Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre din 10-06-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 4112/866/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Iunie 2013
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 332/2013
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul I. V. împotriva sentinței civile nr. 2051/29.10.2009 pronunțată de Judecătoria P., intimată I. ( I.) M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, prin care se arată că dezbaterile asupra fondului recursului au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, la solicitarea părților de a se amâna pronunțarea pentru a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, când din aceleași motive, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2685/13.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. s-au dispus următoarele:
„Admite, în parte, cererea promovată de reclamanta-pârâtă I. (fostă IONRDACHE) M., cu ales în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâtul-reclamant I. V., cu domiciliul în com. Tătăruși, ..
Admite, în parte, cererea reconvențională promovată de pârâtul-reclamant I. V. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I. (fostă IONRDACHE) M..
Constată ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă egală de contribuție, de 50%, următoarele bunuri comune:
- o casă de locuit situată în ., compusă din parter, etaj și mansardă, în valoare de_ lei;
- suprafața de 620 mp teren situat în intravilan com. Tătăruși, ., tarlaua 30, .) în valoare de 3125 lei;
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_ lei.
Dispune lichidarea comunității de bunuri a parților după cum urmează:
Atribuie pârâtului-reclamant următoarele bunuri:
- o casă de locuit situată în ., compusă din parter, etaj și mansardă, în valoare de_ lei;
- suprafața de 620 mp teren situat în intravilan com. Tătăruși, ., tarlaua 30, .) în valoare de 3125 lei;
Valoarea bunurilor atribuite pârâtului-reclamant este de_ lei.
Ia act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecata cererii de partajare a bunurilor mobile.
Ia act de renunțarea pârâtului-reclamant la cererea de partajare a autoturismului marca „PEUGEOT”
Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de_,50 lei cu titlu de sultă.
Compensează cheltuielile de judecată făcute de părți până la concurența sumei de 5251,70 lei și obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 425,95 lei cu acest titlu”.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Părțile din cauza de față au fost căsătorite începând cu data de 29 decembrie 2001, căsătoria dintre ele fiind desfăcută prin divorț prin sentința civilă nr. 2051/29.10.2009 dată de Judecătoria P., irevocabilă.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit următoarele bunuri comune:
- o casă de locuit situată în com. Tătăruși, ., compusă din parter, etaj și mansardă, în valoare de_ lei;
- suprafața de 620 mp teren situat în intravilan ., tarlaua 30, .) în valoare de 3125 lei;
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_ lei.
De menționat că terenul în suprafață de 620 mp a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 37/04 ianuarie 2006 la BNP Z. C.M. și Z. E., contract prin care părțile au dobândit și o casă de locuit compusă din trei camere și un hot, construită din tablă și acoperită cu tablă. Această casă de locuit a fost demolată în timpul căsătoriei și a fost construită de părți o altă casă de locuit, respectiv cea menționată mai sus, în valoare de_ lei, compusă din parter, etaj și mansardă.
În privința suprafeței de teren de 620 mp și a construcției de locuit compusă din parter, etaj și mansardă, în valoare de_ lei pârâtul-reclamant a susținut că terenul a fost achiziționat de el, anterior căsătoriei, contractul de vânzare-cumpărare fiind perfectat în formă autentică ulterior, în anul 2006 după ce s-a căsătorit cu reclamanta-pârâtă, iar construcția a fost realizată de el după separarea în fapt de pârâtă, ce s-a produs la finele anului 2007, cu mijloace proprii, însă această susținere este neîntemeiată, din probele administrate în cauză nerezultând acest lucru. Înscrisul depus de reclamantul-pârât la dosar (fila 171 vol. I) nu face dovada acestui lucru în condițiile în care nu are dată certă, pentru a avea valoare probatorie, conform disp. art. 1182 cod civil. Mai mult din acest înscris nu rezultă să se fi plătit vre-o sumă de bani, și nici din declarația martorului Ilișoaia I. nu rezultă acest lucru, condiții în care respectivul înscris nu are nici măcar valoare de antecontract. În aceste condiții se reține că suprafața de teren în cauză a fost dobândită de părți în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 37/04 ianuarie 2006 la BNP Z. C.M. și Z. E.
În privința construcției instanța reține pe baza constatărilor expertului în cuprinsul expertizei, cap. VII – Stadiul lucrărilor pe etape, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar și cu declarațiile martorilor că respectiva construcție casă de locuit a fost edificată în perioada septembrie 2005 – noiembrie 2008.
