Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1442/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1442/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 34180/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iunie 2013
Președinte - G. C.
Judecător A. M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1442/2013
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta C. R. M. împotriva sentinței civile nr. 2143 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr_
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 05. 06. 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2143/06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a respins cererea formulată de reclamanta C. R. M. în contradictoriu cu pârâtul C. G.; s-a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată; s-a admis cererea pârâtului având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a fost obligată în acest sens reclamanta la plata sumei de 500 lei către pârât.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.11.2012 sub nr._/245/2012, reclamanta C. R. M. a chemat in judecata pe pârâtul C. G., solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului necesar la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea si evidenta pașapoartelor simple cu privire la minorii C. C. A., născut la 25.08.2006 și C. B. G., născut la 12.02.2005, cu cheltuieli de judecată. În motivare, a arătat că, raportat la problemele financiare, au hotărât de comun acord cu soțul cu privire la plecarea in străinătate și, în consecință, au plecat în Italia pentru a avea o viață mai bună atât soții cât și copiii. A precizat reclamanta că ambii minori au fost înscriși la unități de învățământ, iar la data de 08.09.2012, pârâtul a luat pe cei doi minori fără a avea consimțământul ei și a plecat in România. D. urmare, reclamanta a introdus actiune in fata instanței, pe cale de ordonanță președințială, obținând in acest sens admiterea cererii si executarea sentinței fără somație sau trecerea unui termen.
A mai precizat reclamanta că prin refuzul pârâtului, copii sunt privați cu privire la dreptul lor la libera circulație,de dreptul lor de a reveni in mediul social unde s-au adaptat si au prieteni, la momentul actual copii fiind înscriși la școala in Italia, aceștia pierzând din materie.
In drept, nu s-au invocat dispoziții legale.
Cererea a fost legal timbrată.
Atașat acțiunii, precum si in cursul judecății, reclamanta a depus, în copii, înscrisurile de care a înțeles să se folosească in judecarea cauzei ( filele 16-37 ds).
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, nefiind îndeplinite condițiile art. 581 C.. Pârâtul a precizat că prin toate măsurile pe care le-a luat el nu a urmărit decât asigurarea celor mai bune condiții de creștere si educare. Copiii au avut dificultăți de adaptare în Italia astfel încât aceștia nu se simțeau bine in Italia, fiind afectați din punct de vedere psihic de discriminarea ce se aplica chiar si in instituțiile de învățământ, minorii neavând parteneri de joaca printre colegii lor, venind acasă triști si preferând să petreacă timpul liber alături de el. De la venirea lor in România, copii au fost înscriși la scoală in Iași, integrându-se in colectivul școlar, minorii exprimându-si opinia in sensul de a rămâne in tara. Pârâtul a mai precizat ca schimbarea din nou a locuinței, scolii, a prietenilor si colegilor pentru a reveni in Italia ar avea consecințe nefaste asupra psihicului lor .
Cererea nu a fost motivata in drept.
Pârâtul a depus la dosar o . înscrisuri atașate la filele 49-68 ds, respectiv la filele 78-82 ds, potrivit opisului de la fila 77 ds.
In cauza a fost efectuată o ancheta socială la domiciliul minorilor.
In camera de consiliu s-a audiat minorul B.-G., a cărui părere este atașata la dosar la fila 93 ds.
A fost administrată proba testimoniala la solicitarea ambelor părți, fiind audiați in acest sens martorii Sifianu M. si P. C. E., ale căror declarații se afla consemnate si atașate la dosarul cauzei.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității invocata de pârât, instanța de fond, fata de prev art. 6 CEDO coroborat cu prev art. 24 din Constituție, a dispus respingerea acesteia ca fiind neîntemeiata, analizând pe fondul cauzei precizările făcute de reclamant in susținerea acestei excepții.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Din căsătoria părților au rezultat minorii C. C. A., născut la 25.08.2006 și C. B. G., născut la 12.02.2005, conform certificatelor de naștere depuse în copii la dosar. Părțile s-au separat în luna septembrie 2012, anterior locuind împreună în localitatea Oulx, Italia, unde minorii au urmat cursurile școlii locale. Separarea s-a produs ca urmare a faptului că pârâtul a părăsit domiciliul comun, luând minorii fără acordul reclamantei, conform precizărilor acesteia. În prezent, părțile se află în divorț, pe rolul Judecătoriei Iași aflându-se dosarul cu nr._/245/2012.
