Stare civila. Decizia nr. 1291/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1291/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 2282/866/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 23 Mai 2013
Președinte - A. M. C.
Judecător Doinița T.
Judecător C. C. S.
Grefier D. N.
DECIZIE CIVILĂ nr. 1291/2013
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR - A. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către W., fosta Ermolai D. împotriva sentinței civile nr. 2407 din 27.09.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimat fiind S. DE S. CIVILA TARGU F., P. PRIMAR, având ca obiect stare civila, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr. 2407/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată de reclamanta W. D. în contradictoriu cu S. de S. civilă Târgu F..
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._ /18.05.2012 pe rolul Judecătoriei P., reclamanta W. D. a chemat în judecată pe pârâții S. de S. Civilă Tîrgu F., reprezentat prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la modificarea și completarea mențiunilor înscrise pe actul de căsătorie al său, în sensul trecerii numelui de „M.”, în urma intervenirii divorțului între ea si numitul W. Isamu.
În motivarea cererii, reclamanta arată că prin sentința civila nr. 492/23.07.2003, pronunțata de Tribunalul Iași în dosarul nr. 8704/2003 a fost admisa cererea sa de exequator, fiind recunoscută ca producând efecte juridice pe teritoriul României, hotărârea de arbitraj nr. 4/11.04.2003, pronunțată de Filiala Tookamachi a Tribunalului de familie Niigata, din Japonia. Ca urmare a admiterii, instanța a dispus ca serviciul de stare civilă competent să înscrie cuvenitele mențiuni în registrul de stare civilă, însă fără a arăta ce anume trebuie menționat cu privire la starea civilă, dar mai ales cu privire la numele ce urmează a fi purtat de către ea. Instanța de judecata a avut în vedere la pronunțarea hotărârii toate documentele depuse ca probe, printre care și extrasul din registrul de familie al cetățeanului W. Isamu, din care rezultă în mod clar ca la data de 17.03.2003, ulterior divorțului, numele ei era acela de M.. Căsătoria cu fostul ei soț a fost încheiată în România, la Tîrgu F., după care s-au mutat în Japonia, unde a intervenit divorțul. În momentul în care a fost la serviciul de stare civilă pentru a fi făcute mențiunile corespunzătoare pe actele de stare civilă, s-a lovit de refuzul autorităților de a o înscrie cu numele de M. pe motiv ca nu a dispus instanța romană cu privire la acest aspect. Le-a arătat actele ce au fost depuse la instanță, inclusiv extrasul din care reieșea care este numele său ulterior divorțului, însă fără niciun rezultat. Mai arată reclamanta că ulterior divorțului de primul soț, cetățean japonez, a încheiat o altă căsătorie în 2009 pentru că își dorea să-și întemeieze o familie, această căsătorie nedecurgând așa cum a sperat, fiind nevoită să divorțeze în 2011. Pe parcursul celei de-a doua căsătorii s-a numit Ermolai, însă după divorț instanța a dispus să revină la numele avut anterior căsătoriei de W.. În prezent se numește din nou W., deși acest lucru nu este corect pentru că instanța din Japonia a dispus revenirea ei la numele avut înaintea căsătoriei. Reglementările de acolo sunt diferite de cele din țara noastră, însă rezultatul este același, respectiv ca soții să revină la numele avute anterior căsătoriei.
În drept au fost invocate disp. art. 60 din Legea nr. 119/1996.
La cerere reclamanta a atașat, în fotocopie, sentința civilă nr. 492/23 iulie 2003 dată de Tribunalul Iași, certificate eliberat de Ambasada Japoniei în România, extras din Registrul de familie, carte de identitate, hotărâre de divorț pronunțată în Japonia, intitulată hotărâre de arbitraj, nr. 4/11 martie 2003, acte de stare civilă, sentința civilă nr. 1059/19 aprilie 2011 dată de Judecătoria P..
Pârâtul S. de S. Civilă Tîrgu F. a depus întâmpinare prin care a precizat că este de acord cu cererea reclamantei, arătând că aceasta nu a depus până în prezent vre-o cerere prin care să solicite înscrierea schimbării numelui pe cale administrativă din W. în M.. În urma desfacerii căsătoriei dintre reclamantă și cetățeanul român Ermolai, instanța a dispus revenirea acesteia la numele avut anterior căsătoriei, acela de W.. În urma desfacerii primei căsătorii cu cetățeanul japonez W. Isamu prin hotărârea de arbitraj nr. 4/11 martie 2003 nu s-a stabilit expres revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei, acela de M..
