Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1166/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1166/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 38015/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Decembrie 2014
Președinte - Diuță T. A. M.
Judecător -M. M.
Grefier – M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1166
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelurile declarate de apelanți H. V. și H. A., împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimat A. V., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi ,18.12.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de apel de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, a dispus în sensul că:
„Respinge cererea formulata de reclamantul H. A., cu domiciliul în ., in contradictoriu cu paratul A. V., cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat F. S., din Iași, .. 60, ., ca neintemeiată.
Respinge cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta H. V., cu domiciliul procedural ales la SCA „D. S. & Asociații” din Iași, .. 12, județul Iași, in contradictoriu cu paratul A. V., ca neintemeiată.
Ia act că reclamantul si intervenienta nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Obliga paratul la plata cheltuielilor de judecata in suma de 2818,40 lei dintre care 1500 lei-onorariu de avocat și 1.318,40 lei- cheltuieli de transport.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._, reclamantul H. A. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul A. V. sa se constate nulitatea absolută a contractului de imprumut de consumatie autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi.
In motivare, reclamantul a aratat ca acesta este un contract real, iar mentiunea din contract in sensul că „suma de_ euro a fost primita anterior datei autentificarii contractului” nu corespunde realitatii, intrucat paratul nu i-a predat aceasta suma de bani. Din aceasta imprejurare, rezulta si cauza ilicita si imorala a contractului incheiat precum si lipsa obiectului actului juridic. In realitate, paratul a predat jumatate din suma de_ euro, in mai multe rate, trecute in caietul in care paratul tine evidența datoriilor de recuperat si unde exista semnatura reclamantului la predarea transelor de bani.
A mai aratat reclamantul că, avand in vedere că suma stipulată in contract depășește cuantumul dobanzii pe care partile o pot stabili . imprumut civil conform OG 9/2000, actualmente OG 13/2011, consecinta este nulitatea de drept a obligatiei asumate. Astfel, prin impumutarea efectiva a unei sumei de_ euro de catre reclamant si incercarea paratului de a obtine restituirea unei sume de_ euro, se incalca dispozitiile OG 13/2011, prin stabilirea unei sume in plus de recuperat in valoare de_ euro, care nu poate fi considerata decat o dobandă cămătărească si că acest contract a fost incheiat drept garantie a restituirii de catre reclamant a dobanzii camataresti, si nu in scopul brevetarii si omologarii brevetului de inventie.
In drept, art. 1236, art. 2158 Cod civil, OG 13/2011.
Paratul A. V. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, intrucat reclamantul a primit intreaga suma de_ euro, fapt pe care l-a recunoscut si l-a atestat in scris prin contractul de imprumut de consumatie autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi.
In sedinta publică din 22.10.2013, instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie formulata in interesul reclamantului de catre intervenienta H. V.. Aceasta a motivat că este fosta sotie a reclamantului si că, față de un contract de împrumut care priveste doar reclamantul și pârâtul, contract în cuprinsul căruia se prevedea clar obiectul și aspectul ca imprumutul nu se va garanta cu bunurile proprietate comună, pârâtul-creditor a declanșat un partaj și a solicitat vânzarea bunurilor care făceau parte din masa de împărțit, iar în aceste condiții a reacționat și intervenienta, în sensul susținerii acestei cereri de chemare în judecată. Arată că interesul intervenientei este dovedit, pentru că se lezează patrimoniul comun, patrimoniu pe care l-a dobândit cu o cotă majorată și a susținut acest lucru și când a formulat acțiunea de partaj. Solicită instanței admiterea cererii de intervenție si constatarea caracterului fictiv al contractului de imprumut de consumatie autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca in urma incheierii actului juridic denumit Conventie intre reclamantul H. A. și pârâtul A. V., atestat cu dată certă de catre notar public D. A., sub nr. 3279/28.10.2011 (filele 70-71), s-a convenit ca paratul sa beneficieze in viitor, după omologare, de 40% din valoarea brevetului de invenție intitulat procedeu si Instalatie de Obtinere a alicelor sferice din plumb si aliaje- brevet ce urma sa fie inregistrat de catre reclamantul H. A..
La data de 15.03.2012, intre cele doua parti s-a incheiat contractul de imprumut de consumatie autentificat sub nr. 380 la BNP D. Cremenițchi (filele 68,69 dosar), prin care paratul A. V. imprumută pe reclamantul H. A. cu suma de_ euro, in scopul finantarii acestuia din urmă pentru realizarea brevetului de inventie si pentru inregistrarea brevetului la OSIM.
Analizand continutul contractului imprumut autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi, instanta constata ca sunt consemnate declaratiile partilor astfel: „Subsemnatul H. A. (…) declar că am primit de la domnul A. V. suma de_ euro (cinzecisicincimiieuro), ce reprezintă suma avansata mie de domnul A. V., anterior datei autentificarii prezentului act, in scopul finantarii mele pentru realizarea brevetului de inventie cu denumirea „procedeu si instalatie de obtinere a alicelor sferice din plumb si aliaje” inregistrat la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci sub nr._/30.11.2009 si pentru inregistrarea acestuia la OSIM.
Subsemnatul A. V. declar ca am avansat domnului H. A., anterior datei autentificarii prezentului act,_ euro, in scopul finantarii acestuia pentru realizarea brevetului de inventie cu denumirea „procedeu si instalatie de obtinere a alicelor sferice din plumb si aliaje” inregistrat la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci sub nr._/30.11.2009 si pentru inregistrarea brevetului la OSIM.
