Fond funciar. Hotărâre din 19-03-2015, Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 228/2015
Dosar nr._ /204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.228 A
Ședința publică din data de 19 martie 2015
Completul constituit din:
Președinte – I. M. R.
Judecător – I. M.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil - fond funciar, formulat de apelanta-reclamantă M. I. împotriva sentinței civile nr.127/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. I., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SĂRĂȚENI și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat D. V. ( substituie avocat M. C.) pentru apelanta-reclamantă și avocat P. C. pentru intimatul-pârât M. I., lipsind intimatele-pârâte C. locală Sărățeni și C. județeană Ialomița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat D. V. pentru apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului ca fiind întemeiat, apreciind că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, desființarea acesteia și pe fond admiterea cererii formulate de către reclamantă, cu plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea apelului, apreciază că instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a concluzionat că defuncta A. F. are vocație succesorală în calitate de soție a moștenitorului defunctului autor A. M., în cauză operând o retransmitere succesorală.
Soțul său, A. I., fiul defunctului A. M., a decedat înainte de . legii fondului funciar, astfel că ar fi fost singurul în măsură să solicite reconstituirea dreptului de proprietate de la tatăl său. Ca urmare, nora sa nu are nici un drept succesoral la moștenirea lui A. M., instanța considerând în mod greșit acest lucru.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Avocat P. C. pentru intimatul-pârât M. I. solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, întemeiată pe prevederile art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 și Decizia ICCJ, conform cărora în cazul terenurilor ce nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși în termenul de acceptare cu privire la cota ce le revine din terenurile ce au aparținut autorilor lor.
Consideră că în cauză operează transmiterea succesorală având în vedere că soțul mamei sale - A. I.,decedat, este fiul lui A. M. și nu este renunțător.
Din înscrisurile depuse la doar rezultă că numita D. M., a recunoscut calitatea de proprietar.
Pentru aspectele arătate solicită respingerea apelului, cu plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1627 din data de 15.12.2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta M. I. cu domiciliul în București, .. 1, ., ., sector 3, CNP_ în contradictoriu cu pârâții M. I., domiciliat în comun a Sărățeni județul Ialomița, CNP-_, C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SĂRĂȚENI și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului M. I. suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate nr._ codul_ emis de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 9,17 ha numitelor A. F. și D. M. M. în calitate de moștenitoare ale defunctului A. M..
La data de 12.12.2000, A. F. a decedat, unicul moștenitor al acesteia fiind pârâtul M. I. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 366/2006 emis de BNP L. D..
La data de 25.05.2008, D. M. a decedat, unica moștenitoare a acesteia fiind reclamanta M. I. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 69 emis la 15.10.2009 de către notarul public E. C..
În cauză instanța de fond a reținut incidența art.8 al.2 din Legea nr.18/1991, conform cărora de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite dar și incidența art.13 al.1 din Legea 18/1991, conform cărora calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.
Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Din actele de stare civilă aflate în dosarul cauzei s-a reținut că D. M. este fiica lui A. M., decedat la 22.05.1966. A. I., decedat la 17.02.1990 este fiul lui A. M.. La data de 25.03.1981, A. I. s-a căsătorit cu M. F. care prin căsătorie a dobândit numele soțului. Aceasta are vocație succesorală la moștenirea defunctului A. I., fiul lui A. M., în calitate de soție supraviețuitoare.
A. F. nu este moștenitoarea lui A. M. care i-a fost socru așa cum susține reclamanta dar titlul de proprietate mai sus arătat a fost emis și pe numele lui A. F. în calitatea sa de moștenitoare a defunctului A. I. care la rândul lui este unul dintre moștenitorii lui A. M., în calitate de fiu. În cauză A. I. este postdecedat față de tatăl său operând o retransmitere succesorală.
Față de considerentele mai sus arătate instanța de fond a apreciat că titlul a fost emis în mod legal și pe numele lui A. F. în calitate de moștenitoare a moștenitorului defunctului A. M..