In privința condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, rămân aplicabile aceleași dispoziții ale art.581 C.p.civ.: instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Din analiza textului menționat, rezultă că există două condiții specifice ale ordonanței președințiale, și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, din cea de-a doua condiție decurgând și o a treia, respectiv ca prin măsura dispusă să nu se prejudece fondul. Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța învestită să stabilească, în raport cu probele administrate, în favoarea căruia dintre părți există aparența de drept în cazul în care se solicită stabilirea domiciliului minorilor. Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți. Având în vedere că părțile se află în proces de divorț, raportat la probatoriile administrate, instanța a apreciat că nu se impune cu necesitate suplinirea consimțământului pârâtului in vederea eliberării pașapoartelor, până la soluționarea dosarului de divorț. Faptul că s-a pronunțat sentința civilă nr._/01.11.2012 in cadrul ds_/245/2012, pe cale de ordonanța președințială, in cadrul căruia s-a stabilit domiciliul la reclamanta, nu poate duce automat la pronunțarea unei hotărâri favorabile reclamantei in cadrul prezentului dosar având in vedere ca sentința menționată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la soluția ce urmează a se da in cadrul prezentului dosar, prezenta sentința ce se va da in cadrul acestui dosar având in vedere probele administrate nemijlocit in fata instanței.
De altfel, se constată că împotriva sentinței civile nr._/01.11.2012 pronunțate de Judecătoria Iași in cadrul dosarului nr._/245/2012 există formulat recurs cu termen de judecata la Tribunalul Iași la data de 12.06.2013.
In plus, instanța dorește a menționa si împrejurarea că nu s-a făcut dovada existenței unui dosar intre părți, pe calea dreptului comun, în cadrul căruia să se fi solicitat și „ suplinirea consimțământului pârâtului necesar la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea si evidenta pașapoartelor simple cu privire la minorii rezultați din căsătorie”.
In prezenta cauză, pe fondul cauzei, instanța a reținut că părțile au locuit împreună în localitatea Oulx din Italia, cei doi minori urmând cursurile Centrului de Învățământ de Stat din Oulx, potrivit declarației date de directorul școlar F. Sgarrella, copiii având o situație școlară pozitivă, adecvată, constructivă în relația cu colegii și în relația cu profesorii, adaptându-se mereu în clasă, frecventând orele în mod regulat și prezentându-se la școală de bunăvoie. Rezultatele la învățătură au fost adecvate cererilor profesorilor și au crescut de-a lungul timpului constant ( a se vedea concluziile exprimate in cadrul înscrisului atașat la filele 29-30 ds). În luna septembrie 2012, înainte de începerea anului școlar 2012-2013, pe fondul unor discuții ce au avut loc între părți, pârâtul a părăsit domiciliul comun, luând și minorii, fără ca în prealabil să aducă acest lucru la cunoștința reclamantei și fără acordul acesteia, conform precizărilor reclamantei din cadrul acțiunii.
În prezent, minorii se află împreună cu pârâtul, locuind cu acesta și bunica paternă, în Iași, în apartamentul bunicii paterne, copiii fiind înscriși la Școala I. G., potrivit caracterizărilor de la filele 55 si 56 dosar.
