Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1332/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1332/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 3253/866/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Mai 2013
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1332/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către reclamantul M. I. I. și de către pârâta F. (fostă M.) D. împotriva sentinței civile nr.1905/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind F. Rarița, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 17.05.2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 23.05.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02.08.2010 pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamantul M. I. I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta F. (fostă M.) D., să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta. Cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamantul a arătat că soții au dobândit în timpul căsătoriei bunuri mobile, la dobândirea acestora având o contribuție de 100% și bunuri imobile, și anume bucătărie, grajd, gard, porți metalice și instalație de apă. Din anul 2008 a plecat la muncă în Italia și a obținut venituri substanțiale, cu care a cumpărat bunurile mobile. De asemenea, cu banii câștigați a efectuat reparații la casa veche dobândită de pârâtă înainte de căsătorie și îmbunătățiri, având un drept de creanță. De asemenea, a cumpărat și tâmplărie din termopan. La bunurile imobile apreciază că a avut o contribușie de 50%.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6731 și urm. Cod proc. civ.
Cererea a fost legal taxată și timbrată.
Pârâta, legal citată, a depus întampinare și cerere reconvențională (filele 16-19 dosar), părțile dobândind astfel duble calități.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că solicită o cotă majorată de 80% la dobândirea bunurilor comune și să se constate că anumite bunuri nu fac parte din masa partajabilă, și anume dormitor compus din pat dublu, șifonier și masă din 2008, un TV marca NEI din 2002, o combină muzicală din 2006, 3 sobe teracotă din 2006 și 2009, 5 boxe audio, un TV plasmă și un aspirator. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat completarea masei și cu alte bunuri mobile și imobile, și anume tâmplărie termopan, bucătărie – anexă gospodărească, 2 garduri, 2 porți metalice și instalație apă.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 alin. 1, 30 C fam și art. 112, 115, 6731 Cod proc. Civ.
La data de 21.09.2010, s-a depus de către F. Rarița cerere de intervenție în interes propriu (filele 20-21), prin care a solicitat să se constate că anumite bunuri sunt proprietatea sa exclusivă și nu fac parte din masa bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, și anume dormitor compus din pat dublu, șifonier și masă din 2008, un TV marca NEI din 2002, o combină muzicală din 2006 și 3 sobe teracotă din 2006 și 2009.
În motivarea cererii de intervenție în interes propriu, s-a arătat că este mama pârâtei-reclamante și în decursul anilor a dobândit mai multe bunuri printer care și unele bunuri pe care reclamantul le-a indicat, în mod greșit, ca făcând parte din masă.
Prin sentința civilă nr. 1905 din 19.06.2012 Judecătoria P. a admis, în parte, cererea principală, așa cum a fost precizată, promovată de reclamantul-pârât M. I. I., cu domiciliul în mun. P., . nr. 4, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă F. (fostă M.) D., cu domiciliul în mun. P., .. 40, jud. Iași.
A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă F. (fostă M.) D. în contadictoriu cu reclamantul-pârât M. I. I..
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:
- o anexă gospodărească la casa veche, compusă din bucătărie, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de_ lei;
- un gard împrejmuitor a casei vechi și a anexelor gospodărește, situat în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de 811 lei;
- porți metalice, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de 543 lei;
- instalație apă, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de 1000 lei;
- reparații și îmbunătățiri la casa de locuit veche, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de_ lei;
- mobilă sufragerie, în valoare de 3000 lei;
- o canapea și două fotolii, în valoare de 600 lei;
- un șifonier, două vitine, o canapea, pat dublu, două masuțe din sticlă și o măsută pentru calculator, în valoare de 2500 lei;
- mobilă bucătărie, în valoare de 1500 lei;
-5 boxe audio, în valoare de 200 lei;
- un TV color, în valoare de 600 lei;
- un calculator, în valoare de 1000 lei;
- 3 covoare persane, în valoare de 300 lei;
- 15 m perdea mătase, în valoare de 200 lei și
- 6 draperii metalice, în valoare de 80 lei.
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_ lei.
A cosntatat că la dobândirea masei bunurilor comune reclamantul-pârât a avut o cotă de contribuție de 50% %, iar pârâta-reclamantă o cotă de contribuție de 50 %.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților din proces, după cum urmează:
A atribuit pârâtei-reclamante toate bunurile care fac parte din masa partajabilă, și anume:
- o anexă gospodărească la casa veche, compusă din bucătărie, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de_ lei;
- un gard împrejmuitor a casei vechi și a anexelor gospodărește, situat în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de 811 lei;
- porți metalice, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de 543 lei;
- instalație apă, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de 1000 lei;
- reparații și îmbunătățiri la casa de locuit veche, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași, în valoare de_ lei;
- mobilă sufragerie, în valoare de 3000 lei;
- o canapea și două fotolii, în valoare de 600 lei;
- un șifonier, două vitine, o canapea, pat dublu, două masuțe din sticlă și o măsută pentru calculator, în valoare de 2500 lei;
- mobilă bucătărie, în valoare de 1500 lei;
-5 boxe audio, în valoare de 200 lei;
- un TV color, în valoare de 600 lei;
- un calculator, în valoare de 1000 lei;
- 3 covoare persane, în valoare de 300 lei;
- 15 m perdea mătase, în valoare de 200 lei și
- 6 draperii metalice, în valoare de 80 lei.