Față de soluția pronunțată instanța a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtului M. I. suma de 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat de acesta în cauză conform celor 2 chitanțe aflate în dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M. I., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând anularea hotărârii atacate iar în urma rejudecării admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului se critică de către apelantă sentința atacată considerându-se că în mod greșit instanța de fond a respins cererea reținând că A. F. a fost căsătorită cu A. I. - fiul autorului - și are vocație succesorală la moștenirea defunctului soț în calitate de soție supraviețuitoare, întrucât defunctul soț este unul dintre moștenitorii autorului A. M., în cauză operând retransmiterea succesorală.
Consideră că tot în mod eronat s-a reținut de către instanța de fond și faptul că titlul de proprietate a fost emis în mod legal și pe numele A. F. în calitate de moștenitoare a moștenitorului defunctului A. M. întrucât A. I. este postdecedat față de tatăl său, iar intimatul M. I. este unicul moștenitor al defunctei A. F., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.366/2006.
În susținerea apelului apelanta arată că autorul A. M. a decedat la data de 22.05.1966 iar A. I. - fiul acestuia, la data de 17.02.1990. În urma decesului lui A. M. nu s-a deschis succesiunea întrucât terenurile nu existau la acel moment în patrimoniul acestuia, nu se aflau în circuitul civil, iar pe de altă parte Legea nr.18/1991 cuprinde dispoziția imperativă în art.13 alin.2 conform căreia în cazul terenurilor care nu s-au găsit în circuitul civil, moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare prin cererea pe care o fac C. de aplicare am legii, însă A. I., fiul autorului A. M., a decedat înainte de . Legii nr.18/1991 astfel că nu se poate vorbi de o retransmitere a moștenitorii pentru că la rândul lui nu dobândise prin moștenire nici un teren.
Față de această situație solicită a se constata imposibilitatea de retransmitere a moștenirii întrucât această excepție de la caracterul unitar al transmiterii succesorale se aplică numai dacă terenul există în patrimoniul defunctului A. I., deci se transmit numai drepturile dobândite.
Cu privire la certificatul de moștenitor nr.366/2006 emis de BNP D. L., precizează că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei A. F. este compusă din suprafața de 9 ha teren arabil extravilan înscris în titlul de proprietate nr._/_ din data de 21.08.2002, amplasat în tarlaua 136/2 . cauza de față apelanta a solicitat constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate_ cod_ în suprafață de 9,17 ha amplasat în tarlaua 479/1 . comunei Sărățeni.
Solicită a se observa că sunt titluri de proprietate diferite iar instanța de fond în mod greșit a reținut ca fiind cel în discuție.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.470 C.pr.civ.
Intimata C. județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Ialomița a formulat întâmpinare consideră soluția instanței de fond ca fiind corectă, având în vedere că s-a apreciat că în cauză a operat o retransmitere succesorală a patrimoniului defunctului A. M., inclusiv a suprafeței de teren ce figurează înscrisă pe titlul de proprietate atacat, numita A. F. fiind moștenitoarea fiului defunctului A. I., în calitate de soție supraviețuitoare.
În această situație, persoanele care pretind drepturi asupra masei succesorale prin retransmitere trebuie să dovedească existența moștenitorului în momentul deschiderii primei moșteniri și propriile drepturi succesorale asupra succesiunii lăsate de aceasta.
Apreciind că în cauză s-a făcut această dovadă și având în vedere și prevederile art.8 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991-republicată, iar instanța a reținut că titlul de proprietate a fost emis în conformitate cu prevederile art.13 alin.3 din aceeași lege, lasă la aprecierea instanței temeinicia apelului declarat în cauză.
În drept, își întemeiază susținerile pe prevederile art.205-208 C.pr.civ. și ale Legii nr.18/1991 republicată.
Intimatul M. I. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În susținerea cererii sale arată că este unicul moștenitor legal al mamei sale A. F., astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Invocă în apărare dispozițiile art.8 alin.2 și ale art.13 din legea nr.18/1991 precum și considerentele Deciziei XO a ICCJ a României, conform cărora pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art.700 cod civil iar nu și cei care au renunțat la succesiune în condițiile art.696 Cod civil.