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.La aceasta au fost atașate, în fotocopie, sentința civilă nr. 492/23 iulie 2003 dată de Tribunalul Iași, certificat eliberat de Ambasada Japoniei în România, extras din Registrul de familie, hotărârea de arbitraj nr. 4/11 martie 2003, procură autentică.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale incidente în cauză, instanța de fond a constatat neîntemeiată cererea promovată de reclamantă pentru următoarele considerente:
Reclamanta W. D. a fost căsătorită cu cetățeanul japonez W. Isamu, căsătorie ce a fost desfăcută prin divorț, prin hotărârea de arbitraj nr. 4/11 martie 2003 dată de Filiala Tookamachi a Tribunalului de Familie Niigata. P. hotărârea respectivă s-a luat act de înțelegerea părților în sensul că divorțează de comun acord și că, cheltuielile procedurale privitoare la mediere cad în sarcina fiecărei dintre părți, fără a se dispune nimic cu privire la numele purtat de părți ulterior desfacerii căsătoriei.
În baza hotărârii de arbitraj nr. 4/11 martie 2003, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea S. de S. Civilă Tîrgu F. la modificarea și completarea mențiunilor înscrise pe actul de căsătorie al său, în sensul trecerii numelui de „M.” pe care l-a avut anterior căsătoriei. În primul rând trebuie precizat că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a solicitat Serviciului de S. Civilă Tîrgu F. schimbarea numelui, iar, în al doilea rând cum s-a arătat, prin hotărârea de arbitraj nr. 4/11 martie 2003 dată de Filiala Tookamachi a Tribunalului de Familie Niigata nu s-a dispus revenirea reclamantei din prezenta cauză la numele avut anterior căsătoriei, susținerile acesteia în această privință fiind neîntemeiate. Reclamanta invocă un extras din Registrul de familie al cetățeanului japonez W. Isamu, însă acesta este lipsit de valoare probatorie.
În aceste condiții s-a reținut că este inadmisibilă o cerere formulată pe cale principală, subsecventă divorțului, pentru revenirea la numele anterior căsătoriei, acest lucru fiind statuat definitiv în practica judiciară („Dreptul” nr. 6/2001, p. 32-33).
În situația în care reclamanta din prezenta cauză a solicitat revenirea la numele avut anterior căsătoriei, iar instanța care a pronunțat desfacerea căsătoriei a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect, aceasta are posibilitatea de a solicita completarea hotărârii.
În raport de cele expuse, instanța, constatând neîntemeiată cererea promovată de reclamantă, a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta W. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, a susținut reclamanta că prin cererea inițială a solicitat ca în contradictoriu cu S. de S. civilă Târgu F., prin Primar, obligarea acesteia la modificarea și completarea mențiunilor înscrise pe actul său de căsătorie, în sensul trecerii numelui de „M.”, în urma intervenirii divorțului între ea și numitul W. Isamu. A motivat solicitarea sa având în vedere actele de stare civilă emise în urma divorțului de cetățeanul japonez, în speță hotărârea de arbitraj nr. 4/11.03.2003 pronunțată de Filiala Tookamachi a Tribunalului de familie Niigata, din Japonia ce a fost recunoscută ca producând efecte juridice pe teritoriul României prin sentința civilă nr. 492/23.07.2003 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 8704/2003, prin care a fost admisă cererea de exequator și extrasul din registrul de familie al cetățeanului W. Isamu, din care rezultă în mod clar că la data de 17.03.2003, ulterior divorțului, numele ei era acela de M..A arătat instanței că la momentul la care s-a prezentat în fața autorităților române în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare pe actul de căsătorie, în mod greșit cei de la starea civilă i-au trecut numele purtat în timpul căsătoriei cu cetățeanul japonez W.. În condițiile în care, la acel moment, s-a procedat la trecerea aceluiași nume, singura variantă legală a fost să se adreseze instanței în vederea obligării pârâtei la a menționa numele ei corect. Instanța de fond a procedat greșit, respingând acțiunea în condițiile văditei sale temeinicii, mai ales că atât pârâtul cât și reprezentantul parchetului au fost de acord cu admiterea acțiunii. Pentru a proceda astfel, instanța de fond a considerat neîntemeiată acțiunea motivând că reclamanta nu a făcut dovada faptul că a solicitat Serviciului de S. Civilă Târgu F. schimbarea numelui. Consideră că instanța nu și-a raportat motivarea la ceea ce efectiv a reprezentat petitul acțiunii. Nu a cerut schimbarea numelui, instituție definită în mod distinct de legea română, schimbarea numelui de familie și a prenumelui pe cale administrativă se face conform O.G. nr. 41/2003 privind dobândirea și schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, cu modificările și completările ulterioare. A solicitat modificarea și completarea mențiunilor înscrise pe actul de căsătorie, în sensul trecerii numelui de „M.”, în urma intervenirii divorțului între ea și numitul W. Isamu, în temeiul dispozițiilor art. 100 din Noul cod civil (ce a preluat prevederile art. 57 din legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă), iar potrivit acestuia – „(1) Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se pot face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive”. Așadar, în ceea ce privește primul motiv de netemeinicie invocat de instanță, a solicitat instanței de control să constate că motivarea nu privește petitul cererii, acest fapt fiind asimilat lipsei de motivare. În continuare, instanța de fond a apreciat că nu se justifică acțiunea întrucât prin hotărârea de arbitraj nu se specifică nimic cu privire la numele