Instanța a constatat că, concluziile înscrisului de la fila 29 ds vin in contradicție cu înscrisurile depuse la dosar de pârât. Astfel, potrivit caracterizărilor eliberate la data de 13.11.2012, copii s-au integrat in colectivul școlar, neexistând probleme cu privire la dezvoltarea acestora, menționându-se cu privire la B. ca este activ la ore, ca are o memorie bine exersată, că este ordonat, receptiv, relaționând bine cu profesorii clasei, colaborând si cu colegii, atitudinea sa fiind prietenoasa si permisivă, rezistând cu ușurința programului școlar și ritmului de muncă. În ceea ce-l privește pe minorul A., s-a precizat că are o atitudine pozitivă față de școală, interacționând si colaborând cu colegii și cu profesorii, fiind un bun coleg, modest si organizat ( filele 55 și 56 ds).
Instanța a reținut, având in vedere probele administrate coroborat cu poziția minorului B. audiat nemijlocit de instanță, că acesta își iubește ambii părinți si că și-ar dori să stea cu ambii, acesta menționând și că nu i-a plăcut in Italia motivat de faptul că nu prea avea ce face având in vedere ca localitatea in care stăteau era mică și nu prea avea unde să meargă. In schimb, minorul a precizat că in România, din momentul reîntoarcerii lor, tatăl se ocupa de ei, mergând la ștrand, la iarba verde si chiar și la urat de sărbătorile de iarnă, preferând să stea aici, decât in Italia. Minorul a mai precizat că se simte mai în siguranță cu bunica sa paternă decât cu o dădacă, el arătând că în perioada in care a stat in Italia mama lor îi lăsa acasă cu o dădacă. Demn de reținut este si faptul că, deși s-a susținut de către reclamantă că ambii copii s-au integrat in Italia la unitățile școlare la care au fost înscriși, totuși, însuși minorul B. a menționat ca nu i-a plăcut în Italia la școală pentru că toți colegii râdeau de el motivat de faptul că nu știa limba italiană.
S-a constatat că această poziție a minorului este confirmată și de declarația martorei P. C. care a arătat că a surprins o discuție între copilul ei și B. în cadrul căreia minorul si-a exprimat opinia conform căreia nu si-ar mai dori să se întoarcă in străinătate, martora menționând ca pârâtul este un tată bun, concluzie pe care a tras-o in urma vizitelor pe care și le fac reciproc, fiind in relații de prietenie cu pârâtul, având si copii de aceeași vârstă care se joacă împreună.
De altfel, faptul că pârâtul este un tată care se comportă bine cu copiii săi a fost recunoscut chiar de către reclamantă în cadrul declarației sale date in Italia ulterior luării copiilor de pârât si atașată la dosar la fila 22 ds, în cadrul căreia aceasta a menționat că pârâtul nu este consumator de băuturi alcoolice, comportându-se mereu bine cu minorii pe care nu i-a maltratat niciodată, precizând cu privire la bunica paterna că aceasta este bună cu ea si că, la rândul ei, a avut același comportament bun cu copii. De altfel, si martora P. C. a menționat ca bunica paterna este o bunică bună, ocupându-se așa cum trebuie de copii in perioada in care pârâtul este plecat la serviciu ( precizările reclamantei cu privire la pârât din cadrul declarației amintite sunt susținute si de caracterizarea emisă cu privire la acesta de la locul de munca - adresa nr. 3264/05.12.2012- fila 80 ds).
Instanța a reținut că și în cadrul referatului de anchetă socială efectuat la domiciliul copiilor se arată că, deși mama a menținut legătura telefonic cu copii, totuși aceștia se simt mai atașați din punct de vedere afectiv de tată.
Un aspect deosebit de important avut in vedere de instanța este cel legat de vârsta mica a copiilor, vârstă la care aceștia au nevoie de stabilitate, iar o schimbare a locuinței și mediului lor nu este considerată a fi benefică mai ales în condițiile in care aceștia, cel puțin in ceea ce-l privește pe minorul B., nu s-au adaptat in Italia. Acest punct de vedere este susținut si în cadrul rapoartelor de evaluare psihologica efectuate cu privire la ambii minori in luna noiembrie 2012 ( filele 57-59 ds), precizându-se clar că o schimbare a domiciliului ar fragiliza echilibrul afectiv si emoțional al copiilor.