Valoarea totală a bunurilor atribuite pârâtei-reclamante este de_ lei.
A obligat pe reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de_ lei, cu titlu de sultă.
A respins cererea pârâtei-reclamante de acordare a unui termen de grație pentru plata sultei.
A admis, în parte, cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost completată, formulată de intervenienta în interes propriu F. Rarița, cu domiciliul în mun. P., .. 40, jud. Iași.
A constatat că intervenienta are un drept de proprietate asupra următoarelor bunuri:
o mobilă dormitor, în valoare de 2500 lei;
un TV NEI, în valoare de 1100 lei;
- o combină muzicală, în valoare de 1000 lei și
3 sobe, în valoare de 4858 lei.
A obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 1974,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat reclamantul-pârât să plătească intervenientei în interes propriu suma de 375,29 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat reclamantul-pârât M. I.-I., CNP_, la plata către stat a sumei de 663, 60 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru pentru capătul de cerere prin care pârâta-reclamantă a contestat masa partajabilă, pentru care pârâta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.
A obligat pârâta-reclamantă F. (fostă M.) D., CNP_, la plata către stat a sumei de 2519,84 lei, reprezentând taxe judiciare de timbru pentru capătul de cerere având ca obiect partaj bunuri comune, pentru care pârâta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.
A dispu comunicarea prezentei sentințe, după rămânerea ei definitivă și irevocabilă, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași și la Primăria mun. P. – Serviciul Taxe și Impozite.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 17.08.2000, iar prin sentința civilă nr. 1516/10.06.2010 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin neapelare, a fost desfacută căsătoria încheiată între părți din culpa exclusivă a pârâtei-reclamante din prezenta cauză, s-a dispus revenirea acesteia la numele avut anterior, acela de F., și s-a dispus încredințarea minorilor M. I. și M. A. către pârâta-reclamantă din prezenta cauză.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri:
- o anexă gospodărească la casa veche, compusă din bucătărie, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași;
- un gard împrejmuitor a casei vechi și a anexelor gospodărește, situat în mun. P., .. 40, jud. Iași;
- porți metalice, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași;
- instalație apă, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași;
- reparații și îmbunătățiri la casa de locuit veche, situată în mun. P., .. 40, jud. Iași;
- mobilă sufragerie;
- o canapea și două fotolii;
- un șifonier, două vitine, o canapea, pat dublu, două masuțe din sticlă și o măsută pentru calculator;
- mobilă bucătărie;
-5 boxe audio;
- un TV color;
- un calculator;
- 3 covoare persane;
- 15 m perdea mătase și 6 draperii metalice.
Prin cererea reconvențională (filele 16-19), pârâta-reclamantă nu a fost de acord, în totalitate, cu masa partajabilă indicată de reclamantul-pârât, arătând că anumite bunuri nu fac parte din masa partajabilă, și anume dormitor compus din pat dublu, șifonier și masă din 2008, un TV marca NEI din 2002, o combină muzicală din 2006, 3 sobe teracotă din 2006 și 2009, 5 boxe audio, un TV plasmă și un aspirator. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat completarea masei paratjabile și cu alte bunuri mobile și imobile, și anume tâmplărie termopan, bucătărie – anexă gospodărească, 2 garduri, 2 porți metalice și instalație apă. Prin cererea de intervenție în interes propriu, așa cum a fost completată, formulată de intervenienta în interes propriu F. Rarița, s-a arătat că anumite bunuri nu fac parte din masa bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, și anume dormitor compus din pat dublu, șifonier și masă din 2008, un TV marca NEI din 2002, o combină muzicală din 2006 și 3 sobe teracotă din 2006 și 2009, și, de asemenea, că îmbunătățirile aduse casei de locuit au fost efectuate de ea.
Potrivit dispozițiilor, art. 30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare din soți, sunt de la data dobândirii lor – bunuri comune ale soților. În temeiul acestor dispoziții legale, un bun este comun dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ 2 condiții: a) este dobândit de oricare dintre soți în timpul căsătoriei; b) nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii.
Privitor la unele bunurile mobile indicate de reclamantul-pârât ca făcând parte din masa partajabilă și contestate de pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională și de intervenienta în interes propriu F. Rarița. Astfel, instanța reține că, din depozițiile martorilor audiați în cauză nu reiese că părțile au dobândit un TV Plasmă și un aspirator, care nu fac parte de masa partajabilă, acestea apartinând, așa cum rezultă din înscrisuri surorii pârâtei-reclamante U. M.. Astfel, din factura fiscală nr._/03.02.3008 (fila 168 dosar) rezultă că aceasta a achiziționat un aragaz Zanussi, iar din factura fiscală nr._/24.10.2007(fila 171) rezultă că aceasta a achiziționat un TV LCD SAMSUNG, pentru achiziționarea acestuia încheind contractul de credit consum nr._/24.10.2007 (filele 172-179 dosar).
