Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-10-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 132/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 132/R
Ședința publică din data de 29 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - I. T.
JUDECĂTOR L. M.
JUDECĂTOR R. M. I.
GREFIER A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de B. E. JUDECĂTORESC T. G. împotriva sentinței civile nr. 1120 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimații BANKPOST SA și N. C. N., având ca obiect contestație la executare dosar de executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, după care;
Instanța, luând act că nu au fost invocate excepții și nici formulate alte cereri, față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și, considerându-se lămurită declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1120 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea BANCPOST S.A. BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales la Societatea profesională de avocați ,, R. și Asociații ,, SPRL, în mun. București, .. 15-17, Bucharest Tower Center, ., în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECĂTORESC T. G., cu sediul în mun. București, Splaiul Unirii, nr. 35, .. 2, ., sector 3 și N. C. N., cu domiciliul în ..
S-a anulat procesul verbal din data de 30.01.2015 încheiat în dosarul de executare nr. 779/2012 de B. T. G. prin care acesta a dispus încetarea executării silite și dispune obligarea B.E.J. T. G. să continue executarea silită în dosarul de executare menționat, împotriva debitorului N. C. N..
A fost obligat intimatul B.E.J. T. G. la plata sumei de 40 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către contestatoarea BANCPOST S.A., reprezentând taxa judiciară, luându-se act că intimații B.E.J. T. G. și N. C. N. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în fapt, contestatoarea Bancpost S.A. București a încheiat la data de 15 mai 2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732, cu B. Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O., prin care părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor Bancpost.
În temeiul Contractului, creditoarea a transmis o cerere de executare silită împotriva debitorului acesteia N. C. N., astfel fiind constituit dosarul de executare silită nr. 779/2012, menționat mai sus.
B.E.J. T. G. a preluat dosarul de executare constituit ca urmare a cererii Bancpost ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O..
Deși B. T. G. nu a recuperat de la debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a transmis contestatoarei adresa din 08.05.2014, atașată în copie la fila 17 din dosar, prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans).
Prin această adresă, executorul a menționat că în condițiile în care creditorul nu va înțelege să își îndeplinească obligația de plată a cheltuielilor de executare ce i-au fost solicitate a le avansa, consideră că acesta înțelege să creeze o aparență a diligențelor pe care le exercită pentru valorificarea dreptului său, împiedicând totodată desfășurarea normală a activității executorului judecătoresc urmând a constata că subzistă temeiul închiderii dosarului, lipsa de stăruință a acestuia urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare. În conformitate cu disp. art. 3717 alin. 2 cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare”.
În conformitate cu dispozițiile art. 371 indice 7 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel iar, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.
Astfel cum rezultă chiar din adresa din 08.05.2014 emisă de executorul judecătoresc (fila 17 din dosar), contestatoarea Bancpost S.A. București a încunoștințat executorul judecătoresc despre faptul că stăruie în executare, astfel încât condiționarea executării silite de achitarea integrală a cheltuielilor de executare de către contestatoarea-creditoare este în opinia instanței nelegală.
Potrivit art. 3711 alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865, legea aplicabilă față de data începerii executării silite, „executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare”.
De asemenea, disp. art. 3731 alin. (6) prevăd obligațiile executorului judecătoresc în cursul executării silite, stabilind că în tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate”.
Potrivit art. 399 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Pe de alta parte, s-a reținut că potrivit disp. alin. 3 al aceluiași articol menționat mai sus, în cazul în care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătorească, se pot invoca in contestația la executare aparari de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac .
Conform art. 404 alin.1 c.pr.civ., dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării însuși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărei îndeplinire a fost refuzată.
Din actele aflate la dosar, instanța a reținut că B. T. G. a continuat măsura popririi înființate anterior preluării dosarului de executare și a transmis câte o adresă către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Primărie, Administrația Finanțelor Publice, însă aceste act au fost realizate în anul 2012.