Trebuie precizat că la reținerea situației de fapt nu au fost reținute înscrisurile depuse de părți, reprezentând diverse declarații și chitanțe olografe, fără dată certă și nici declarațiile autentificate ale unor diverse persoane, în condițiile în care proba testimonială se administrează nemijlocit prin intermediul instanței, toate aceste neavând valoare probatorie. Cu titlu de exemplu avem înscrisul de la fila 86 vol. I dosar, ce în fapt reprezintă tot o declarație olografă a numitului A.-M. F., ce face declarații pe propria răspundere, declarația purtând ștampila .. Acest înscris nu aparține societății respective astfel cum rezultă din conținut dar și din faptul că nu poartă nici un număr de înregistrare. Mai mult din certificatul constatator nr. 847/14.01.2011 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași rezultă că numitul A.-M. F. nu avea calitate de administrator sau asociat al . iar această societate este în lichidare conform actului de lichidare nr._/05.03.2008.
Nu se poate reține nici faptul că părțile s-au separat definitiv la finele anului 2007, dată de la care reclamanta-pârâtă nu a mai contribuit la edificarea, respectiv finalizarea construcției, în condițiile în care din înscrisurile aflate la dosar rezultă contrariul. Astfel din înscrisul aflat la filele 18-19 vol. III dosar, eliberat de UNICREDIT GROUP rezultă că la data de 22.10.2008 reclamanta-pârâtă a achitat suma de 1427 euro reprezentând contravaloare balustrade; din cererea pentru linia de creditare revolving din data de 28.07.2008 rezultă că ambele părți, pârâtul-reclamant în calitate de solicitant și reclamanta-pârâtă în calitate de girant au solicitat acordarea unui credit; din extrasul de cont din data de 30.09.2008 eliberat de UNICREDIT BANCA, rezultă de asemenea că –reclamanta-pârâta a efectuat o . plăți pentru achiziționarea de materiale de construcții de la magazine de profil cum e PRAKTIKER. De asemenea și din declarațiile martorului R. P. rezultă că lucrările au fost efectuate până în anul 2008 și plata s-a făcut de către ambele părți, prin mama reclamantei-pârâte, fratele pârâtului-reclamant sau chiar de acesta din urmă, iar din declarația martorului S. I. rezultă că în perioada 2006-2009 acesta, personal, sau prin angajații săi de la firma de transport pe care o deține a transportat din Italia la cererea ambelor părți bani și materiale de construcții.
Pârâtul-reclamant a mai depus la dosar o certificatul de urbanism nr. 07/08.06.2000 și autorizația de construire nr. 19/08.06.2000 (filele 101-102 vol. II dosar) însă aceste înscrisuri nu pot fi reținute de instanță pentru stabilirea situației de fapt întrucât în cuprinsul lor se face referire la un alt contract nr. 1953/2000, de unde ar rezulta că ar fi vorba de altă construcție, respectiv suprafață de teren. De asemenea nu se putea elibera certificat de urbanism, respectiv autorizație de construire în condițiile în care pârâtul-reclamant nu avea un titlu care să îi ateste că este titularul unui drept real asupra terenului, în raport de disp. art. 1 și art. 7, al. 1 din Legea nr. 50/1991. Construcția casă de locuit edificată de părți a fost realizată în baza autorizației de construire/desființare lucrări nr. 17/28.09.2007 (fila 25 vol. I dosar)
De precizat că valoarea bunurilor comune a fost reținută de instanță pe baza evaluării făcute de expertul în specialitatea construcții civile și evaluare proprietăți imobiliare, astfel cum a fost refăcut la cererea instanței, după ce s-a constata nul primul raport de expertiză întocmit.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor ce formează masa bunurilor comune a părților, instanța reține că acestea au avut o contribuție egală, în cauză nefiind răsturnată pe bază de probe prezumția unei cote de contribuție egală.
Pârâtul-reclamant a susținut că are o cotă majorată de contribuție, însă instanța constată că părțile au o cotă de contribuție egală, având în vedere că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor ambele părți au fost plecate în străinătate și au realizat venituri, au contractat împrumuturi, sumele respective fiind afectate dobândirii masei bunurilor comune. Nu s-a făcut dovada de către pârâtul-reclamant a faptului că ar fi realizat venituri mai mari pe perioada căsătoriei și ar fi contribuit într-o proporție mai mare la dobândirea masei bunurilor comune.
