Pretenţii. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul IALOMIŢA

Tribunalul IALOMIŢA - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 320/330/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 59/A

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M. I.

JUDECĂTOR: I. T.

GREFIER: M. I.

Pe rol soluționarea apelurilor civile formulate de apelanta-reclamantă .., cu sediul în Snagov, ., cam.3, jud. Ilfov, număr de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI_ și cu sediul ales la S.C.A. „P. și Asociații” din mun. București, Splaiul Unirii, nr. 223, . și apelantele-pârâte "C. V. ZEVENAAR B.V.", cu sediul în (6902PK) Zevenaar, Edisonstraat 48, Olanda și cu sediul ales la S.C.A. „G. și Asociații” cu punct de lucru în mun. București, ., nr. 40, ., sector 5, cod_ și "M. & M. L.T.D.", cu sediul în Kythiron 18, 7100, Aradippou, Cipru, nr. de identificare fiscală CY 10246642P și cu sediul ales la Cb. Av. „L. D. V.” din mun. București, .. 6, ., împotriva sentinței civile nr. 1329/16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul acesteia nr._, având ca obiect pretenții .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta-reclamantă .. reprezentată de avocat ales F. O. din cadrul Baroul București, apelanta-pârâtă „C. V. Zevenaar B.V.” reprezentată de avocat ales Mitrov M. din Baroul București și apelanta-pârâtă „M. & M. L.T.D.” reprezentată de avocat ales M. G. din Baroul București, toți apărătorii cu împuterniciri avocațiale depuse la filele 29 – 31 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta-pârâtă „C. V. Zevenaar B.V.” a transmis prin fax întâmpinare la apelul formulat de către „M. & M. L.T.D.”, iar apărătorul convențional al apelantei „C. V. Zevenaar B.V.” a transmis prin fax o cerere de strigare a cauzei după ora 09,30 sau la sfârșitul ședinței de judecată, după care;

Apărătorul apelantei-pârâte „C. V. Zevenaar B.V.” depune chitanța nr._ din data de 22.01.2015 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1996,3 lei, aplicând și timbru judiciar de 2,5 lei.

Instanța ia act că apelanta-pârâtă „C. V. Zevenaar B.V.”, prin apărător, a depus dovada timbrării cererii de aderare la apel.

Apărătorii părților, întrebați fiind, pe rând, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în susținerea, respectiv combaterea motivelor de apel, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute la art. 216 Cod procedură civilă.

Apelanta-reclamantă .., prin avocat F. O., solicită admiterea apelului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâtelor, în solidar, la repararea întregului prejudiciu cauzat reclamantei, prin completarea eronată a documentelor de transport.

Prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea acestor pârâte la repararea prejudiciului cauzat ca urmare a completării eronate a documentelor de transport pentru marfa achiziționată prin intermediul „M. & M. L.T.D.” de la „C. V. Zevenaar B.V.”.

Instanța de fond a admis în parte cererea în sensul că a obligat-o doar pe pârâta „M. & M. L.T.D.” să repare întregul prejudiciu, astfel că apelul reclamantei se raportează la soluția față de pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” întrucât apreciază că în legătură cu aceasta poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil.

Prima instanță a considerat că fapta pârâtei „C. V. Zevenaar B.V.” de a completa eronat documentele de transport nu reprezintă o faptă ilicită și de aceea s-a rezumat la acest aspect fără a analiza și celelalte condiții pentru atragerea răspunderii. Apreciază că, în realitate, instanța de fond nu a constatat inexistența faptei, ci a explicat fapta pârâtei prin completarea eronată cauzată de informațiile eronate primite de la pârâta „M. & M. L.T.D.”, apreciind astfel că se află în prezența unei situații care ar înlătura caracterul ilicit.

În opinia sa, o astfel de situație nu este de natură a înlătura caracterul ilicit având în vedere că ipotezele care înlătură caracterul ilicit sunt prevăzute expres de Cod, iar situația descrisă nu se încadrează în niciuna din aceste ipoteze.

Arată că în cauză sunt îndeplinite celelalte trei condiții: vinovăția pârâtei rezultă chiar din procesul-verbal de contravenție, necontestat, Garda Financiară reținând în acest proces-verbal că vinovată de săvârșirea faptei este pârâta „C. V. Zevenaar B.V.”; prejudiciul suferit de reclamantă este reprezentat de lipsa mărfii achiziționate pentru că .. a fost lipsită de această marfă deși a achitat în integralitate suma încă de la data la care a făcut comanda, anul 2010; de asemenea, raportul de cauzalitate este evident având în vedere că Garda Financiară a confiscat marfa întrucât documentele de transport au fost completate eronat. Prin urmare, fiind îndeplinite toate condițiile pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâtei „C. V. Zevenaar B.V.”, solicită admiterea în tot a cererii de chemare în judecată și obligarea, în solidar, a pârâtelor la repararea prejudiciului.

Solicită plata cheltuielilor de judecată și depune dovada acestora.

Apelanta-pârâtă „C. V. Zevenaar B.V.”, prin avocat Mitrov M., cu privire la apelul formulat de reclamanta .., solicită respingerea acestuia, învederând că, în opinia sa, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, aceasta reținând în mod corect că societatea „C. V. Zevenaar B.V.” nu a săvârșit nicio faptă ilicită de natură să atragă răspunderea acesteia și pe cale de consecință să impună și analizarea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale. Potrivit jurisprudenței ÎCCJ se reține că nu orice faptă prejudiciabilă este considerată și faptă ilicită. Ori, așa cum a demonstrat, „C. V. Zevenaar B.V.” nu a acționat în sensul de a produce reclamantei vreun prejudiciu . A completat acel CMR în raport de informațiile primite de la pârâta „M. & M. L.T.D.” care de fapt avea relații contractuale cu reclamanta. Pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” nu știa și nici nu avea de unde să cunoască faptul că această marfă era comandată pentru altă societate.

În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție, apreciază că instanța de fond, pe de o parte, a reținut în mod corect că nu se poate confunda răspunderea contravențională cu cea delictuală, iar pe de altă parte nici nu a fost comunicat acest proces-verbal de contravenție pentru a putea lua cunoștință de el și pentru a-l contesta. Prin urmare, faptul că nu a contestat acest proces-verbal nu demonstrează nicio vinovăție sau culpă a pârâtei „C. V. Zevenaar B.V.”

În ceea ce privește al doilea motiv de apel acela că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat asupra dobânzilor solicitate de către apelanta-reclamantă, solicită a se observa că această cerere a fost făcută pentru prima dată cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei și susținută ca motiv de apel. Ori, o astfel de cerere nu poate fi făcută cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, ci trebuia să fie făcută la momentul procesual corect.

Față de aceste considerente și pentru cele arătate pe larg în întâmpinarea formulată, solicită respingerea apelului; cu plata cheltuielilor de judecată.

Apelanta-pârâtă „M. & M. L.T.D.”, prin avocat M. G., solicită respingerea apelului formulat de ..

Referitor la apelul formulat de „M. & M. L.T.D.”, din punctul său de vedere arată că este posibil să existe o oarecare confuzie în cauză întrucât există mai multe seturi de relații între aceste părți. Toate instanțele de până acum s-au pronunțat asupra raporturilor dintre reclamantă și pârâta „M. & M. L.T.D.”, însă trebuie observat faptul că în cauză este vorba de trei raporturi contractuale. Pe lângă faptul că pârâta „M. & M. L.T.D.” a avut o relație contractuală de vânzare-cumpărare, așa cum a stabilit și C.A.B., cu reclamanta din prezenta cauză, mai există și un contract de transport încheiat între reclamanta din prezenta cauză și o societate terță transportatoare, astfel că reclamanta și-a asumat obligația de a transporta și a organiza transportul prin intermediul acestei companii plătită chiar de către ea.