În anul 2014, se constată că executorul a revenit cu o nouă adresă către o singură instituție, Administrația Finanțelor Publice, în luna octombrie 2014.
Între data transmiterii Adresei prin care executorul condiționa continuarea executării silite de achitarea integrală a cheltuielilor de executare și luna octombrie 2014, B. T. G. nu a mai efectuat niciun act de executare împotriva debitorului.
Mai mult decât atât, executorul judecătoresc s-a mulțumit să transmită o adresă către Administrația Finanțelor Publice și o somație către debitor, ca apoi să constate imposibilitatea de continuare a executării silite.
Este adevărat că în conformitate cu prevederile art. 3715 lit. B) din Codul de procedură civilă, executarea silită încetează dacă nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri.
Pentru a se stabili însă imposibilitatea de valorificare a bunurilor urmăribile este necesar să se facă dovada că executorul a realizat toate actele necesare în vederea executării silite și încasării creanței.
Instanța a apreciat că și în ipoteza lipsei de bunuri urmăribile ar trebui să se facă dovada că executorul a realizat toate actele și demersurile necesare în scopul executării silite.
A reținut instanța de fond că din actele dosarului de executare reiese cu evidență faptul că B. T. G. nu a depus suficiente diligențe în vederea recuperării creanței petentei - creditoare de la debitor, măsurile realizate în ultima perioadă de timp (anul 2014) fiind insuficiente în opinia instanței, astfel că a admis contestația la executare și a dispus anularea procesului verbal din data de 30.01.2015 încheiat în dosarul de executare 779/2012 de B. T. G., cu obligarea acestuia la continuarea executării silite în dosarul de executare menționat, împotriva debitorului N. C. N..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. executorului judecătoresc T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și schimbarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiata.
În motivarea cererii de recurs se arată de către recurent că prima instanță a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a legii întrucât, în urma stabilirii greșite a situației de fapt și raționamentul juridic final a fost fals, pe de o parte, iar pe de altă parte, ca urmare a incompletei ori eronatei aprecieri asupra întregului probator administrat în cauză, de asemenea raționamentul juridic final este fals.
Recurentul prezintă situația de fapt arătând că a format dosarul de executare nr.779/2012 la cererea contestatoarei intimate, dosar început în anul 2009 de către executorul bancar, întreprinzând măsurile necesare pentru identificarea veniturilor și bunurilor debitorului, comunicând creditorului procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare silita din 06.07.2012 si 27.03.2014 și punându-i în vedere să achite cheltuielile necesare desfășurării executării silite.
Întrucât nu au fost identificate bunuri sau venituri ale debitorului, la data de 30.01.2015 executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de încetare a executării silite, proces-verbal ce a fost contestat de către intimată, dispunându-se anularea acestuia.
Recurentul consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că se impune anularea procesului-verbal de încetare a executării silite pe motiv ca nu ar mai fi fost întreprinse demersuri pentru a stabili insolvabilitatea debitorului din dosarul de executare nr. 779/2012, având în vedere că executorul judecătoresc a întocmit acte de executare si adrese de informare pe toata perioada în care a instrumentat dosarul, înscrisuri care ar fi trebuit a fi analizate in integralitatea lor, căci insolvabilitatea debitorului reiese din coroborarea acestora.
După cum executorul judecătoresc a menționat în chiar cuprinsul procesului-verbal contestat, imediat după înregistrarea dosarului pe rolul biroului executorului judecătoresc, la data de 16.07.2012, respectiv 19.07.2012 s-au emis adrese de continuare a popririi înființate de executorii bancari asupra conturilor bancare deschise la BCR, BRD, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania si Bancpost. Din răspunsurile primite rezulta că debitorul nu are disponibil in conturi.
