Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 22-05-2013, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 13247/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Mai 2013
Președinte - M. C.
Judecător E.-C. P.
Grefier D. C.
Decizia civilă Nr. 289/2013
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul I. O. G. împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata I. A., autoritate tutelară P. C. POPEȘTI, autoritate tutelară P. V. MOLDOVIȚEI, având ca obiect stabilire program vizitare minor disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, asistat de av.Ț. I. cu delegație de substituire av. P., intimata, personal și martorul propus de apelant, lipsă fiind reprezentanții legali ai autorităților tutelare.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Având în vedere că mai sunt cauze notate pe lista de amânări fără discuții și că în cauză este de audiat un martor lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ordine, se prezintă apelantul, asistat de av.Ț. I. cu delegație de substituire av. P., intimata, personal și martorul propus de apelant, lipsă fiind reprezentanții legali ai autorităților tutelare.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța procedează la audierea sub prestare de jurământ a martorului propus de apelant - B. C., depoziția acestuia fiind consemnată în proces verbal atașat la dosar.
Apelanta depune la dosar extras de pe portalul Judecătoriei Iași cu privire la dosarul nr._/245/2011. și copie raport psihologic al numitei A. M. .
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Av. Ț. pentru apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a sentinței civile pronunțată de instanța de fond ca netemeinică și nelegală, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de jduecată, sens în care depune copia chitanței privind plata onorariului avocat.
Motivează că instanța de fond, la pronunțarea sentinței civile atacată, s-a bazat pe o analiză superficială a probatoriului administrat la dosar, ceea ce a dus la o reducere drastică a programului de vizitare al apelantului, cu motivarea că aceasta s-a făcut în interesul minorului.
Arată că nu sunt argumente și dovezi că apelantul nu ar fi în măsură să se ocupe la fel de bine de creșterea și educarea minorului ca mama acestuia
Solicită instanței a se ție cont de împrejurarea că domiciliile apelantului și minorului nu mai coincid nici măcar ca și localitate, de vârsta fragedă a minorului, acum fiind perioada când legăturile lui cu părinții se sudează și faptul că i se spune minorului de către mamă că prezența tatălui său „îl îmbolnăvește”.
Mai precizează că apelantul dorește să păstreze și să cultive relațiile cu copilul său, dar de câte ori a mers să își viziteze copilul la domiciliul actual al intimatei, vizitele s-au transformat într-o ceartă cu intimata și părinții acesteia și nu și-au mai atins scopul, acela de a cultiva relația copilului cu tatăl său.
Solicită instanței a ține cont de declarația martorului audiat astăzi cu privire la relația copilului cu tatăl său și de ceea ce acesta a declarat cu privire la numita A. M. cu care apelantul nu mai are nici o legătură .
Intimata solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțată la fond, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Solicită a se ține cont de împrejurarea că a fost nevoită să îl dea în judecată pe apelant pentru abandon de familie, că apelantul a încercat prin toate mijloacele să tergiverseze judecarea procesului și că ea nu poate veni la Iași așa ușor, atât din punct de vedere al serviciului, este medic la Câmpu – L., cât și din punct de vedere al distanței.
Arată că niciodată nu s-a pus problema ca ea să întrerupă relația apelantului cu minorul dar minorul este bolnav de astmă bronșic și atunci când l-a luat pe minor i-a dat acestuia să mănânce ceea ce el nu ar fi avut voie și s-a îmbolnăvit și arată că este convinsă că apelantul nu a făcut –o cu rea credință.
Solicită obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar două bonuri fiscale.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:
S-a admis in parte acțiunea formulată de reclamantul I. O. G., domiciliat în . in contradictor cu pirita I. A., domiciliată în mun. Câmpulung Moldovenesc, .. 2, ., ., jud. Suceava si reședința în comuna V. Moldoviței, . 361 la familia C. P., jud. Suceava.
