Fond funciar. Decizia nr. 1377/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1377/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 26222/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Mai 2013
Președinte - M. D.
Judecător – M. M.
Judecător - C. M.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1377
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți A. M., A. E. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012 a Judecătoriei Iași, intimata C. C. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR - P. ILOAIEI, JUD. IAȘI, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 31.05.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/3.12.2012 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge cererea formulată de reclamanții A. M. și A. E., în contradictoriu cu C. Locală de Fond Funciar P. Iloaiei;”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
●Este de principiu faptul că atât Lg. 18/1991 rep., cât și Regulamentul consacră obligația legală a Comisiei Locale de a înainta documentația către C. Județeană de fond funciar pentru cererile validate.
●Or, în speță, reclamanții, nu sunt posesorii unei hotărâri de validare ci, se află în ipoteza descrisă de art. 48 al. 1 din HG 890/2005, coroborat cu art. 37 din lg. 18/1991 – care instituie obligația verificării întrunirii cerințelor prevăzute de art. 83 din HG 890/2005, dat fiind că regimul juridic al terenului în discuție este cel de domeniu privat al statului.
Dispozițiile legii privesc exclusiv pe foștii proprietari și nu pe dobânditorii succesivi – actualii reclamanți - care nu au dobândit pe calea încheierii contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamanților va fi respinsă ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A. M. și A. E. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenții că drepturile foștilor proprietari le-au cumpărat după faza de validare a drepturilor și de transmitere a suprafețelor necesare retrocedărilor, deci la momentul la care aceștia nu mai erau acționari. Nu au cumpărat acțiuni ci dreptul de proprietate în echivalent arabil al acțiunilor deținute anterior de către aceștia.
Au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 9 și 10 din Legea 1/2000 și ale art. 30 din H.G. 890/2005 și greșit au fost aplicate dispozițiile art. 48 alin. 7 din Regulament coroborate cu dispozițiile art. 37 din Legea 18/1991.
Dispozițiile art. 37 din Legea 18/1991 nu mai sunt acum aplicabile întrucât foștii proprietari au parcurs deja această etapă a reconstituirii dreptului de proprietate în acțiuni și acestora li s-a convertit dreptul de proprietate din acțiuni în fizic, fiind înscriși și validați în anexa nr. 29.
Au solicitat doar obligarea Comisiei Comunale să înainteze documentația completă privind eliberarea titlurilor de proprietate întrucât sunt puși în posesie și dețin terenul, dar nu au mai fost urmate fazele ulterioare. Refuzul comisiei de a răspunde la interogatoriu trebuia interpretat în conformitate cu art. 225 Cod procedură civilă ca o recunoaștere a pretențiilor lor. La dosar se află anexa 29 cu persoanele validate de C. județeană prin hotărârea nr. 418/16.12.2005 și se află și protocolul de delimitare a suprafețelor nr. 1302/26.06.2006 prin care Stațiunea de Cercetare P. Iloaiei și A.D.S. au stabilit concret și amplasamentele ce pot fi retrocedate și care nu mai sunt necesare cercetării.
Intimata deși legal citată nu și-a precizat poziția procesuală față de cererea formulată printr-o întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Contractele de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 411/18.05.2006, nr. 207/13.07.2007, nr. 761/28.08.2006, nr. 839/11.09.2006 și nr. 631/7.06.2006 în care reclamantul A. M. căsătorit cu reclamanta A. E. figurează în calitate de cumpărător au ca obiect drepturile fiecărui vânzător din acțiunile pentru suprafețele de teren, în echivalent arabil, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetări Agricole P. Iloaiei, dobândite conform Legii 18/1991 în temeiul deciziilor emise în cursul anului 1992 de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor. Același obiect – respectiv drepturile ce i se cuvin din acțiunile pentru suprafața de 1 ha teren echivalent arabil, aflat în administrarea S.C.A. P. Iloaiei, drept dobândit prin reconstituire în temeiul Legii 18/1991 prin decizia nr. 52/8.07.1992 – a avut și contractul de vânzare cumpărare încheiat între M. I. pe de o parte și A. M. căsătorit cu A. E. pe de altă parte (aflat la fila 29 dosar fond). Totodată prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 150/20.02.2006 L. P. și C. E. V. au vândut iar A. M. căsătorit cu A. E. au cumpărat imobilul situat în extravilanul comunei P. Iloaiei constând în suprafața de 22.500 m.p. aflat în administrarea S.C.A. P. Iloaiei. Se arată în cuprinsul contractului că imobilul a fost dobândit prin moștenire conform certificatului de moștenitor nr. 8/16.02.2006 și prin decizia nr. 46/7.07.1992 a Comisiei Județene Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Anterior autentificării acestor contracte de vânzare – cumpărare a fost emisă la data de 16.12.2005 de către C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor hotărârea nr. 418 prin care au fost restituite suprafețele de teren agricol potrivit art. 10 din Legea 1/2000 persoanelor înscrise în anexa nr. 29 – 32 – 34 aflată la filele 6 – 10 dosar fond. În acest tabel nominal figurează drept beneficiari ai restituirii în natură toți vânzătorii din contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar sau autorii acestor vânzători. Hotărârea nr. 418/16.12.2005 a fost completată prin hotărârea nr. 1697/14.06.2006, hotărâre prin care s-a dispus trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului și punerea la dispoziția Comisiei Locale P. Iloaiei de fond funciar a suprafeței de 312,91 m.p. în vederea punerii în posesie a persoanelor validate prin hotărârea nr. 418/2005.