Privitor la mobila dormitor, TV NEI, combină muzicală și 3 sobe, instanța reține că, din probatoriul administrat, rezultă că acestea nu fac parte din masa partajabilă, ci sunt proprietatea intervenientei în interes propriu F. Rarița. Astfel, din depoziția martorei A. II F. (fila 190) reiese că mobila dormitor și TV NEI au fost achiziționate de intervenientă, iar din depoziția martorului Mahmote A. (fila 192) rezultă că intervenienta a achiționat mobila dormitor, combină muzicală și 3 sobe. Declarațiile martorilor se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei. Din contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 11.03.2004 (filele 118-120), rezultă că intervenineta a achiziționat un TV NEI, iar din contractul de credit din 27.02.2008 (filele 131-132) reiese că aceasta a achiziționat un mobilier dormitor A.. De asemenea, din contractul de credit din 02.12.2004 (filele 122-124) reiese că intervenienta a achiziționat un mobilier dormitor A..
Privitor la reparațiile și îmbunătățirile efectuate la imobilul casă de locuit veche, proprietatea pârâtei-reclamante, instanța nu poate reține susținerile intervenientei că nu ar face parte din masă, ci ar fi realizate de aceasta. Din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că reparațiile și îmbunătățirile au fost efectuate în anul 2008 de către ambii soți, reclamantul-pârât fiind constructor și lucrând și efectiv la acestea. Martorii care au relatat că și intervenienta a contribuit la îmbunărățiri nu au perceput aceste aspecte cu propriile simțuri, ci din relatările intervenientei. De altfel, chiar și pârâta-reclamantă, fiica intervenientei, a indicat în cererea reconvențională că îmbunătățirile fac parte din masa partajabilă. Instanța va avea în vedere faptul că în cazul îmbunătățirilor efectuate în timpul căsătoriei de ambii soți care nu au dus la transformarea esențială a imobilului, ci numai la sporirea valorii acestuia, constituie bun comun sportul de valoare dobândit de imobil prin îmbunătățiri și reparații.
Privitor la următoarele bunurile mobile indicate de pârâta-reclamantă ca facând parte din masa partajabilă, și anume betoniera, aparat de sudură, drujbă și cutie de scule, instanța reține pârâta-reclamantă nu a făcut dovada că acestea fac parte din masă, martorul V. C. (fila 193) arătând că are cunoștință doar de betonieră și de drujbă, care însă au fost, însă, achiziționate de reclamantul-pârât după desfacerea căsătoriei. Mai mult, chiar dacă pârâta-reclamantă făcea dovada dobândirii acestora în timpul căsătoriei, această dovadă incumbându-i în condițiile în care reclamantul-pârât a înțeles să conteste existența lor în masa bunurilor comune, potrivit art. 1169 cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, în virtutea art. 31 lit. b Cod fam, bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți sunt bunuri proprii. Astfel, bunul este propriu dacă este destinat exercitării profesiei de către soțul dobânditor, acestea fiins afectate exercitării îndeletnicirii sale.
De asemenea, instanța a constatat că imobilul grajd nu face parte din masa paratabilă având în vedere că din concluziile raportului de expertiză în construcții efectuat în cauză, la care reclamantul-pârât nu a formulat obiecțiuni, rezultă că grajdul, după aspect, are o vechime de peste 20 de ani, or părțile sunt căsătorite din anul 2000. Chiar dacă prin raportul de expertiză în construcții a fost identificat și evaluat și imobilul beci, care este poziționat sub bucătărie, instanța nu va include în masa partajabilă și acest bun deoarece părțile nu au investit instanța privitor la acest aspect, niciuna dintre părți neindicând acest bun ca făcând parte din masă. Potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și de care este legată instanța în temeiul art.129 alin.6 C.pr.civ, judecătorul nu poate hotărî decât în limitele investirii sale.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța apreciază că acestea au avut o contribuție egală, neputând reține în cauză susținerile reclamantului-pârât privitor la o cotă majorată de 75% și a pârâtei-reclamante de 80%.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie a soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri. Noțiunea de comunitate de bunuri a soților se aseamănă cu cea de indiviziune, deoarece toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei fac obiectul proprietății devălmașe. Comunitatea de bunuri constă, însă, în faptul că soții nu au precizate cotele-părți din dreptul asupra universalității, luată ca atare. Principala modalitate de încetare a proprietății devălmașe a soților este partajul, iar la partaj, principala operațiune făcută de instanță este stabilirea cotei-părți a fiecărui soț. Prezumția de comunitate de bunuri își are temeiul în egalitatea drepturilor femeii cu cele ale bărbatului în domeniul tuturor relațiilor sociale (art. 4 alin 2 si art.16 alin 2 din Constituția României). Codul familiei se referă expres la egalitatea femeii cu bărbatul in ceea ce privește relațiile dintre soți și cele dintre părinți și copii (art.1 alin. 4, art.25, art.97 alin 1). Prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia din soți la dobândirea bunurilor a fost mai mare.
Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial, ci în comunitatea de interese ale soților în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale și nu invers.
În speță, prezumția de contribuție egală a soților nu este răsturnată de probele aduse de către părți. Astfel, în determinarea cotei de contribuție instanța va avea în vedere, cu precădere, veniturile realizate de părți în perioada în care au fost dobândite bunurile comune. Astfel, din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că, atunci când au fost dobândite bunurile, ambii soți au realizat venituri, pe care le foloseau pentru satisfacerea nevoilor căsătoriei. Reține instanța că la reparațiile și îmbunătățirile la imobilul casă de locuit vechi au contribuit financiar ambii soți, iar pârâtul-reclamant paricipând și efectiv la aceste lucrări, fiind ajutat de fartele acestuia. La egalizarea contribuției soților, instanța va ține seama și de faptul că părțile au locuit împreună cu intervenienta în interes propriu, mama pârâtei-reclamante, gospodărindu-se împreună, aceasta ajutându-i financiar și la creșterea și educarea copiilor, așa cum rezultă din depozițiile martorilor.
De asemenea, instanța va avea în vedere și că, în mod constant, s-a statuat, în doctrina și practica în materie, că activitatea depusă în gospodărie de către soți trebuie avută în vedere la stabilirea cotei de contribuție la dobândirea bunurilor comune, or, în cauză, ambii soți s-au ocupat de gospodărie și creșterea și educarea minorilor.
Față de aceste aspecte, având în vedere și faptul că aportul soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește în raport cu veniturile din muncă prestate în scopul realizării sarcinilor comune căsătoriei și în raport cu munca depusă în gospodărie și pentru creșterea și educarea copiilor,în conformitate cu prevederile art. 30 și 31 Cod fam și aplicând aceste reguli conturate de jurisprudența constantă și previzibilă în materie la situația de fapt din speța de față, instanță observă că se impune ca, față de probele administrate, să se constate că cota reclamantului-pârât și a pârâtei-reclamante de contribuție la dobândirea bunurilor comune este de ½ pentru fiecare.
În ceea ce priveste valoarea bunurilor ce compun masa partajabila, instanța reține că imobilele construcții au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză în construcții (filele 65-73 vol. II), la care pârâta-reclamantă a formulat obiecțiuni, fiind depus răspunsul la obiecțiuni (filele 115-116 vol. II), iar, privitor la bunurile mobile, acestea au fost identificate și evaluate prin raportul de expertiză evaluatorie bunuri mobile (filele 115-116 vol. II), la care părțile nu au formulat obiecțiuni. Astfel, că valoarea totală a masei partajabile este de_ lei.
În drept, potrivit art. 30 si urm C.fam. bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt comune de la data dobandirii lor, iar la desfacerea casatoriei se impart potrivit invoielii sau, in caz contrar, prin hotarare judecatoreasca, in raport de partea de contributie a fiecaruia . Prezumtia ca ambii soti au contribuit deopotriva la dobandirea bunurilor opereaza numai in lipsa unor probe convingatoare din care sa rezulte ca aportul unuia dintre soti a fost mai mare decat al celuilalt .
Din înscrisurile aflate la dosar, coroborate cu declarațiile martorilor, instanța apreciază că ambele părți au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
D. fiind că, potrivit dispozițiilor art. 728 C. pr. civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere imparțiala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților prin atribuirea în natură a bunurilor comune, în conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civ., art.6735 , 6739 C.pr.civ. Instanța are în vedere faptul că imobilele construcții nu sunt comod partajabile în natură, faptul că pârâta-reclamantă este proprietara imobilul casă de locuit veche și a terenului aferent și faptul că aceasta a soliciat atribuirea în natură a tuturor bunurilor, aceasta aflându-se în posesia acestora, iar reclamantul-pârât a arătat că nu solicită atribuire de bunuri mobile în natură.
Totodată, văzând disp. art. 6735 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora inegalitatea loturilor date în natură se compensează prin bani, instanța urmează să oblige pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sultei, în funcție de cota ce i se cuvine.
Rezultă că dreptul de partaj al reclamantului-pârât este de_ lei, iar al pârâtei-reclamante de_ lei, și, pentru egalizarea loturilor, pârâta-reclamantă va fi obligată să plătească sultă reclamantului-pârât suma de_ lei, pentru întregirea dreptului de partaj.