S-a modificat programul de vizitare al minorului I. A., stabilit prin sentința civilă nr. 6657/2012 dată in dosar nr._/245/2011, în sensul că menținerea legăturilor personale dintre reclamant și minor va avea loc si prin menținerea legăturii cu minorul telefonic si prin intermediul internetului.
S-a respins cererea reclamantului de obligare a piritei la plata cheltuielilor de judecata.
S-a respins cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut urmatoarele:
„Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat modificarea programului in sensul luării minorului la domiciliul sau si menținerea legăturilor personale si telefonic prin intermediul internetului. Probele administrate in cauza, insa, nu releva o schimbare a situației de fapt avuta in vedere de instanța la pronunțarea s.c nr. 6657/2012. Martorul audiat in cauza, C. P., a arătat ca deși pirita nu i-a interzis reclamantului sa vina sa-si vadă copilul, acesta nu a respectat programul de vizitare stabilit anterior de instanță și mai mult decât atât nu a contribuit o perioadă îndelungată de timp la cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea minorului. De asemenea martorul a arata ca, concubina reclamntului, a adresat amenințări cu moartea minorului I. A.. Înscrisurile depuse la dosar de către pirita, releva faptul ca minorul I. A. suferă în prezent de anumite afecțiuni medicale, având nevoie de o îngrijire specială, atentă.
În drept, în cadrul ocrotirii părintești, deplina egalitate in drepturi a părinților in ceea ce privește exercitarea drepturilor si îndatoririlor fata de copiii minori, reprezintă unul dintre principiile de baza ale Codului civil, prevăzut in art.483 Cod Civil, iar art.398 al.2 dispune ca "in cazul exercitării autoritarii părintești de către un singur părinte celalalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere si educare a copilului,,. Nu trebuie insa pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor părintești se realizează exclusiv in interesul copiilor minori( art. 483 al 2).
In ceea ce privește dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul, art.401 Codul Civil conține o dispoziție de principiu, potrivit căreia ,, părintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legături personale cu acesta,,.
Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 2 alin 2 din Legea 272/2004 potrivit cărora drepturile și obligațiile părintești se exercită raportat la interesul superior al copilului și ale art. 31 alin 2 din același act normativ, conform cărora ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie sa aibă în vedere interesul superior al copilului care se realizează și prin menținerea relațiilor personale cu el.
Potrivit art. 15 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, (1)„relațiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul; b)vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioada determinata de către părintele sau de către alta persoana la care copilul nu locuiește in mod obișnuit; d)corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul, etc.
Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, așa cum este el consacrat și de articolul 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in jurisprudența Curții stabilindu-se ca dreptul la viata de familie cuprinde si dreptul părintelui căruia copilul nu i-a fost încredințat la divorț de a stabili legături cu copilul.
Potrivit art. 31 alin 3 din legea 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, în cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al minorilor. În ce privește modalitățile de realizare efectivă a acestor legături, instanța se va raporta exclusiv la interesul superior al minorului.
F. de situația de fapt reținuta, in baza dispozițiilor legale menționate, instanța urmează să admită in parte cererea reclamantului de modificarea a ligaturilor personale cu minorul, constatând că cererea acestuia de a modifica modalitatea de păstrarea a legăturilor personale cu minorul este întemeiată doar in parte . Astfel, instanța a încuviințat ca legăturile personale sa se realizeze si prin menținerea legăturii cu minorul telefonic si prin intermediul internetului.
Cererea reclamantului de modificare a legăturilor personale cu minorul in sensul luării minorului la domiciliul sau, in modalitatea arătata, a fost respinsa pentru următoarele motive:
Dreptul de a păstra legături personale trebuie exercitat in așa fel incat sa nu influenteze negativ dezvoltarea minorului, stabilindu-se un program prin care sa fie respectate condițiile normale in privința întreținerii acestor legături. Pentru menținerea relațiilor dintre tata și copil, precum si pentru consolidarea acestor relatii, instanța apreciază că cea mai adecvată modalitate este cea stabilita prin .>6657/2012, prin vizitarea minorului la domiciliul acestuia, în .. Suceava, in ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni.