Prin urmare, solicită admiterea apelului și constatarea faptului că „M. & M. L.T.D.” nu are calitate procesuală pasivă în cauză față de faptul că singurul raport existent între „M. & M. L.T.D.” și reclamantă a fost cel de vânzare-cumpărare cu clauza Ex works . Conform regulilor INCOTERMS unde găsim explicații cu privire la obligațiile fiecărei părți, la rubrica Transport în cazul vânzătorului Ex works apare mențiunea „nicio obligație”. Pentru acest motiv reclamanta și-a angajat și plătit propriul transportator și de aceea nu înțelege de ce a configurat cadrul procesual așa cum a făcut-o, în sensul de a nu chema în judecată și transportatorul întrucât prejudiciul a apărut în urma unui incident pe parcursul transportului.

Consideră că instanțele au constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtei fără a analiza și această problematică expusă anterior cu privire la obligațiile aferente fiecărei părți și anume ce ține de transport și ce ține de vânzare, instanța de fond motivând că atât timp cât există un raport juridic, adică orice fel de raport juridic între reclamantă și „M. & M. L.T.D.”, automat cea din urmă are calitate procesuală pasivă. Ori, solicită a se observa că existența unei relații între cele două părți nu impune întotdeauna și automat calitatea procesuală pasivă, aceasta stabilindu-se după ce se lămurește în cauză elementul determinant al producerii prejudiciului și persoana responsabilă.

Pe fondul cauzei, trecând peste problematica expusă cu privire la calitatea procesuală, solicită a se observa faptul că completarea scrisorii de trăsură a CMR-ului nu are legătură cu activarea clauzei Ex works pentru că vânzătorul nu are nicio obligație relativ la transport. Prin urmare, cumpărătorul este integral responsabil să-și organizeze transportul, ceea ce înseamnă să-și angajeze un transportator și să se îngrijească de completarea corectă a CMR-ului prin intermediul acestuia pentru că este persoana direct interesată în primirea transportului odată ce a cumpărat o cantitate de marfă Ex works, știind astfel la ce se expune și la ce trebuie să se aștepte atunci când organizează un transport.

Apreciază că „M. & M. L.T.D.” nu avea obligația de a verifica corectitudinea mențiunilor din CMR întrucât acest fapt ține de organizarea transportului, iar transportul nu era în sarcina „M. & M. L.T.D.”.

Arată că societatea „C. V. Zevenaar B.V.” și transportatorul s-au prevalat de faptul de a nu cunoaște: „C.” unde avea pârâta „M. & M. L.T.D.” sediul, însă cunoștea acest fapt fiind o societate cipriotă, iar transportatorul respectiv nu-și cunoștea propriul destinatar, adică angajatorul . Consideră că această confuzie a fost la mijloc și culpa aparține acestor părți, motiv pentru care consideră că ar trebui respinsă acțiunea introductivă de instanță.

De asemenea, pe probatoriu are de făcut o mențiune, astfel cum a reținut și C.A.B. în considerentele deciziei de casare, nu există niciun atașament al e-mailului care să facă dovada celor susținute de „C.” în sensul că ar fi trimis spre verificare CMR-ul către „M. & M. L.T.D.” și că societatea pe care o reprezintă ar fi fost singura care ar fi dat aceste instrucțiuni, dar se prevalează de un atașament inexistent . Cu privire la atașamentul inițial care există la dosarul cauzei, solicită a se observa că acela era un model și prin urmare acela nu făcea dovada transmiterii instrucțiunilor de completare a CMR-ului de la „M. & M. L.T.D.” către „C.”.

Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Apărătorul apelantei-reclamante .. solicită respingerea apelului declarat de pârâta „M. & M. L.T.D.” și menținerea sentinței instanței de fond cu privire la obligarea pârâtei „M. & M. L.T.D.” la repararea prejudiciului. Aceasta este vânzătorul din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu S.C. Uni Fenster S.R.L., autoarea actualei .. și astfel cum a reținut și Curtea de Apel București în calitate de vânzător și-a asumat obligația de a transmite informații pentru completarea documentelor de transport . Chiar dacă vânzarea a fost făcută cu clauză Ex works, aceasta nu se putea activa în lipsa completării documentelor de transport . Transportatorul nu putea ridica marfa fără ca documentele să fie deja completate.

În ceea ce privește culpa transportatorului, solicită a se avea în vedere Convenția de la Geneva din 1956 referitoare la transportul internațional de mărfuri în care se arată în mod expres că expeditorul este cel care completează documentele de transport, transportatorul neavând nicio obligație cu privire la aceste documente. În cazul în care în litigiu ar fi existat transportatorul, acesta ar fi putut solicita eventual repararea unui prejudiciu dacă acesta ar fi suferit unul cu ocazia transportului, iar destinatarul nu se poate îndrepta împotriva transportatorului pentru o completare eronată a documentelor.

De asemenea, Curtea de Apel București a reținut că din corespondența dintre cele două pârâte rezultă în mod evident că pârâta „M. & M. L.T.D.” a înțeles să-și asume obligația de a transmite informațiile necesare pentru completarea documentelor.

Pentru aceste motive, solicită respingerea apelului.

Apelanta-pârâtă „C. V. Zevenaar B.V.”, prin apărător, solicită respingerea apelului declarat de „M. & M. L.T.D.” și menținerea ca temeinică și legală a sentinței în parte în ceea ce o privește . Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive solicită a se reține că soluția pronunțată de instanța de fond a fost corectă, numai și pornind de la faptul că însăși C.A.B. prin decizia de îndrumare a reținut faptul că obligația de furnizare a informațiilor referitoare la locul unde urma să se livreze marfa revenea Societății „M. & M. L.T.D.” ca urmare a relațiilor contractuale între aceste două societăți . Prin urmare, solicită să se respingă excepția invocată.

Referitor strict la criticile cu privire la atașamentul acelui e-mail, solicită a se observa că pârâta „M. & M. L.T.D.” i-a transmis un mail prin care i-a înaintat un model de scrisoare CMR cu destinația completată de către această societate. L-a completat cu datele lipsă și l-a transmis înapoi spre confirmare. Solicită a se observa că are confirmarea din partea „M. & M. L.D.T.” în sensul că este OK, documentele sunt în regulă și transportul poate să plece. În măsura în care nu ar fi existat acel atașament, așa cum se susține, pe de o parte, e-mailul s-ar fi întors cu mențiunea „nu am ce să verific”, iar pe de altă parte ar fi putut să dovedească contrariul cu e-mailul respectiv, însă au preferat soluția în sensul că nu mai are arhiva de e-mailuri.

În ceea ce privește faptul că ar fi cunoscut sediul, arată că și în situația în care ar fi cunoscut acest sediu atâta vreme cât i s-a indicat un alt loc în care să livreze marfa, nu avea cum să modifice acest sediu, documentele de transport au rămas completate conform indicațiilor primite.

Cu privire la apelul incident formulat de societatea pe care o reprezintă, respectiv de „C. V. Zevenaar B.V.” solicită admiterea acestuia . Susține că apelul va fi admis în raport de soluția pronunțată cu privire la cele două apeluri și raportat la cererea de chemare în garanție. În măsura în care se admit celelalte două apeluri se va schimba și situația juridică a societății pe care o reprezintă, aceasta urmând a fi obligată la plata unui prejudiciu, motiv pentru care apreciază că se impune și admiterea cererii de chemare în garanție formulată.

Apărătorul apelantei-pârâte „M. & M. L.T.D.” cu privire la apelul formulat de „C. V. Zevenaar B.V.” solicită a se observa cui aparține sarcina probei în dreptul procesual român și față de aceste aspecte, faptul că cel care face o afirmație, adică reclamantul este obligat să o dovedească. Față de apelul incident, solicită respingerea.

Apărătorul apelantei-reclamante .. cu privire la apelul incident formulat în cauză lasă la aprecierea instanței, cu mențiunea că tocmai prin cererea de chemare în garanție se arată legătura dintre pârâtele „M. & M. L.T.D.” și „C.”, acestea învinuindu-se reciproc . De asemenea, se susține că în apel au fost anexate diferite înscrisuri, însă părții pe care o reprezintă nu i-au fost comunicate aceste înscrisuri.