S-au făcut demersuri la Direcția pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date pentru identificarea domiciliului actual de debitorului iar pentru identificarea bunurilor imobile si mobile ale debitorului s-a emis adresa către Primăria Albești. Prin Adresa nr. 627/04.06.2013 Primăria Albești a comunicat ca debitorul nu figurează cu bunuri imobile si mobile in proprietate.
In urma demersurilor efectuate pentru identificarea conturilor bancare ale debitorului, la data de 27.03.2013 Administrația Finanțelor Publice a comunicat ca debitorul este titular de cont doar la Bancpost, cont fără disponibil, asupra căruia fusese deja înființată poprire.
Despre toate aceste demersuri creditorul a fost înștiințat la data de 13.05.2014.
In urma tuturor verificărilor pentru identificarea veniturilor și bunurilor debitorului soldate cu date negative, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din 30.01.2015 de încetare a executării silite in temeiul art. 3715 lit. b C.pr.civ., din integralitatea dosarului de executare fiind evidenta lipsa bunurilor debitorului.
Recurentul solicită a se observa că întocmirea procesului-verbal contestat s-a făcut după o perioada de aproape șase ani de când debitorul se afla în executare silită și doar după ce au fost făcute toate investigațiile necesare pentru identificarea bunurilor si veniturilor acestuia, fiind măsură legala care se impune si pe care legiuitorul a prevăzut-o într-o atare situație și sub nicio formă fiind luată in mod discreționar de către organul de executare.
Ca urmare, având în vedere că este o lipsă totală de bunuri urmăribile ce pot forma obiect al executării silite iar textul legal prevede printre situațiile de încetare a executării silite și cea în care aceasta nu poate fi efectuata din cauza lipsei de bunuri urmăribile, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala.
Hotărârea instanței de fond este nelegala câtă vreme a ales să nu coroboreze întregul material probator administrat în cauza. Astfel, trebuie avut in vedere că judecătorul fondului apreciază în mod nejustificat ca executorul judecătoresc trebuia să facă mai multe demersuri pentru a stabili starea de insolvabilitate a debitorului, în condițiile în care debitorul nu figurează cu cont bancar deschis decât la Bancpost, cont fără disponibil bancar și nu deține bunuri in proprietate. Mai mult decât atât, deși ANAF a comunicat că debitorul nu mai realizează venituri de la nivelul anului 2009, aspect confirmat și de răspunsul centralizat chiar de contestatoare cu răspunsurile primite în urma interogărilor efectuate la ITM, conform căruia debitorul nu figurează ca angajat, instanța de fond a apreciat în mod absurd că nu există suficiente informații cu privire la insolvabilitatea acestuia.
Consideră ca ilogică soluția la care s-a oprit instanța de judecata în condițiile în care la dosarul de executare există răspunsuri primite de la primăria in circumscripția căreia își are domiciliul debitorul, conform cărora acesta nu deține bunuri mobile si imobile în proprietate. Mai mult, la dosarul de executare se află somația de plată și invitația de declarare a bunurilor emise de executorul judecătoresc, recepționate de debitor la 05.12.2014, cărora acesta nu le-a dat curs. In situația dată, orice alt demers pe care executorul judecătoresc l-ar face la acest moment nu ar conduce la identificarea de bunuri sau venituri urmăribile, ci doar la sporirea cheltuielilor de executare silita.
Recurentul solicită a se observa că prezenta cauză se distinge de cauzele pe care contestatoarea Ie invocă în contestație, în speță fiind evident că procedura de executare silită nu mai poate progresa din cauza lipsei bunurilor urmăribile iar textele de lege invocate de contestatoare (respectiv art. 54 din Legea r. 188/2000, art. 54 din Statutul UNEJ si art. 3711 din C.pr.civ.) nu pot fi interpretate izolat, ipoteza [prevăzută de art. 3715 lit. b din C.pr.civ. regăsindu-se si in cazul de fata.