A apreciat instanța că nu este oportună luarea minorului la domiciliul reclamantului având in vedere vârsta frageda a minorului. Părțile au in prezent domiciliul in localitati diferite aflate la o distanta considerabila una de alta, astfel ca luarea minorului la domiciliul tatălui, așa cum a solicitat acesta, ar putea influenta negativ dezvoltarea minorului.
De asemenea, a avut în vedere instanța si cele reținute cu autoritate de lucru judecat in . de Judecătoria Iași ,sub aspectul sănătății copilului, rezultând ca acesta suferă de anumite afecțiuni medicale si are nevoie de îngrijiri speciale.
Pentru menținerea relațiilor dintre tata și copil, precum si pentru consolidarea acestor relații, instanța apreciază că cea mai adecvată modalitate este cea anterior menționata. Îmbunătățirea relațiilor dintre tata și copil este un proces de lungă durată, astfel încât instanța apreciază că cea mai adecvată modalitate de a consolida aceste legături este prin vizitarea minorului la domiciliul acestuia, în .. Suceava, in ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni si prin menținerea legăturii cu minorul telefonic si prin intermediul internetului.
În consecință, instanța a admis in parte acțiunea reclamantului si a modificat legăturile personale cu minorul stabilite prin sentința civilă nr. 6657/2012 dată in dosar nr._/245/2011, în sensul că menținerea legăturilor personale dintre reclamant și minor va avea loc si prin menținerea legăturii cu minorul telefonic si prin intermediul internetului.
Raportat disp. art 274 al. 1 C proc civ. instanța a respins cererea reclamantului de obligare a piritei la plata cheltuieli de judecata, pârâta nefiind in culpa procesuala.”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. O. G. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, care limitează drastic programul de vizitare a minorului la domiciliul intimatei, precum și acela de stabilire a legăturilor la domiciliul reclamantului.
Practic, nu se dă conținut principiului potrivit căruia în interesul minorului este și păstrarea legăturilor firești cu părintele căruia acesta nu i-a fost încredințat.
Dreptul de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea minorului nu poate fi exercitat decât în condițiile unui program consistent de vizitare a minorului, care să nu fie doar o formalitate.
Acest program trebuie ca efectiv să aibă în final crearea unei legături puternice, reale, între el și fiul său.
- Lăsarea minorului în primul sau al III-lea veek-end pe lună la domiciliul său (de vineri, ora 16,oo până duminică, ora 16,oo) și jumătate din vacanțele școlare (vacanța de vară, vacanța de C. și vacanța de Paști) la reședința sa din jud. Iași, .. 175, .> - Obligarea intimatei să-i permită menținerea legăturii cu minorul, în orice altă modalitate (telefonic, prin intermediul internetului).
- Obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului recursului, arătând că hotărârea apelată este temeinică și legală, instanța raportându-se exclusiv la interesul superior al minorului.
Causa petendi a apelului nu este reală, condiție ce trebuie îndeplinită în orice acțiune civilă. Scopul apelantului nu este acela de a obține câștig de cauză în finalul judecății, ci de a o șicana. Interesul apelantului nu privește binele superior al minorului, ci dorința maladivă de a tergiversa procesul și de a o supune unor cât mai mari cheltuieli și unui stres de cât mai lungă durată.
Învederează instanței că în dosarul_/245/2011 al Judecătoriei Iași, prin care a solicitat modificarea programului de vizitare a minorului I. A., în sensul că vizitarea acestuia de către tatăl său să aibă loc numai la domiciliul minorului, I. O. G. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, nu a depus întâmpinare și a formulat cerere reconvențională ulterior primei zile de înfățișare,. După al treilea termen de judecată, ridicând aceleași pretenții pe care le prezintă și în prezentul apel referitor la programul de vizitare a minorului. După cum constată instanța în sentința 6657/2012 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul sus-amintit, hotărâre rămasă irevocabilă prin neapelare, cererea reconvențională „a fost introdusă tardiv cu scopul vădit de a tergiversa soluționarea cererii principale”.