Instanța a menționat că nu rezultă din probatoriul administrat că reclamanta nu ar fi o bună mamă sau că nu s-ar interesa cu privire la soarta copiilor ei, din declarația martorei S. M. rezultând contrariul, precizându-se de instanță in acest context că nu este lăudabilă nici modalitatea in care pârâtul a înțeles să ia copiii in România, fără consimțământul mamei.
Astfel, de subliniat este faptul că la pronunțarea acestei sentințe s-a avut in vedere interesul superior al copiilor si oferirea unei stabilități, cel puțin la acest moment, urmând să se hotărască pe fondul cauzei, respectiv in cadrul dosarului_/245/2012 , din nou cu luarea in considerare a probelor ce se vor administra si a interesului copiilor, cu privire la capetele de cerere cu care instanța a fost investita in cadrul ds. _/245/2012 .
În consecință, față de prev art. 580 Cod proc. civ, a respins cererea formulata de reclamanta C. R. M. în contradictoriu cu pârâtul C. G. ca fiind neîntemeiată .
În temeiul art. 274 C., a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
În baza aceluiași temei legal, a admis cererea pârâtului având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat către pârât ( a se vedea chitanța nr. 9/3.12.2012- fila 85 ds ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, C. R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că se face vorbire despre cele două condiții prevăzute de art. 581 Cod.proc.civ. astfel instanța reținând "rezultă că există doua condiții specifice ale ordonanței președințiale, și anume urgenta și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe aceasta cale, din ce-a de a doua condiție decurgând și o a treia, respectiv ca prin măsura dispusă să nu se prejudece fondul, și prin urmare nu reține nimic în defavoarea sa, totodată nu constată că nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art 581 Cod proc civ.
O altă motivare pe care o critică este că nu se impune suplinirea consimțământului până la divorț. Aceasta este o apreciere eronata care crează un prejudiciu uriaș reclamantei făcând ineficace hotărârea de stabilire domiciliu pronunțată în mod legal de către Judecătoria Iași. In prezentul dosar instanța trebuia să aibă in vedere acea hotărâre judecătoreasca, prin care s-a stabilit domiciliul minorilor la reclamanta in Italia, care era principala probă în vederea pronunțării unei hotărâri care să țină loc de consimțământul pârâtului, și singura care făcea, totodată, dovada urgenței si vremelniciei prevăzută de dispozițiile art 581 Cod proc civ.
O altă critică, in ceea ce privește motivarea instanței, este aceea că s-a reținut ca argument pentru respingerea cererii, existența recursului pe rolul Tribunalului Iași împotriva sentinței civile_ din 01.11.2012; având in vedere că hotărârea de stabilire domiciliu minor este executorie de la data pronunțării nu interesează calea de atac, sau existența vreunui alt dosar în suplinirea acordului parental. Așadar, oaduce în fata unei situații de a nu putea executa o sentință ce este executorie de la 01.11.2012 motivat de faptul că nu are autoritate de lucru judecat si reia toate probatoriile. Deși nu avea calitate, instanța de față a desființat o hotărâre pronunțata temeinic si legal. Practic caracterul cererii cu care a fost investită este unul subsidiar cererii de stabilire domiciliu in care s-au făcut deja toate probele necesare pronunțării unei hotărâri corecte. Astfel, instanța de față desființând ordonanța președințială a rejudecat o cerere de stabilire domiciliu cu care nu a fost investită și a administrat probatorii făcând motivări în cuprinsul hotărârii ce exced puterilor cu care a fost investită. A reținut, ca și probe, acordul copiilor, depoziția martorului