Ordin de protecţie. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3513/312/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 116/A
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - L. I. M.
Judecător – R. M. I.
Procuror – C. C.
Grefier – A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de apelanta - reclamantă F. M. F. împotriva sentinței civile nr. 2070 din 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul - pârât F. S., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile, apelanta - reclamantă F. M. F., personal și asistată de avocat B. A., substituind pe avocat O. E., cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 1054/14.10.2013, iar intimatul - pârât F. S., personal și asistat de avocat S. A., cu delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 1055/14.10.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, procedura de citare, după care;
Apărătorul apelantei-reclamante solicită, în susținerea apelului, încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar, nemaiavând alte cereri sau excepții de formulat în cauză.
Apărătorul intimatului nu se opune, neavând cereri sau excepții de formulat.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelanta-reclamantă. Totodată, pune în discuția părților cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta Faitaș M.-F..
Avocat B. A., pentru apelanta - reclamantă F. M. F., solicită repunerea în termenul de apel, având în vedere că aceasta nu a putut formula în termenul legal de trei zile de la pronunțare calea de atac, din motive obiective, întrucât se afla internată în spital, susținerile fiind dovedite cu înscrisuri.
Avocat S. A., pentru intimatul - pârât F. S., consideră că apelul nu a fost promovat în termenul legal de trei zile, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată la data de 12.09.2013, iar calea de atac a fost exercitată de reclamantă abia în data de 18.09.2013.
Deliberând, tribunalul admite cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta - reclamantă F. M. F., având în vedere că a fost dovedită existența motivelor temeinice pentru care apelul a fost exercitat peste termen, în perioada 10 – 20.09.2013, partea fiind internată în spital, aspect ce reiese din biletul de ieșire din spital depus la dosarul cauzei.
Totodată, luând act că nu mai sunt alte cereri sau excepții, constată procedura probatorie încheiată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Avocat B. A., pentru apelanta - reclamantă F. M. F., solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2070 din 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia. Consideră că ne-am afla la limita unei erori materiale, instanța de fond reținând reședința pe care reclamanta a avut-o la momentul promovării acțiunii, respectiv la adresa din ..88, județul Ialomița, deși a solicitat reintegrarea în locuința familiei, respectiv în mun. Slobozia, .. F3, . pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locuința de domiciliu și nicidecum față de locuința temporară situată la părinții săi, ..88, județul Ialomița, unde nu a intenționat vreodată să rămână.
Pentru motivele invocate și în scris prin cererea de recurs/apel, solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat asistență juridică obligatorie.
Avocat S. A., pentru intimatul - pârât F. S., consideră că instanța de fond a dispus corect ca pârâtul să nu fie evacuat din locuința comună, atâta timp cât apelanta a fost cea care a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat la părinții săi, unde și-a stabilit domiciliul, astfel că, nu poate fi considerată o eroare a instanței. De asemenea, arată că apelanta își justifică cererea de reintegrare pe faptul că nu ar avea spațiu de locuit și nici posibilități de încălzire, însă nu a făcut și dovada acestor aspecte.
Susține că apelanta a fost cea care nu a respectat hotărârea instanței de fond și a revenit în domiciliul conjugal, iar pentru a evita orice conflict, intimatul a fost nevoit să părăsească locuința și să se mute la părinții săi.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a cererii de apel, pe care o consideră fondată și întemeiată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.2070 din data de 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis în parte cererea având ca obiect emitere ordin de protecție, formulată de reclamanta FAITAȘ M. – F. în contradictoriu cu pârâtul FAITAȘ Ș..
A fost obligat pârâtul să păstreze o distanță minimă de 150 metri față de reclamantă și față de rudele acesteia, să păstreze o distanță minimă de 150 metri față de locuința actuală a reclamantei, din municipiul Slobozia, .. 88, județul Ialomița și i s-a interzis pârâtului să o contacteze pe reclamantă telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
Măsurile au fost dispuse pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 19 octombrie 1996, în municipiul Slobozia, județul Ialomița.
Părțile au locuit la adresa din municipiul Slobozia, . F3, scara A, apartament 18, județul Ialomița, până la data de 02.07.2013, când reclamanta a părăsit domiciliul comun, mergând la domiciliul părinților săi, din municipiul Slobozia, .. 88, județul Ialomița, unde locuiește și în prezent.
