Stabilire domiciliu minor. Hotărâre din 30-05-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 6437/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Mai 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător Doinița T.
Grefier D. N.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 308/2013
Pe rol soluționarea apelului formulat de V. R. împotriva sentinței civile nr._ din 11.10.2012 dată de Judecătoria Iași, intimat fiind V. C., autoritate tutelară DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI, având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor.
Componența nominală a completului de judecată A6, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului C. M., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător T. Doinița, conform procesului verbal nr. 412 din data de 13.05.2013 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2013 susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru 23.05.2013 apoi pentru azi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 27.02.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub numărul de dosar_, cererea prin care reclamantul V. R. a chemat în judecată pe pârâta V. C., solicitând instanței exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorilor V. A. A. șu V. D. M., stabilirea locuinței minorilor la reclamant și obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în beneficiul acestora.
În fapt, reclamantul motivează că prin sentința civilă nr. 5590/2005 a Judecătoriei Iași, a fost desfăcută căsătoria părților, cei doi copii fiind încredințați pârâtei spre creștere și educare, cu stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizită.
Susține că după divorț a păstra legătura cu copii, a cumpărat un apartament unde a amenajat o cameră pentru copii, că în ultimul an vizitele copiilor la locuința tatălui au fost mai dese, și că el se implică în pregătirea școlară a copiilor, la materiile exacte.
Susține că multă vreme copiii i-au ascuns comportamentul violent al mamei, iar în discuțiile pe care le-a avut cu pârâta, aceasta a negat că a exercitat violențe fizice asupra copiilor.
Învederează că în două rânduri, observând urma de violență pe corpul fetiței, a mers cu aceasta la I.M.L. pentru a i se elibera certificate medicale și că a aflat de la fetiță că dorește să fugă de acasă, deoarece acolo primește reproșuri, cuvinte urâte, amenințări, lovituri.
Susține de asemenea, că băiatul este terorizat de pârâtă pentru că este mai atașat de reclamant și că a fost mutat, fără consimțământul reclamantului la 3 școli în ultimii 5 ani.
Solicită stabilirea locuinței copiilor la domiciliul său deoarece între el și copii există o strânsă legătură de afecțiune, s-a implicat în procesul de creștere și educare a copiilor, petrec timp împreună, are condiții materiale corespunzătoare și un program de lucru flexibil, care îi permite să se implice în supravegherea lor și pentru că starea de sănătate și integritatea fizică și psihică a celor doi copii este pusă în pericol de comportamentul violent al pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 403 raportat la art. 308, art. 400, art. 402 din Noul Cod Civil, art. 30-33 din Legea nr. 272/2004, art.274 din Codul de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr._ din 11.10.2012 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul V. R., domiciliat în Iași, ., ., ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta V. C. domiciliată în Iași, Aleea T. N., ., ., jud. Iași.
A dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor V. D. M., născut la data de 24.10.1999 și V. A. A., născută la data de 15.06.1998 să fie exercitată în comun de părinți.
A stabilit locuința minorilor la pârâtă.
A obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Părțile sunt foști soți, a căror căsătorie încheiată la data de 07.06.1997 a fost desfăcută prin divorț, în baza sentinței civile nr. 5590/2005 a Judecătoriei Iași, irevocabilă.
Prin aceeași sentință, cei doi copii rezultați din căsătoria părților au fost încredințați pârâtei spre creștere și educare.
Conform art. 46 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului civil pot fi modificate potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul civil. Instanța constată că, raportat la circumstanțele speței, sunt incidente aceste dispoziții legal.
În baza art.403 Cod civil, ce reglementează modificarea măsurilor luate cu privire la copil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Instanța reține că reclamantul solicită stabilirea locuinței minorilor la domiciliul său, motivat de violențele pe care pârâta le-ar exercita asupra minorilor, violențe care ar pune în pericol integritatea fizică și psihică a acestora.
Instanța apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada acestor violențe.
Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză, rezultă că minorilor le sunt asigurate toate condițiile la domiciliul mamei, iar martorii audiați în cauză, au relatat că pârâta se implică în mod corespunzător de creșterea și educarea acestora, supraveghindu-le activitățile copiilor.
