Succesiune. Sentința nr. 1165/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1165/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 1261/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1261/A
Ședința publică de la 17 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol pronunțarea în apelul civil formulat de apelantul-pârât C. N. împotriva sentinței civile nr. 1165 din 31.08.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. V. R. și intimații-pârâți C. I., C. F. M., C. C. I., C. V., C. M., având ca obiect succesiune.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2015, când a decis următoarele.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1165 din 31.08.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni s-a admis cererea formulată de către reclamantul B. V. R., domiciliat în Slobozia, ., județul Ialomița și cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat B. E. M., cu sediul în Slobozia, . 15, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâții C. I., domiciliat în București, ..2, ., ., CRĂCUN N., domiciliat în ., ., C. F.-M., domiciliată în București, ..2, ., ., sector 2, C. C.-I., domiciliată în București, ..2, ., ., sector 2.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului C. A., decedat la data de 21.05.1994, cu ultim domiciliu în .. Ialomița.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. A. se compune din: suprafața de 4 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._/_ emis la 19.05.1995 de către Comisia Județeană Ialomița precum și cota de 1/3 asupra suprafeței de 3,16 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._ emis la 06.09.1994 de către Comisia Județeană Ialomița.
S-a constatat că moștenitori ai defunctului C. A. sunt C. A., în calitate de soție supraviețuitoare, numitul C. I. și pârâții C. I., C. N., în calitate de fii, fiecare dintre moștenitori cu o cotă de 1/4 din masa succesorală.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului C. I., decedat la data de 18.07.2012, cu ultim domiciliu în București, sector 2.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. I. se compune din cota de ¼ din suprafața de 4 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._/_ emis la 19.05.1995 de către Comisia Județeană Ialomița precum și cota de 1/12 asupra suprafeței de 3,16 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._ emis la 06.09.1994 de către Comisia Județeană Ialomița.
S-a constatat că moștenitorii defunctului C. I. sunt pârâtele C. C. I. și C. F. M., în calitate de fiice, fiecare cu o cotă succesorală de ½.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctei C. A., decedată la data de 21.03.2013, cu ultim domiciliu în .. Ialomița.
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. A. se compune din cota de ¼ din suprafața de 4 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._/_ emis la 19.05.1995 de către Comisia Județeană Ialomița precum și cota de 1/12 asupra suprafeței de 3,16 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._ emis la 06.09.1994 de către Comisia Județeană Ialomița
S-a constatat că moștenitorii defunctei C. A. sunt pârâții C. I. și C. N., în calitate de fii, cu o cotă succesorală de 1/3 fiecare precum și pârâtele C. C. I. și C. F. M., în calitate de nepoate de fiu predecedat, fiecare cu o cotă succesorală de 1/6.
S-a constatat că la data de 24.01.2014, între pârâtul C. I., în calitate de promitent-vânzător și reclamant, în calitate de beneficiar-cumpărător, a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 1/3 din terenul de 4 ha mai sus arătat precum și cota de 1/9 din terenul de 3,16 ha mai sus arătat.
S-a menționat că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cotele de mai sus la prețul de 8000 lei.
S-a constatat că la data de 24.01.2014, între pârâta C. F. M., în calitate de promitentă-vânzătoare și reclamant, în calitate de beneficiar-cumpărător, a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 1/6 din terenul de 4 ha mai sus arătat precum și cota de 1/18 din terenul de 3,16 ha mai sus arătat.
S-a menționat că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cotele de mai sus la prețul de 4000 lei.
S-a constatat că la data de 28.01.2014, între pârâta C. C. I., în calitate de promitentă-vânzătoare și reclamant, în calitate de beneficiar-cumpărător, a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 1/6 din terenul de 4 ha mai sus arătat precum și cota de 1/18 din terenul de 3,16 ha mai sus arătat, făcându-se mențiunea că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cotele de mai sus la prețul de 4000 lei.
S-a constatat că masa partajabilă din prezenta cauză se compune din suprafața de 4 ha mai sus arătată.
S-a constatat că asupra masei partajabile de 4 ha, sunt coproprietari: reclamantul cu o cotă de 2/3 și pârâtul C. N. cu o cotă de 1/3.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 3,16 ha.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra masei partajabile de 4 ha astfel și s-a atribuit în deplină proprietate și liberă posesie reclamantului loturile nr. 2, 3 și 4 iar pârâtului C. N. lotul nr.1, astfel cum aceste loturi au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul S. V..