pârâtului, faptul că extrage din ancheta socială doar ce este împotriva reclamantei și anume că, deși, menține legătura telefonic cu copiii, nu are legături directe cu ei. Instanța nu reține nimic in favoarea reclamantei: banii trimiși, faptul că muncește foarte mult, faptul că a fost singura care i-a crescut atât cât au locuit in România cât și în Italia, faptul că vorbește zilnic cu aceștia prin intermediul calculatorului, faptul că pârâtul realizează venituri mici care nu îi sunt suficiente. Faptul că reclamanta îi întreține trimițând diverse sume de bani ca urmare a faptului că pârâtul nu poate suporta toate cele necesare creșterii si îngrijirii a doi copii. Arată că toate aceste aspecte sunt relatate in depoziția martorei S., depoziție aflata la dosar. Instanța deși nu a fost sesizată, face un exces de putere si ia copii unei mame disperate căreia i s-a recunoscut deja dreptul de a se stabili domiciliul copiilor la ea pentru a și-i putea crește în condiții foarte bune. De asemenea, pe toată perioada judecății, instanța a acordat termene nejustificat de lungi nerespectând caracterul urgent al procedurii de judecare; în plus, a încălcat dispozițiile art 581 alin 3 Cod procedura civila in ceea ce privește. motivarea hotărârii . 48 de ore de la pronunțare, fiindu-i comunicată hotărârea după o perioadă de aproximativ doua luni de zile. La fila 4 din motivare instanța face vorbire de faptul că nu ar exista un dosar de fond pentru suplinirea acordului pârâtului, fapt eronat întrucât s-a făcut dovada existentei dosarului de divorț la a cărui pronunțare se va stabili si
suplinirea consimțământului. Deși retine că în luna septembrie 2012 pârâtul a părăsit domiciliul din Italia și a luat copiii fără acordul și fără știrea reclamantei, aducându-i in țară să locuiască cu bunica paterna in apartamentul acesteia fără condiții, minimalizează gravitatea acestor aspecte negative si nu reține in sarcina pârâtului caracterul periculos si iresponsabil al acțiunilor sale.
Un alt aspect ce trebuie invocat ca fiind greșit este audierea minorului B. făcuta in mod nemijlocit de către instanța si răstălmăcirea declarațiilor acestuia care, deși, spune ca vrea sa stea cu ambii părinții, instanța retine doar aspectele favorabile locuirii cu tatăl, fiind in mod vădit părtinitoare. Astfel, se impune unele obiectiuni in ceea ce privește aceasta audiere:
1. minorul nu a împlinit vârsta de 10 ani si trebuia audiat in prezenta unui psiholog, instanța nu avea calitatea sa stabilească ce crede sau ce simte copilul cu vârsta de 8 ani
2. instanța nu a ținut cont de gradul de influențare a copilului in cele 4 luni cat a stat in România cu tatăl sau. Era normal ca acest părinte sa intre in voia copiilor si sa le prezinte doar situațiile distractive si plăcute din România. S-au reținut doar aspectele pozitive vizavi de parat, neobservându-se ca acesta încearcă să-i cumpere pe copii si sa le schimbe atitudinea fata de mama lor. Consideră ca, de asemenea, faptul ca stau la bunica materna nu este un avantaj, întrucât aceasta este bătrâna si bolnava si nu ii poate îngriji. Trebuie avut in vedere interesul suprem al copiilor si trauma pe care o vor suferi daca vor fi despărțiți de mama lor.
In cauză a fost audiată martora S. care a arătat ca in condițiile in care copiii vor merge la mama lor, de aceștia se va ocupa o mătușă a reclamantei si va avea grija de ei pentru un interval orar de 2 -3 ore de la momentul când aceștia vin de la scoală pana vine mama lor de la serviciu. Un aspect considerat de instanță ca fiind foarte important este acela în legătură cu vârsta mica a copiilor, vârstă la care au nevoie de stabilitate si o schimbare a locuinței nu ar fi considerata benefică.