Totodată, solicită a se avea în vedere faptul că procesul-verbal contestat a fost în mod legal întocmit, susținerile contestatoarei în sensul că situația financiară a debitorului se poate modifica neputând constitui motiv pentru anularea procesului-verbal în condițiile în care nimic nu împiedică pe creditoare ca in momentul în care debitorul devine solvabil să reia executarea silita conform art. 3716 din C.pr.civ.
Mai mult decât atât, chiar Bancpost recunoștea la sfârșitul anului 2013 ca dosarul de executare nr. 779/2012 este neperformant și produce doar costuri și solicită executorului să nu mai aloce resurse - corespondenta electronica din data de 11.12.2013. De altfel, în situația întocmită de Bancpost SA și anexată email-ului mai sus menționat se poate observa că pentru dosarul de executare nr. 779/2012 nu au existat încasări de la nivelul anului 2008, în cadrul procedurii de executare silita, atât cea instrumentata de executorul bancar în 2009-2012, cât și în cea instrumentată de executorul judecătoresc în 2012-2015 nefiind recuperata nicio sumă.
Mai arată recurentul că a indicat contestatoarei sumele de bani ce trebuiau avansate pentru indisponibilizarea bunurilor identificate sau după caz procedurile juridice ce trebuiau efectuate de creditor și costurile ce trebuiau achitate în dosarele în care, după obținerea informațiilor se contura o posibila fraudă însă contestatoarea a refuzat achitarea cheltuielilor de executare, solicitând în mod abuziv obligarea executorului la continuarea unei executării silite la care inițial a înțeles să renunțe dat fiind insolvabilitatea debitorului recunoscuta de contestatoarea BANCPOST.
Cererea de retragere echivalează cu cererea de renunțare, iar situația în care Bancpost a înțeles să revină cu cerere de stăruință chiar și în cazul evident al insolvabilității debitorului dovedește reaua credința a acestuia
Pentru aspectele arătate, solicită a se constata că instanța de fond a pronunțat o hotărâre neîntemeiată și nelegala iar pe cale de consecință, solicită admiterea prezentului recurs, schimbarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea contestației Ia executare ca neîntemeiata.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 304, art. 3715C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata BANCPOST SA solicită respingerea recursului formulat de B. T. G. ca neîntemeiat și menținerea soluției pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
În susținerea întâmpinării, intimata descrie situația de fapt precizând că, după preluarea dosarului de executare de la executorul bancar, executorului judecătoresc – apelantul în cauză, i-au fost achitate în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile Contractului.
Deși B. T. G. nu a recuperat de la Debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a transmis Bancpost adresa cuprinsă în Anexa nr. 2 la contestația împotriva procesului verbal de încetare a executării silite ("Adresa"), prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans) precum și procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiate în cadrul Dosarelor de executare, ce au fost astfel comunicate pentru prima dată Bancpost.
Precizează intimata că aceste înscrisuri au fost transmise în cadrul a 204 de dosare de executare, în condițiile în care Bancpost nu a renunțat în niciun fel la executarea silită în respectivele dosare, ci, dimpotrivă, a înaintat periodic către B. G. cereri de stăruire în executare, aspect reținut de instanțele de judecată și recunoscut chiar de către intimat în cadrul contestațiilor la executare.
La momentul formulării prezentei întâmpinări, instanțele de judecată au dispus obligarea executorului la continuarea executării silite în 109 de dosare, și au dispus diminuarea onorariului acestuia în 7 dosare, în timp ce 51 de contestații au fost respinse în fond și alte 19 de dosare sunt în curs de soluționare. Mai mult, 68 dintre aceste soluții sunt definitive și irevocabile potrivit Codului de procedură civilă de la 1865. O evidență cu privire la aceste contestații la executare a fost alăturată contestației la executare.
Cu toate că a fost obligat la continuarea executării silite într-un număr covârșitor de cauze, B. T. G. a început executarea silită împotriva subscrisei în baza proceselor verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, fiind înființate popriri pe contul bancar al Bancpost deschis la Banca Națională a României iar în 41 de dosare B. T. G. și-a încasat în totalitate onorariile, stabilite la nivelul maxim permis de lege, precum și cheltuielile efectuate, prin executarea silită a conturilor bancare ale subscrisei.