Privitor la cererea pârâtei-reclamante de acordare a unui termen de grație pentru achitarea sultei, instanța are în vedere dispozițiile art. 67310 alin. 4 Cod proc. Civ potrivit cărora, la cererea unuia dintre coproprietari, ținând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea stabili și termenul în care este obligat să plătească sumele de bani ce se cuvin celorlalți proprietari, astfel că va respinge cererea pârâtei-reclamante, apreciind că nu sunt motive temeinice pentru acordarea unui termen de grație, suma la care aceasta urmează a fi obligată cu titlu de sultă nu este împovărătoare, având în vedere că pârâta-reclamantă urmează a primi toate bunurile care fac parte din masă.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite, în parte, cererea principală și cererea reconvențională. De asemenea, având în vedere argumentele expuse, instanța urmează să admită, în parte, cererea de intervenție în interes propriu formulată de F. Rarița și va constata că aceasta are un drept de proprietate asupra următoarelor bunuri mobile: mobilă dormitor, TV NEI, combină muzicală și 3 sobe.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod proc. civ., instanța, având în vedere că a admis cererea principală și cererea reconvențională în parte și în raport de cotele de proprietate atribuite părților, precum și faptul că a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, va obliga pârâta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul-pârât reprezentând taxe de timbru judiciar, onorarii apărători și onorarii experți, în raport de cotele de proprietate. De asemenea, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, va obliga reclamantul-pârât la plata către intervenineta în interes propriu a cheltuielilor de judecată suportate de aceasta reprezentând taxe judiciare de timbru.
Referitor la cheltuielile de judecată avansate de către stat, și anume taxe judicare de timbru în cuantum de 3175,44 lei - și anume taxe de timbru în cuantum de 2519,84 lei pentru capătul de cerere având ca obiect partaj bunuri commune cu o cotă majorată de 80% și taxe de timbru în cuantum de 663,60 lei pentru capătul de cerere prin care aceasta a contestat masa partajabilă - privitor la care pârâta-reclamantă a fost scutită, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 51/2008 privind ajutorul judiciar în materie civilă, potrivit cărora cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri vor fi puse în sarcina celeilate părți dacă aceasta a căzut în pretenții, va obliga reclamantul-pârât la plata către stat a sumei de 663, 60 lei.
De asemenea, instanța are în vedere dispozițiile art. 502 din Legea nr. 51/2008 privind ajutorul judiciar în materie civilă, potrivit cărora în situația în care, prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public și, în consecință, va obliga pârâta-reclamantă să restituie suma de 2519,84 lei reprezentând taxe judiciare de timbru pentru capătul de cerere având ca obiect partaj bunuri comune, privitor la care a fost scutită prin încheierea din data de 16.11.2010.
De asemenea, în temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, a transmis hotărârea, în termen de trei zile de la data rămânerii irevocabile, Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei P..
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamantul-pârât M. I. I. și pârâta-reclamantă F. (fostă M.) D., criticând-o pentru următoarele motive:
1.Reclamantul-pârât M. I. I. susține că a avut o contribuție de 75/% la dobândirea bunurilor comune. A fost plecat Italia, din 2008, unde a obținut venituri substanțiale cu care a cumpărat o parte din bunurile mobile, a efectuat reparații și îmbunătățiri la casa veche dobândită de pârâtă înainte de căsătorie. Greșit s-a reținut de către instanța de fond cota egală de contribuție, in baza unei motivări care include doar enumerarea mai multor încheieri. Era imposibil să se rețină că părțile au avut o contribuție egală câtă vreme a dovedit că veniturile sale erau considerabil mai mari. . Este de meserie constructor, și a făcut toate investițiile pentru familia sa, cu bună-credință. Este imposibil ca valoarea îmbunătățirilor să fie una atât de mică, atâta vreme cât acestea reprezintă aproape jumătate din masa partajabilă. Expertiza nu este proba supremă in cauză, ea nu a fost coroborată cu celelalte probe. Parata și mama ei nu au avut vreo contribuție la efectuarea acestor îmbunătățiri. Motivarea instanței cu referire la dreptul de creanță pe care l-a solicitat reclamantul-pârât este una succintă și fără substanță. Parata și mama acesteia l-au alungat din casă, folosindu-se de munca lui, a cărei recunoaștere o solicită prin cauza de față. Contractele de împrumut depuse de către parat și intervenient nu au nicio legătură cu ceea ce a cerut reclamantul-pârât. Cu banii astfel obținuți se puteau achiziționa bunuri mobile, nu se putea insă recondiționa o casă de locuit. Bunurile mobile achiziționate de către părțile adverse au fost plătite cu banii trimiși de către recurent. Nu s-a gândit nicio clipă să păstreze aceste dovezi spre deosebire de părțile adverse care și-au luat toate măsurile de prevedere pentru un eventual litigiu.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 1337,71 lei taxă judiciară de timbru și 10 lei timbru judiciar.