În replică, apărătorul apelantei-pârâte „C. V. Zevenar B.V.” arată că nu a atașat înscrisuri sau anexe noi, a preluat din întâmpinarea de la fond și au rămas aceleași anexe și le-a păstrat întrucât vizau aceleași aspecte. Sunt anexele de la întâmpinarea depusă la fondul cauzei.

În replică, apărătorul apelantei-reclamante .., cu privire la existența faptei ilicite sau nu, susține că în Convenția de la Geneva în sarcina expeditorului există obligația de a completa documentele de transport. Mai mult, în art. 6 se indică ce elemente trebuie menționate . Întrucât pârâta „C.” nu a respectat aceste indicații și nu a completat documentele de transport conform prevederilor Convenției, evident aceasta a săvârșit o faptă ilicită de natură să-i creeze reclamantei un prejudiciu.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.

După deliberare,

INSTANȚA

Deliberând cu privire la apelurile civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 04.01.2012, sub numărul_, reclamanta S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele „C. V. Zevenaar B.V.” Olanda și „M. & M. L.T.D.” Cipru, restituirea sumei de_,6 lei (echivalentul a_ euro), constatând răspunderea solidară a pârâtelor pentru prejudiciul cauzat.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în urma unor comenzi ferme acceptate, a angajat pârâta „M. & M. L.T.D.” să intermedieze cumpărarea a_ kg carne de porc în valoare de_ euro, provenind de la abatorul olandez „C.”, urmând ca transportul să fie realizat de un transportator ales și plătit de reclamantă.

La data de 23.05.2011 a achitat pârâtei „M. & M. L.T.D.” suma de_ euro. Pârâta „C.” a predat marfa către transportator conform indicațiilor cumpărătorului „M. & M. L.T.D.”, însă CMR-ul a fost completat necorespunzător, la rubrica destinatarului fiind consemnat numele pârâtei „M. & M. L.T.D.” cu sediul reclamantei din României.

Pentru acest motiv, după trecerea frontierei române, transportatorul a fost oprit de Garda Financiară Bihor care a confiscat întreaga marfă.

În drept, reclamanta a indicat prevederile art. 405 și urm. C.. urm. din Convenția CMP din 1956.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.

Pârâta „M. & M. L.T.D.” a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței instanțelor române, a necompetenței teritoriale a Judecătoriei Urziceni și a lipsei calității procesuale pasive.

În motivarea excepțiilor a arătat că potrivit art. 2 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 44/2001, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acționate în justiție, indiferent de naționalitatea lor, în fața instanțelor statului membru în cauză.

Având în vedere faptul că vânzarea-cumpărarea s-a realizat sub condiția Ex works, în niciun caz nu se poate susține că nu are nicio relevanță cine a organizat transportul cât timp de la momentul încărcării mărfii la sediul vânzătorului operează transferul riscurilor contractului, singura persoană care ar mai putea răspunde fiind transportatorul.

Completarea în mod eronat a documentului de transport în niciun caz nu poate atrage răspunderea pârâtei, atât timp cât nu a fost parte în contractul de transport, nu a avut obligația de a completa CMR-ul, nu a semnat CMR-ul și nu avea obligația de a verifica corectitudinea mențiunilor înscrise în cuprinsul său.

Cu toate că vizează răspunderea pârâtei „C.”, nu poate să nu remarce că art. 7 pct. 1 din Convenția CMR nu își găsește aplicabilitatea. Acesta prevede că expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile și daunele pricinuite transportatorului din cauza inactivității sau insuficientei (…). Or, aceste dispoziții ar fi putut fi invocate numai în cazul în care reclamanta avea calitatea de transportator.

În ceea ce privește obligațiile asumate de către ea, susține pârâta „M. & M. L.T.D.” față de reclamantă le-a îndeplinit întrutotul și în mod corespunzător.

Întreaga operațiune de achiziție a mărfii, susține pârâta, s-a desfășurat pe două planuri, respectiv vânzare-cumpărare și transport, fapt pe care și reclamanta îl subliniază în cuprinsul cererii de chemare în judecată afirmând faptul că operațiunea de transport are o existență de sine-stătătoare față de operațiunea de vânzare-cumpărare.

În mod firesc, cele două operațiuni au dat naștere la drepturi și obligații distincte în sarcina tuturor părților implicate.

Prin urmare, pârâta apreciază că nici ea și nici pârâta „C.” nu pot fi ținute să răspundă pentru orice pierdere sau deteriorare a mărfii survenită ulterior momentului încărcării mărfii, indiferent dacă aceasta pierdere sau deteriorare s-a produs sau nu în mod fortuit.

Pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a arătat în esență că între ea și reclamanta S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. nu au existat niciun fel de relații sau comenzi comerciale. Pârâta „M. & M. L.T.D.” a constituit partenerul său comercial direct, responsabil pentru comandă, plată și transport.

A depus la dosar un set de înscrisuri.

Prin sentința civilă numărul 714/09.05.2012 Judecătoria Urziceni a admis excepția necompetenței instanțelor române invocată de pârâta „M. & M. L.T.D.” și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. UNI FENSTER LUX CONSTRUCT S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele „C. V. ZEVENAAR B.V.” și „M. & M. L.T.D.”, ca nefiind de competența instanțelor române.

Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă numărul 3A/15.01.2013 Tribunalul Ialomița a admis apelul declarat de reclamanta S.C. Procarm Ind S.R.L. Snagov (succesoarea în drepturi a S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L.) împotriva sentinței civile numărul 714/09.05.2012 a Judecătoriei Urziceni și a trimis cauza spre soluționare aceleași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 1679/20.09.2013 Curtea de Apel București, Secția VI-a civilă a respins recursul formulat de pârâta „M. & M. L.T.D.” Cipru împotriva deciziei civile nr. 3A/15.01.2013 a Tribunalului Ialomița.

Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Urziceni sub numărul_ .

Prin sentința civilă nr. 1329 din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a „M. & M. L.T.D.” invocată de aceasta.

S-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta .. împotriva pârâtelor „C. V. ZEVENAAR B.V." și "M. & M. L.T.D.” și în consecință:

A obligat pe pârâta „M. & M. L.T.D.” Cipru la plata către reclamantă a_ Euro.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată împotriva ”C. V. ZEVENAR B.V.” OLANDA.

S-a respins cererea de chemare în garanție a pârâtei „M. & M. L.T.D.” formulată de pârâta „C. V. ZEVENAR B.V.” OLANDA.

A obligat pe reclamantă la plata sumei de 129,50 lei și 2700 Euro în echivalent lei la data plății către pârâta „C. V. ZEVENAR B.V.” cu titlu de cheltuieli de judecată (cheltuieli de transport și onorariu de avocat).

A obligat pe pârâta „M. & M. L.T.D.” Cipru la plata sumei de 3995 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru) către reclamantă.

S-a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a recupera pe cale separată cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei „M. & M. L.T.D.” Cipru invocată de aceasta prin întâmpinare, s-a constatat că, calitatea procesuala pasiva se analizează din perspectiva raportului juridic existent intre aceasta societate si societatea reclamanta, raport juridic ce a fost tranșat de către instanța ierarhic superioara - Curtea de Apel București - ca fiind un raport juridic contractual, ce antrenează o răspundere contractuala. Atâta timp cât există un raport juridic între reclamantă și pârâta „M. & M.”, cea din urmă fiind cea care și-a asumat obligația de a face diligențele necesare cu privire la cumpărarea cărnii, rezultă că aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar excepția invocată a fost respinsă de instanță ca nefondată.

Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut:

Așa cum a stabilit Curtea de Apel București, prin decizia civilă numărul 1679/20.09.2013, pârâta „M. & M. L.T.D.” a transmis oferta nr._/25.05.2011 în limba engleză, către reclamanta inițială S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. în care folosește termenii de „sale Order”, ceea ce înseamnă ordin (oferta) de vânzare.