În primul rând reține tribunalul că Legea 18/1991 și Legea 1/2000 sunt acte normative prin mijlocirea cărora sunt repuși în drepturi foștii proprietari sau moștenitorii lor, adică cei ale căror terenuri au trecut în C.A.P. sau în proprietatea statului. Reclamanții își întemeiază prezenta cerere pe contractele de vânzare – cumpărare depuse la dosar situație în care nefiind proprietari ai suprafețelor de teren în litigiu anterior preluării acestora de către stat nu pot uza de beneficiul Legii 18/1991 și a Legii 1/2000. Actele încheiate de reclamanți cu beneficiarii măsurilor reglementate legislativ prin Legea fondului funciar sunt acte esențialmente civile și conferă acestora dreptul de a-și valorifica pretențiile pe calea dreptului comun și nicidecum pe calea acțiunilor speciale ce derivă din Legea 18/1991 și Legea 1/2000.
În al doilea rând tribunalul reține normele înscrise în art. 37 și 38 din Legea 18/1991 și art. 10 din Legea 1/2000.
Art. 37 și 38 din Legea 18/1991 au prevăzut o formă specială de reconstituire în acțiuni în favoarea persoanelor fizice ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului ca efect al unor acte normative speciale și care se aflau la data de 1.01.1989 în administrarea fostelor unități agricole de stat, care s-au reorganizat în societăți agricole pe acțiuni, fiind o formă de reconstituire sui generis. Art. 10 din Legea 1/2000 și art. 30 alin. 2 din H.C. 890/2005 stabilesc că persoanelor fizice și juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la instituțiile și stațiunile de cercetări și producție agricolă precum și la regiile autonome cu profil agricol li se vor restitui terenuri în natură din terenurile proprietate privată a statului; suprafața de teren până la 10 ha de familie transformată în acțiuni proporțional, în echivalent arabil stabilită în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea 18/1991 vor fi retrocedate în natură conform Legii 1/2000.
În prezența acestor norme rezultă că prin legile ulterioare de reparație s-a recunoscut și dreptul persoanelor care inițial au beneficiat doar de reconstituirea în acțiuni, de a solicita restituirea în natură.
Ceea ce ignoră reclamanții în prezentul litigiu este faptul că dreptul lor de proprietate în natură asupra suprafeței totale de 13,05 ha nu a fost recunoscut. Hotărârea de validare 418/2005 și anexa 29 – 32 – 34 completată prin hotărârea nr. 1697/14.06.2006 de trecere a unei suprafețe de 312,91 ha din domeniul public în domeniul privat al statului îi indică drept beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate pe vânzătorii din actele de vânzare – cumpărare depuse la dosar ori pe autorii acestor vânzători.
Calitatea de acționar la fostele unități agricole de stat care s-au reorganizat în societăți agricole pe acțiuni are trăsături distincte față de calitatea de acționar de drept comun în favoarea acționarilor recunoscându-se exclusiv un drept de creanță (în produse sau în bani) fără a se recunoaște în patrimoniul acționarului vreun drept real asupra terenului. Ceea ce a format obiectul acordului de voință exprimat în contractele de vânzare – cumpărare încheiate de reclamanți în calitate de cumpărători (cu excepția contractului nr. 150/2006) a fost doar acest drept de creanță.
Nu în ultimul rând are în vedere tribunalul art. 1 alin. 3 din Legea 165/2013 ce a intrat în vigoare la data de 20 mai 2013. Conform textului de lege în situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. 2, 3 și 4.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de A. E. și A. M. împotriva sentinței civile nr._/03.12.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. D. M. M. C. M.
GREFIER,
M. Getuța
Red: C.M.
Tehn. H.C.
Ex.2/31.10.2013
Judecător fond: Ș. B.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1373/2013. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1383/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