2.Pârâta-reclamnată F. D. a declarat recurs criticând, de asemenea cota egală de contribuție de 80% stabilită de către instanța de fond. A solicitat prin cererea reconvențioanlă cota de contribuție de 80%. Reclamantul-pârât nu a desfășurat nicio activitate aducătoare de venit până in anul 2009 când a plecat in Italia. In privința sa a depus înscrisuri cu care a dovedit obținerea de venituri din muncă obținute in Italia din anul 2008, ori adeverință cu care a probat că in perioada 2004-2006 soții au beneficiat de ajutor social, recurenta fiind singura care presta activități lucrative in cadrul Primăriei Municipiului P., reclamantul-pârât fiind casnic.
Pe toată durata căsătoriei au fost ajutați financiar, lunar, de către mama recurentei, F. Rarița, cu care locuiau, înainte de plecarea recurentei in Italia pensia mamei fiind singurul venit cert care asigura bunurile necesare părților și copiilor lor. Constant își ajuta vecinele pentru o remunerație. Majoritatea bunurilor dobândite de părți au fost achiziționate după plecarea in Italia a recurentei.
Al doilea motiv de recurs privește o valoare supraestimată a bunurilor mobile, a îmbunătățirilor, a anexei gospodărești. Valoarea îmbunătățirilor trebuia stabilită cu luarea in calcul a uzurii lucrărilor, a materialelor de construcție, a împrejurării că acestea au fost efectuate in regie proprie și cu muncă necalificată. Planșele foto denotă că imobilul este construit din chirpici, pereții prezintă fisuri, parchetul este deteriorat și desprins, tencuiala căzută. Valoarea reținută de expert pentru 1 mp din anexa este greșită, acesta este de 10,2 euro și nu de cca 200 euro/mp cum a reținut expertul. Instanța nu a reținut nici indicii negativi stabiliți de expert. În ceea ce privește valoarea îmbunătățirilor greșit a inclus in aceasta ușile și ferestrele PVC.,câtă vreme a depus la dosar contractul nr._/27.01l2011 încheiat de recurentă și .: P., din care rezultă că acestea au fost montate la data de 10.08.2011, după desfacerea căsătoriei.
Greșit a reținut instanța de fond și faptul că gardul împrejmuitor, in valoare de 811 lei, face parte din masa bunurilor comune având in vedere că potrivit contractului de vânzare-cumpărare al imobilului-casă de locuit gardul a existat dinainte de căsătoria părților.
Și valoarea bunurilor mobile este una supraestimată. Majoritatea au fost achiziționate „second hand” cu o uzură de peste 5-6 ani, valorile stabilite de către expert sunt exagerate. Greșit a fost respinsă cererea de acordare a unui termen de grație de către instanța de fond pentru plata sumei cu titlu de sultă. În condițiile art.67310 Cod pr.civilă invocă in argumentarea cererii faptul că are trei copii minori în întreținere, cheltuielile pentru utilități sunt suportate integral de către recurentă iar veniturile realizate sunt sub 1500 lei.
Recurenta a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru prin încheierea nr. 90 din 25.01.2013.
Prin întâmpinare recurenta F. D. a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamantul-pârât M. I.. Acesta a obținut venituri sporadice abia din anul 2009, pe toată durata căsătoriei părțile au fost ajutate de către mama recurentei. Sumele pe care recurentul le invocă a fi fost trimise in țară pentru achiziționarea de bunuri mobile nu au fost dovedite.
Destinația sumelor obținute in baza contractelor de împrumut a fost probată. Suma de bani plătită pentru contractul nr.223/2008 –montare termopan - a fost trimisă de către intimata-recurentă din Italia, așa cum rezultă din recipisa nr. IT_ din 30.10.2008, contractul fiind încheiat la 5 zile după primirea banilor.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs vizând cota de contribuție stabilită de către instanța de fond, inclus in ambele recursuri, este nefondat, va fi tratat unitar de catre Tribunal cu următoarele considerente.
Principiile stabilirii cotei de contribuție a părților in procesele de împărțeală derivate din raporturile de căsătorie sunt judicios și amplu motivate de către judecătorul fondului. Tribunalul își însușește integral considerațiile acestuia potrivit căruia fundamentul juridic al cotei de contribuție este dat nu de un calcul matematic exact al aportului material al foștilor soți la dobândirea bunurilor comune ci in egalitatea lor juridică in raporturile de familie precum și in înglobarea in patrimoniul soților a tuturor obligațiilor ce țin de derularea raporturilor de familie.