Aceasta ofertă a fost acceptată de S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L., astfel cum reiese din actele dosarului (contract și corespondență electronică dintre părți), marfa a fost încărcată la 31.05.2011, în Olanda, localitatea Zevenaar, ., adresa unde se află și sediul vânzătorului C. V. Zevenaar BV, cumpărătoarea efectuând plata sumei de_ euro prin transfer bancar (extras bancar-f 19, dosar inițial Judecătoria Urziceni).

În aceste condiții, dat fiind obiectul raporturilor juridice (vânzarea unei cantități de carne) la un preț determinat, inserarea clauzei INCOTERMS 2000 Ex work (care privește contractele de vânzare-cumpărare reglementând locul livrării și suportarea riscurilor), precum și denumirea actului juridic transmis de parata „M. & M. L.T.D.”, Curtea de Apel a apreciat ca natura contractului încheiat între S.C. Uni Fenster Lux Construct SRL si „M. & M. L.T.D.” este cea a unui contract de vânzare-cumpărare, obiectul contractului constituindu-l o cantitate de_ kg carne porc, la prețul de 1,30 euro/kg Total_ euro). În cuprinsul contractului (f. 12, dosar Judecătoria Urziceni), este inserată clauza EX WORKS. Această regulă INCOTERMS 2000 presupune obligații minime pentru vânzător care trebuie să pună marfa la dispoziția cumpărătorului la sediul său fără a răspunde de încărcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului, acesta din urma suportând toate riscurile pe care le comportă preluarea mărfii și transportarea acestora la destinație.

După trecerea frontierei de stat, transportatorul a fost oprit de Garda Financiară Bihor care a întocmit Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ prin care s-a reținut că documentele de însoțire a mărfii sunt întocmite necorespunzător și s-a dispus confiscarea mărfii.

Având în vedere că marfa transportată era perisabilă aceasta a fost valorificată de organele fiscale prin vânzare la licitație. Motivul confiscării mărfii l-a constituit greșita întocmire a documentului de transport, CMR, unde la destinatar era trecut „M. & M. L.T.D.” cu sediul în Urziceni, Ialomița, România. CMR-ul a fost completat la rubrica expeditor cu mențiunea „C. by order of M. & M.", în loc de Uni Fenster Lux Construct, iar la destinatar cu mențiunea „M. & M. LTD, Urziceni City, Regiei Street no. 6", în loc de ,,Uni Fenster Lux Construct Urziceni City, Regiei Street no. 6”.

Instanța de fond a mai reținut faptul că instanța de control judiciar - Curtea de Apel București a stabilit că nici între S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și „M. & M. L.T.D.”, nici între S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și „C. V. Zevenaar B.V.” nu s-a încheiat un contract de transport internațional. Conform clauzei Ex works din contractul de vânzare încheiat între S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și „M. & M. L.T.D.”, sarcina transportării mărfii nu revenea societății din urma, fiind în răspunderea cumpărătorului (reclamanta inițială).

S-a reținut și faptul că potrivit clauzei INCOTERMS 2000 Ex work vânzătorul „M. & M. L.T.D.” avea obligația de a completa anumite documente sau de a transmite informații în vederea completării lor, acestea nederivând dintr-un contract de transport, ci din tranzacția de vânzare, neavând relevanță, așa cum reține Curtea de Apel București că aceste obligații nu sunt expres incluse, deoarece anumite clauze se subînțeleg, având în vedere că transportatorul nu putea prelua bunurile în lipsa documentelor de transport și nu se putea astfel activa clauza Ex works.

„M. & M. L.T.D.” i-a transmis „C. V. Zevenaar B.V.” instrucțiunile de completare a CMR-ului printr-un email (ce nu a fost atașat la dosar, fiind depus doar emailul prin care se solicita verificarea documentelor de încărcare – f. 85, dosar inițial Judecătoria Urziceni). După rejudecare, pârâta „M. & M. L.T.D.”, prin apărător a învederat instanței că în arhiva sa electronică respectivul email nu se mai găsește.

CMR-ul transmis de către „M. & M. L.T.D.” cuprindea la secțiunea nume, adresa, tara instrucțiunile cu privire la locul unde trebuia livrată marfa comandată - respectiv „M. & M. L.T.D.” - Urziceni, ., Urziceni, Ialomița, urmând ca pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” să completeze cantitatea exactă de carne și prețul acesteia, etc. (anexa 5 la întâmpinare).

Deși instanța de apel a apreciat că este aplicabilă Convenția CMR 1956, întrucât ne-am afla în materia răspunderii pentru completarea necorespunzătoare a CMR-ului, Curtea de Apel București a apreciat că aceasta convenție nu este incidentă deoarece nici între S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și „M. & M. L.T.D.”, nici între S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și „C. V. Zevenaar B.V.” nu s-a încheiat un contract de transport internațional.

Curtea de Apel București a reținut însă că modalitatea de executare a obligației „M. & M. L.T.D.” de a furniza informații pentru completarea corespunzătoare a CMR-ului de către C. V. Zevenaar BV, obligație accesorie contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta inițială, poate fi verificată prin intermediul Convenției CMR 1956, dat fiind că acest act normativ conține reglementari privind modul de completare a scrisorii de trăsura (norme de drept substanțial).

S-a reținut că potrivit art. 6 alin. 1 din Convenția CMR 1956 scrisoarea de trăsura trebuie să conțină următoarele date: a) locul și data întocmirii sale; b) numele și adresa expeditorului; c) numele și adresa transportatorului; d) locul și data primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberarea acesteia. e) numele și adresa destinatarului; f) denumirea curentă a naturii mărfii și felul ambalajului, iar pentru mărfurile periculoase, denumirea lor general recunoscută; g) numărul coletelor, marcajele speciale și numerele lor; h) greutatea brută sau cantitatea altfel exprimată a mărfii; i) cheltuielile aferente transportului (prt de transport, cheltuieli accesorii, taxe de vamă și alte cheltuieli survenite de la încheierea contractului și până la eliberare); j) instrucțiunile necesare pentru formalitățile de vamă și altele; k) indicația că transportul este supus regimului stabilit prin prezenta convenție și nici unei alte clauze contrare.

Instrucțiunile primite de la pârâta „M. & M. L.T.D.” cu privire la locul de livrare al mărfii prin așa numita "sample CMR" au fost respectate întocmai de pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” – aceasta din urma neintervenind asupra celor indicate de către pârâta „M. & M. L.T.D.”- sens în care a fost completat și forma finală a CMR- ului (anexa 6 la întâmpinare).

S-a reținut în continuare de către instanța de fond că CMR-ul în forma finală și toate documentele de transport au fost transmise, spre verificare de „C. V. Zevenaar B.V.”, către pârâta „M. & M. L.T.D.” conform emailului din data de 31.05.2011, la adresa de email indicată în comanda, cu mențiunea expresă de a fi verificate aceste documente și de a se confirma că sunt în regulă pentru a se da drumul transportatorului să plece către destinația menționată în CMR (anexa 7 la întâmpinare).

La aceeași dată, prin emailul transmis de pârâta „M. & M. L.T.D.” către „C. V. Zevenaar B.V.”, i se confirma corectitudinea documentelor de transport si se aproba efectuarea transportului mărfurilor, indicându-i-se sa dea drumul transportatorului sa plece(anexa 7 la întâmpinare).

Concluzionând, instanța de fond a reținut că pârâta „M. & M. L.T.D.” a încălcat o obligație accesorie a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamanta inițială S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și anume aceea de a indica în mod corect numele și adresa destinatarului mărfii contrar dispozițiilor art. 6 lit. e din Convenția CMR 1956, motiv pentru care a fost obligată la plata sumei de_,60 lei echivalentul sumei de_ euro către reclamanta . succesoarea în drepturi a S.C. Procarm Ind S.R.L. Snagov care la rândul ei este succesoarea în drepturi a reclamantei inițiale S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L..

În ceea ce privește raporturile dintre reclamanta inițiala S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L. și pârâta „C. V. Zevenaar B.V. instanța a observat că și acestea au fost tranșate de Curtea de Apel București, prin decizia civilă numărul 1679/20.09.2013, în sensul că instanța de control judiciar a stabilit că pretențiile reclamantei împotriva acesteia nu pot fi decât extracontractuale (sau delictuale), astfel încât urmează a analiza dacă în sarcina acesteia pot fi reținute ca îndeplinite elementele acestei răspunderi.

