Contestaţie la executare. Sentința nr. 1709/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1709/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 926/229/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5A
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Judecător – D. C. T.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-pârât A. V. împotriva sentinței civile nr.1709/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești în contradictoriu cu intimata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect contestație la executare + suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-pârâta A. N., avocat D. C., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Apărătorul apelantului-pârât, întrebat fiind, arată că nu are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și acordă cuvântul în susținerea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului-pârât arată că Judecătoria Fetești a admis contestația având în vedere existenței acelei ordonanțe care a dispus suspendarea plăților de la ANRP până la data de 31.12.2014, în opinia sa fiind acest termen și acea ordonanță nemaiavând putere la acest moment poate fi admis apelul, desființa sentința și a se dispune continuarea executării silite.27.213 lei, de mai bine de 6-7 ani, fără cheltuieli de judecată.
În opinia sa instanța putea dispune suspendarea executării pe perioada de activitate a legii, dar în niciun caz anularea executării.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarel:
Prin sentința civilă nr. 1709 pronunțată la data de 15.09.2014 Judecătoria Fetești a admis contestația la executare a petentei contestatoare A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în municipiul București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, CUI_, cont bancar RO 76TREZ 23A_ X în contradictoriu cu intimatul A. V., domiciliat în municipiul Slobozia, . P, ., județul Ialomița, cu domiciliul ales în municipiul Slobozia, ., ., județul Ialomița, așa cum a fost formulată.
A suspendat executarea silită dispusă în dosarul de executare nr. 37/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc ”C. D. V.”, până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
A anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 37/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc ”C. D. V.”, inclusiv încheierea din data de 17 aprilie 2014 prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv Somația nr. 1930/17 aprilie 2014.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în speță, contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 37/2014 până la soluționarea prezentei cauze; suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a municipiului București; anularea încheierii din data de 17.04.2014 întocmită de B. C. D. V.¸ anularea executării silite dispusă prin dosarul nr. 37/2014.
Instanța a avut în vedere că executarea silită contestată a fost încuviințată de către Tribunalul Ialomița prin decizia civilă nr. 207/A/3 aprilie 2014 pronunțată în cameră de consiliu, prin care s-a admis apelul declarat de apelantul A. V. împotriva încheierii nr. 57/18.02.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care a schimbat-o în tot.
Titlul executoriu a cărei executare silită a fost încuviințată este reprezentat de hotărârea nr. 281/04.07.2006 emisă de comisia Județeană Ialomița pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, așa cum a fost validată prin decizia nr. 309/29.01.2009 a Autorității pentru Restituirea Proprietăților, suma de recuperat fiind de 27.213 lei reprezentând contravaloarea compensațiilor bănești la care se adaugă cheltuielile de executare.
Pentru a admite contestația la executare, instanța a reținut că actele de executare contestate, respectiv somația nr.1930/17 aprilie 2014 din dosarul de executare nr. 37/2014 al B. C. D. V., prin care contestatoarea era somată să achite creditorului suma de_ lei, a fost a fost emisă după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 10/2014, aprobată prin Legea nr.112/11.07.2014, în care la art. 2 se prevede că începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, se suspendă pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene…pentru aplicarea Legii nr. 290/2009, prin ordinele emise de șeful Cancelariei Primului Ministru, în temeiul Legii nr. 9/1998 și respectiv prin deciziile emise de către vicepreședintele ANRP care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1889, Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006.
Întrucât prin legea care a aprobat ordonanța de urgență s-a stipulat în art. 2 că se suspendă până la data de 31 decembrie 2014 plata despăgubirilor, instanța a reținut că la data emiterii actului de executare contestat – somația din 17.04.2014, era suspendată de drept plata voluntară a sumelor datorate de către contestatoare, aceasta fiind deci emisă cu nesocotirea prevederilor legale menționate, acestea nefiind avute în vedere de către executorul judecătoresc nici cu ocazia emiterii tot la data de 17.04.2014 a încheierii prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare.
Mai mult, s-a avut în vedere că suspendare plății despăgubirilor stabilite prin hotărâri sau decizii de plată emise de organele competente în baza Legii nr. 9/1889, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 s-a dispus începând cu data de 19 iulie 2014 până la data de 31 decembrie 2014, prin art. 2 din Legea nr. 112/2014 fără a se mai distinge dacă sunt avute în vedere plăti voluntare sau prin executare silită, astfel că admițând contestația la executare ca întemeiată, instanța de fond a anulat actele de executare emise de executorul judecătoresc în dosarul nr. 37/2014, inclusiv încheierea și somația din data de 17 aprilie 2014.
Făcând aplicarea art. 718 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, în raport de soluția pronunțată asupra contestației, judecătoria a admis și cererea de suspendare a executării silite pornită în dosarul de executare nr. 37/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc C. D. V., până la soluționarea definitivă a contestației la executare.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, prin cererea depusă la oficiul poștal la data de 14.11.2014 și înregistrată la Judecătoria Fetești la data de 17.11.2014 a declarat apel motivat pârâtul A. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul-pârât arată că prin Hotărârea nr. 281/04.07.2006 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului Ialomița s-au acordat compensații bănești în sumă de 174.556 lei numiților B. C. și A. M., în calitate de moștenitori ai defunctului B. G..
Prin decizia nr. 309/29.01.2009 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a validat hotărârea nr. 281/04.07.2006 cu mențiunea că suma acordată a fost diminuată la suma de 163.277,24 lei. Din această sumă ½ revenea numitului B. C. și ½ lui A. M.. Aceasta din urmă a decedat la data de 22.07.2010 iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 55 au rămas ca moștenitori A. V., A. D. și A. N., fiecare cu o cotă de 1/3.