În baza art. 45 al. 1 lit. a din OUG 80/2013 s-a dispus restituirea către reclamant a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1400 de lei achitată prin chitanța nr._ emisă la data de 03.03.2015 de către Direcția de Impozite și Taxe Locale Slobozia.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 21.05.1994, a decedat numitul C. A., așa cum rezultă din certificatul de deces depus la dosarul cauzei.
Instanța a reținut că potrivit art. 91 din L. 71/2011, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii.
În temeiul art. 651 cod civil instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului C. A., decedat la data de 21.05.1994, cu ultim domiciliu în .. Ialomița.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. A. se compune din: suprafața de 4 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._/_ emis la 19.05.1995 de către Comisia Județeană Ialomița precum și cota de 1/3 asupra suprafeței de 3,16 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._ emis la 06.09.1994 de către Comisia Județeană Ialomița.
În temeiul art. 669 și art. 1 din Legea 319/1944 a constatat că moștenitori ai defunctului C. A. sunt C. A., în calitate de soție supraviețuitoare, numitul C. I. și pârâții C. I., C. N., în calitate de fii, fiecare dintre moștenitori cu o cotă de 1/4 din masa succesorală.
În temeiul art. 954 Cod Civil a constatat deschisă succesiunea defunctului C. I., decedat la data de 18.07.2012, cu ultim domiciliu în București, sector 2.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. I. se compune din cota de 1/4 din suprafața de 4 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._/_ emis la 19.05.1995 de către Comisia Județeană Ialomița precum și cota de 1/12 asupra suprafeței de 3,16 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._ emis la 06.09.1994 de către Comisia Județeană Ialomița.
În temeiul art. 964 Cod Civil a constatat că moștenitorii defunctului C. I. sunt pârâtele C. C. I. și C. F. M., în calitate de fiice, fiecare cu o cotă succesorală de 1/2 având în vedere faptul ca numita C. M., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. I., a înțeles să rămână străină de succesiunea acestuia și să nu aibă calitatea de moștenitor, astfel cum rezultă din declarația notariala autentificată sub nr. 2481/22.12.2014.
În temeiul art. 954 a constatat deschisă succesiunea defunctei C. A., decedată la data de 21.03.2013, cu ultim domiciliu în .. Ialomița.
A constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. A. se compune din cota de 1/4 din suprafața de 4 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._/_ emis la 19.05.1995 de către Comisia Județeană Ialomița precum și cota de 1/12 asupra suprafeței de 3,16 ha teren extravilan indicată în titlul de proprietate de nr._ emis la 06.09.1994 de către Comisia Județeană Ialomița
În temeiul art. 964 rap. la art. 966 Cod Civil a constatat că moștenitorii defunctei C. A. sunt pârâții C. I. și C. N., în calitate de fii, cu o cotă succesorală de 1/3 fiecare precum și pârâtele C. C. I. și C. F. M., în calitate de nepoate de fiu predecedat, fiecare cu o cotă succesorală de 1/6.
A constatat că la data de 24.01.2014, între pârâtul C. I., în calitate de promitent-vânzător și reclamant, în calitate de beneficiar-cumpărător, a intervenit antecontractul de vânzare-cumpărare având ca obiect cota de 1/3 din terenul de 4 ha mai sus arătat precum și cota de 1/9 din terenul de 3,16 ha mai sus arătat, făcându-se mențiunea că hotărârea va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cotele de mai sus la prețul de 8000 lei.
A arătat instanța de fond că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare prin care părțile s-au obligat să constituie în viitor un drept real asupra unui bun imobil naște în sarcina acestora obligația de a încheia contractul asumat, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în caz de neîndeplinire a obligațiilor de către una din părți. Această soluție se impune în temeiul executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1516 alin. 1 C.civ. care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său. Acest text instituie așadar, în materie de obligații, principiul executării reale în sensul că debitorul este obligat să execute însuși lucrul promis.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1669 C.civ. atunci când una din părțile care au încheiat promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Totodată, instanța a avut în vedere și prevederile art.1270 C.civ. conform cărora contractele valabil încheiate au putere de lege între părțile contractante, precum și dispozițiile art. 1170 C.civ. conform cărora părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe timpul executării sale.
În acest cadru juridic, prin suplinirea consimțământului debitorului obligației de a face izvorâtă din promisiunea de vânzare-cumpărare, instanța a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare luând în considerare că nu există nici un impediment de fapt și de drept, cotele din terenul în litigiu aflându-se în proprietatea pârâților C. I. și C. C. I. și C. F. M..
Față de petitul acțiunii a constatat că masa partajabilă din prezenta cauză se compune din suprafața de 4 ha mai sus arătată.