Din probatoriul administrat în cauză prima instanță a constatat că nu este îndeplinita in sarcina paratei „C. V. Zevenaar B.V.” condiția faptei ilicite, deoarece aceasta a completat documentul de transport (CMR) conform instrucțiunilor paratei „M. & M. L.T.D.”, astfel încât se poate presupune în mod rezonabil că pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” nu știa că marfa era comandată pentru societatea reclamantă în România, neavând cunoștință de relațiile comerciale ale pârâtei „M. & M. L.T.D.” cu terțe persoane.

Instrucțiunile primite de la societatea „M. & M. L.T.D.” cu privire la locul de livrare al mărfii prin așa numita "sample CMR" au fost respectate întocmai de „C. V. Zevenaar B.V.”, sens în care a fost completată și forma finală a CMR- ului.

Dând dovadă de diligență, pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” a transmis partenerei sale contractuale „M. & M. L.T.D.” CMR-ul în forma finală și toate documentele de transport spre verificare, conform emailului din data de 31.05.2011, la adresa de email indicata in comanda, cu mențiunea expresa de a fi verificate aceste documente si de a se confirma că sunt în regulă pentru a se da drumul transportatorului să plece către destinația menționata în CMR și a dat drumul transportului numai după ce a primit confirmare în acest sens de la pârâta „M. & M. L.T.D.”.

Nefiind îndeplinită prima condiție a răspunderii civile delictuale, instanța de fond a constatat că nu se mai impune analizarea celorlalte elemente ale acestei răspunderi.

Instanța nu a primit susținerile reclamantei în sensul că vinovăția pârâtei „C. V. Zevenaar B.V.” a fost stabilită prin procesul verbal de contravenție depus la fila 15 a dosarului inițial al Judecătoriei Urziceni, deoarece nu s-a făcut dovada că acesta este definitiv (nu exista nicio dovadă că acesta a fost comunicat contravenientei și că aceasta nu a depus plângere în 15 zile de la comunicare), iar pe de altă parte răspunderea contravențională nu poate fi confundată cu răspunderea delictuală, ale cărei elemente au fost mai sus analizate de instanță.

Pentru aceste considerente, cererea reclamantei . formulată împotriva pârâtei „C. V. Zevenaar B.V.” a fost respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a „M. & M. L.T.D.” de către pârâta „C. V. Zevenaar B.V.”, aceasta a fost respinsă, având în vedere faptul că cererea reclamantei împotriva pârâtei „C. V. Zevenaar B.V.” a fost respinsă ca nefondată, iar cererea de chemare în garanție are caracter subsidiar.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta .. și apel pârâta „M. & M. L.T.D.”, iar la data de 08.01.2015 pârâta „C. V. ZEVENAAR B.V.” a depus cerere de aderare la apel.

Prin încheierea de ședință din data de 08.01.2015, tribunalul a calificat calea de atac din recurs în apel.

Apelanta-reclamantă .. prin apelul formulat solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul obligării pârâtelor, în solidar, la repararea întregului prejudiciu cauzat ei prin completarea eronată a documentelor de transport, invocând două motive de apel și anume:

- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, aceasta fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 998 – 1003 din Codul civil de la 1865;

- Instanța de fond nu a analizat solicitarea ei privind acordarea dobânzii legale pentru repararea întregului prejudiciu suferit ca urmare a completării eronate a documentelor de transport de către societățile pârâte. În considerentele hotărârii nu există nicio referire la această cerere, prima instanță încălcând astfel principii fundamentale de drept, respectiv dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

În dezvoltarea primului motiv de apel apelanta .. arată că pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” prin completarea greșită a documentelor de transport a săvârșit o faptă ilicită prin care s-a adus atingere dreptului ei. Aceasta a întocmit în mod eronat CMR-ul. Persoana căreia i-a vândut marfa este o persoană juridică de drept cipriot, astfel încât prin completarea CMR-ului cu numele unei societăți cipriote cu sediul în România i-a cauzat un prejudiciu.

Regula conform Convenției de la Geneva 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (regulă aplicabilă în cauză astfel cum a stabilit Curtea de Apel București prin decizia nr. 1679/20.09.2013) este că scrisoarea de trăsură se întocmește de expeditor. Art. 6 pct. 1 din Convenția CMR prevede ce acte trebuie să conțină scrisoarea de trăsură.

Prin urmare, potrivit Convenției din 1956, expeditorul este cel care răspunde față de transportator pentru întocmirea documentelor de transport, răspunzând pentru daunele care ar putea rezulta din lipsa, insuficiența sau din neregularitatea acestor documente și informații.

Arată apelanta că, în realitate, nici instanța de fond nu neagă existența faptei ilicite constând în completarea greșită a documentelor de transport, însă aceasta ajunge la concluzia că nu s-ar putea atrage răspunderea delictuală a pârâtei „C.” întrucât aceasta a completat documentul de transport conform instrucțiunilor primite de la pârâta „M. & M. L.T.D.”

Evident, acest fapt nu echivalează cu o cauză care ar înlătura caracterul ilicit al faptei.Cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei sunt definite în doctrină ca fiind acele situații în care, deși fapta săvârșită provoacă un prejudiciu altei persoane, răspunderea nu este angajată întrucât caracterul ilicit al faptei este înlăturat. Însă aceste cauze sunt enumerate limitativ și pot consta în legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activități impuse ori permise de lege ori de ordinul superiorului, exercitarea unui drept subiectiv și consimțământul victimei. Or, aspectele reținute de instanța de fond nu pot fi încadrate în niciuna din aceste situații.

Precizează apelanta că, în speță, nu ne aflăm în niciuna din situațiile care ar înlătura caracterul ilicit al faptei, iar pârâta nu a invocat ea însăși una din aceste situații.

Se solicită constatarea faptului că în cauză sunt îndeplinite și celelalte condiții pentru atragerea răspunderii: prejudiciu patrimonial cert, vinovăția și raportul de cauzalitate.

Apelanta apreciază că, prin fapta sa, pârâta „C.” i-a cauzat un prejudiciu patrimonial cert ce nu a fost reparat încă, prejudiciul suferit fiind reprezentat de valoarea mărfii achitate încă din luna mai 2011, precum și de lipsa folosinței sumei achitate către „M. & M. L.T.D.” pe toată această perioadă de timp.

De asemenea, fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție. În cazul răspunderii delictuale, simpla culpă, chiar culpa cea mai ușoară, alături de celelalte condiții, este suficientă pentru angajarea integrală a răspunderii. Răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, indiferent de gravitatea vinovăției obligația de a repara prejudiciul cauzat este integrală. Astfel cum s-a reținut în procesul verbal de contravenție, vinovată de săvârșirea acesteia este pârâta „C.”.

Apelanta subliniază faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost atacat, iar potrivit dispozițiilor legale acesta se bucură de prezumția de adevăr. Referitor la acest proces-verbal, solicită a se reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, iar în acest sens se remarcă că în jurisprudența CEDO se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.

Mai mult, în cazul faptelor contravenționale constatate personal de agenții care întocmesc procesele-verbale – ca în cazul de față – funcționează prezumțiile de legalitate și de temeinicie ale actelor sancționatoare, cu atât mai mult cu cât acest act administrativ nu a fost contestat.

Raportul de cauzalitate între fapta pârâtei „C.” și prejudiciul suferit de reclamantă poate fi stabilit cu ușurință având în vedere că acesta este urmarea directă a confiscării mărfii de către Garda Financiară motivat de completarea necorespunzătoare a documentelor de transport.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel s-a susținut că art. 261 Cod procedură civilă se referă la necesitatea redactării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra solicitării ei de acordare a dobânzii legale pentru repararea întregului prejudiciu suferit este cu atât mai surprinzătoare cu cât în încheierea de ședință din 02.10.2014 în care au fost consemnate susținerile părților, instanța redă această solicitare a sa, însă omite să se pronunțe asupra ei, lăsând-o practic nesoluționată.