Față de considerentele expuse, instanța va admite în parte cererea, în sensul că se va dispune exercitarea autorității părintești în legătură cu copii de părinți în comun, stabilind locuința acestora la domiciliul mamei.
Reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel reclamantul V. R., cu următoarele critici:
Sentința este nelegală pentru că nu este motivată decât succint și expeditiv, fără analiza detaliată și strict aplicată a motivelor de fapt și de drept care au determinat promovarea cererii, a probelor administrate in cauză, in pofida disp. art.261 alin 1 pct.5 cod pr.civilă .
Solicită apelantul stabilirea domiciliului minorei A.-A. la locuința sa având in vedere tensiunile din relația minorei cu mama, lipsa lor de comunicare, reacția minorei la comportamentul mamei . Măsura solicitată este in opinia apelantului in sprijinul evoluției minorei plan școlar și extrașcolar.
Dorește apelantul și stabilirea contribuției părinților la suportarea cheltuielilor de creștere ,educare, pregătire profesională a minorilor in condițiile art. 504, 402, 403 din Noul Cod Civil.
Critică apelantul și modalitatea in care au fost stabilite cheltuielile de judecată, el fiind obligat să plătească pârâtei cheltuieli deși acțiunea sa a fost admisă in parte.
Prin note de concluzii scrise intimata a solicitat respingerea apelului.
Nu au fost administrate probe noi.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce urmează.
Motivul de apel potrivit căruia sentința este insuficient motivată este nefondat.
Conținutul sentinței respectă disp.art.261 alin5 Cod pr.civilă, redarea considerentelor judecătorului fondului este succintă dar precisă și edificatoare asupra raționamentului acestuia. Posibilitatea de exercitare a controlului judiciar nu este afectată prin modalitatea redactării sentinței.
Motivul de apel privind stabilirea domiciliului minorei A. A. la reclamant este nefondat. Acesta vine, de altfel, . față de temeiurile inițiale ale cererii de chemare in judecată, anume comportamentul abuziv, violent, discreționar atribuit pârâtei. Asupra acestor elemente in principal s-a purtat întreg litigiul, s-au concentrat și administrarea de probatorii, și dezbaterile părților.
Se susține in cererea de chemare in judecată faptul că „fiul cel mic este terorizat de mamă…”. Cu toate acestea prin cererea de apel reclamantul dorește ca doar in privința minorei să se stabilească domiciliul la apelant. Tribunalul nu identifică in cererea de apel niciun argument al modificării opțiunii reclamantului, redusă la a solicita stabilirea domiciliului doar pentru minoră, nu și pentru fiul său,D.-M.. Dacă argumentarea motivului 2. de apel rezidă in comportamentul mamei, abordarea relației cu minora –excesivă, dificultățile lor de comunicare, atunci nu există temeiuri pentru a susține că toate acestea afectează numai interesele fiicei sale și nu ale ambilor copii. Probatoriul din dosar s-a centrat pe analiza climatului familial in care trăiesc minorii, pe problemele lor de adaptare școlară ( pentru D.-M.) pe fluctuațiile in comportamentul școlar și extrașcolar( pentru A.-A.) pe relația lor cu fiecare dintre părinți.
Evaluând acest probatoriu Tribunalul nu primește cererea apelantului de stabilire a domiciliului minorei A.-A. la locuința sa, pentru că o atare măsură vine in dezacord evident cu interesele ambilor minori.
Aceștia au vârste de 15, respectiv 13 ani la data soluționării apelului, vârste care, in acord cu disp. art. 496 Noul cod civil permit ascultarea lor, realizată la instanța de fond (filele 46,47 ).
Potrivit art. 24 alin 3,4 din Legea 272/2004 „ Dreptul de a fi ascultat conferã copilului posibilitatea de a cere și de a primi orice informație pertinentã, de a fi consultat, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea opinia sa, dacã este respectatã, precum și asupra consecințelor oricãrei decizii care îl privește.
În toate cazurile prevãzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare și li se va acorda importanța cuvenitã, în raport cu vârsta și cu gradul de maturitate a copilului.”
Analiza opiniilor exprimate de către minori in procedura ascultării de către instanță se va face in acord cu dispozițiile legale citate.