Din coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei (Rezoluția nr. 774/P/2013, dată de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia, județul Ialomița la data de 11.04.2013 – fila 15 din dosar; Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nr._/20.03.2013, al Poliției municipiului Slobozia – Biroul de ordine publică - fila 16 din dosar; fișa nr._/16.03.2013, întocmită de Spitalul Județean de Urgență Slobozia – Unitatea primire urgențe – filele 20 - 25 din dosar) cu declarațiile martorilor audiați în cauză urmare solicitării părților, precum și cu aspectele declarate de părți, instanța a apreciat că rezultă suficiente indicii cu privire la existența unei situații tensionate, conflictuale în această familie, precum și cu privire la punerea în pericol a integrității psihice și fizice a reclamantei prin exercitarea de violențe din partea pârâtului.
Mai mult, reclamanta are o situație medicală specială, fiind încadrată în gradul de handicap accentuat, astfel cum rezultă din Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3387/29.11.2012, emis de Consiliul județean Ialomița – Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, cu valabilitate până la data de 21.11.2013 (fila 17 din dosar), având probleme de sănătate, conform actelor medicale aflate la dosarul cauzei (referatul medical întocmit de Institutul de urgență pentru boli cardiovasculare „Prof. Dr. C. C. I.” București – Secția chirurgie cardiovasculară 2 – fila 18 din dosar).
Analizând dispozițiile art. 4 și ale art.23 din Legea nr.217/2003, instanța de fond a reținut că pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție, este necesar să se dovedească existența unei stări de pericol pentru viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane, stare de pericol care să fie creată printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, scopul instituirii procedurii reglementate de textul de lege fiind acela al protejării membrului de familie asupra căruia se exercită acte de violență în una din formele prevăzute de art. 4 din acest act normativ.
Față de situația de fapt reținută a apreciat că se impune luarea de urgență a măsurilor necesare și emiterea ordinului de protecție, existând suficiente indicii în sensul că integritatea fizică și psihică a reclamantei a fost pusă în pericol, în mod intenționat, de către pârâtul din prezenta cauză.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de evacuare temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate, de reintegrare a sa în locuința din municipiul Slobozia, . F3, scara A, apartament 18, județul Ialomița și de limitare a dreptului de folosință al pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părți a locuinței comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu ea, instanța a reținut că reclamanta a părăsit domiciliul comun încă din iulie 2013, mergând la părinții săi, unde locuiește și în prezent.
Așadar, reclamanta are în prezent o locuință temporară, la care ea însăși a mers în situațiile de tensionate prin care a trecut, locuință ce îi conferă siguranță și stabilitatea psihică de care are nevoie, având în vedere situația medicală specială în care se află, despre care s-a făcut vorbire anterior.
Aceste aspecte privind locuința temporară a reclamantei, dublate de măsurile dispuse prin ordinul de protecție, sunt, în opinia instanței, necesare și, totodată, suficiente la acest moment pentru o protecție eficientă a victimei violenței.
Reclamanta nu a justificat în niciun fel solicitările sale privind evacuarea pârâtului din locuința comună și reintegrarea sa în locuință, pe calea specială, a ordinului de protecție.
Scopul instituirii procedurii speciale, reglementate de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violenței în familie este, așa cum s-a arăta și anterior, acela de a proteja membrul de familie asupra căruia se exercită acte de violență, iar nu de a soluționa aspecte ce țin de dreptul de proprietate/de folosință al părților litigante asupra unor imobile, pentru care părțile au deschisă calea altor acțiuni de drept comun.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis în parte cererea reclamantei
Cu privire la cuantumul onorariului de avocat, acesta a fost stabilit la 200 de lei, iar nu la 300 de lei cum se prevede în adresa Baroului Ialomița, în raport de art. 2 pct. 1 al Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților, încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, conform căruia pentru orice procese și cereri în materia raporturilor de familie, pentru ocrotirea persoanei și a minorului, onorariul apărătorului din oficiu este de 200 de lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului aceasta apreciază că în mod eronat instanța de fond a dispus obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 150 m față de reședința pe care a avut-o la momentul promovării cererii de chemare în judecată, respectiv la adresa din municipiul Slobozia, .. 88, județul Ialomița deoarece prin cererea de chemare în judecată a solicitat reintegrarea sa în locuința familiei, din Slobozia, . F3, scara A, apartament 18, județul Ialomița și obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime față de locuința de domiciliu și nicidecum față de locuința temporară la părinții ei.
Arată apelanta că la părinții săi a locuit o perioadă foarte scurtă de timp, din cauza comportamentului violent al pârâtului față de ea. Nu a intenționat însă să rămână în această locuință deoarece aici locuiesc mai multe persoane împreună cu părinții, printre care și sora sa și nu au spațiu suficient și nici posibilitatea de întreținere.