Apreciază apelanta că, procedând în acest mod, instanța de fond a încălcat două principii fundamentale ale procesului civil: dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Exercitarea controlului judiciar asupra acestei sentințe cu privire la acest capăt nu poate fi făcută deoarece nu este cunoscută rațiunea pentru care instanța de fond a înlăturat cererea reclamantei de acordare a dobânzii legale.

Apelanta invocă jurisprudența C.E.D.O. și faptul că art. 6 din Convenție implică, mai ales, în sarcina instanței obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor părților, sub rezerva aprecierii pertinenței acestora (cauza Albina c. România, 28.04.2005).

Se mai arată că cererea sa privind acordarea dobânzii legale se fundamentează pe OG nr. 13/2011. Astfel, dobânda legală se datorează atunci când o obligație este purtătoare de dobânzi potrivit legii, iar rata dobânzii nu este precizată prin contract (art. 2 din O.G. nr. 9/2000 și art. 2 din O.G. nr. 13/2011).

În subsidiar, în ipoteza în care instanța de control va respinge argumentele dezvoltate anterior, menținând sentința Judecătoriei Urziceni, apelanta solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina ei, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă. În acest sens, solicită ca instanța să se raporteze la valoarea litigiului, dificultatea acestuia și la munca prestată de avocat, luând în considerare, evident, și faptul că apărările pârâtei „C.” au fost susținute abia în cel de al doilea ciclu procesual.

Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtelor, în solidar, la repararea întregului prejudiciu cauzat prin completarea eronată a documentelor de transport.

Apelanta-pârâtă „M. & M. L.T.D.” prin apelul formulat solicită schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În măsura în care se va respinge această excepție, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive învederează că simpla existență a unui raport juridic între reclamantă și ea nu impune automat concluzia calității procesuale pasive în prezenta cauză. În acest sens, problema care se impune a fi lămurită este stabilirea în primul rând a factorului determinant al producerii prejudiciului și a persoanei responsabile pentru acesta. Or, în ceea ce privește obligațiile asumate de ea față de reclamanta S.C. Uni Fenster Lux Construct S.R.L., apreciază că și le-a îndeplinit întru totul și în mod corespunzător.

Apelanta susține că din analiza situației de fapt descrisă de către reclamantă, rezultă că în cauză există trei raporturi comerciale, iar nu două, așa cum aceasta lasă să se subînțeleagă, întreaga operațiune desfășurându-se pe două planuri, respectiv vânzarea-cumpărarea propriu-zisă (E_ Works, la poarta fabricii) și operațiunea de transport.

În privința relației comerciale dintre ea și reclamantă, arată că livrarea cărnii urma să se facă Ex Works, direct reclamantei, prin intermediul unui transportator ales și plătit de aceasta.

Pe fondul cauzei, apelanta susține că întrucât vânzarea-cumpărarea s-a realizat sub condiția Ex works, de la momentul încărcării mărfii la sediul vânzătorului operează transferul riscurilor contractului, singura persoană care ar mai putea răspunde fiind transportatorul.

Astfel, în cadrul titlului B5 – Transferul riscurilor – din Regulile INCOTERMS, se prevede obligația cumpărătorului de a suporta toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfii de la momentul încărcării acesteia la momentul și locul stabilit pentru livrare. Prin urmare, apreciază apelanta că nici ea și nici pârâta „C.” nu pot fi ținute să răspundă pentru orice pierdere sau deteriorare a mărfii survenite ulterior momentului încărcării mărfii, indiferent dacă această pierdere sau deteriorare s-a produs sau nu în mod fortuit.

Completarea în mod eronat a documentului de transport în niciun caz nu poate atrage răspunderea sa atât timp cât nu a fost parte în contractul de transport, nu avea obligația de a completa CMR-ul, nu a semnat CMR-ul și nu avea obligația de a verifica corectitudinea mențiunilor înscrise în cuprinsul acestuia. Astfel, având în vedere că transportatorul cunoștea cine este destinatarul mărfii și respectiv adresa acestuia, fiind angajat tocmai de acesta, trebuia și putea să verifice corectitudinea mențiunilor înscrise în cuprinsul CMR-ului pe care a semnat și a aplicat ștampila.

Apelanta consideră că nu se poate acredita ideea că și-a asumat în mod accesoriu obligația de a completa/verifica corectitudinea datelor înscrise în CMR, de vreme ce ea a livrat marfa în regim Ex works, iar în cadrul titlului A 3 – Contracte de transport și de asigurare – din Regulile INCOTERMS 2000 – Ex works, în dreptul vânzătorului se prevede „fără vreo obligație”.

Completarea scrisorii de trăsură nu are vreo legătură cu activarea însăși a clauzei Ex works, de vreme ce transportul este o etapă separată, ulterioară operațiunii de vânzare în acest regim, în grija exclusivă a cumpărătorului.

Susține în continuare apelanta că ceea ce nu a constatat instanța de fond a fost tocmai această diferențiere de regim juridic între cele 2 faze: faza vânzării, regulile contractuale aplicabile între vânzător și cumpărător sunt, în speță, cele INCOTERMS 2000 și faza transportului, regulile contractuale aplicabile între cumpărător și transportator, sunt, după caz, cele din Convenția de la Geneva din 1956 privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele.

Cât privește e-mailul depus de pârâta „C.”, prin care dorește să demonstreze că de fapt „M. & M. L.T.D.” a indicat datele greșite folosite la completarea CMR-ului, apelanta arată că este esențial de observat faptul că, așa cum a reținut și Curtea de Apel București în considerentele deciziei civile nr. 1679/2013 (pag. 15), nu există niciun atașament al e-mailului care să facă dovada celor susținute de pârâta „C.”. Mai mult, nici nu avea cum să indice propria adresă în România, de vreme ce nu are niciun sediu și nicio prezență locală.

De asemenea, din scrisoarea de trăsură (CMR) rezultă fără putință de tăgadă că pârâta „C.” știa care este sediul ei, din moment ce, la punctul 22 al scrisorii, a menționat acest sediu (Larnaca, Cipru).

În concluzie, apelanta susține că pârâta „C.” se face vinovată în mod exclusiv de completarea eronată a CMR-ului, întrucât a indicat o adresă de livrare greșită, deși o știa indubitabil pe cea corectă și nu a verificat conținutul scrisorii de trăsură cu destinatarul, cel direct interesat de completarea corectă a CMR-ului și primirea mărfii în bune condiții.

Pentru aceste considerente, apelanta „M. & M. L.T.D.” solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În cauză pârâta „C. V. Zevenaar B.V.” a formulat cerere de aderare la apel, solicitând pe această cale, în cazul admiterii apelurilor celorlalte părți și a admiterii în integralitate a cererii principale în sensul obligării ei la plata pretențiilor solicitate, să se dispună schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de chemare în garanție având în vedere următoarele aspecte:

- între reclamantă și „M. & M. L.T.D.” a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, prin care aceasta din urmă s-a obligat să se ocupe inclusiv de livrarea mărfii contractate de către reclamantă, la locul indicat, asumându-și această obligație, conform celor reținute chiar de către instanța de recurs;

- între ea și chemata în garanție „M. & M. L.T.D.” au existat raporturi contractuale, cu privire la aceeași cantitate de carne, ce au fost îndeplinite în totalitate de ea;

- a completat scrisoarea de transport în mod corect și ca urmare a indicațiilor primite de la chemata în garanție;

- pe documentul de transport se face mențiunea „non franco” ceea ce înseamnă că asigurarea transportului nu a fost aranjată de ea, aspect recunoscut și de către reclamantă în cererea depusă la dosarul cauzei;

- pârâta „M. & M.” a cumpărat marfa de la ea în condiții Ex works – la poarta fabricii, fără ca ea să-și asume vreo obligație cu privire la transport;

- și-a îndeplinit obligațiile cu bună credință, aspect ce rezultă și din „termenii și condițiile”comenzii ferme transmisă de către societatea „M. & M. L.T.D.”.