Este evident din probele administrate că cei doi minori au un nivel de inteligență și de instruire ridicat, sunt sensibili, profunzi, cu grad diferit de deschidere spre comunicare ( a se vedea in acest sens referatul de anchetă socială- fila 32 și conținutul proceselor-verbale întocmite cu ocazia ascultării minorilor la instanța de fond).
Minorul D.-M. susține in fața judecătorului fondului că dorește să locuiască in continuare cu mama sa, de care este mai apropiat, pentru argumente ce țin atât de relația cu aceasta, cât și de relația cu tatăl său care „nu-i sună, nu-i vizitează, mereu spune că este ocupat, că trebuie să plece în deplasări,mama fiind cea care-l ajută la teme și se ocupă de el.”.
Minora A.-A. declară că nu este decisă cu cine dorește să locuiască, ii este dor de fratele său, iar de când s-a mutat la tatăl său și-a dat seama cât de mult îi lipsește fratele și cât de atașată este de acesta. Dorește „să rămână cu tatăl să vadă cum se descurcă”.
Opțiunea minorei pentru a locui cu tatăl său este ezitantă, lipsită de un argument solid. Fără îndoială o atare măsură ar prilejui pentru minoră un confort personal imediat mai mare decât cel prezent. Tribunalul nu analizează insă dacă efectele pe termen lung ale unei atare măsuri sunt benefice dezvoltării minorei și evoluției personalității sale. Constată insă că aceasta și-a manifestat explicit atașamentul față de fratele său.
Relația dintre cei doi minori este esențială păstrării echilibrului lor emoțional și pentru depășirea problemelor de ordin emoțional pe care fiecare dintre ei le întâmpină. Chiar dacă in fișa de examinare psihologică a minorei A.-A. se înscrie că relația cu fratele său este una conflictuală și de dominare, acest fapt nu justifică separarea minorilor prin măsura de stabilire a domiciliului. Aceeași fișă de examinare psihologică înscrie concluzia pentru A.-A. a parcurgerii unei perioade conflictuale care coincide cu etapa de dezvoltare psihică a copilului-adolescența-in care aceasta caută să își creeze o identitate proprie. Se notează de către psiholog că minora prezintă unele simptome ce denotă o stare de revoltă ca urmare a tensiunii dintre propriile dorințe și ceea ce poate oferi familia. Se recomandă consilierea psihologică a familiei.
Pentru minorul V. D.-M. fișa de examinare psihologică indică, intre altele, un fond psihic relativ stabil ,cu slabă încredere in sine și stare de dezamăgire față de evenimentele vieții pe care nu le poate controla. Prezintă unele simptome ce denotă o stare de suferință psihică. Se recomandă consilierea psihologică a minorului pe creșterea stimei de sine și controlul emoțiilor.
Se atrage atenția asupra somatizării și stării de sănătate.
Tribunalul reține concluziile evaluării psihologice redate in cele două fișe ( nr. 295 din 29.03.2012) ca esențiale pentru a stabili că separarea minorilor prin stabilirea domiciliului minorei la tată și păstrarea domiciliului minorului la mamă ar reprezenta o traumă cel puțin pentru fiul părților, D.-M..
S-a probat pentru acesta o sensibilitatea crescută, reținându-se simptome ce pot indica o stare de suferință psihică, cu manifestări clinice pentru care se află sub tratament. Majoritatea referirilor lui din dialogul cu judecătorul fondului (proces.-verbal din 4.04.2012) privesc modalitatea in care percepe criza relațională din familia sa ( conflictele dintre soră și mamă, ori dintre tată și mamă), explicațiile personale ale asupra cauzelor lor.
Prin urmare, ca spectator al evenimentelor din familia sa pe care nu le poate influența, starea de sănătate și cea emoțională reflectată de fișa de evaluare psihologică și de referatul de anchetă socială sunt in măsură să îngrijoreze asupra evoluției personalității sale dacă nu vor fi găsite remediile climatului familial in care trăiește și înlăturate sursele de conflict casnic, cu rezonanță discretă dar profundă in personalitatea minoului.
Analiza cererii de stabilire a domiciliului minorei A.-A. la tată nu poate fi realizată fără examenul contextual al momentului procesual in care intervine și fără analiza generală a efectelor acestei măsuri nu numai in privința minorei ci și in privința fratelui său, acțiunea fiind promovată - potrivt argumentării ei- in interesul ambilor.