Arată intimatul că defunctul A. I., soțul mamei sale, a decedat la 17.02.1990 fiind fiul lui A. M., deci în cauză operează retransmiterea succesorală, nefiind renunțător. Totodată, mama sa, în calitate de moștenitoare a lui A. ion, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru aspectele arătate solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.205-208 C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisuri.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere probele administrate în cauză, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Deși în principiu, susținerile apelantei în sensul că defuncta A. F. nu avea vocație succesorală moștenirea lui A. M. și că nu opera nici retransmiterea succesiunii deoarece A. I., fiul lui A. M. a decedat înainte de . Legii nr.18/1991 sunt corecte, acestea nu pot fi primite fără a se ține seama și de situația de fapt existentă în speță și fără a avea în vedere jurisprudența CEDO în materia dreptului de proprietate și în cauzele în care România este parte.
Se reține astfel că dreptul de proprietate asupra terenului a fost recunoscut autorilor părților - D. M. și A. F. - ca urmare a cererii de reconstituire, prin eliberarea adeverinței nr.1841 din 23.07.2001 și apoi a titlului de proprietate, act autentic, emis de o autoritate a statului, aceștia nefiind tulburați în exercitarea dreptului de proprietate o lungă perioadă de timp – 13 ani. În consecință, pârâții au un „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1.
Prin anularea titlului lui de proprietate, pârâtul ar pierde un atribut esențial al dreptului de proprietate, fiind în prezența unei privări de proprietate.
O astfel de privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege și să răspundă criteriului de proporționalitate.
În speță însă, tribunalul constată că A. F., autoarea pârâtului, nu a acționat de o maniera ilegala în scopul de a obține terenul, chiar autoarea reclamantei, deși cunoștea gradul de afinitate între A. M. și A. F., după admiterea cererii de reconstituire și după eliberarea adeverinței și a titlului de proprietate, nu a contestat actele emise și pe numele nurorii lui A. M. iar autoritățile aveau obligația de a verifica, înainte de a emite deciziile, dacă au fost respectate cerințele legale în vigoare la momentul emiterii deciziilor și nu a fost invocată nicio neregulă. Ori, în aceste condiții, pârâtul nu s-ar fi putut aștepta ca actul să fie anulat după mai mult de 13 ani, la cererea unei coproprietare care timp de mai bine de 13 ani, prin autoarea sa, a acceptat situația de fapt și calitatea lui de coproprietar.
Situația de fapt în ceea ce privește cererea de reconstituire formulată de A. F. și gradul de rudenie/afinitate al acesteia cu cel de pe urma căruia solicita reconstituirea dreptului de proprietate era cunoscută de autoarea reclamantei încă de la momentul la care s-a formulat cererea de reconstituire și aceasta a înțeles să o ignore, necontestându-i dreptul, iar ulterior emiterii titlului comportându-se față de aceasta ca și o coproprietară, recunoscându-i așadar această calitate.
Mai mult, se mai reține că acelorași părți li s-a mai eliberat un titlu de proprietate, nr._/_ din 21.08.2002, pentru terenul în suprafață de 90.000 m.p., de la același autor A. M., teren care a fost înstrăinat de către autoarea reclamantei D. M. M. și M. I., moștenitor al defunctei A. F., nici în această împrejurare D. M. necontestând dreptul de proprietate al pârâtului.
Din comportamentul autoarei reclamantei rezultă că aceasta nu a negat niciodată dreptul numitei A. F., creând astfel aparența de legalitate a titlului.
În această situație anularea titlului de proprietate în privința pârâtului nu putea fi considerată ca fiind previzibila din punctul de vedere al pârâtului și, în consecință, nu era prevăzută de lege în sensul art.1 al Protocolului nr. 1.
Așa fiind se reține că soluția instanței de fond, completată cu considerentele din prezenta decizie, este temeinică, pronunțată în echitate.
Pentru considerentele reținute tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, urmând ca în baza art.480 alin.1 cod procedură civilă să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 480 alin. 1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul M. I. cu domiciliul în București, .. 1, ., ., sector 3, CNP_ împotriva sentinței civile nr. 1627/15.12.2014pronunțată de Judecătoria Urziceni.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. I. M. B. C.
Red.tehnored. IMR
6 ex/06.04.2015
Judec.fond M. S.-M.
..04.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 29-10-2015, Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 572/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
