Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 110/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 1292/229/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/A
Ședința din Camera de Consiliu de la 05 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. R.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă S.C.RAJA S.A. C., cu sediul în C., . – 24, jud. C., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 354 din 10.10.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. A., domiciliat în Fetești, .., ., CNP_, având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu a răspuns pentru apelanta-reclamantă S.C. Raja S.A., consilier juridic N. Șeila, în baza delegației pe care o depune la dosarul cauzei la acest termen, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la primul termen de judecată în apel, după care;
Reprezentanta apelantei-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul în baza art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Reprezentanta apelantei-reclamante, consilier juridic N. Șeila, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul celor precizate în cererea de apel.
Solicită plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile declarându-se închise, conform prev. art. 394 Cod procedură civilă, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.354 din data de 10 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, s-a admis acțiunea reclamantei S.C. RAJA S.A. C., cu sediul în C., .-24, județul C., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J._, CUI RO_, în contradictoriu cu pârâtul S. A., domiciliat în Fetești, .., ., CNP_.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei S.C. RAJA S.A. C. suma de 176,60 lei, ce reprezintă contravaloarea serviciilor de apă si canal, prestate și facturate in perioada septembrie 2013 – ianuarie 2014 și la plata penalităților in cuantum cert de 9,76 lei.
A obligat pârâtul să plătească penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare în procent de 0,04% pe zi, începând cu data scadentei, până la 28 februarie 2014, respectiv în procent de 0,03% pe zi, începând cu data de 28 februarie 2014, până la achitarea debitului.
S-a admis, în parte, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei S.C. RAJA S.A. C. suma de 50 lei, reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a furnizat pârâtei apă potabilă în baza contractului nr. 2/28.02.2012, Convenției de facturare individuală nr. 89/28.02.2012, actului adițional nr.1 la contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare .
Ca urmare a efectuării acestor servicii reclamanta a emis facturile atașate la dosar.
În urma acestor prestări de servicii, pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor emise de reclamantă în termen de 30 de zile calendaristice de la emitere.
S-a reținut că pârâtul, deși a beneficiat de serviciile reclamantei și a primit facturile privind contravaloarea serviciilor (filele 19-23 ) nu și-a îndeplinit obligația de plată, figurând în evidențele reclamantei cu un debit restant în sumă totală de 176,60 lei aferent perioadei septembrie 2013 – ianuarie 2014.
A reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 13 din convenție, contravaloarea consumului de apă și canalizare se încasează de la utilizatorul individual pe bază de factură, iar articolele următoare conțin clauze privind modalitatea de facturare.
De asemenea, potrivit art. 20 lit. a din convenție – filele 36,37, neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
Prin urmare, pentru prestațiile reclamantei s-au întocmit facturile de la filele 13-16, în cuantum de 176,60 lei ce reprezintă contravaloarea apă/canal aferentă perioadei septembrie 2013 - ianuarie 2014, pentru care sunt calculate penalități legale in cuantum cert de 9,76 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 1270-1279 Noul Cod Civil, convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante și trebuiesc executate cu bună-credință.
În ce privește facturile emise în temeiul contractului nr. 2/28.02.2012 coroborat, Convenția de facturare individuală nr.89/28.02.2012 a consumatorilor de apă și canalizare la contractul de furnizate/prestarea serviciului de alimentare și canalizare, actul adițional la contractul de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, instanța a reținut în drept dispozițiile art.1177 cod civil potrivit cărora contractul încheiat cu consumatorii este supus legilor speciale și, în completare, dispozițiilor codului.
Așa fiind, potrivit art. 31 alin. 6 din Legea nr.241/2006, modificată a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. (9) din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură.”
De asemenea, conform art. 31 alin. 7 din același act normativ „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Totodată, potrivit art.1.270 Cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Din coroborarea textelor de lege amintite, înscrisurilor depuse de reclamantă cu atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a contestat susținerile părții adverse, primind convocatorul la conciliere directă în care era arătată suma datorată, instanța de fond a reținut că obligațiile asumate de către reclamantă au fost îndeplinite, iar debitul nu este achitat de pârât.
In concluzie, instanța de fond a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 176,60 lei reprezentând contravaloare servicii (apă/canal) aferent perioadei septembrie 2013 – ianuarie 2014 si la plata penalităților in cuantum cert de 9,76 lei, respectiv la plata penalităților de întârziere aferente debitului principal, conform art.120 din Codul de procedură fiscală/OUG nr. 93/2003.