Astfel, răspunzând criticilor intimatei - recurente conform cărora nu s-a dat eficiență dovezilor privind contribuția sa directă la dobândirea bunurilor comune,a ajutorului mamei sale, a faptului că pârâtul nu a obținut venituri până in anul 2009 Tribunalul constată că evaluarea cotei de contribuție exclude un calcul matematic al veniturilor părților in relație exclusivă cu costul de achiziție al bunurilor din masa partajabilă. Stabilirea acesteia se face prin aprecierea aportului material al părților la toate obligațiile de natura căsătoriei pe întreaga ei durată. Căsătoria părților s-a derulat in perioada 17.08.2000- iulie 2010. Este real că reclamantul-pârât a lucrat in Italia la sfârșitul acestei perioade, spre deosebire de pârâta - reclamantă care a fost plecată mai mulți ani pe durata căsătoriei și a probat expedierea mai multor sume de bani in țară. Cu toate acestea martorii confirmă faptul că reclamantul-pârât lucra in ., ridicând case din temelie( fila 189, vol. I martora L. E.).Martora A. F. declară că îmbunătățirile la casă s-au făcut cu bani trimiși de către parata-reclamantă insă au fost efectiv lucrate de către reclamantul-pârât și fratele acestuia, care a fost plătit. Același aspect este confirmat și prin declarațiile martorilor Mahmote R. și Mahmote A. (fila 191,192, vol. I, dosar fond). Faptul că reclamantul pârât avea ca ocupație principală efectuarea de construcții este confirmat și prin achiziționarea de către părți a unei betoniere, a unui aparat de sudură, a unei drujbe, și a unei cutii de scule, bunuri a căror achiziție nu s-ar justifica dacă nu ar fi destinate ocupației unuia dintre soți, datele dosarului indicând pe reclamantul-pârât ca beneficiar al acestora.
Așadar toți cei patru martori audiați in cauză confirmă că reclamantul-pârât efectua astfel de lucrări in . îmbunătățire aduse imobilului proprietatea paratei au fost executate de acesta ajutat de fratele său, astfel încât se probează și pentru reclamantul-pârât o sursă de venit importantă.
Executarea manoperei acestor îmbunătățiri reprezintă un aport important in aprecierea costului total al lucrurilor efectuate, aspect în raport de care, coroborat cu împrejurarea că produsul finit al acestora reprezintă aproape jumătate din valoarea bunurilor supuse partajului, Tribunalul constată că in mod corect s-a reținut cota egală de contribuție a soților. Toți martorii declară că ambii soți s-au ocupat de creșterea și îngrijirea minorilor atunci când erau acasă, in lipsă fiind supliniți de către intervenientă.
Fosții soți plasează efectuarea imbunătățirilor la imobil in anul 2008 ,tot astfel și martorii, in perioada in care parata –reclamantă era plecată in străinătate. A revenit astfel reclamantului ca pe durata plecării in străinătate a paratei-reclamante să aibă grija celor trei copii rezultați din relațiile de căsătorie.
Ajutorul dat de către intervenientă soților a fost corect evaluat de către instanța de fond, acesta justifică in parte cota egală de contribuție reținută pentru parata-reclamantă, insă investițiile acesteia probate cu înscrisurile depuse sunt destinate in cea mai mare parte bunurilor pentru care a fost admisă cererea sa de intervenție principală. Intre contractele de împrumut încheiate de intervenientă și masa bunurilor comune nu se poate stabili nicio relație.
Concluzionând, apreciind că reclamantul-pârât a demonstrat dobândirea de venituri pe durata căsătoriei prin activitatea de construcție pe care o practica, a dovedit aportul său direct la realizarea îmbunătățirilor aduse imobilului ca și grija in creșterea și educarea celor trei copii,singur sau împreună cu parata-reclamantă, stabilește contribuția acestuia ca fiind echivalentă cu aportul paratei-reclamante care, potrivit martorilor, anterior plecării din țară obținea venituri inferioare reclamantului-parat, se ocupa de minori, ulterior a trimis bani în țară destinați achizițiilor de bunuri și îmbunătățirilor la casă, absența sa din preajma minorilor fiind suplinită de către intervenientă.
Acestea sunt elementele care configurează aportul părților la suportarea sarcinilor căsătoriei, pe baza cărora corect a stabilit instanța de fond egalitatea cotei de contribuție, concluzie pe care tribunalul o va menține, respingând criticile ambilor recurenți in această privință.
Motivul de recurs-comun ambelor cereri - potrivit căruia evaluarea bunurilor nu corespunde realității este nefondat.
Tribunalul constată că valoarea stabilită pe bază de expertize pentru bunurile din litigiu este corectă.
În ceea ce privește valoarea probatorie a constatărilor expertului, Tribunalul subliniază faptul ca aceste constatări sunt cenzurabile in măsura in care probe cu o forța probatorie similară sunt de natura sa denote contrariul. Ori, calitatea profesionala a expertului desemnat, procedura efectuării expertizei care implica culegerea de date cu încunoștințarea părților despre data, locul si ora efectuării constatărilor, prelucrarea științifică a datelor culese in condiții de contradictorialitate prin prisma cunoștințelor de specialitate conferă acestora valoare probatorie concretă.