În aceste condiții instanța constată că din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă ca una dintre părți să fi avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Potrivit disp. art. 36, al. 1 c. fam. la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Daca soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
În raport de cele expuse instanța constatând întemeiate, în parte, cererile de partajare a masei bunurilor comune promovate de părți, urmează a le admite, a constata că acestea au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote egale de contribuție, bunurile specificate mai sus, cu valorile respective.
D. fiind că potrivit disp. art. 728 c. pr. Civ., ce sunt de aplicare generală, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, un coerede putând oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii, instanța va dispune lichidarea comunității de bunuri a părților în conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civ., art.6735, 6739 C.pr.civ., prin atribuirea către pârâtul-reclamant a tuturor bunurilor imobile ce fac parte din masa de împărțit, având în vedere faptul că aceste construcții nu sunt comod partajabile cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în specialitatea construcții, precum și faptul că pârâtul-reclamant a solicitat acest lucru.
Inegalitatea valorică a loturilor urmează a fi compensată, conform art.742 C.civ., art.6735 C.pr.civ., prin obligarea pârâtului-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sultei corespunzătoare cotei sale de contribuție.
În conformitate cu disp. art. 246 c.pr.civ. se va lua act de renunțarea reclamantei-pârâte la judecata cererii de partajare a bunurilor mobile (inclusiv autoturism) și de renunțarea pârâtului-reclamant la cererea de partajare a autoturismului marca „PEUGEOT”
Văzând și disp. art. 274 și 276 C.pr.civ.”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul reclamant I. V. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu s-a referit la documentele ce emană de la statul italian cu privire la veniturile realizate de reclamantă, deși la dosar s-au depus o . CUD-uri; considera ca acestea trebuie îndreptate în modul în care în Italia sunt menționate veniturile.
Astfel, analizând aceste înscrisuri, se poate observa că în anul 2006 venitul reclamantei-pârâte este de 300 euro, pe CUD din 2007 valoarea acumulată la societate pentru fondul de lichidare TFR până la 31.12.2006 este de 314 euro. În anul 2007, venitul pe CUD-ul din 2008 este de 1.300 euro, valoarea acumulată de societate pentru fondul TFR până la 31.12.2007 este de 1.654 euro, reprezentând: fondul TFR din 2006 de 314 euro + fondul acumulat de la 01.01.2007 până la 31.12.2007 de 1.3426 euro. Fondul TFR reprezintă suma salariilor câștigate la un an + tredicesima împărțit la 13,5.
Arată apelantul că veniturile trebuie interpretate potrivit modalității de calcul stabilită la nivelul statului italian la data când era căsătorit cu reclamanta-pârâtă, el lucra deja cu ani multi înainte în Italia, a adus-o în Italia, i-a adus rudele în Italia, respectiv frații, i-a plătit cheltuielile de întreținere ale acesteia, iar în perioada 2002-2003, nevorbind limba italiană sotia a lucrat puțin sau chiar deloc. Mai mult, veniturile, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nu erau suficiente reclamantei, pentru a-și asigura cheltuielile de întreținere.Până în anul 2002, aceasta a fost studentă, iar în perioada 2003-2006 a lucrat perioade destul de scurte.
Mai mult, a făcut dovada că a obținut un fond de lichidare de 14.000 euro, fond ce l-a obținut în vederea lucrărilor la imobilul casă de locuit, a făcut un împrumut de 5.000 euro la bancă pentru a face față cheltuielilor și a mai împrumutat și 50.000 euro de la Banca Ducato Spa, care este nerambursat.
Arată apelantul ca așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dar și din declarațiile martorilor,.in special a martorului R. P., „construcția a început prin anii 1998-1999”. Același martor menționează că fratele său, care, de altfel, a și încheiat înscrisul din anul 1998, a adus balast, nisip, material lemnos și că parte din materiale au fost achiziționate de fratele său și se găseau acolo imediat ce a cumpărat cu înscrisul sub semnătură privată bunul. Toate veniturile sale au fost folosite exclusiv pentru casa de locuit și materialele de construcții au fost cumpărate de el. Există la dosarul cauzei dovada că fratele său, I. Ș., în martie 2008, i-a dat tabla ce a folosit-o la casa de locuit, urmând ca în anul următor să i-o restituie, pentru că el o avea cumpărată pentru casa lui, dar lucrările stagnaseră.
