentru ședința Consiliului local din data de 30.09.2013 nu există un material care să o privească pe recurentă.

Apărătorul recurentei-pârâte arată că a fost depus studiul de oportunitate și documentația cadastrală de către recurentă și, întrebat fiind, arată că la acest moment clienta sa nu este în posesia unui contract de concesiune, dar i s-a comunicat faptul că urmează să intre în posesia lui.

Reprezentantul intimatei-reclamante arată că în opinia sa nu are relevanță încheierea unui contract de concesiune.

Tribunalul, întrucât din dovada depusă la dosar rezultă faptul că este înregistrată o cerere la Primăria Slobozia, fără a se cunoaște conținutul acesteia, apreciază ca irelevante susținerile apărătorului recurentei-pârâte.

Apărătorul recurentei-pârâte solicită suspendarea cauzei în temeiul art.1551 Cod procedură civilă motivat de faptul că recurenta nu a depus documentele necesare în vederea unei juste soluționări a cauzei.

Reprezentantul intimatei-reclamante arată că se opune suspendării cauzei.

Tribunalul respinge cererea de suspendare a cauzei, motivat de faptul că temeiul juridic al dispozițiilor art.1551 Cod procedură civilă se referă la altă situație juridică, iar despre aspectul care încearcă a fi dovedit apreciază că s-a pronunțat în sensul că până la această dată recurenta nu a făcut dovada existenței unui contract de concesiune.

Apărătorul recurentei-pârâte, întrebat fiind, arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.

Reprezentantul intimatei-reclamante arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.

Tribunalul ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.

Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, în cererea de recurs neexistând vreun motiv de nelegalitate al sentinței recurate.

Din punctul său de vedere sentința instanței de fond este temeinică și legală, fiind produsul întregului material probator administrat, motiv pentru care solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.

După deliberare.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 630 din 5 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis acțiunea așa cum a fost precizată formulată de reclamantul C. L. AL MUNICIPIULUI SLOBOZIA, cu sediul in Slobozia, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâta G. RĂDIȚA, domiciliată în orașul M., ..23, județul Prahova și cu reședința în Slobozia, ..9, județul Ialomița.

A obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 148 mp teren și să înscrie lucrările de construcție aferente construcției C2 în suprafața de teren deținută de aceasta în proprietate.

S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, rezultă că pârâta a edificat construcții pe o suprafață de teren de 308 mp, din care are titlu de proprietate numai pentru 160 mp., dobândit prin contract de vânzare – cumpărare, ocupând fără drept o diferență de 148 mp., ce aparține domeniului public.

Situația de fapt reținută de instanță, a fost considerată de aceasta ca fiind recunoscută și de către pârâtă, atâta timp cât a solicitat ca reclamantul să-i concesioneze diferența de teren pe care o are în plus, peste cea deținută în proprietate ca urmare a cumpărării.

Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal, prin cererea transmisă prin poștă la data de 22 aprilie 2013, a declarat recurs motivat pârâta G. Rădița criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Aceasta susține că față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care reiese că expertul nu a putut determina cu exactitate care era suprafața de teren de 160 mp. obiect al contractului de vânzare – cumpărare pe baza căruia i-a fost eliberată autorizația pentru executarea lucrărilor de construcție, având în vedere și că a edificat locuința pe terenul în litigiu în baza unui certificat de urbanism, care s-a eliberat în condițiile în care a deținut un plan de situație întocmit de o persoană autorizată și care a fost respectat, se impune respingerea acțiunii reclamantului, acesta urmând a-i soluționa pe cale amiabilă și cererea de concesionare a diferenței de teren deținută în plus.

Intimatul C. local al Municipiului Slobozia a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Se apreciază de către acesta ca neîntemeiate susținerile recurentei, în condițiile în care probele administrate în cauză dovedesc faptul că locuința a fost edificată de către G. Rădița pe un teren deținut numai parțial în proprietate, expertiza efectuată reliefând că realizarea construcției nu se putea face numai pe terenul asupra căruia are un titlu legal și fără ca să fie demolată construcția ce era amplasată pe acesta la data cumpărării.

Câtă vreme recurenta a solicitat într-o altă cauză obligarea intimatului la refacerea planului de situație și reautorizarea construcției, cerere respinsă în lipsa depunerii documentelor legale, se apreciază că situația reținută de instanța de fond a fost implicit recunoscută de către pârâtă.

Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, constată recursul ca nefiind fondat urmând a-l respinge pentru cele ce urmează:

Expertiza efectuată în cauză probează fără dubiu că pârâta a edificat o construcție fără a respecta autorizația de construire deținută și nici certificatul de urbanism, stabilind totodată că față de forma terenului deținut în proprietate de către pârâtă, coroborat cu dimensiunile proiectate și autorizate ale clădirii, aceasta era imposibil de realizat conform schiței care a stat la baza eliberării, chiar și în varianta în care clădirea s-ar fi amplasat la distanța minimă față de clădirea existentă pe teren.

În condițiile în care peretele clădirii se află pe hotar, având strașina înfundată realizată pe domeniul public, în afara terenului proprietatea pârâtei, iar un stâlp de beton pe care se află cablul de telefonie este situat în curtea acesteia, tribunalul consideră că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, respectiv deținerea de către recurentă a unei suprafețe de teren fără titlu, ceea ce, în raport cu recunoașterea pârâtei că face demersuri pentru a-i fi concesionată acest teren, justifică soluția instanței de fond, care în mod legal a admis reclamantului.

Cum lăsarea în proprietate a terenului în suprafață de 148 mp., ocupat fără titlu de către pârâtă, presupune înscrierea construcției în limitele terenului pe care aceasta îl deține în proprietate, tribunalul apreciază că întemeiat acțiunea a fost admisă și sub cel de al doilea capăt de cerere, astfel că recursul declarat de către recurenta G. Rădița împotriva sentinței civile nr. 630 din 5 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia urmează a fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta G. RĂDIȚA, domiciliată în orașul M., ..23, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.630 din 5 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Ia act că intimatul C. L. Slobozia nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2013.

PreședinteJudecătorJudecătorGrefier

Red./Tehnored. D.C.T.

2 ex/09.10.2013

Jud fond R. E. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul IALOMIŢA