A constatat că asupra masei partajabile de 4 ha, sunt coproprietari: reclamantul cu o cotă de 2/3 și pârâtul C. N. cu o cotă de 1/3.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 3,16 ha.
În baza art. 45 al. 1 lit. a din OUG 80/2013 a dispus restituirea către reclamant a taxei judiciare de timbru în cuantum de 1400 de lei achitată prin chitanța nr._ emisă la data de 03.03.2015 de către Direcția de Impozite și Taxe Locale Slobozia.
Instanța a mai reținut că partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune sau coproprietate, în sensul că bunul stăpânit în comun pe cote părți sau în devălmășie este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate din bunul ce formează obiectul indiviziunii sau coproprietății. Principala modalitate de realizare a împărțelii este partajul în natură, prin formarea de loturi și atribuirea acestora coproprietarilor, în funcție de criteriile prevăzute de art. 987 C.pr.civ., printre care se menționează în mod expres și acordul părților.
Instanța a reținut că expertul topo a realizat o lotizare în natură a masei partajabile iar părțile nu au formulat obiecțiuni față de acest raport. Pe cale de consecință a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra masei partajabile de 4 ha, atribuind în deplină proprietate și liberă posesie reclamantului loturile nr. 2, 3 și 4 iar pârâtului C. N. lotul nr. 1, astfel cum aceste loturi au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul S. V..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. N. solicitând admiterea acestuia și pe cale de consecință, respingerea în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv a capetelor de cerere III, IV și V având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
În motivarea apelului, apelantul invocă excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capetele III, IV și V din cerere prin care reclamantul a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, apreciind că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a admis acțiunea fără a ține cont de normele legale în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr.17/2014 și de modificare a Legii nr.268/2001 conform cărora nu pot fi încheiate acte de transfer al dreptului de proprietate având ca obiect terenuri agricole extravilane fără a fi întrunite condițiile art.3, 4 și 9 din Legea nr.17/2014, respectiv cu respectarea dreptului de preemțiune.
Mai arată apelantul că instanța de fond nu a verificat îndeplinirea condițiilor imperative privind respectarea dreptului de preemțiune, înstrăinarea terenului fără certificat de rol fiscal și fără înscriere în cartea funciară la momentul încheierii actului, antecontractului și o altă critică adusă soluției pronunțate de prima instanță constă în faptul că a fost dată fără avizul final necesar pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, aviz pe care intimatul nu îl deține.
Se invocă de către apelant decizia Curții Constituționale nr.755/16.12.2014 care statuează că dispozițiile art.20 din Legea nr.17/2014 sunt neconstituționale, în sensul că nu sunt valabile nici măcar antecontractele autentice având ca obiect terenuri agricole extravilane la încheierea cărora nu au fost respectate dispozițiile art.5 din Legea nr.17/2014.
Pentru toate aspectele prezentate solicită admiterea apelului în sensul modificării în parte a sentinței atacate și respingerea capetelor de cerere III, IV și V din acțiune ca inadmisibile, cu plata cheltuielilor de judecată.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.466 și următoarele C.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.3,4 și 9 din Legea nr.17/2014 iar în susținere solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. V. R. invocă excepția lipsei de interes a apelantului în declararea apelului iar pe fondul cauzei solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea în tot a hotărârii atacate, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, intimatul susține excepția lipsei de interes prin faptul că apelul a fost formulat numai în ce privește capetele de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, intervenite între alte persoane decât apelantul-pârât, în baza unor antecontracte de vânzare-cumpărare la care acesta nu a fost parte, fiind introdus în cauză doar pentru a-i fi opozabilă hotărârea în ceea ce privește ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de teren din titlul de proprietate nr._/19.05.1995, antecontractele de vânzare-cumpărare în cauză privind titlurile de proprietate nr._/19.05.1995 și nr._/06.09.1994.
Intimatul consideră, față de prevederile art.32 C.pr.civ. că apelantul nu justifică un interes personal, determinat și legitim astfel că nu sunt îndeplinite condițiile existenței interesului iar excepția lipsei de interes fiind de fond, absolută și peremptorie, solicită admiterea acesteia și respingerea apelului ca fiind lipsit de interes.
Pe fondul cauzei, intimatul consideră apelul ca neîntemeiat având în vedere că atât întocmirea antecontractelor ( la data de 24.01.2014 și 28.01.2014) cât și înregistrarea acțiunii au avut loc înainte de data intrării în vigoare a Legii nr.17/2014 ( 11.04.2014), lege ale cărei norme sunt de drept material, interpretate ca nefiind aplicabile unor situații existente anterior intrării lor în vigoare, conform principiului neretroactivității legii civile materiale, prevăzut de art.6 alin.1 Cod civil și art.15 alin.2 Constituția României din 1991.