Arată că declarațiile olografe trebuie interpretate raportat și la restul înscrisurilor, dar și la proba testimonială.
În ce privește susținerea din hotărâre potrivit căreia din declarația martorului S. I. ar rezulta că în perioada 2006-2009 acesta personal sau prin angajații săi de la firma de transport pe care o deține a transportat din Italia la cererea ambelor părți bani și materiale de construcții, este surprins să constate că instanța a dat valoare acesteia, în condițiile în care, din moment ce reține că acest martor are o firmă de transport, nu s-a depus la dosarul cauzei nici o factură, dar nici foaia de transport, pentru că orice deplasare efectuată cu un mijloc de transport presupune o foaie de transport, în care se menționează transportul efectuat, destinația și, bineînțeles, orice foaie de transport trebuie să aibă alăturat și o factură a bunurilor ce se transportă.
Este clar că această declarație ar fi trebuit înlăturată și în nici un caz instanța să-i dea valoare în baza căreia să rețină contribuție egală.
Cu privire la înscrisurile din care ar rezulta că reclamanta a efectuat o . plăți pentru achiziționarea de materiale de construcții de la magazine de pofil, cum e Praktiker, acestea nu pot fi reținute ca o dovadă a contribuției reclamantei la dobândirea bunurilor, pentru că nu s-a făcut dovada că acele materiale de construcții ar fi fost folosite la casa de locuit în litigiu.
Consideră apelantul că in od greșit instanța nu a reținut autorizația de construire nr. 19 din 08.06.2000 și certificatul de urbanism nr. 7 din 08.05.2000, pentru că acele înscrisuri există, la dosarul cauzei sunt o . alte probe care fac dovada că în perioada 1999-2000 a început construcția casei noi.
Instanța a reținut că înscrisul depus la fila nr. 171 din dosar, prin care s-a cumpărat suprafața de 620 mp și cantitate de 70 mc brad, nu are forță probatorie, pentru că nu are dată certă și că nu rezultă să se fi plătit vreo sumă de bani.
Înscrisul este datat 20.09.1998, promisiunea de vânzare s-a făcut atunci, atunci s-a achitat prețul, însă, așa cum a explicat, nu s-a putut încheia actul autentic de vânzare-cumpărare, pentru că la acel moment nu există titlu de proprietate. Când s-a emis titlul de proprietate, s-a încheiat actul autentic nr. 37 din 04.01.2006.Este clar că imobilul a început să se construiască cu mult înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Arată apelantul că a invocat împrejurarea că separația în fapt definitivă s-a produs în cursul anului 2007, insă instanța nu s-a referit la acest aspect. A arătat ca a depus in dovedire la dosarul cauzei copia primei acțiuni de divorț, înregistrată pe rolul Judecătoriei P..
Consideră ca instanța trebuia să aibă în vedere împrumutul de 50.000 Euro care este în sarcina sa exclusivă și, pe cale de consecință, această valoare să fie scăzută din valoarea bunului imobil.
Înțelege apelantul să conteste valoarea imobilului casă de locuit, pentru că raportul de expertiză întocmit în cauză, (deși a fost constatat nul inițial, si refăcut de expert, a stabilit o valoare de 371.482 lei, deși inițial stabilise o valoare de 587.600 lei, )nu este obiectiv, valoarea stabilită de expert este excesivă pentru un imobil situat în satul Uda, ..
Sustine apelantul ca din planșele fotografice, anexă raportului de expertiză, se poate observa că mansarda nu este realizată, imobilul nu este compartimentat decât parțial, este un imobil în construcție, materialele de construcție nu sunt de calitate. Se poate observa că lemnul folosit este nefinisat, prețul acestor materiale este derizoriu. Fundația nu este finisată, ștaublatul este din plastic, îi lipsesc toate instalațiile, nu este vorba de o esplanadă, curtea nu este amenajată.Consideră surprinzător că același expert a putut diminua valoarea unui imobil cu aproximativ 200.000 lei. Acest fapt denotă că expertul a făcut o evaluare subiectivă.