Astfel s-a ajuns la disjungerea cererii reconvenționale, soluționată prin sentința apelată în prezent. Mai mult, I. O. G. a formulat și cerere de repunere pe rol, care i-a fost însă respinsă. Apelantul solicită un program de vizitare extins, dar din iunie 2011 până în prezent nu a venit niciodată să-și vadă copilul.
Mai mult, intimata arata ca apelantul cere ostentativ ca instanță să o „oblige” să-i permită menținerea legăturii cu minorul telefonic și prin internet, în condițiile în care el nu i-a telefonat minorului decât o singură dată în ultimii doi ani, și acest lucru s-a întâmplat pe 30 decembrie 2012, la două zile după ce se înregistrase cererea prezentului apel.
Precizează că nu s-a opus niciodată acestei dorințe a apelantului și instanța i-a încuviințat prin decizia 6657/2012 a Judecătoriei Iași acest lucru. Consideră așadar că reaua-credință a apelantului trebuie luată în discuție concomitent cu falsitatea cauzei acțiunii, realitatea scopului urmărit fiind acoperită de amprente înșelătoare.
În ce privește programul de vizitare propus de către I. O.-G. la punctul 2 din cererea de apel, solicită instanței să observe că acesta este unul de neacceptat, din următoarele motive:
- minorului îi este periclitată sănătatea (copilul prezintă afecțiuni medicale având nevoie de o îngrijire specială, atentă, aspecte ce au autoritate de lucru judecat în sentința civilă 6657/2012 a Judecătoriei Iași, după cum se precizează și în motivarea hotărârii_/2012, pe care apelantul o critică de nelegalitate);
- minorul este în pericol dacă merge la domiciliul lui I. O.-G., fiind amenințat cu moartea de către concubina acestuia, A. M., în cazul în care va merge la tatăl său în cadrul programului de vizitare.
Arată că de un an și nouă luni de zile, I. O.-G. nu a mai venit să-și vadă copilul.
Mai mult arată apelanta, nici de ziua de naștere a minorului și nici la serbările de la grădiniță de sfârșit de an și de C., reclamantul nu a venit.
Solicită și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au administrat probe noi în apel respectiv înscrisuri și proba testimonială.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză, Tribunalul constată că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamantul I. O. G. a chemat in judecata pe parata I. A. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună modificarea programului de vizitare al minorului I. A., stabilit prin sentința civilă nr. 6657/2012 dată in dosar nr._/245/2011, în sensul că menținerea legăturilor personale dintre reclamant și minor sa se facă după cum urmează:
- prin lăsarea minorului in primul sau al treilea week-end pe luna la domiciliul reclamantului ( de vineri ora 16,00 până duminica ora 16,00) si jumătate din vacantele școlare( vacanta de vara, vacanta de C. si vacanta de Paste) la reședința reclamantului din Iași, .. 175, .> - telefonic si prin intermediul internetului.
Tribunalul reține că reclamantul si parata s-au căsătorit la data de 12.06.2009, din căsătoria lor născându-se la data de 24.08.2005 minorul I. A. .
Prin sentința civilă nr. 9790 din 17 septembrie 2008 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 550 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Iași, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți, minorul I. A. fiind încredințat reclamantei I. A., încuviințându-se programul de vizitare al minorului în următoarea formă: la domiciliul pârâtului ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni, începând cu vineri ora 17,00 și până duminică ora 18,00, în perioada 1-15 august a fiecărui an, la domiciliul copilului în 24 decembrie a fiecărui an în intervalul orar 17,00 – 20,00, în prima zi de Paști a fiecărui an, în același interval orar, la 24 august a fiecărui an în același interval orar.
In prezent pirita locuiește cu minorul in comuna V. Moldoviței, .. Suceava iar pârâtul locuiește in ..