La dosarul cauzei societatea „C. V. Zevenar B.V.” a depus întâmpinare la apelul formulat de reclamanta .., solicitând respingerea acestuia și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr. 1329/2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni.

În ceea ce privește primul motiv de apel invocat se arată că nu rezultă de niciunde aspectele susținute de către apelanta-reclamantă, în sensul că instanța ar fi constatat de fapt în sarcina sa fapta ilicită dar ar fi considerat că în cauză ar fi operat o situație care ar fi de natură să înlăture caracterul ilicit al faptei.

Instanța de fond a constatat pur și simplu că nu se poate reține în sarcina sa o faptă ilicită, motiv pentru care a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu ea, reținând în acest sens culpa contractuală a pârâtei „M. & M. L.T.D.” existentă în virtutea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți – aceea de a indica în mod corect numele și adresa destinatarului mărfii.

Se mai arată că, așa cum a reținut și instanța de fond, ea nu a săvârșit nicio faptă ilicită. Potrivit jurisprudenței ICCJ nu orice faptă prejudiciabilă este considerată faptă ilicită, ci aceasta trebuie să aibă un caracter ilicit, pentru că, în caz contrar, răspunderea civilă reparatorie nu poate exista. Prin faptă ilicită se înțelege acțiunea sau inacțiunea contrară legii care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. Or, în cauză, solicită a se observa că nu avem de-a face cu nicio acțiune sau inacțiune care să fie contrară legii și care să fie de natură să atragă răspunderea sa. Astfel cum a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ea a completat documentul de transport (CMR) conform instrucțiunilor pârâtei „M. & M. L.T.D.”. Nu știa și nici nu avea cum să cunoască împrejurarea că marfa era comandată pentru societatea reclamantă în România, neavând cunoștință de relațiile comerciale ale pârâtei cu terțe persoane,n cunoscând doar faptul că ea a primit o comandă ce trebuia onorată, pentru care i s-a indicat un loc de livrare și i s-a confirmat corectitudinea documentelor de transport.

În ceea ce privește aplicarea, în speță, a Convenției CMR 1956, atât C.A.B. cât și instanța de fond au statuat împrejurarea că aceasta nu este incidentă în speță, întrucât între niciuna dintre părțile în litigiu nu a fost încheiat un contract de transport. Totuși, C.A.B. și ulterior instanța de fond în aplicarea îndrumărilor obligatorii ale acesteia au reținut în mod corect împrejurarea că obligația de a furniza informații pentru completarea corespunzătoare a CMR-ului poate fi verificată prin intermediul Convenției CMR 1956, dar această obligație revenea pârâtei „M. & M. L.T.D.”, fiind o obligație accesorie contractului de vânzare-cumpărare.

„C. V. Zevenar B.V.” a mai arătat că săvârșirea unei fapte ilicite cu vinovăție presupune ca această faptă să fi fost săvârșită cu intenția de a produce o pagubă sau din cauza lipsei unei atitudini diligente a făptuitorului, dar din probatoriul administrat în cauză rezultă că nu a avut intenția de a produce o pagubă - acționând doar în sensul îndeplinirii obligațiilor comerciale față de partenerul său de afaceri și nici nu a fost lipsită de diligență – anterior eliberării mărfurilor procedând la trimiterea documentelor de transport către societatea „M. & M. L.T.D.” pentru confirmarea și aprobarea acestor documente.

Prin urmare, în opinia sa, în mod corect s-a reținut culpa contractuală a pârâtei „M. & M. L.T.D.” cu privire la acest aspect, astfel încât apelanta-reclamantă nu poate susține o faptă ilicită pretins a fi săvârșită de ea în raport de aceste considerente.

Cu privire la pretinsul proces-verbal de contravenție, societatea „C. V. Zevenar B.V.” susține că existența acestuia, chiar și necontestat, nu poate fi considerată o situație de natură să statueze de drept pretinsa vinovăție a sa, astfel cum afirmă apelanta-reclamantă – cu atât mai mult cu cât organul constatator nu avea cum să cunoască care este natura contractuală a relațiilor dintre părți și care sunt raporturile juridice dintre acestea – raporturi complexe de altfel, deduse dezlegării instanței de judecată. În plus, procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat de către autorități pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia și a avea astfel posibilitatea să îl conteste în fața instanței competente. Prin urmare, faptul că nu ar fi contestat procesul-verbal de contravenție, nu înseamnă că ar fi recunoscut o anumită împrejurare sau situație de fapt, ci s-a datorat unor alte considerente ce nu au ținut de voința sa, astfel încât instanța de fond nu ar fi putut să rețină o pretinsă vinovăție în sarcina sa raportat la acest proces-verbal de contravenție. Mai mult decât atât, răspunderea contravențională nu poate fi confundată cu răspunderea delictuală.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, societatea „C. V. Zevenar B.V.” susține că reclamanta nu a avut un capăt de cerere în ceea ce privește acordarea dobânzii legale, o astfel de cerere nefiind formulată procedural nici în primul ciclu procesual prin cererea de chemare în judecată sau prin precizarea depusă ulterior și nici în al doilea ciclu procesual – în rejudecare, această cerere fiind făcută după momentul la care instanța de fond a declarat încheiată cercetarea procesului și a dat cuvântul părților pe fondul cauzei. Ca atare, nu poate opera acest motiv de apel, o astfel de situație – produsă exclusiv din culpa apelantei reclamante – neputând atrage nelegalitatea hotărârii, în cauză fiind incidente prevederile art. 129 Cod procedură civilă.

Cu privire la cenzurarea cheltuielilor de judecată, solicită respingerea unei astfel de solicitări, motivat de faptul că aceste cheltuieli nu numai că sunt dovedite, dar au fost în egală măsură necesare și rezonabile, conform jurisprudenței CEDO cu privire la caracterul cheltuielilor de judecată aplicabile în materie, în cauză formulându-se și susținându-se atât întâmpinare cât și cerere de chemare în garanție raportat la susținerile ambelor pârâte. Prin urmare, apreciază că este justificată acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, dincolo de faptul că aceasta îndeplinește condițiile de fond și de formă impuse de dispozițiile legale, este și pe deplin întemeiată în situația în care ea ar cădea în pretenții.

Societatea „C. V. Zevenar B.V.” a depus întâmpinare și la apelul formulat de către pârâta „M. & M. L.T.D.”, solicitând respingerea acestuia.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta „M. & M. L.T.D.”, solicită respingerea acestei excepții. Atâta vreme cât a existat un raport juridic între reclamantă și pârâta „M. & M. L.T.D.”, cea din urmă fiind cea care și-a asumat obligația de a face diligențele necesare cu privire la cumpărarea cărnii, rezultă că aceasta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar excepția invocată urmează să fie respinsă.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, apreciază, de asemenea, că societatea „M. & M. L.T.D.” are calitate procesuală pasivă, raportat la faptul că între ea și această societate a existat un raport contractual ce a dat naștere și unui raport juridic obligațional între cele două societăți.

De altfel, chiar C.A.B. a statuat natura juridică a celor 2 contracte încheiate între cele 3 părți ale speței – apreciind în raport cu fiecare natura juridică a acțiunii dedusă judecății și implicit faptul că aceasta justifică o calitate în prezenta speță.

Pe fondul cauzei, arată că, în mod corect, a reținut instanța de fond împrejurarea că nu este îndeplinită condiția faptei ilicite și că obligația de a indica corect numele și adresa destinatarului aparținea societății „M. & M. L.T.D.”, fiind o obligație accesorie contractului de vânzare-cumpărare dintre aceasta și apelanta-reclamantă.