Consideră, raportat la noile condiții economice și în raport de valoarea imobilului reținut prin hotărârea judecătorească, dar și raportat la posibilitățile sale materiale, că se impune schimbarea soluției de atribuire a bunului imobil dispus de instanța de judecată.Arată că nu mai solicită ca bunurile imobile casă și teren să-i fie atribuite, întrucât nu are posibilitate să achite sulta.
Intimata I. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate.
S-au administrat probe noi în apel respectiv înscrisuri, interogatoriul apelantei (filele 132-136 dosar), expertiză tehnică în construcții având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilul (filele 118-122, 158-161).
La termenul din 14.11.2012, Tribunalul a constatat ,la solicitarea intimatei, in baza art 105, 208 C.PR.CIV,.nulitatea raportului de expertiză întocmit de expert ing. G. N. ,văzând faptul că nu s-a realizat convocarea intimatei I. (I.) M. la adresa la care a solicitat a-i fi comunicate actele de procedură și care a fost adusă la cunoștință instanței de apel la termenul din 25.04.2012 ,respectiv în mun. P., jud. Iași, ., nr. 2, . de identitate depusă la dosarul cauzei (fila 63 dosar apel).
La termenul din 12.12.2012 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză refăcut întocmit de expert ing. G. N. (filele 172-179 dosar) și ulterior suplimentul la raport întocmit ca urmare a obiecțiunilor apelantului (filele 252-250 dosar).
S-a depus la dosarul cauzei și raportul de expertiză întocmit de expertul consultant A. E. (filele 198-214 dosar) încuviințat de instanță la termenul din 14.11.2012, la solicitarea intimatei .
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este întemeiat respectiv în limitele ce vor fi expuse în continuare.
În prezenta cauză Tribunalul reține că prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta I. M. a chemat în judecată pe pârâtul I. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiate între ei la data de 29 decembrie 2001, din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea ei la numele avut anterior căsătoriei și partajarea, în cote egale, a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 8377/18 iunie 2009 dată de Judecătoria Iași a fost declinată în favoarea Judecătoriei P. competența de soluționare a cererii promovate de reclamanta I. M., cauza fiind înregistrată sub nr._ .
Relativ la cererea de partaj reclamanta a invocat că, împreună cu pârâtul ,au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile și mobile:
- o casă de locuit situată în ., cu o valoare aproximativă de_ lei;
- suprafața de 620 mp teren situat în com. Tătăruși, ., cu o valoare aproximativă_ lei;
- un autoturism marca „Citroen”, cu o valoare de_ lei;
- mobilier sufragerie, cu o valoare de_ lei;
- mobilier bucătărie, cu o valoare de 6800 lei.
Prin sentința civilă nr. 2051/29.10.2009 dată de Judecătoria P. s-a declarat desfăcută ,prin acord ,căsătoria încheiată dintre părți, iar capătul de cerere având ca obiect partaj bunuri comune a fost disjuns și s-a acordat termen în vederea continuării judecății.
Ca urmare a disjungerii cererea de partaj a fost înregistrată separat sub nr._ /04.11.2009.
La termenul de judecată din data de 04 martie 2010, pârâtul a formulat, cerere reconvențională (părțile dobândind astfel duble calități) prin care a solicitat în contradictoriu reclamanta-pârâtă ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu reținerea în favoarea lui a unei cote unice de contribuție de 100%.
La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2011 reclamanta-pârâtă a renunțat la judecata cererii de partajare a bunurilor mobile, iar pârâtul-reclamant la judecata cererii de partajare a autoturismului marca „PEUGEOT”.
În fapt, Tribunalul reține că au fost căsătorite începând cu data de 29 decembrie 2001, căsătoria fiind desfăcută prin divorț, prin acordul ambilor soti, prin sentința civilă nr. 2051/29.10.2009 dată de Judecătoria P., irevocabilă.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 37/04 ianuarie 2006 la BNP Z. C.M. și Z. E. următoarele bunuri comune:
- o casă de locuit situată în com. Tătăruși, ., compusă din parter, etaj și mansardă;
- suprafața de 620 mp teren situat în intravilan com. Tătăruși, ., tarlaua 30, .);
Tribunalul constată că apelul formulat de pârâtul-reclamant I. V. se impune a fi admis întrucât probatoriul administrat în cauză la fond și în apel atestă faptul că părțile au avut o cotă de contribuție diferită la dobândirea bunurilor comune și de asemenea, că valoarea imobilului casă de locuit situată în satul Uda, . a fost stabilită în baza unui raport de expertiză incomplet fundamentat din punct de vedere științific.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie al soților este de natură legală și își are temeiul în comunitatea de bunuri. Noțiunea de comunitate de bunuri a soților se aseamănă cu cea de indiviziune, deoarece toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei fac obiectul proprietății devălmașe. Comunitatea de bunuri constă în faptul că soții nu au precizate cotele-părți din dreptul asupra universalității, luată ca atare. Principala modalitate de încetare a proprietății devălmașe a soților este partajul, iar la partaj, principala operațiune făcută de instanță este stabilirea cotei-părți a fiecărui soț.