Invocă excepția lipsei calității procesuale a executorului judecătoresc T. G. în exercitarea căii de atac, motivat de faptul că, având în vedere raportul juridic dintre părți, intimat în cadrul contestației la executare a fost B. T. G., iar nu executorul judecătoresc T. G..
Ca urmare, T. G. nu poate exercita calea de atac a recursului în prezenta cauză în nume propriu, neavând calitate procesuală activă. În acest sens a statuat și înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv că „această persoană juridică nu putea declara calea de atac extraordinară a recursului în nume propriu, întrucât nu a avut calitatea de parte în proces în fața primei instanțe și a instanței de apel nici în primul ciclu procesual și nici în rejudecarea apelului după casarea cu trimitere".
În ceea ce privește B. E. Judecătoresc T. G., precizează că astfel cum rezultă din Tabloul Birourilor Executorilor Judecătorești, B. T. G. s-a asociat cu B. M. G. I., formând B. Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I.. Prin transformarea formei de exercitare, drepturile și obligațiile B. T. G. au fost preluate de B. T. G. și M. I..
Astfel, consideră că după momentul asocierii, a fost transferată și calitatea procesuală în prezenta cauză, astfel că doar B. T. G. și M. I. putea formula cale de atac împotriva sentinței pronunțate în fondul cauzei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de T. G. ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
De asemenea, intimata consideră că B. T. G. nu și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale astfel cum sunt ele prevăzute în art.54 din Legea nr.188/2000 și dispozițiile art. 54 din Statutul din 3 septembrie 2010 al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc, aprobat prin Hotărârea 19/2010.
Intimata, invocând prevederile art. 3711 alin. (3) din Codul de procedură civilă de la 1865, legea aplicabilă față de data începerii executării silite precum și ale art.3731 alin. (6), consideră că instanța de fond a stabilit în mod corect neîndeplinirea obligațiilor impuse B. T. G. prin hotărâre judecătorească
Se mai precizează în întâmpinare că în cauze similare instanțele au considerat că actele de executare îndeplinite în dosarul de executare nu au fost suficiente și, astfel cum rezultă din Procesul verbal încheiat în data de 30.01.2015, B. T. G. a continuat măsura popririi înființate anterior preluării dosarului de executare, și a transmis câte o adresă către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, Primărie, Administrația Finanțelor Publice însă între data transmiterii Adresei prin care executorul condiționa continuarea executării silite de achitarea integrală a cheltuielilor de executare și luna octombrie 2014, B. T. G. nu a mai efectuat niciun act de executare împotriva debitorului subscrisei.
Totodată, intimata subliniază faptul că situația financiară a debitorului se poate modifica oricând, fie prin deschiderea unui nou cont bancar, fie prin încadrarea în muncă, fie prin dobândirea unui bun sau primirea unei sume de bani (aceste situații fiind enumerate cu titlu exemplificativ), astfel că se impune ca executorul judecătoresc să întreprindă acte de executare pentru a identifica și urmări bunurile debitorului periodic. Or, B. T. G. a apreciat asupra pretinsei insolvabilități a debitorului subscrisei pe baza unor demersuri realizate cu mult timp înainte, respectiv pe baza unor răspunsuri ale autorităților din ani anteriori, neputând fi cunoscută acuratețea informațiilor la momentul închiderii dosarului de executare.
Intimata apreciază că măsura închiderii dosarului în condițiile în care nu au fost făcute adrese de revenire către toate instituțiile și fără a fi îndeplinite demersuri recente față de data emiterii procesului verbal apare ca fiind abuzivă, și dispusă cu încălcarea prevederilor legale.