Tribunalul, examinând sentința atacată cu apel, în raport de actele și lucrările dosarului și motivele de apel invocate constată că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește apelul formulat de ., tribunalul reține că prima instanță a ținut cont la stabilirea naturii relațiilor existente între apelantă și C. de indicațiile date de Curtea de Apel București în cuprinsul deciziei nr. 1679/20.09.2013. Cu privire la existența faptei ilicite în sarcina pârâtei C., tot din cuprinsul deciziei C. rezultă că aceasta a dovedit că M.&M. a înțeles să își asume obligația de a transmite instrucțiunile de completare a CMR-ului către C.. Că este așa rezultă din înscrisurile depuse de C. (filele 79-86 dosar fond Judecătoria Urziceni, primul ciclu procesual) cu care aceasta societate dovedește că a existat o corespondență prin email cu M.&M. privind completarea documentelor de transport. Prin email-ul trimis către C. la data de 31.05.2011, M.&M. confirmă faptul că documentele de transport au fost corect completate de C. și că transportul poate pleca spre destinatar. Această corespondență dovedește faptul că M.&M. și-a asumat obligația de a se ocupa de completarea documentelor de transport. Într-adevăr, așa cum susține M.&M., pe înscrisul de la fila 80 este menționat „sample”, adică probă, model, însă, pe acest model al CMR-ului comunicat către M.&M. sunt completate aceleași date ca și pe CMR-ul constatat a fi completat greșit. Întrucât prin emailul trimis la 31.05.2011, M.&M. a confirmat completarea corectă a documentelor de transport, C. a procedat la încărcarea transportului și livrarea produselor.

Din cele de mai sus rezultă că pârâta C. nu se face vinovată de săvârșirea unei fapte ilicite atâta timp cât a purtat o corespondență cu M.&M., care s-a angajat să transmită instrucțiunile de completare a CMR-ului și a respectat întocmai aceste instrucțiuni. Atâta timp cât greșeala de completare a CMR-ului provine de la M.&M., nu i se poate imputa pârâtei C. vreo vină în acest sens, singura vinovată fiind M.&M..

Referitor la procesul verbal de contravenție, reținerea în cuprinsul acestuia a vinovăției pârâtei C. nu prezintă nicio relevanță în ceea ce privește prezenta cauză. Agentul constatator care a întocmit procesul verbal de contravenție nu avea de unde să cunoască totalitatea relațiilor existente între cele 3 societăți, părți ale prezentului dosar. Acesta nu a făcut decât să constate că expeditorul din CMR este C. și, prin urmare și cea care a completat CMR-ul. Nu putea să cunoască agentul constatator faptul că M.&M. își asumase obligația de a furniza informațiile necesare către C. pentru completarea CMR-ului.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel referitor la omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la capătul de cerere privind dobânda legală, tribunalul constată că apelanta a formulat această solicitare în cuprinsul concluziilor scrise depuse la judecata în primul ciclu procesual, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel că solicitarea sa fiind tardivă, nu mai putea fi soluționată de către instanță. Chiar și în situația în care ar fi respectat dispozițiile legale ale art. 132 Cod pr. civ, potrivit art. 2812 al. 1 Cod pr. civ., dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unu capăt de cerere principal sau accesoriu, partea interesată poate cere completarea hotărârii. Potrivit art. 2812a Cod pr. civ., completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 2812 al. 1 Cod pr. civ. Ca atare, apelanta avea la dispoziție cererea de completare a hotărârii, neavând posibilitatea formulării acestei cereri pe cale apelului.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar referitoare la reducerea cheltuielilor de judecată, tribunalul o privește ca neîntemeiată având în vedere munca prestată de avocat determinată de complexitatea cauzei, dar și de valoarea litigiului. Faptul că apărările pârâtei C. au fost făcute în al doilea ciclu procesual conduce la concluzia că aceasta trebuie să-și recupereze cheltuielile de judecată întrucât în această fază au fost făcute apărări pe fondul cauzei. În primul ciclu procesual cauza a fost soluționată prin admiterea excepției necompetenței instanțelor române, fără a se intra în dezbaterea fondului.

În ceea ce privește apelul formulat de M.&M., prima critică referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive apare ca neîntemeiată în condițiile în care în decizia C. nr. 1679/20.09.2013 s-a stabilit că între reclamantă și M.&M. s-a încheiat un contact de vânzare-cumpărare. Tot în decizie se reține că reclamanta se află în raporturi contractuale cu pârâta M.&M., raporturi care generează anumite obligații accesorii, iar pentru pretinsa încălcare a acestora partea prejudiciată are la îndemână o acțiune în răspundere contractuală. Prin urmare, respectând indicațiile date de C., se impune menținerea în cauză a pârâtei M.&M..

Referitor la motivele care privesc fondul cauzei, tribunalul le privește ca neîntemeiate. Astfel, indicarea transportatorului ca persoană vinovată de completarea incorectă a CMR-ului nu are nici un temei atâta timp cât M.&M. și-a asumat această obligație. Așa cum se reține și în decizia C., deși nu există o prevedere expresă a acestei obligații, anumite clauze se subînțeleg, având în vedere că transportatorul nu putea prelua bunurile în lipsa documentelor de transport corect completate, sarcină pe care a preluat M.&M.. În ceea ce privește îndeplinirea de către M.&M. a acestei obligații, ea a fost pe larg analizată la motivele de apel formulate de A.. În cauză nu se pun în discuție obligațiile transportatorului.

Deși apelanta susține că nu există un atașament al emailului care să facă dovada celor susținute de C. referitor la verificarea de către M.&M. a corectitudinii întocmirii documentelor de transport, nu depune în acest sens nicio dovadă din care să rezulte lipsa acestui atașament. În cazul în care emailul nu a avut un atașament, în răspunsul dat către C. ar fi menționat acest lucru și ar fi solicitat înaintarea documentelor, fără a aproba efectuarea transportului. Cum cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar apelantul nu a depus vreo probă din care să rezulte lipsa atașamentului emailului, deși avea această posibilitate, fiind destinatarul acestuia, susținerile sale nedovedite, nu pot fi luate în considerare.

Susținerea apelantei că pârâta C. îi cunoștea sediul ca fiind în Cipru, acesta fiind indicat în CMR, astfel că acesteia îi este imputabilă greșeala privind completarea sediului în România, nu este întemeiată. Aceasta deoarece, ca urmare a corespondenței purtate cu M.&M., pârâtei C. i s-a indicat să completeze în CMR ca destinatar M.&M. cu sediul în Urziceni, astfel că C. a urmat aceste instrucțiuni. Faptul că sediul este în Cipru, nu înseamnă că nu poate avea puncte de lucru în alte țări unde dorește să i se vireze marfa comandată.

În privința cererii de aderare la apel formulată de C., tribunalul are în vedere prevederile art. 293 al. 2 cod pr. civ. potrivit cărora dacă apelul principal este respins ca tardiv, inadmisibil sau pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte.

Apreciind ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată, în temeiul art. 296 din Cod de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții . și M.&M. Ltd împotriva sentinței civile nr. 1329/16.10.2014pronunțată de Judecătoria Urziceni.

Pe cale de consecință, va respinge ca rămasă fără obiect cererea de aderare la apel formulată de C. V. ZEVENAAR B.V.

Văzând și dispozițiile art. 299 cod pr. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 296 cod procedură civilă respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții .., cu sediul în Snagov, ., cam.3, jud. Ilfov, număr de ordine în Registrul Comerțului J_, CUI_ și cu sediul ales la S.C.A. „P. și Asociații” din mun. București, Splaiul Unirii, nr. 223, . și M.&M. Ltd, cu sediul în Kythiron 18, 7100, Aradippou, Cipru, nr. de identificare fiscală CY 10246642P și cu sediul ales la Cb. Av. „L. D. V.” din mun. București, .. 6, ., ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1329/16.10.2014pronunțată de Judecătoria Urziceni.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de aderare la apel formulată de C. V. ZEVENAAR B.V., cu sediul în (6902PK) Zevenaar, Edisonstraat 48, Olanda și cu sediul ales la S.C.A. „G. și Asociații” cu punct de lucru în mun. București, ., nr. 40, ., sector 5, cod_.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

I. M. T. I. I. M.

Red./Tehnored. I. M.

5 ex./13.02.2015

Jud.fond. D. E.

Obligaţie de a face. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul IALOMIŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul IALOMIŢA