Acest aspect a fost invocat și de ea, doar că instanța de față l-a reținut doar pentru situația prezenta in favoare paratului, neținând cont de faptul ca minorii au fost răpiți de către tatăl lor după ce locuiseră 2 ani in Italia in același cămin si erau perfect adaptați, atât la scoală, cat si in societate. Instanța a reținut doar ca o schimbare actuala a domiciliului ar fragiliza echilibrul afectiv si emoțional al copiilor dând la o parte răul care a fost deja făcut de către parat prin smulgerea lor din mediul in care erau familiarizați. In cuprinsul motivării hotărârii instanța subliniază din nou ca a avut in vedere interesul superior al copiilor si oferirea unei stabilități, deși nu a fost investita cu soluționarea acestor aspecte, cerându-i-se doar sa pronunțe o hotărâre care sa suplinească lipsa acordului paratului pentru a duce copiii înapoi la domiciliul lor.
Pentru toate aceste motive recurenta a solicitat să se constate că hotărârea instanței de fond este netemeinică, si nelegală, casarea ei și, rejudecând cauza, admiterea cererii și pronunțarea unei hotărâri care să suplinească acordul pârâtului C. G. necesar la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea si evidenta pașapoartelor simple cu privire la minorii C. C. A. n. la data 25.08.2006 si C. B. G. n. la data de 12.02.2005.
In drept, a invocat art 304 indice 1 Cod proc civilă, art. 18 alin 2 din legea 272/2004, art. 581 Cod procedura civila.
Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare, dar prin concluziile formulate de reprezentantul convențional, a solicitat respingerea recursului. În dezvoltarea acestor concluzii formulate în scris, intimatul a arătat că pe nedrept sunt criticate considerentele instanței privind modalitatea exercitării acțiunii pe calea ordonanței președințiale când, de fapt, instanța a subliniat caracterul vremelnic al hotărârii. Este evident că ceea ce o nemulțumește de fapt, pe reclamanta recurentă, nu sunt aprecierile de ordin procedural ale instanței de fond, ci concluziile la care aceasta a ajuns și care au determinat respingerea acțiunii. In mod corect instanța a reținut caracterul independent, de sine stătător, al cererii de față raportat la Ordonanța președințială prin care minorii au fost încredințați mamei. Disp. art. 18 alin.2 din Lg. specială în materie, respectiv Lg. 272 din 21 iunie 2004 privind Protecția și Drepturile Copilului impune acordul ambilor părinți pentru scoaterea copiilor din țară, fara a distinge excepții, cum ar fi cazul în care copiii au fost încredințați unuia, până la divorț. Legiuitorul menține, așadar, necesitatea acordului, peste oricare dintre situațiile provizorii stabilite de instanțe - in scopul asigurării unei protecții suplimentare a minorilor raportate la situațiile concrete de fapt, din fiecare moment în care se dorește scoaterea lor din țară. In acest spirit instanța de fond a considerat necesar să stabilească situația reală din momentul de față, dacă mai persistă sau nu aparența dreptului invocat în ordonanța de încredințare, respectiv faptul că minorii erau înscriși la scoală din Italia. Așadar nu s-a încălcat nici o procedură, nu s-a nesocotit nici o hotărâre și nu s-a depășit cadrul legal cu care instanța a fost investită. Instanța a înțeles bine că soluționarea corectă a cauzei implică verificarea și stabilirea motivelor pentru care tatăl refuză să-și dea acordul la scoaterea copiilor din țară, pentru a putea stabili dacă refuzul este doar șicanator sau este determinat de obligația tatălui de a proteja interesele celor doi minori. Pentru aceasta, instanța a dispus administrarea de probe, inclusiv testimoniale, și a audiat minorul mai mare, și nicidecum pentru a tergiversa soluționarea . Toate probele au dovedit că refuzul tatălui este justificat .Copiii sunt înscriși și frecventează școala la Iași, locuiesc cu tata și bunica paternă în condiții bune, aceleași condiții bune pe care le-au avut de când s-au născut, se bucură de atenție și afecțiune, tata lucrează la Operă și le asigură un trai decent, este un om serios - conform caracterizării depuse - și un tată bun de care băieții sunt foarte atașați, conform anchetei sociale . Un rol important în luarea deciziei instanței de fond l-a avut dorința minorilor de a-și relua viața normală de la Iași, cu prieteni, locuri de joacă și de agrement. Aceștia