Prezumția de comunitate de bunuri își are temeiul în egalitatea drepturilor femeii cu cele ale bărbatului în domeniul tuturor relațiilor sociale (art. 4 alin 2 si art.16 alin 2 din Constituția României). Codul familiei se referă expres la egalitatea femeii cu bărbatul in ceea ce privește relațiile dintre soți și cele dintre părinți și copii (art.1 alin. 4, art.25, art.97 alin 1).
Tribunalul noteaza ca prezumția că soții au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia din soți la dobândirea bunurilor a fost mai mare.
Determinarea cotei de contribuție se face prin raportarea efortului financiar și material al soților la întreaga durată a căsătoriei și la toate obligațiile de natura căsătoriei în virtutea principiului unicității cotei de contribuție. Comunitatea de bunuri este o masă de bunuri afectată întâmpinării sarcinilor comune ce revin soților în cadrul căsătoriei. Reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soți nu-și are temeiul principal în considerații de ordin patrimonial, ci în comunitatea de interese ale soților în cadrul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soți fiind o consecință a relațiilor lor personale și nu invers.
În speță, prezumția de contribuție egală a soților este răsturnată de probele produse de către părți,. Față de aceste aspecte, având în vedere și faptul că aportul soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește in principal în raport cu veniturile din muncă prestate în scopul realizării sarcinilor comune căsătoriei ,aplicând aceste reguli conturate de jurisprudența constantă și previzibilă în materie la situația de fapt din speța de față, instanță observă că se impune ca, față de probele administrate, să se constate cota sporita a pârâtului-reclamant de contribuție la dobândirea bunurilor comune .
Astfel, instanța de recurs constată că prima instanță nu a avut în vedere ansamblul probatoriu administrat în cauză, ce atestă faptul că veniturile realizate de pârâtul-reclamant I. V. au fost superioare celor realizate de soția I. M. precum și faptul că s-au realizat o parte din lucrările de construcție la imobilul construcție bun comun parte din materiale fiind achiziționate de apelant anterior căsătoriei astfel cum rezultă din depoziția martorului R. P. fila 92 dosar fond vol. I.
În ce privește veniturile realizate de pârâtă înscrisurile depuse la dosarul cauzei la instanța de fond (filele 183-211 vol. I,filele 34-46 și 172-18 vol. II și filele 86-92 vol. III ) și în apel atestă faptul că intimata până în anul 2003 a fost studentă și ulterior a lucrat sporadic în Italia în perioada 2004-2006, iar ulterior anului 2006 veniturile sale au fost net inferioare celor ale soțului.
Tribunalul notează că însăși reclamanta a recunoscut prin întâmpinare (fila 69 dosar apel) că apelantul a realizat venituri cu 2000 – 3000 Euro mai mari pe an.
Deși intimata a invocat faptul că se impune a fi avută în vedere și contribuția sa la treburile gospodăriei, Tribunalul observă că părțile au divorțat de comun acord ( astfel cum atesta sentința civilă nr. 2051/29.10.2009 a Judecătoriei P.)și nu rezultă din probatoriul administrat modalitatea în care părțile și-au împărțit aceste sarcini ale familiei.
Tribunalul constată că nu pot fi primite criticile apelantului care a invocat contractul sub semnătură privată încheiat în 1998 (fila 193 dosar apel) atât timp cât nu conține unul din elementele obligatorii pentru un antecontract de vânzare cumpărare respectiv prețul.
În plus, cele consemnate în acest înscris nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate. Astfel, deși s-a dovedit în cuprinsul actului încheierea acestei convenții în prezența martorului Ilișoaia I., acest martor audiat de instanța de fond a precizat că nu a asistat la înțelegerea dintre părți și nu cunoaște ce conține actul încheiat în 1998.