Gradul de uzură al bunurilor mobile a fost avut in vedere, așa cum rezultă din tabelul privind calculul valorii bunurilor din pagina 2 și 3 a raportului de expertiză întocmit de către d-na expert I. I., filele 11 și 12 dosar fond vol.I ). Nu interesează modalitatea de achiziție a acestora ci valoarea lor actuală indiferent de modul in care au fost aduse in patrimoniul soților.
Tot astfel, caracteristicile imobilului, starea construcției, a îmbunătățirilor, a fost stabilită de către d-na expert D. G. in detaliu, prin evaluarea făcută urmare a constatărilor sale nemijlocite . De altfel, in descrierea imobilului și a extinderii executate in anul 2007 se fac ample referiri (fila 66 dosar fond, vol. II) la structura acestora, finisaje, pardoseli, dotări, etc. Pe baza acestora la pct. 6.2 din expertiză d-na expert stabilește valoarea actuală a îmbunătățirilor ca fiind determinată de ”valoarea de execuție corectată cu deprecierea fizică dată de vechimea in ani”. Valoarea finală este determinată prin aplicarea tuturor coeficienților negativi, contrar celor susținute de către parata-reclamantă in recursul său.
Date fiind detaliile experților care redau criteriile de fapt și cele tehnice pe baza cărora au stabilit valorile de circulație ale bunurilor din partaj, Tribunalul stabilește legale și complete cele două expertize, astfel incât in mod corect au fost reținute valorile stabilite in baza tuturor elementelor de fapt relevante, valorizate prin prisma cunoștințelor de specialitate ale experților cărora legea (art.208 cod procedură civilă) le conferă grad de expertiză.
Raportul de evaluare întocmit de Camera Notarilor Public are in vedere valori teoretice și minimale. Ele nu pot înlătura evaluările expertului, circumstanțiate la datele concrete ale imobilului.
In consecință, criticile expuse de către ambii recurenți în privința expertizelor nu vor fi primite.
In privința motivului de recurs formulat de către pârâta-reclamantă conform căruia gardul exista anterior căsătoriei, tribunalul il constată nefondat. Nu se contestă faptul că imobilul ar fi avut dintotdeauna un gard, esențial litigiului este daca gardul existent in prezent este același cu cel dinaintea căsătoriei. Potrivit declarației martorilor Mahmote R. și V. C. (filele 191 și 193 dosar fond) gardul actual a fost edificat de către soți in timpul căsătoriei, prin refacerea celui inițial.
Corect a fost inclus in masa bunurilor de împărțit.
Corect a fost reținută și valoarea ușilor și ferestrelor PVC in valoarea îmbunătățirilor. Pârâta-reclamantă susține prin întâmpinarea depusă in recurs faptul că a trimis bani pentru plata sumelor pentru contractul nr.223/2008 –montare termopan, susținere care, coroborată cu faptul că nu se indică in contractul din 27.01.2011 obiectul său ( ferestre, uși ori numărul acestora) și nici imobilul asupra căruia urmează a fi executate lucrările contractate) tribunalul concluzionează că ușile și ferestrele imobilului in litigiu au fost montate in baza contractul nr.223/2008 și nu a celui din anul 2011,cu atât mai mult cu cât contractul din 2008 are meritul de a fi datat in anul in care toate părțile și toți martorii indică a se fi realizat lucrările de imubunătățire a imobilului.
Pentru toate aceste motive Tribunalul stabilește că instanța de fond a determinat corect compunerea masei de bunuri partajabile și valoarea acesteia, in raport de probele administrate.
In fine, respingerea cererii de stabilire a unui termen de plată a sultei s-a realizat cu o motivare justă a instanței de fond. Dificultățile de plată invocate de recurentă nu sunt in măsură să conducă la amânarea plății sultei, . reprezintă pentru reclamantul-pârât singura formă de expresie a drepturilor stabilite in urma partajului. Cheltuielile de creștere și îngrijire a minorilor sunt suportate și de către reclamantul-pârât prin plata pensiei de întreținere la care a fost obligat prin sentința de divorț.
Pentru motivele expuse Tribunalul constată nefondate recursurile. Acestea vor fi respinse in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă, sentința recurată va fi menținută ca legală și temeinică.
In temeiul art. 502 dinO.U.G.51/2008,având in vedere că valoarea bunurilor ce revin pârâtei-reclamante in urma partajului, irevocabil, este de_ lei, adică peste 10 ori mai mare decât suma pentru care aceasta a fost scutită de plata taxei judiciare in fața Tribunalului pentru cererea de recurs (1423,29 lei), va fi obligată să restituie statului această sumă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul-pârât M. I. I. și pârâta-reclamantă F. (fostă M.) D. împotriva sentinței civile nr. 1905/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Obligă intimata-recurentă F. (fostă M.) D. să restituie statului ajutorul public judiciar acordat sub forma scutirii de plata taxei de timbru de 1423,19 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.05.2013.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
RED.ȘI TEHN./T.D./9.08.2013/2 EX
JUDECĂTORIA P.: C. O. A.
| ← Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 30-05-2013, Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1339/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