au fost puternic afectați de experiența trăită în Italia unde au fost duși într-un . locuitori și o suprafață de 500 km 2 și au suportat 3 schimburi de locuința într-un an, unde se simțeau stingheri la scoală, fără prieteni, fără locuri dejoacă. In plus, starea sănătății copiilor impune supravegherea medicală permanentă-băiatul mai mare a suferit și o intervenție chirurgicală, iar în . există spital. Sunt motivele pentru care tatăl a hotărât că se impune revenirea în țară. Aspectele sus arătate sunt confirmate de Raportul de evaluare psihologică efectuat în cadrul dosarului de divorț care subliniază sensibilizarea minorilor în urma ultimelor evenimente din familie, recomandând luarea unor măsuri care să le asigure confort și stabilitate și concluzionând că o schimbare a locuinței nu le-ar fi benefică. In baza tuturor acestor probe, la care se adaugă cele testimoniale care au stabilit că într-un an de zile mama a trimis copiilor doar 200 de euro - fapt de natură să probeze greutățile materiale cu care aceasta se confruntă - au determinat instanța să concluzioneze că refuzul tatălui pentru plecarea, în acest moment, a copiilor în Italia este un refuz justificat în raport cu interesul minorilor.
Recurenta nu a administrat probe în această fază procesuală, iar intimatul a depus la dosarul cauzei adeverințele nr. 433 și 434/04.06.2013 emise de Școala nr. 24 I. G. din care rezultă că minorii C. A. și B. G. sunt înscriși în anul școlar 2012 – 2013 la această unitate de învățământ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Prima instanță a fost investită de reclamanta C. R. M. cu soluționarea acțiunii formulată pe calea ordonanței președințiale, având ca obiect suplinirea consimțământului pârâtului necesar la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea si evidența pașapoartelor simple în vederea efectuării pașapoartelor minorilor C. C. A. născut la data 25.08.2006 si C. B. G. născut la data de 12.02.2005, precum și suplinirea consimțământului pârâtului în vederea deplasării celor doi minori împreună cu reclamanta în Italia.
În concordanță cu jurisprudența CEDO, dar și cu prevederile art. 2 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile ce privesc copiii, inclusiv în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, ambilor părinți revenindu-le responsabilități pentru creșterea și educarea copiilor lor.
Prin sentința civilă nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012, s-a dispus, în procedura ordonanței președințiale, stabilirea domiciliului minorilor B. G. și C. A. la reclamantă în Italia, până la soluționarea irevocabilă a dosarelor de divorț nr._/245/2012 și_/245/2012.
La momentul închiderii dezbaterilor în prezentul litigiu, recursul declarat de pârâtul C. G. împotriva sentinței sus – menționate nu era soluționat. Mai notează Tribunalul că la același moment nu era pronunțată o sentință nici în dosarul de divorț al părților.
Tribunalul reține că la momentul promovării prezentei acțiuni, minorii rezultați din căsătoria părților locuiau în fapt, cu pârâtul, însă au dreptul și la legături personale cu părintele nerezident, în speță reclamanta – recurentă, în favoarea căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit în mod temporar domiciliul minorilor la ea.
Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea 272/2004, copiii, ai căror părinți locuiesc în state diferite, au dreptul de a întreține relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea 272/2004, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și acordul ambilor părinți; orice neînțelegere între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea nr. 248/2005, prevăd că: în cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani, li se eliberează pașapoarte simple sau pașapoarte simple electronice numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia copiii i-au fost încredințați prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal; emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului simplu electronic pentru minor în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului, ori unul dintre părinți se află în imposibilitate de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 171 alin. 1 lit. e, se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată care se pronunță în condițiile legii.