ce va fi purtat de soție după intervenirea divorțului și că acel extras din registrul de familie nu ar avea nici o valoare probatorie. Consideră că motivarea instanței nu este corectă, atât timp cât extrasul din registrul de familie face referire la data divorțului ca fiind 17.11.2003 și nu data la care s-a încheiat acordul în ce privește desfacerea căsătoriei, 14.03.2012. Acest document atestă atât data încheierii căsătoriei cât și numele avut înainte de căsătorie de soție, dar și data divorțului și numele soției după desfacerea căsătoriei prin divorț, acela de „moroi”. Așa cum se observă, la rubrica destinată divorțului apare data la care a intervenit acesta cât și numele pe care îl poartă soția începând cu acea dată. Instanța trebuia să acorde valoare probatorie acestui înscris, întrucât el face dovada tuturor faptelor privitoare la starea civilă a cetățeanului W. Isamu, deducându-se din conținutul acestuia că legea niponă prevede că soția va reveni la numele avut anterior căsătoriei, în caz că nu se dispune altfel. Consideră că acest extras din registrul de familie trebuie avut în vedere de instanța de control, întrucât prin el însuși face dovada celor susținute prin acțiunea de fond. Dacă, conform legii nipone, ar fi rămas cu același nume, la rubrica divorț ar fi apărut cu numele de W. și nu de M.. Nu este relevant nici faptul că nu a făcut dovada că a solicitat schimbarea numelui pe cale administrativă, în condițiile în care a precizat că nu acesta este obiectul acțiunii. De asemenea, instanța nu motivează în nici un fel de ce nu a ținut cont de solicitarea pârâtei prin care era de acord cu acțiunea formulată împotriva ei și nici de solicitarea reprezentantului parchetului de admitere a acțiunii. Chiar dacă prin întâmpinare pârâta se referă la schimbarea numelui, aceasta este o exprimare nefericită, însă a precizat că este de acord cu înscrierea schimbării numelui și solicita aplicarea dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă ce prevede „pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată”. Practic, a solicitat instanței să oblige pârâta să rectifice mențiunile trecute în actul de căsătorie, întrucât acestea nu sunt conforme sub aspectul numelui de familie cu conținutul actelor prezentate și emise de autoritățile japoneze, în speță Registrul de familie al cetățeanului W. Isamu.
Consideră că instanța de fond nu a motivat hotărârea și că nu a dat eficiență poziției pârâtei ce a fost de acord cu acțiunea promovată, astfel încât raportat la toate cele arătate mai sus, a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței atacate.
Raportat la împrejurarea că prin demersul juridic de față se urmărește rectificarea unui act de stare civilă, față și de dispozițiile art. 2821 Cod procedură civilă – potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, tribunalul a calificat drept recurs prezenta cale de atac.
Judecarea prezentei cauze a fost suspendată la data de 28.03.2013 în temeiul art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, pricina fiind repusă pe rol la solicitarea recurentei la termenul din 15.05.2013.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu a asigurat prezența unui reprezentant pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 492/23.07.2003 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 8704/2003 (fila 5 dosar fond), s-a dispus recunoașterea pe teritoriul României a hotărârii de arbitraj nr. 4/11.03.2003 pronunțată de Filiala Tookamachi a Tribunalului de familie Niigata, din Japonia. Deși prin aceasta nu s-a dispus cu privire la numele soților după divorț, din registrul de familie al Prefecturii Niigata rezultă că după 17 martie 2003 (data divorțului), soția a revenit la numele de M. D..
Ceea ce a omis să precizeze reclamanta-recurentă este faptul că ulterior pronunțării sentinței civile nr. 492/23.07.2003 a Tribunalul Iași (în baza căreia putea solicita efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul de stare civilă, inclusiv cu privire la numele de familie), s-a recăsătorit, certificatul . nr._/11.08.2009 emis de Primăria Orașului Tîrgu F. în acest sens, atestând că la data de 01.08.2009 a fost încheiată căsătoria între Ermolai N. și W. D. (fila 16 dosar fond). P. sentința civilă nr. 1059/19.04.2011 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ (fila 18 dosar fond), s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată de reclamantă la 01.08.2009 și s-a dispus ca reclamanta să revină la numele de „W.”.
În condițiile în care reclamanta nu a clarificat aspectul relativ la numele de familie ulterior pronunțării divorțului în Japonia și nici nu a exercitat vreo cale de atac împotriva sentinței civile nr. 1059/19.04.2011 a Judecătoriei P. relativ la dispoziția potrivit căreia după divorțul de Ermolai N., soția revine la numele de „W.”, tribunalul consideră că reclamanta nu poate solicita rectificarea actului de căsătorie în sensul de a se trece în acesta numele de familie de „M.” și nu de „W.”, aspect în mod corect reținut și de prima instanță care a respins cererea formulată în acest sens.
În considerarea celor expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta W. D. împotriva sentinței civile nr. 2407/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ , sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2013.
Președinte, A. M. C. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. C. S. |
Grefier, D. N. |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./06.01.2014
Judecător fond I. C.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1339/2013. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1427/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