Momentan se află internată în Spitalul Județean de Urgență Slobozia dar după externare se va întoarce în domiciliul comun, la adresa înscrisă în cartea de identitate. Pentru această locuință ea a făcut un contract de credit ipotecar ale cărui rate le achită exclusiv cu veniturile sale provenite din pensia de boală, în cuantum de 380 lei și pensia de handicap în cuantum de 234 lei.
Având în vedere starea sa de sănătate este necesar să locuiască în continuare în apartamentul situat în Slobozia, . F3, scara A, apartament 18, județul Ialomița deoarece în casa părinților nu își poate asigura întreținerea, inclusiv încălzirea centrală în perioada de iarnă.
Pentru motivele invocate solicită admiterea recursului și admiterea cererii sale în totalitate.
În drept apelul este întemeiat pe dispozițiile art.483 și urm. cod procedură civilă și ale Legii nr.217/2003 iar în dovedirea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul pârât, legal citat, nu a formulat întâmpinare dar prezent la instanță, prin apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
În conformitate cu art.23 din Legea nr.217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre măsurile, obligațiile sau interdicțiile indicate expres de lege, printre care se numără și evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate.
Prin formularea textului legal se legitimează o limitare a exercițiului dreptului la viață privată și la domiciliu al celui împotriva căruia s-ar dispune o astfel de măsură, însă limitarea este justificată prin raportare la comportamentul agresiv fizic sau psihic pe care acesta îl adoptă față de membrii de familie și care generează un pericol pentru aceștia. O astfel de prevedere nu ar putea fi considerată ca fiind în contradicție cu reglementarea din art.8 alin.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, în conformitate cu care „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului și a corespondenței sale” deoarece art.8 însuși, în alineatul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului prevede că este admisă ingerința unei autorități publice în exercitarea acestui drept „dacă aceasta este prevăzută de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora”.
Totodată, printre măsurile care se pot dispune în baza art.23 din legea menționată se numără și reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei. Fără îndoială, măsura are în vedere cazurile în care cei agresați au ales sau au fost obligați să părăsească locuința pentru a evita continuarea sau repetarea comportamentului agresiv.
Or, în speță, tribunalul constată, de altfel cum a reținut și instanța de fond că situația de fapt existentă între părți și reținută în baza probelor administrate, poate duce cu certitudine la concluzia că în cauză există posibilitatea reală ca reclamanta să fie supusă în continuare unor violențe domestice din partea pârâtului iar ca măsură de protecție se impune evacuarea pârâtului din imobil și reintegrarea sa în același imobil.
Respingând însă cererea de evacuare a pârâtului și reintegrarea reclamantei în domiciliul, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor și a aplicat greșit legea deoarece plecarea reclamantei din domiciliu nu a fost benevolă, aceasta fiind obligată să părăsească domiciliul din cauza comportamentului violent al pârâtului iar obligarea acesteia de a locui la părinții săi, fiind privată de beneficiul propriei locuințe constituie o sancțiune aplicată tot ei și nu pârâtului.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să îl admită și să schimbe în parte sentința, și în consecință:
Va admite în tot cererea formulată de reclamanta FAITAȘ M. F. în contradictoriu cu pârâtul FAITAȘ Ș..
Va dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Slobozia, ..F3, ., județul Ialomița și reintegrarea reclamantei în această locuință.
Îl va obliga pe pârât să păstreze o distanță minimă de 150 metri față de locuința reclamantei, din în Slobozia, ..F3, ., județul Ialomița.
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Onorariul apărătorului din oficiu al recurentei reclamantei (av. B. A.), în sumă de 200 lei și onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului (av. S. A.) în sumă de 200 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelanta reclamantă FAITAȘ M. F., cu domiciliul în mun. Slobozia, .. F3, ., județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.2070 din data de 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o schimbă, în parte, și în consecință:
Admite, în tot, cererea formulată de reclamanta FAITAȘ M. F. în contradictoriu cu pârâtul FAITAȘ Ș..
Dispune evacuarea temporară a pârâtului din locuința situată în Slobozia, ..F3, ., județul Ialomița și reintegrarea reclamantei în această locuință.
Obligă pe pârât să păstreze o distanță minimă de 150 metri față de locuința reclamantei, din în Slobozia, ..F3, ., județul Ialomița.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Onorariul apărătorului din oficiu al recurentei reclamantei (av. B. A.), în sumă de 200 lei și onorariul apărătorului din oficiu al pârâtului (av. S. A.) în sumă de 200 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. I. M. R. M. I.
GREFIER,
A. D.
Red.I.R.M.
Tehnored.B.C.
Jud.fond A. A.
6 ex/25.11.2013
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... |
|---|