În raport de cele expuse și de dispozițiile legale enunțate, instanța reține admisibilitatea cererii sub aspectul urgenței, caracterului vremelnic și neprejudecării fondului doar în privința măsurii în care reclamanta tinde la înlăturarea unui abuz din partea pârâtului și anume împiedicarea acesteia de a obține documentele necesare minorilor pentru exercitarea dreptului la liberă circulație, respectiv pentru obținerea pașapoartelor copiilor.
Instanța reține astfel că este final de an școlar, respectiv începutul vacanței de vară în care minorii ar putea să călătorească, inclusiv în afara granițelor țării, iar o astfel de deplasare ar fi întârziată prin îndeplinirea formalităților necesare, respectiv obținerea pașaportului. Relativ la acest aspect, instanța reține că refuzul pârâtului de a îndeplini aceste formalități este nejustificat și îmbracă forma unei atitudini abuzive, având în vedere că numai eliberarea pașaportului nu este suficientă pentru ca minorii să poată călători în străinătate împreună cu un singur părinte, reglementările existente cu privire la libera circulație a persoanelor și deplasarea minorilor în străinătate impunând anumite condiții suplimentare prezentării pașaportului (în acest sens, art. 30 alin. 1 lit. c din Legea 248/2005, prevede că, organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori care sunt titulari ai unui document de călătorie individual ori, după caz, ai unei cărți de identitate și călătoresc în străinătate împreună cu unul din părinți numai dacă, în lipsa declarației celuilalt părinte, părintele însoțitor face dovada că minorii i-au fost încredințați prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă).
Pe de altă parte, tribunalul reține că cererea reclamantei privind suplinirea consimțământului celuilalt părinte la deplasarea minorilor în afara țării, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale (vremelnicia și neprejudecarea fondului cauzei), reclamanta urmărind reintegrarea minorilor în mediul social, familial și școlar din Italia (după cum s-a precizat în motivarea cererii de chemare în judecată), în scopul de a li se stabili acestora, cu caracter definitiv, locuința la ea, în Italia.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că în mod just prima instanță a apreciat că această din urmă cerere se impune a fi respinsă, soluția ce se impune a fi schimbată în prezenta cale de atac vizând doar cererea având ca obiect suplinirea consimțământului pârâtului în vederea eliberării pașapoartelor necesare celor doi minori pentru exercitarea dreptului la liberă circulație, cerere în analiza căreia prima instanță nu s-a raportat la reglementările relevante – Legea 248/2005. Așa fiind, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii primului capăt de cerere și suplinirii consimțământului pârâtului necesar eliberării pașapoartelor celor doi minori.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, la fond și în recurs, onorariu avocat și taxe timbru și timbru judiciar.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin prezentei decizii (relative la respingerea cererii privind suplinirea consimțământului pârâtului la deplasarea minorilor în Italia).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C. R. M. împotriva sentinței civile nr. 2143 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr_, sentință pe care o modifica în parte, și pe cale de consecință:
Admite cererea formulata de reclamanta C. R. M., cu domiciliul procesual ales in V., .. 263, ., jud V. in contradictoriu cu pârâtul C. G., domiciliat in IAȘI, .. 30, ., .> Dispune suplinirea consimțământului pârâtului C. G. necesar la Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea si evidenta pașapoartelor simple cu privire la minorii C. C. A., născut la 25.08.2006 și C. B. G., născut la 12.02.2005
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2015,45 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata în fața primei instanțe și în recurs.
Menține celelalte dispoziții care contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06.2013.
Președinte, G. C. | Judecător, A. M. C. | Judecător, E.-C. P. |
Grefier, I. B. Pentru grefier aflat în C.O. semnează grefier șef secție civiă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./19.07.2013
Judecător fond I. Z.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 22-05-2013,... → |
|---|