De asemenea, Tribunalul nu poate primi nici susținerile apelantului referitoare la începerea construcției anterior căsătoriei, în baza autorizației de construcție nr. 13/08.06.2009 și a certificatului de urbanism 7/08.06.2000 (depuse la dosarul de fond filele 101-105 vol. III) deoarece în aceste înscrisuri s-a menționat că au avut la bază un alt contract de vânzare-cumpărare respectiv nr. 1953/2000 (nedepus la dosar). De asemenea, din autorizația de construcție 19/08.06.2000 invocată de apelant rezultă că și terenul de 1000 mp pe care urma a fi amplasată construcția respectivă este diferit de cel de 620 mp proprietate comună a părților pe care se află amplasat imobilul construcție în litigiu.
Instanța de recurs constată ca fiind neîntemeiate și criticile apelantului care a invocat faptul că după anul 2007 lucrările de construcție la casă s-ar fi desfășurat doar pe baza contribuției sale ,deoarece părțile ar fi fost separate definitiv în fapt, atât timp cât la 28.07.2008 s-a contractat cu credit de către apelant și soția sa, intimata, în calitate de girant în valoare de 50.000 Euro (fila 29 dosar fond vol. III). Ori acest fapt atestă că ,deși relațiile maritale erau deteriorate, părțile continuau să investească în comun în construcția casei, aspecte corect reținute de instanța de fond ce a coroborat depozițiile martorilor cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă ce atestă si implicarea acesteia în achiziția materialelor de construcție.
Referitor la susținerile apelantului privind efortul său financiar exclusiv de acoperire a liniei de creditare din 28.07.2008, Tribunalul reține că aceasta situație de fapt are implicații în ce privește pasivul masei de partajat (ce nu a fost adus spre analiză instanței) și nu are influență asupra cotei de contribuție.
Tribunalul va avea în vedere la aprecierea cotei de contribuție a soților și faptul că apelantul a obținut (potrivit adresei depuse la fila 154 dosar fond ,vol. II) începând cu anul 2007, suma de 13.013 Euro de la societatea angajatoare . din Italia, în vederea edificării imobilului casă de locuit din România.
Pe de altă parte urmează a se lua în considerare și faptul că veniturile apelantului au fost grevate pe parcursul căsătoriei de obligația de întreținere pentru cei 3 copii ,rezultați dintr-o căsătorie anterioară ,astfel cum a rezultat atât din răspunsul la interogatoriul administrat la instanța de fond cât și din depozițiile martorilor.
Tribunalul consideră că ,ansamblul considerentelor anterior expuse ,justifică a se reține o cotă de contribuție sensibil sporită ,respectiv de 60 % a pârâtului-reclamant la constituirea masei bunurilor comune, si de 40% a reclamantei-pârâte
Tribunalul constată, de asemenea că urmare a probatoriului administrat în fața instanței de apel se impune a se modifica valoarea masei de partajat ca urmare a stabilirii valorii de 127.738 lei pentru imobilul casă de locuit situat în ., compus din parter, etaj și mansardă, valoarea stabilită potrivit raportului de expertiză întocmit de expert ing. A. E. (filele 198-214 apel) .
Tribunalul reține că valoarea reținută de prima instanță respectiv 371.482 lei în baza raportului de expertiză ing. C. D. C. se impune a fi înlăturată atât timp cât expertul a aplicat coeficienți ce nu-și justificau aplicabilitatea față de locul situării imobilului ,calitatea materialelor din care este realizat, stadiul realizării construcției, absența utilităților, ce rezultă atât din descrierea acestui imobil ca și din planșele foto anexate în apel.
De asemenea, din analiza comparativă a raportului de expertiză întocmit de expert ing. G. N. (filele 172-183 și 252-257) ce a stabilit o valoare de circulație pe piață de 70.600 lei pentru construcție și a raportului întocmit de expertul consultant A. E. ce a stabilit o valoare de127738 lei lei,Tribunalul constată că se impune a se reține că expertiza A. E. este singura fundamentată științific și conține criterii obiective, ce reflectă valoarea reală de piață a imobilului.