Pentru toate aspectele arătate, intimata solicită respingerea recursului formulat de B. T. G., și menținerea sentinței instanței de fond iar pe cale de consecință a se dispune anularea Procesului verbal din data de 30.01.2015 prin care a fost dispusă încetarea executării silite, obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, obligarea B. T. G. la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.
În probațiune, solicită proba cu înscrisuri.
Tribunalul, analizând sentința recurată în raport de motivele invocate și având în vedere probele administrate în cauză, precum și dispozițiile art.3041 cod procedură civilă, apreciază recursul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Motivul de recurs referitor la aprecierea greșită a probelor, tribunalul îl apreciază ca fiind fondat.
Astfel, din probele aflate la dosar tribunalul apreciază că executorul judecătoresc și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale, având rol activ și stăruind pentru realizarea integral și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu.
Pentru realizarea creanței creditorului, executorul judecătoresc a emis adrese către bănci pentru continuarea popririi înființate de executorii bancari asupra conturilor deschise la BCR, BRD, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania și Bancpost, din răspunsurile primite de la aceste instituții bancare rezultând că debitorul nu are disponibil în conturi.
Pentru identificarea bunurilor s-a emis adresă către Primăria Albești care a răspuns că debitorul nu este înregistrat cu bunuri în evidențele sale; de asemenea s-au făcut demersuri către Direcția pentru Evidența Persoanelor pentru comunicarea domiciliului actual al debitorului, către Administrația Finanțelor Publice de la domiciliul debitorului pentru aflarea situației fiscale a debitorului.
Totodată, la data de 14.11.2014 debitorul a fost somat să achite debitul și să se prezinte la executorul judecătoresc, dar nu a dat curs acestei invitații.
Prin urmare, având în vedere toate aceste demersuri făcute de executor pentru urmărirea creanței și depistarea bunurilor urmăribile ale debitorului, tribunalul apreciază că acesta și-a îndeplinit obligațiile legale și contractuale.
Astfel, tribunalul apreciază că demersurile făcute de executorul judecătoresc sunt suficiente pentru a duce la concluzia imposibilității continuării executării datorită lipsei bunurilor urmăribile, având în vedere că urmărirea silită a debitorului a început din anul 2009, fiind preluată de executorul judecătoresc în anul 2012 iar până în prezent în patrimoniul debitorului nu au fost înregistrate bunuri sau sume de bani care să poată fi urmărite silit.
Cum din toate actele de executare efectuate de executorul judecătoresc se desprinde concluzia clară că executarea silită nu poate continua din lipsa bunurilor urmăribile, în mod corect executorul judecătoresc a constat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 3715 lit. b C.pr.civ.
Admițând contestația și dispunând obligarea executorului judecătoresc să continue executarea silită în condițiile în care pe o perioadă lungă de timp, de aproximativ 6 ani de zile debitorul nu a avut bunuri care să poată fi supuse urmăririi silite, instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor din dosar, pronunțând o hotărâre netemeinică, în cauză fiind incident art.3041 cod procedură civilă.
Pentru considerentele reținute, tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, urmând să îl admită și pe cale de consecință să modifice în tot sentința recurată, în sensul respingerii contestației la executare.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.2 și 3 cod procedură civilă admite recursul declarat de B. E. Judecătoresc T. G. împotriva sentinței civile nr.1120 din 14.05.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de contestatoarea BANCPOST S.A. BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales la Societatea profesională de avocați ,, R. și Asociații ,, SPRL, în mun. București, .. 15-17, Bucharest Tower Center, . contradictoriu cu intimații B. E. JUDECĂTORESC T. G., cu sediul în mun. București, Splaiul Unirii, nr. 35, .. 2, ., sector 3 și N. C. N., cu domiciliul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. I. M. L. IsabellaIvănică R. M.
GREFIER,
D. A.
Red . / Tehnored. I.R.M.
05 ex./.>
Jud. fond Ș. N. /Judecătoria Slobozia
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1427/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Hotărâre din 19-03-2015, Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