Prin s.c nr. 6657 pronunțata in dosar nr._/245/2011 al Judecătoriei Iași a fost admisa acțiunea formulată de reclamanta I. A. în contradictoriu cu paratul I. O. G. in sensul modificării programului de vizitare al minorului I. A., stabilit prin sentința civilă nr. 9760/17.09.2008 dată in dosar nr._/245/2007, în sensul că menținerea legăturilor personale dintre pârât și minor va avea loc prin vizitarea minorului la domiciliul acestuia, în .. Suceava, in ultimul sfârșit de săptămână al fiecărei luni. Împotriva acestei sentințe reclamantul nu a formulat cale de atac, hotărârea fiind irevocabila.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a reținut din probele administrate ca minorul I. A. suferă în prezent de anumite afecțiuni medicale survenite după încuviințarea de către instanță a programului de vizitare, având nevoie de o îngrijire specială, atentă, iar separarea sa de mediul familial cu care este obișnuit, cu preluarea sa la domiciliul tatălui nu este în interesul minorului; că numita A. M., persoană din anturajul pârâtului, a adresat amenințări cu moartea reclamantei, în mesajele transmise de această persoană făcându-se referire și la minorul I. A.. A mai reținut instanța ca pârâtul nu a dovedit faptul că ar fi respectat programul de vizitare stabilit anterior de instanță și mai mult decât atât nu a contribuit o perioadă îndelungată de timp la cheltuielile ocazionate de creșterea și educarea minorului, nemanifestând interes efectiv în ce privește bunăstarea minorului, aspect ce rezultă și din comportamentul pârâtului în cursul procesului.
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat modificarea programului în sensul luării minorului la domiciliul său și menținerea legăturilor personale și telefonic prin intermediul internetului.
Instanța de apel constată că în mod corect a dezlegat instanța de fond raportul juridic litigios dedus judecății printr-o completă analiză a ansamblului probator administrat și prin aplicarea riguroasă a prevederilor legale incidente în materie.
Astfel ,probele administrate atât la instanța de fond cât și în apel nu relevă schimbarea imprejurarilor de fapt avute în vedere de instanța ce a pronunțat sentința civilă nr. 6657/2012.
Tribunalul retine ca incidente in cauză sunt dispozițiile art 262, 263 alin1si 2, 264 alin1si 4 si art.401 ,403Cod civil aplicabile in cauza in considerarea art. 6 alin 6 Cod civil.
Astfel, art. 401 cod civil prevede:
„ (1) În cazurile prevãzute la art. 400, pãrintele sau, dupã caz, pãrinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legãturi personale cu acesta.
(2) În caz de neînțelegere între pãrinți, instanța de tutelã decide cu privire la modalitãțile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil”
Art. 262 Cod civil prevede: „Copilul care nu locuiește la pãrinții sãi sau, dupã caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legãturi personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevãzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.
Art. 263 alin 1 si 2 Cod civil dispune:
” (1) Orice mãsurã privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sã fie luatã cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referã la copii, autoritãțile competente sunt datoare sã dea toate îndrumãrile necesare pentru ca pãrțile sã recurgã la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilã. „
Art. 264 alin1, si 4 Cod.civil, dispune: „(1) În procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacã autoritatea competentã considerã cã acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei.”
„ (4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în raport cu vârsta și cu gradul sãu de maturitate.”
Potrivit art. 2 al.3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești” în timp ce art. 14 alin 1 din același act normativ stipulează: „ (1) Copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament.”
Tribunalul notează că art. 403 Cod civil prevede „În cazul schimbării împrejurărilor instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru judecata copilului sau a procurorului”.
Reține instanța de control judiciar ,din ansamblul probator administrat la fond si in apel, ca intre parti precum si intre intimata si concubina reclamantului, s-a perpetuat in mod evident o situație tensionata, conflictuala ce a escaladat posibilitățile acestora de gestionare, afectând copilul.