Față de prevederile art. 19 litera a din contract, coroborat cu art. 31 alin.7 din Legea nr. 241/2006, raportat la art. 120 alin. 7 din OUG 93/2002, prima instanță a dispus obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,03% pe zi până la achitarea integrală a debitului, fără a depăși valoarea obligației principale, începând cu data de 28 februarie 2014/data modificării Codului de procedură fiscală, iar anterior datei de 28 februarie 2014, începând cu data scadentei, procentul penalităților fiind de 0,04 % pe zi întârziere.
Văzând și dispozițiile art. 451 Cod procedură civilă, instanța de fond a admis in parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, raportat la actele justificative anexate la doar pentru plata taxei judiciare de timbru - 50 lei.
Instanța a apreciat că suma de 30 lei reprezentând contravaloare taxă notificare nu este o cheltuială aferentă soluționării prezentului litigiu, conform art.1031 alin. 2 teza 1 NCPC, motiv pentru care a respins solicitarea de acordare a acestor taxe aferente notificării.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. RAJA S.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând completarea sentinței apelate în sensul obligării pârâtului S. A. și la plata sumei de 30 lei reprezentând contravaloare taxă notificare.
În susținerea cererii de apel, față de aprecierea instanței de fond că taxa de notificare nu este o cheltuială aferentă litigiului conform art.1031 alin.2 teza 1 C.pr.civ., invocă prevederile art.1521 C.pr,.civ. privind modurile de punere în întârziere ale debitorului precum și prevederile art.1523 C.pr.civ. privind cazurile în care este de drept în întârziere în executarea obligației.
De asemenea, invocă prevederile art.1522 alin.1 și 2 C.pr.civ. conform cărora debitorul poate fi pus în întârziere printr-o notificare scrisă a creditorului care se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau alt mijloc care asigură dovada comunicării.
Față de aceste dispoziții legale, apelanta a ales să notifice debitorul prin executor judecătoresc pentru a asigura dovada comunicării, având în vedere că notificările prin intermediul poștei nu asigură întotdeauna dovada comunicării.
În speță, intimatul-pârât a fost notificat prin Birou executor judecătoresc „V. N.” la data de 05.03.2014 prin notificarea nr.930 ce a fost achitată de către apelantă și pentru care s-a emis factura nr.88/11.03.2014.
Față de cele prezentate, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul obligării debitorului S. A. și la plata sumei de 30 lei reprezentând taxă notificare și a cheltuielilor de judecată.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.223 alin.3 și art.411 alin.1 pct.2 C.pr.civ., iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, analizând sentința apelată, în raport de motivele de apel invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Potrivit art.1031 cod procedură civilă (1) „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
(2) Cu toate acestea, instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau care au avut o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.”
Așadar în cuantumul cheltuielilor de judecată pot intra orice cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, care însă vor fi supuse condiției dovedirii și justificării legăturii de cauzalitate dintre acestea și proces.
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”.
Culpa procesuală este cea care trebuia să fundamenteze fiecare sumă la care va fi obligată partea care a căzut în pretenții, cu titlu de cheltuieli de judecată. Din acest punct de vedere, instanța nu va putea obliga partea care a căzut în pretenții la suportarea cheltuielilor efectuate cu notificarea, anterior înregistrării cererii la instanță, chiar dacă cererea a fost admisă, deoarece în cauză notificarea nu era necesară pentru demararea procesului și nici pentru buna lui desfășurare.
Astfel, notificarea reprezintă modalitatea de punere în întârziere a pârâtului, însă în cauză, față de dispozițiile art.13 alin.2 din convenția părților coroborat cu art.31 alin.6 din Legea nr.241/2006, invocat de reclamantă în susținerea cererii, pârâtul avea obligația de a efectua plata în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, situație față de care rezultă că la împlinirea termenului, debitorul este de drept în întârziere.
Așa fiind și având în vedere că legea nu prevede o procedură prealabilă obligatorie pentru demararea acțiunii, notificarea efectuată de reclamantă nu era necesară sau utilă pentru desfășurarea procesului, motiv pentru care cheltuielile efectuate cu această notificare nu pot fi puse în sarcina pârâtului.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, urmând ca în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – reclamantă S.C. RAJA S.A. C., cu sediul în C., . – 24, jud. C., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 354 pronunțată de Judecătoria Fetești la data de 10 octombrie 2014 în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2015.
Președinte, D. R. | Judecător, R. M. I. | |
Grefier, M. I. |
Red.I.R.M.
Tehnored.I.M.
4 ex./17.02.2015
Jud.fond.M. M.-V.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul... → |
|---|
