Contestaţie la executare. Decizia nr. 1154/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1154/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2727/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Mai 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIE Nr. 1154/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către M. I. I. împotriva sentinței civile nr. 2281/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind A.-P. DGFP IASI, A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul la prim termen, formulat și motivat în termen, semnat. Constată că prin încheierea nr. - s-a admis cererea de acordare ajutor public judiciar formulată de către recurent și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei de timbru și s-a respins cererea privind acordare ajutor public judiciar constând în desemnarea unui apărător din oficiu. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, că nu s-a depus întâmpinare și nici nu s-au solicitat probe prin cererea de recurs, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 2281/17.09.2012, Judecătoria P. a dispus:
A luat act de renunțarea contestatorului la judecata cererii privind suspendarea executării silite.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A respins contestația la executare promovată de contestatorul M. I. I., în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI.
Instanța a constatat că, prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 19.06.2012 sub nr._ contestatorul M. I. I. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI, să dispună anularea sumelor pretinse cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, anularea deciziei de impunere nr._/31.10.2011 pentru întreaga sumă pretinsă, în cuantum de 2917 lei, ca fiind nelegală și netemeinică și, totodată, suspendarea executării silite până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Tribunalului Iași privind anularea deciziei de impunere nr._/31.10.2011. Contestatorul a solicitat, totodată, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a invocat excepția prescripției dreptul material la acțiune în privința penalităților de întârziere calculate pentru un termen mai lung de 3 ani, iar pe fond a arătat că are o familie compusă din 7 membri, are 5 copii în întreținere din care 4 copii sunt minori, al cincilea copil este major astfel că beneficiază de facilitățile prev.de OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar.
În drept, contestatorul a indicat dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, C.proc.civ.
În ședința de judecată din data de 11.07.2012 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere nr._/31.10.2011 pentru a fi înregistrată separat și repartizată manual aceluiași complet de judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat următoarele:
În fapt, prin decizia de impunere nr._/31.10.2011 intimata a stabilit în privința contestatorului obligația de a plăti suma de 2917 lei, reprezentând 1434 lei – contribuție datorată, 1268 lei – dobânzi, 215 lei – penalități de întârziere, sume stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 257 alin. 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 85 alin. 1 lit. B și art. 91 alin. 1-3 din OG 92/2003.
Instanța a reținut că nu a invocat contestatorul vreun motiv de nulitate în privința vreunui act de executare emis în baza deciziei de impunere a cărei contestare formează obiectul dosarului nr._ de pe rolul Tribunalului Iași. Ceea ce se contestă este doar decizia de impunere ca act de creanță, astfel că motivele invocate în privința cuantumului contribuției, a modului de calcul al accesoriilor debitului – dobânzi și penalități de întârziere nu poate face obiectul analizei instanței în cadrul contestației la executare, în fața instanței de executare.
Pentru aceleași considerente, analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune în privința penalităților pretinse, condiționată de termenul de 5 ani reglementat de dispozițiile art. 91 din OG 92/2003, este de competența exclusivă a instanței de contencios administrativ în procedura reglementată de dispozițiile Legii 554/2004.
P. urmare, excepția prescripției dreptului material la acțiune a fot respinsă, ca nefiind de competența instanței de executare în procedura contestației la executare.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 172 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală persoanele interesate pot face contestație împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor codului de procedură fiscală de cãtre organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi fãcutã și împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanțã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicțional și dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege.
Instanta a retinut ca promovand prezenta contestatie la executare contestatorul formuleaza critici de netemeinicie ale titlului de creanță devenit titlu executoriu conform prevederilor art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 si nu invoca motive de nelegalitate ori de netemeinicie în privința vreunui act de executare silită.
Or legea de procedura fiscala recunoaste partii interesate dreptul de a promova contestatie la executare fie impotriva vreunui act de executare silita in materie fiscala efectuat cu incalcarea dispozitiilor legale de catre organele de executare, fie chiar impotriva titului executoriu insa numai cu indeplinirea cumulativa a celor doua conditii anume: 1. titlul executoriu contestat sa nu fie o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si 2. sa nu existe o alte procedura reglementata de lege pentru contestarea titlului executoriu respectiv.
Contestatia la executare este mijlocul procesual prin care partile interesate sau vatamate prin modul de realizare a executarii silite, cu ignorarea conditiilor sau a formalitatilor stabilite de lege, pot sesiza instanta competenta in vederea desfiintarii formelor de executare silita. Contestatia la executare nu reprezinta o cale de atac de reformare si vizeaza exclusiv procedura de executare silita. P. urmare, contestatorului nu ii este permis ca, folosind aceasta procedura, sa formuleze critici de nelegalitate si/sau de netemeinicie ale titlului executoriu – decizia de impunere – în condițiile în care în acest scop este reglementată procedura contestației împotriva titlului de creanță, reglementată de dispozițiile art. 205 și urm. din OG 92/2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. I. I..
Recurentul a depus la dosar decizia civilă nr. 410/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o consideră pronunțată într-o cauză similară celei de față și în care instanța a anulat toate actele exonerând contestatorul de plata sumelor pretins datorate.
Recurentul a învederat că a încetat activitatea din anul 2009 iar sumele imputate nu sunt datorate. Se arată că a contestat decizia de impunere dar nu a primit răspuns motiv pentru care a formulat contestația la executare.
Recurentul arată că în decizia civilă 410, instanța a avut în vedere aceleași motive și a admis contestația, și solicită admiterea recursului.
Legal citat intimatul nu s-a prezentat în instanță.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
În contestația formulată, s-a solicitat anularea deciziei de impunere, conform Legii 554/2004, deoarece creanța este prescrisă și pentru penalitate beneficiază de scutire.
Instanța a disjuns capătul de cerere având ca obiect contestație împotriva deciziei de impunere.
În privința deciziei civile nr. 410, se constată că Tribunalul a admis contestația la executare pentru faptul că decizia de impunere nu a fost comunicată. P. urmare, motivele contestației la executare sunt diferite de cele prezente.
Sub aspectul contestației formulată prima instanță a pronunțat o decizie temeinică și legală apreciind că nu au fost invocate motive de nelegalitate a actelor de executare.
Contestatorul a criticat doar modul de calcul a contribuțiilor datorate.
S-a reținut corect, în raport de dispozițiile codului de procedură fiscală, că aceste critici care privesc strict decizia de impunere, nu pot fi analizate decât de instanța de contencios administrativ.
Contestația la executare a fost prevăzută de legiuitor pentru ca orice persoană interesată să poată contesta actele de executare efectuate nelegal, acțiune diferită de contestația formulată împotriva titlului de creanță.
În raport de aceste considerente, constatăm neîntemeiat recursul care va fi respins cu menținerea sentinței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către contestatorul M. I. I. împotriva sentinței civile nr. 2281/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Pașțcani, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, 10.05.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/27.01.2014
Judecător fond: I. E. B.
| ← Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 08-05-2013,... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