În ceea ce privește interesul primordial al minorului, instanța reține că acesta a fost consacrat atât de legislația în materie – națională dar și europeană – reținându-se că în relația dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, copilul trebuind să mențină pe cât posibil contactul cu ambii săi părinți.
Tribunalul reține că le revine parților, în prezenta cauză, îndatorirea de a implementa un „plan părintesc” de a redefini relațiile de familie într-o nouă structură funcțională care să influențeze starea de bine a copilului ,de a asigura menținerea contactului copilului cu ambii părinți, existând vădit o corelație dintre calitatea pozitivă a relațiilor dintre cei doi părinți și adaptarea copiilor post divorț.
Pentru copil ambii părinți sunt importanți și orice separare nejustificata provoacă durere, anxietate, tristețe, fiind vital pentru copil a se păstra contactul cu ambii părinți .
Curtea Europene a Drepturilor Omului a statuat că asigurarea respectării vieții de familie impune luarea unor măsuri legislative de către autoritățile naționale competente, în așa fel încât, realitatea biologică și socială a unor legături dintre un bărbat și copilul său să prevaleze asupra unor prezumții legale ale căror efecte sunt contrare atât faptelor cât și voinței persoanelor implicate, fără ca realitatea juridică să profite cuiva.
Unul dintre principiile generale reținute in cauza Lafargue Contra România este acela că: „pentru un părinte și pentru copilul său, a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți se destramă,- și că aceste măsuri interne care îi împiedică să realizeze acest lucru, reprezintă o intervenție în dreptul protejat la articolul 8 al Convenției( în același sens cauza Johansen contra Norvegia” astfel că: „ Fiind vorba despre obligația statului de a hotărî măsurile pozitive, Curtea a declarat în numeroase rânduri că articolul 8 implică dreptul unui părinte de a lua măsuri proprii, de a le grupa în interesul copilului dar în același timp și obligația autorităților naționale care vin cu propriile lor măsuri (a se vedea de exemplu Ignaccolo- Zenide contra România, și Nuutinen contra Finlanda, ”
Tribunalul reține insa că in prezenta cauza s-au administrat probe care au format instanței convingerea ca interesul minorului impune restrângerea exercitării dreptului reclamantului de a vizita copilul, respectiv doar la domiciliul mamei, căreia i-a fost încredințat minorul.
Tribunalul notează ca aceasta măsura este imperios necesara pentru ocrotirea minorului, probele administrate dovedind existenta unei situații grave ,respectiv amenințări repetate cu moartea adresate minorului si mamei acestuia din partea numitei A. M., concubina apelantului. Instanța de apel are in vedere si datele ce rezulta din raportul psihologic al acestei persoane întocmit la data de 14. 02. 2013 ( fila 44 dosar apel ) ce atesta tabloul clinic – psihologic al acestei persoane precum si faptul ca a fost condamnata la data de 18.03 2013 in dosarul penal nr._ al JUDECATORIEI Câmpulug Moldovenesc pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 194. C. P., parte civila fiind intimata din prezenta cauza I. A. (fila 32 dosar apel)
Tribunalul are în vedere si faptul că minorul are o sănătate fragilă, atestată de înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, ce necesită supraveghere și tratament constant .
Toate aceste considerente atesta ca la acest moment nu se relevă a fi în interesul copilului ca programul stabilit prin sentința nr. 6657/2012 să fie extins in maniera solicitata de apelant.
În consecință, Tribunalul constată că apelul este vădit nefondat urmând a se dispune respingerea acestei căi de atac în baza art. 896 Cod procedură civilă și păstrarea sentinței apelate cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată conf. art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul I. O. G. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2012 a Judecătoriei Iași, sentința pe care o păstrează.
Obliga apelantul sa plătească intimatei I. A. suma de 350 lei cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva .
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2013.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, D. C. |
Red. P.E.C.
Tehn. A.G.
4 ex./06.09.2013
Jud. fond: S. A. F.
| ← Situaţie juridică minor. Decizia nr. 1442/2013. Tribunalul IAŞI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1280/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