Intimatul invocă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene conform căreia numai normele de procedură sunt considerate aplicabile litigiilor în curs la data intrării lor în vigoare spre deosebire de normele de drept material. Astfel, Legea nr.17/2014, așa cum a fost modificată prin Decizia Curții Constituționale nr.755/2014, se aplică litigiilor în curs la data intrării în vigoare numai în cazul în care această lege ar institui norme de drept procedural, ceea ce nu e cazul în speță. Cu privire la decizia menționată, intimatul precizează că aceasta este general obligatorie de la momentul publicării în Monitorul oficial, respectiv de la 09.02.2015 și are putere numai pentru viitor, conform art.147 din Constituție.
Pentru aspectele arătate consideră că Legea nr.17/2014 nu este aplicabilă în cauză și solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat și menținerea în tot a hotărârii civile atacate.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art.471 alin.5 C.pr.civ., art.32 și 33 C.pr.civ. coroborat cu art.247 C.pr.civ., art.470 alin.3 și art.471 alin.3 C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu un martor.
Tribunalul, pronunțându-se asupra excepției lipsei de interes al apelantului în formularea apelului, invocată de către intimatul B. V. R., o apreciază ca fiind nefondată deoarece chiar dacă apelantul pârât nu este parte în contractele de vânzare-cumpărare, în raport de dreptul său de preemțiune la vânzarea terenurilor, de soluția instanței de fond și de motivul de apel invocat, acesta justifică interes în promovarea apelului.
În continuare, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate și având în vedere probele administrate dar și dispozițiile art.476 cod procedură civilă, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat, reținând următoarele:
Motivul de apel vizează inadmisibilitatea cererilor având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și este fondat.
Se reține că intimatul reclamant a încheiat cu intimații pârâți C. N., C. F. M. și C. C. antecontractele de vânzare – cumpărare nr.3, 4 și 5 din 24.01.2014, având ca obiect vânzarea-cumpărarea cotelor indivize asupra terenului extravilan, deținute de promitenții vânzători, contracte atestate de către av. B. E. M..
Deoarece nu s-a reușit perfectarea actelor autentice la notar, promitentul cumpărător a formulat acțiune pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Potrivit art.5 din Legea nr.17/2014 „(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.
(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege.”
Dispozițiile art.3 nu sunt incidente în speță.
Art.4 reglementează dreptul de preemțiune și prevede că „(1) Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale…..
(3) Solicitarea și utilizarea certificatului de carte funciară în contractele translative de proprietate privind bunurile imobile și alte drepturi reale fac pe deplin dovada bunei-credințe atât a părților din contract, cât și pentru profesionistul instrumentator, cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului asupra imobilului supus vânzării conform descrierii din cartea funciară.”
De asemenea, în art.9 se prevede că „Avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunțării de către instanță a unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare se emite de către structurile teritoriale pentru terenurile cu suprafața de până la 30 de hectare inclusiv, iar pentru terenurile cu suprafața de peste 30 de hectare, de către structura centrală.”
În speță se constată că intimatul reclamant nu a depus la dosar avizul prevăzut de art.9 din Legea nr.17/2014 și nu a făcut dovada respectării dreptului de preemțiune al apelantului pârât, în calitatea sa de coindivizar asupra terenului și în lipsa îndeplinirii acestor cerințe, acțiunea este inadmisibilă conform art.5 din lege, citat mai sus.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor Legii nr.17/2014 și speței în cauză, față de data încheierii antecontractelor care este anterioară adoptării și aplicării legii, față de apărările invocate de către intimatul reclamant prin întâmpinare, tribunalul apreciază că acestea sunt incidente întrucât dispozițiile care impun cerința respectării dreptului de preemțiune și depunerea avizului prevăzut de art.9 din lege reglementează norme de procedură, care trebuie respectate la momentul pronunțării hotărârii care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, neavând relevanță data încheierii antecontractelor care a născut în sarcina părților contractante obligația de face, respectiv de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare.
În sensul aplicării dispozițiilor Legii nr.17/2014 și convențiilor încheiate anterior apariției acestei legi, indiferent de forma în care au fost încheiate, sunt și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr.755 din 16.12.2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) teza privitoare la antecontracte din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului.
În paragrafele 19-21 ale deciziei menționate se reține că: 19. „În privința invocării încălcării art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că aplicarea legii civile în timp este guvernată de principiile neretroactivității legii civile, principiul aplicării imediate a legii noi și principiul supraviețuirii legii vechi. Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional și are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după ., iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum).
20. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate sunt beneficiarii unei promisiuni neexecutate de a vinde terenuri agricole situate în extravilan care s-au adresat instanței de judecată pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare. Așadar, ei sunt titularii unui drept de creanță, corelativ obligației de a vinde asumată de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularii unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, indiferent de forma acestuia, autentică sau neautentică, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunțării hotărârii judecătorești care să țină locul acordului de voință nerealizat. În acest sens, instanța de judecată învestită în temeiul art. 1.169 din Codul civil trebuie să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor de validitate la data pronunțării hotărârii care ține loc de contract de vânzare, reprezentate, în speță, de normele legale referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești. Așadar, îndeplinirea condițiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum.
21. Din acest punct de vedere, contrar susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, respectiv a celor referitoare la exercitarea dreptului de preempțiune, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, ci este în concordanță cu principiul activității legii, potrivit căruia orice act normativ acționează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice născute după acest moment. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).”
Așa fiind, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod greșit nu a verificat, pe lângă îndeplinirea condițiilor prevăzute de codul civil, și îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.3, 4 și 9 din Legea nr.17/2014, pronunțând hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în materia vânzării.
Având în vedere că excepția inadmisibilității invocată de către apelant este fondată, tribunalul urmează să o admită și pe cale de consecință să respingă ca inadmisibile capetele de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Ca urmare a respingerii cererii de pronunțarea a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, reclamantul și pârâtul nu se mai află în stare de indiviziune și ca urmare nu se mai impune ieșirea acestora din indiviziune și partajarea terenului.
În ceea ce privește dezbaterea succesiunilor, tribunalul va menține dispozițiile instanței referitoare la acestea având în vedere că, pe de o parte sentința nu a fost criticată sub acest aspect iar pe de altă parte, hotărârea îi poate folosi intimatului reclamant într-o cauză ulterioară, după urmarea procedurii reglementate de Legea nr.17/2014, dacă beneficiarii dreptului de preemțiune nu-și manifestă intenția de cumpărare și sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru toate considerentele reținute tribunalul va respinge ca nefondată excepția lipsei de interes a apelantului în promovarea apelului, excepție invocată de intimatul reclamant B. V. R..
În baza art.480 alin.2 și 3 cod procedură civilă va admite apelul declarat de către apelantul pârât C. N. împotriva sentinței civile nr.1165 din 31.08.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni pe care o va schimba în parte, cât privește soluționarea capetelor de cerere 4, 5, 6 și 7 din acțiune astfel cum a fost completată și precizată la data de 07.01.2015 și în consecință:
Va admite excepția inadmisibilității invocată de către apelantul C. N. pentru capetele de cerere 4, 5 și 6 din acțiune.
Va respinge ca inadmisibilă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâtul C. I..
Va respinge ca inadmisibilă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâta C. F. M..
Va respinge ca inadmisibilă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâta C. C. I..
Va respinge ca nefondată cererea de ieșire din indiviziune formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâtul C. N..
Va păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.453 cod procedură civilă, având în vedere că intimatul reclamant este cel căzut în pretenții, tribunalul îl va obliga pe acesta către apelantul pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 537,50 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția lipsei de interes a apelantului în promovarea apelului, excepție invocată de intimatul reclamant B. V. R..
În baza art.480 alin.2 și 3 cod procedură civilă admite apelul declarat de către apelantul pârât C. N., cu domiciliul în ., jud. Ialomița și cu domiciliul ales în mun. București, .. 25 A, ., ., sector 3 la av. T. G., împotriva sentinței civile nr.1165 din 31.08.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni, pe care o schimbă în parte, cât privește soluționarea capetelor de cerere 4, 5, 6 și 7 din acțiune astfel cum a fost completată și precizată la data de 07.01.2015 și în consecință:
Admite excepția inadmisibilității invocată de către apelantul C. N. pentru capetele de cerere 4, 5 și 6 din acțiune.
Respinge ca inadmisibilă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâtul C. I..
Respinge ca inadmisibilă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâta C. F. M..
Respinge ca inadmisibilă cererea privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâta C. C. I..
Respinge ca nefondată cererea de ieșire din indiviziune formulată de către reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu pârâtul C. N..
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe intimatul reclamant B. V. R. către apelantul pârât C. N. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 537,50 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.
Președinte, L. I. M. | Judecător, R. M. I. | |
Grefier, M. I. |
Red./Tehnored.I.R.M.
9 ex./18.01.2016
Jud.fond. M. S. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul IALOMIŢA | Validare poprire. Decizia nr. 1237/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