Împrejurarea că probele indică cu precădere conflicte intre mamă și fiică și modalități variate de reacție a acesteia din urmă nu înseamnă că acestea o afectează –in măsura in care se confirmă – numai pe A.-A., astfel incât situația minorului să aibă un rol oarecum subsidiar. Din aceleași fișe de examinare psihologică tribunalul reține că pentru acesta se rețin evidente afecțiuni ale echilibrului său emoțional.
Stabilirea domiciliului minorei la tată nu numai că nu constituie o opțiune certă nici pentru aceasta,deși a locuit o perioadă aici, insă ar contraveni interesului ambilor minori de a crește împreună, interes pe care nimeni nu l-a pus la îndoială in cursul procesului. Păstrarea aceleeași locuințe pentru ambii minori are rolul de a conserva normalitatea relațiilor de familie și de a constitui suportul pentru optimizarea acestora.
Separarea minorilor ar constitui o sursă suplimentară de frustrare pentru minorul D.-M. atât din perspectiva relației sale cu sora sa cât și din perspectiva relației cu tatăl său, despre care deja susține că s-a îndepărtat de el( fila 46 dosar). Este evident din maniera de expunere a minorului –mult superioară vârstei sale - expusă in procesul-verbal din 4.04.2012, că prezența tatălui îi lipsește, și nu este rolul instanței să aprecieze cât de mare ar fi beneficiul acesteia pentru minor.
Contrar acestei așteptări, a se da eficiență opțiunii exprimate in cererea de apel a tatălui de stabilire doar a domiciliului fiicei la locuința sa, nu și a fiului, deși in proces au fost invocate motive ce privesc interesele ambilor copii, ar confirma aparența unei opțiuni subiective intre cei doi minori, ceea ce ar îngreuna mult posibilitățile de recuperare emoțională, de care este cert că D.-M. are nevoie.
Pentru aceste motive Tribunalul nu va analiza dacă probele administrate in cauza de față au demonstrat că pârâta are un comportament violent și abuziv câtă vreme remediul acestei situații este solicitat de către reclamant a fi aplicat doar in relație cu minora Andreea_Alexandra, fără a oferi Tribunalului o explicație rezonabilă a opțiunii sale. Limitele devoluțiunii sunt determinate prin motivarea cererii de apel.
Tribunalul stabilește, insă, că - in specificul acțiunii de față - analiza situației minorilor nu poate fi realizată independent, disociat una de cealaltă, astfel încât o măsură privind un minor să nu influențeze situația celuilalt. Oricum, dacă litigiul de față s-a dorit a aduce – . alta - un remediu pentru situația minorilor, atunci - având in vedere toate considerentele expuse - ipoteza separării lor prin stabilirea de domicilii diferite nu este in măsură să o ajute, ci să o afecteze grav.
Pentru aceste motive Tribunalul va păstra soluția de respingere a cererii de stabilire domiciliu la reclamant pentru ambii minori.
Nu se impune – in consecință- nici reconfigurarea contribuției părților la suportarea cheltuielilor de întreținere.
Motivul de apel privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea nefondat. Admiterea cererii de exercitare în comun a autorității părintești nu face decât să reafirme sarcina comună a părinților in această privință, asupra căreia se dispusese prin sentința civilă nr.5590 din 27.06.2005 pentru că încredințarea minorilor către mamă in anul 2005( sub imperiul altei legi,prin urmare cu o altă formulare juridică) nu inlătura exercițiul drepturilor părintești și de către tată.
De aceea litigiul de față nu aduce practic, in temeiul cererii de chemare in judecată, nicio schimbare in planul raporturilor dintre părinți și copii-in sensul măsurilor dispuse de instanță, motiv pentru care in mod corect reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive in temeiul art. 274 Cod pr.civilă apelul va fi respins, sentința va fi păstrată ca temeinică și legală.
In temeiul art. 274 Cod pr.civilă apelantul a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimată in judecata apelului, cheltuieli pe care le apreciază ca rezonabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul V. R. împotriva sentinței civile nr._/11.10.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ ,sentință pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, D. N. |
Red.și tehn./T.D./7.08.2013/4 ex
Judecătoria Iași: A. M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
