Pretenţii. Decizia nr. 1269/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1269/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 2694/312/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1269 R
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – B. M.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă P. J. împotriva sentinței civile nr.1453/16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat I. O. reprezentând pe recurenta-pârâtă și avocat P. C. reprezentând pe intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat I. O. pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat P. C. pentru intimata-reclamantă, de asemenea, nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și față de faptul că nu mai sunt cereri sau excepții de formulat, apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea respectiv combaterea recursului.
Avocat I. O. pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și a se constata că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, nu este demonstrată legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, prejudiciul creat și vinovăția pârâtei.
Mai arată că din expertiza efectuată în cauză nu rezultă cu exactitate prejudiciul creat de recurentă.
Solicită admiterea recursului și plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocat, conform chitanței depuse și taxă judiciară de timbru.
Avocat P. C. pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că prin probatoriul administrat s-a demonstrat culpa recurentei și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat iar expertiza a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, concluzionând că scurgerile de apă proveneau din apartamentul recurentei care nu avea defecțiuni la instalați ci pur și simplu uita apa deschisă.
Solicită respingerea recursului, cu plata cheltuielilor de judecată conform chitanței depuse.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1453 din data de 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta G. A. domiciliată în Slobozia, ..U.10, ., . în contradictoriu cu pârâta P. J. domiciliată în Slobozia, ..U.10, ., ..
S-a omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit în cauză de Dl. Expert C. V..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.600 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat.
În baza art. 274 C.proc.civ. a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.414 lei reprezentând cheltuieli de judecată (414 lei taxă judiciară și timbru judiciar, 400 lei onorariu expert și 600 lei onorariu de avocat), respingându-se cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta G. A. a chemat-o în judecată pe pârâta M. J., solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra să se pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la plata contravalorii degradărilor si distrugerilor produse prin inundare în timp repetat apartamentului reclamantei, prejudiciu pe care l-a evaluat la suma de 5000 de lei.
Din documentele depuse la dosar, susținerile părților și răspunsurile la interogatoriu coroborate cu declarațiile martorilor T. L., G. A. și P. M. audiați în cauză și concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul C. V., instanța a reținut că părțile dețin în mun. Slobozia, . care se învecinează, reclamanta fiind proprietarul apartamentului aflat sub cel în care locuiește pârâta și în repetate rânduri apartamentul reclamantei a fost inundat de către pârâtă, martorii reclamantei constatând personal acest lucru. S-a reținut pe baza concluziilor raportului de expertiză că apartamentul reclamantei a suferit degradări prin inundare în luna februarie a anului 2012, că acestea se datorează inundărilor repetate, apa provenind din folosirea necorespunzătoare de către pârâtă a instalațiilor sanitare și nu din defecțiuni ale acestor instalații, iar valoarea prejudiciului este în cuantum de 4.600 lei (valoare rotunjită).
În raport de faptul că declarația concubinului pârâtei, martorul G. A., este contrazisă de declarațiile celorlalți doi martori audiați în cauză, fotografiile atașate la dosar și celelalte probe administrate, ținând cont și de relația martorului cu pârâta, instanța a apreciat declarația acestuia ca fiind nesinceră și neconformă cu realitatea și în aceste condiții a înlăturat-o.
Reținând ca temei juridic al pretențiilor răspunderea civilă bazată pe dispozițiile art.1349 și 1357 cod civil instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiții pentru angajarea răspunderii, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În ceea ce privește fapta ilicită instanța a reținut că aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau intereselor legitime ale altei persoane.
În speță, având în vedere dispozițiile art.14, art.17 și art.18 din Legea nr.230/2007, probele analizate și principiul potrivit căruia exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie realizată în mod abuziv ci înfăptuită cu bună credință și fără a stânjeni pe alții în exercitarea drepturilor lor, instanța a apreciat că în speță se poate reține existența faptei ilicite a pârâtei, Legea nr. 230/2007 stabilind obligația persoanelor răspunzătoare de a acoperi prejudiciile cauzate.
Prejudiciul cauzat reclamantei ce rezultă din probatoriul administrat în cauză, coroborat cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul C. V., are caracter cert și este în cuantum de 4.602,84 lei (fiind rotunjit de expert la suma de 4.600 lei), însă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei sume de doar 4.600 lei, condiții în care, având in vedere principiul disponibilității ce guvernează materia dreptului civil, instanța a reținut ca valoare a prejudiciului suma de 4.600 lei, neputând să acorde mai mult decât s-a cerut de către reclamantă.
În raport de soluția dispusă, în baza art. 274 C.proc.civ., a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.414 lei reprezentând cheltuieli de judecată (414 lei taxă judiciară și timbru judiciar, 400 lei onorariu expert și 600 lei onorariu de avocat), respingând cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta-pârâtă arată că, în opinia sa, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale deoarece din probatoriul administrat nu este demonstrat raportul de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul creat și vinovăția pârâtei.