Tribunalul reține că nu poate fi reținută expertiza Giuscă N. ca reflectând valoarea reală a imobilului atât timp cât expertul a aplicat coeficienți negativi disproportionati,inechitabili cum ar fi de exemplu, „imobil în litigiu”, „nerespectarea autorizației de construcție”, „executarea lucrării în regie proprie – coeficient de declasare de – 50 %.
Tribunalul reține că reținerea acestor coeficienți ar conduce la o soluționare a partajului cu înfrângerea principiului echității, atât timp cât lucrarea a fost executată cu autorizație de construcție iar nerespectarea întocmai a acestui act administrativ poate fi remediată ,prin . cum i s-a pus în vedere apelantului prin procesul verbal 2989/19.04.2011.
Ori, pasivitatea apelantului de a aduce la îndeplinire obligațiile administrative și faptul că părțile își partajează imobilul în prezenta cauză, nu este just a conduce la scăderea valorii imobilului cu consecințe directe în favoarea apelantului căruia i-a fost atribuit imobilul și în prejudicierea intimatei care beneficiază de sultă. Tribunalul constată că se impune a se reține că expertiza A. E.( filele 198-214 apel) este singura fundamentată științific ,pe baza unor premise faptice reale, in concordanță cu celelalte probe din dosar si reflectă valoarea reală de piață a imobilului, repectiv_ lei
Tribunalul va respinge cererea apelantului care a solicitat a-i fi atribuit intimatei imobilul, având în vedere faptul că el exercită posesia asupra imobilului de o perioadă îndelungată precum și împrejurarea că s-a retinut in favoarea sa o cotă majorată.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul urmează ,in baza art. 286 C. PR. CIV., a admite apelul și a schimba în parte sentința apelată dispunând în sensul celor cuprinse în prezenta decizie. Se va constata ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă diferita de contribuție, respectiv de 60% pentru pârâtul-reclamant I. V. si de 40 % pentru reclamanta-pârâtă I. (fostă I.) M. următoarele bunuri comune:
- o casă de locuit situată în ., compusă din parter, etaj și mansardă, în valoare de_ lei;
- suprafața de 620 mp teren situat în intravilan com. Tătăruși, ., tarlaua 30, .) în valoare de 3125 lei;
Se va constata că valoarea totală a masei bunurilor comune este de_ lei.
Vor fi pastrate dispozițiilor sentinței apelate relative la modalitatea de atribuire a bunurilor Se va constata că valoarea bunurilor atribuite pârâtului-reclamant prin sentinta apelata este de_ lei.
Conform art.742 C.civ., art.6735 C.pr.civ.,va fi obligat pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 52.345lei ,cu titlu de sultă.
Vor fi pastrate restul dispozițiilor sentinței apelate ,ce nu contravin prezentei decizii.
Va fi obligată ,in baza art 18 O.U.G. 81/2008 intimata I. (fostă I.) M. să plătească către stat suma de 7000 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul, potrivit incheierii nr. 104/24.04.2012(fila 62 dosar apel)
În baza art. 274 Cod procedură civilă intimata I. (fostă I.) M. va fi obligată să plătească apelantului I. V. suma de 5220 lei cheltuieli de judecata in apel, suma calculata de instanță proportional cu motivele de apel ce au fost admise
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulata de pârâtul-reclamant I. V. împotriva sentinței civile nr. 2685/13.10.2011 a Judecătoriei P., sentința pe care o schimba in parte, in sensul următor:
Constată ca părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o cotă diferita de contribuție, respectiv de 60% pentru pârâtul-reclamant I. V. si de 40 % pentru reclamanta-pârâtă I. (fostă I.) M. următoarele bunuri comune:
- o casă de locuit situată în com. Tătăruși, ., compusă din parter, etaj și mansardă, în valoare de_ lei;
- suprafața de 620 mp teren situat în intravilan com. Tătăruși, ., tarlaua 30, .) în valoare de 3125 lei;
Valoarea totală a masei bunurilor comune este de_ lei.
Valoarea bunurilor atribuite pârâtului-reclamant este de_ lei.
Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 52.345lei ,cu titlu de sultă.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata I. (fostă I.) M. să plătească apelantului I. V. suma de 5220 lei cheltuieli de judecata in apel .
Obligă pe intimata I. (fostă I.) M. să plătească către stat suma de 7000 lei reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,10.06.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, D. C. |
Red. P.C.
Tehn. A.G.
4 ex./Jud. fond: C. I.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1280/2013. Tribunalul IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