Având în vedere aceste aspecte apelantul-pârât consideră că este îndreptățit să primească suma de 27.213 lei, actualizată conform legislației în vigoare.
În legătură cu efectuarea plății sumelor reprezentând compensațiile acordate în baza Legii nr. 9/1998, în temeiul art. 6 și 8 din această lege a fost adoptată H.G. nr. 286/2004, în care la art. 5 s-a prevăzut achitarea eșalonată către beneficiari a compensațiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a doi ani consecutivi, din care ”40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație de bugetul de stat”, precizându-se în final: ”cota de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998”.
Având în vedere că până la acest moment contravaloarea compensației nu a fost achitată, apelantul-pârât arată că a demarat procedura executării silite.
Instanța de fond a dispus suspendarea executării silite și a anulat actele de executare emise fără a ține cont de faptul că textul art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014 se referă la plata voluntară și nu la situația executării silite, aspect care atrage nelegalitatea soluției pronunțată în cauza de față.
Prin întâmpinare intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat respingerea, ca neîntemeiat, a apelului formulat de pârâtul A. V., și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1709/15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești.
Se susține faptul că ignorarea prevederilor legale stipulate la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară, ce au drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
Totodată se menționează faptul că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 sunt publice, fiind publicate pe site-ul anrp.gov.
La data de 12.03.2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României O.U.G. nr. 10/2014, potrivit art. 2 din acest act normativ ”începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la 31.12.2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a mun. București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de șeful Cancelariei Primului – Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și respectiv prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006”.
Se face precizarea de către intimată că procedura de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 37/2014 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, acesta având un însemnat rol stabilizator al economiei naționale.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, apreciază apelul ca fiind fondat, urmând să-l admită pentru cele ce succed:
Executare silită contestată în cauză a fost încuviințată prin decizia civilă nr. 207/A pronunțată de Tribunalul Ialomița la data de 03.04.2014, când erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 10/2014, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României nr. 184 din 14 martie 2014, instanța apreciind că hotărârea nr. 281/04.07.2006 emisă de Comisia județeană Ialomița pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin decizia nr. 309/29.01.2009 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru recuperarea de către apelantul A. V. a sumei de 27.213 lei reprezentând contravaloarea compensațiilor bănești, este titlu executoriu și implicit, în raport de prevederile art. 665 alin. 5 pct. 7 Noul cod de procedură civilă, în reglementarea veche, că nu există niciun impediment prevăzut de lege pentru încuviințarea executării silite.
Având în vedere că cererea de executare silită a fost depusă de către creditor la executorul judecătoresc la data de 12.02.2014, anterior apariției O.U.G. nr. 10/12.03.2014 care prevedea la art. 2 că “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene …, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” și că executarea silită a fost încuviințată de către instanță, ulterior apariției normei citate, tribunalul consideră că în mod legal au fost emise acte de executare de către executorul judecătoresc în cadrul dosarului nr. 37/2014, inclusiv somația nr. 1930/17.04.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din 17.04.2014.
Întrucât potrivit dispozițiilor legale menționate s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni, numai a plății voluntare a despăgubirilor stabilite în temeiul actelor administrative enunțate în textul arătat, iar nu și executarea silită declanșată în baza acestora, tribunalul consideră că neîntemeiat instanța de fond a cenzurat executarea silită și a supus controlului său, legalitatea actelor emise în cadrul acesteia, în raport de prevederile cuprinse în O.U.G. nr.10/2014.
Cât privește reținerea în cauză a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 112/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014, act normativ care a intrat în vigoare la data de 19 iulie 2014, potrivit cărora plata despăgubirilor se suspendă până la data de 31 decembrie 2014, fără a se mai distinge dacă este vorba de plata voluntară sau pe calea executării silite, tribunalul consideră că aceasta s-a făcut nelegal de către instanța de fond, cu încălcarea normelor juridice care statuează că legea civilă nu retroactivează, deoarece la data declanșării executării silite contestată în cauză, prin cererea depusă la judecătorie la 24.04.2014 și a emiterii actelor de executare anulate, aceste dispoziții nu erau în vigoare.
Faptul că pe parcursul desfășurării executării silite a intervenit dispoziția legală prin care s-a suspendat plata despăgubirilor cuprinse în titlul executoriu deținut de către apelantul A. V. nu justifică anularea executării silite și în consecință a actelor de executare emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii lor, motiv pentru care instanța de apel consideră că nefondat s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Având în vedere aceste considerente, observând și că termenul de 31 decembrie 2014, până la care s-a dispus suspendarea plății despăgubirilor pentru care apelantul a pornit executarea silită, este trecut la data prezentei, ceea ce face ca în continuarea executării să nu mai fie nici un impediment de natură a justifica eventuala suspendare a acesteia, tribunalul va admite apelul declarat de A. V. împotriva sentinței civile nr.1709 din 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care o va schimba în parte, în sensul că va respinge ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de petenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii, respectiv soluția dispusă de instanța de fond cu privire la suspendarea executării silite, având în vedere că această măsură și-a produs efectele până la data pronunțării prezentei.
Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 și art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 480 alin. 2 Noul cod de procedură civilă, admite ca fondat apelul declarat de apelantul A. V., domiciliat în municipiul Slobozia, . P, ., județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 1709 din 15.09.2014 pronunțată de Judecătoria Fetești, pe care o schimbă în parte, în ceea ce privește contestația la executare formulată de petenta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pe care o respinge ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.
PreședinteJudecătorGrefier
Red./Tehnored. D.C.T.
4 ex/29.01.2015
Jud fond M. M. V.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 9/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 121/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