Susține acest punct de vedere prin prisma faptului că raportul de expertiză întocmit în cauză trebuia refăcut deoarece expertul nu a făcut nici un fel de constatări în apartamentul pârâtei și nici nu a luat în considerare posibile defecțiuni la instala comună de apă a locatarilor, lucru susținut și de unul dintre martorii audiați care a constatat și el că nu are probleme în schimb se agrava infiltrația de apă din locuința sa.
O altă critică adusă sentinței atacate constă în faptul că instanța de fond a înlăturat declarația martorului G. A. pe motiv că este contrazisă de declarațiile celorlalți martori, ceea ce este greșit având în vedere că declarația acestuia se coroborează cu declarația martorului P. M. dar și cu relatările lui G. A., toți trei susținând același lucru. Consideră că prima instanță ar fi trebuit să solicite expertului să afle cauza defecțiunilor și nu să omologheze un raport de expertiză care a fost întocmit fără a se întreprinde constatări sau verificări în apartamentul recurentei sau la instalația comună a blocului.
Față de aceste aspecte consideră că nu există legătură de cauzalitate între culpa pârâtei și prejudiciul suferit de intimată iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
În drept își întemeiază recursul pe dispozițiile art.312 Cod.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În apărare arată că recurenta-pârâtă locuiește în apartamentul de deasupra apartamentului său și în repetate rânduri aceasta uită apa deschisă sau nu se ocupă în mod corespunzător de curățarea balconului de zăpadă provocând inundarea locuinței și degradarea tencuielii de pe pereți și tavan.
Consideră că a fost probată culpa recurentei și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul creat, iar expertiza a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, pârâta fiind cea care nu a permis accesul expertului în locuința sa pentru a evalua situația și mai mult, expertul a avut ca obiective să evalueze daunele din locuințele sale, ale intimatei.
Martorii audiați, cu o singură excepție, au declarat că scurgerile de apă proveneau cu certitudine din apartamentul recurentei care uita apa deschisă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art.115 și următoarele C.pr.civ. și în susținere solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Primul motiv de recurs privind neîndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii delictuale, dată fiind lipsa raportului de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciul creat și lipsa vinovăției pârâtei, nu este fondat.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu acesta rezultă atât din declarațiile martorilor care au arătat că inundația apartamentului reclamantei din februarie 2012, mai precis 12.02.2012 a avut loc din cauza pârâtei, martorul P. M. declarând chiar că pârâta le-a spus atunci când au fost în apartamentul ei că i s-a spart un furtun de la mașina de spălat, cât și din raportul de expertiză în care se arată că degradările finisajelor din apartamentul reclamantei au fost cauzate de infiltrațiile de apă, provenite din apartamentul situat la etajul următor, locuit de pârâta P. J.. Se mai arată în lucrare și faptul că infiltrațiile de apă au fost repetate, fiind cauzate nu de defecțiuni ale instalațiilor sanitare ci de folosirea necorespunzătoare a acestora (uitarea robinetelor deschise).
Nu este fondată critica recurentei cu privire la raportul de expertiză și solicitarea de refacere a lucrării deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, pârâta nu s-a prezentat la prima convocare, când nu era internată în spital iar ulterior nu a invocat această împrejurare, astfel că în mod obiectiv și din culpa pârâtei expertul nu a mers și în locuința ei pentru constatări.
Nici al doilea motiv de recurs nu este fondat, din lecturarea declarațiilor martorilor constatându-se că declarația martorului G. A. este în contradicție cu declarațiile celorlalți martori – T. L. și P. M. iar G. A., invocat în motivarea recursului, nu a fost audiat ca martor.
În ceea ce privește susținerea că prima instanță ar fi trebuit să solicite expertului să afle cauza defecțiunilor și nu să omologheze un raport de expertiză care a fost întocmit fără a se întreprinde constatări sau verificări în apartamentul recurentei sau la instalația comună a blocului, de asemenea nu este fondată și nu poate fi reținută deoarece pe de o parte, pârâta era cea care trebuia să-și formuleze apărările, inclusiv să propună obiective pentru proba cu expertiză, ceea ce nu s-a întâmplat în speță, iar pe de altă parte, potrivit art.129 alin.51 cod procedură civilă părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Cum motivele de recurs invocate nu se circumscriu dispozițiilor art.304 sau art.3041 cod procedură civilă, neexistând nici un motiv de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, urmând să îl respingă.
Având în vedere că recurenta pârâtă este cea care a căzut în pretenții, în baza art.274 cod procedură civilă tribunalul o va obliga pe aceasta către intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă P. J. domiciliată în Slobozia, ..U.10, ., . împotriva sentinței civile nr.1453 din data de 16.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Obligă recurenta-pârâtă către intimata-reclamantă G. A. la 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. B. M. M. L. I. B. C.
Red.tehnored. IMR
2 ex/17.12.2013
Judec.fond Ș. N.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