Totodata, instanta retine că prin cererea adresata notarului public de autentificare a contractului de imprumut, reclamantul a mentionat olograf că cererea priveste un contract de imprumut pentru suma de_ euro, consemnand in continuare: „am primit anterior suma de_ euro” in cifre si litere si a semnat (fila 89).
Nu in ultimul rand, partile au incheiat la data de 21.03.2012, actul juridic denumit Declaratie –Angajament, autentificat la BNP D. Cremenitchi (f.93), prin care H. A. declară că se obligă să cedeze către domnul A. V., 30% din drepturile rezultate din inventia „procedeu si instalatie de obtinere a alicelor sferice din plumb si aliaje”, in cazul vânzării acestui brevet catre un terț, in urmatoarele conditii:
„In cazul in care cota de 30% din drepturile rezultate din brevetul de inventie, urmare a instrainarii acestuia catre un terț, va depăși valoarea de_ euro, ce reprezintă suma avansata mie, H. A., de catre domnul A. V., anterior datei autentificarii prezentului act, in scopul finantarii mele pentru realizarea brevetului de inventie descris mai sus si pentru care s-a incheiat contractul de imprumut nr. 380/15.03.2011, eu H. A., mă oblig ca la data semnării contractului de cesiune catre un terț a drepturilor mele decurgand din brevet să comunic aceasta cesiune domnului A. V. de indată, iar suma reprezentand 30% din pretul total al cesiunii, i-o voi remite acestuia, cu chitanță descarcatoare, urmand ca domnul A. V. sa intocmeasca o declaratie in formă autentica, pentru restituirea integrala a sumei de_ euro, ce va stinge integral obligatiile decurgand din contractul de imprumut sus-amintit.
In cazul in care cota de 30% din drepturile rezultate din brevetul de inventie sus amintit, urmare a instrainarii acestuia catre terț, va acoperi doar suma de_ euro, eu, H. adrian, mă oblig ca la data semnarii contractului de cesiune catre terț a drepturilor mele decurgand din brevet să comunic aceasta cesiune domnului A. V. de indată, urmand ca domnul A. V. sa intocmeasca o declaratie in formă autentica, pentru restituirea integrala a sumei de_ euro, ce va stinge integral obligatiile decurgand din contractul de imprumut sus-amintit.
In cazul in care cota de 30% din drepturile rezultate din brevetul de inventie sus amintit, urmare a instrainarii acestuia catre terț, nu va acoperi integral suma de_ euro, domnul A. V. va intocmi o declaratie in formă autentica, pentru restituirea echivalentului banesc al cotei de 30% din valoarea cesiunii catre terț a brevetului, aceasta declaratie urmand a stinge partial obligatiile decurgand din contractul de imprumut sus-amintit.”
Din declaratia martorului G. T. C., instanta retine ca acesta l-a imprumutat pe paratul A. V. de trei ori, prima oara cu suma de 3000 euro, a doua oara cu suma de 3500 euro si a treia oara cu suma de aproximativ_ lei, sume pe care paratul i-a comunicat ca le imprumută la randul sau catre reclamantul H. A.. A precizat martorul ca de fiecare data l-a insotit pe parat cu masina atunci cand a inmanat banii catre reclamant si ca a asistat la inmanarea sumei de_ lei; la remiterea celorlalte doua sume de bani, nu a asistat, intrucat paratul a coborat din masină.
Reclamantul a precizat in raspunsul la intrebarea numarul 20 din interogatoriul incuviintat la cererea paratului, că a avut o intelegere cu paratul, in sensul că acesta din urmă i-a remis in total suma de 24.000 euro pentru realizarea a trei instalatii de productie, deci aceasta suma reprezenta contributia paratului in acest scop, si nu un imprumut. A mai aratat ca au fost 10-11 etape in care paratul i-a inmanat aceasta suma de_ euro, in echivalent in lei, si ca de fiecare data, reclamantul trecea pe caietul paratului sume peste dublul a ceea ce primea efectiv de la parat; de exemplu a semnat pentru_ lei si in realitate a primit 4500 lei, paratul motivand de fiecare data ca are probleme financiare la firma dumnealui.
Instanta apreciaza ca reclamantul nu a facut dovada acestei intelegeri cu paratul.
Declaratia martorului C. I. nu poate fi retinuta de catre instantă ca proband existența unei astfel de intelegeri, pe de o parte intrucat priveste aspectul remiterii de catre parat doar a uneia din transele de bani inmanate catre reclamant, pe de alta parte intrucat nu se coroboreaza cu restul probatoriului administrat in cauză.
Astfel, instanta retine ca martorul C. I. a asistat la predarea de catre parat a unui transe din imprumut catre reclamant, iar cuantumul acsetei transe de bani a fost notata de catre reclamant pe un carnetel, la dictarea paratului; paratul a dictat suma de_ lei, insa martorul arata că a observat numaratoarea paratului pana la 5000 lei, atunci cand a inmanat banii catre reclamant. Totodata, reclamantul i-a spus martorului că paratul e partenerul sau de afaceri si că il ajută pe acesta din urmă intrucat are probleme la firmă.
Este adevarat ca mentiunea dintr-un inscris autentic cu privire la o anumita declaratie a partilor (in speța de față, că suma imprumutata a fost remisă de catre parat catre reclamant, anterior datei autentificării contractului de imprumut) face dovadă pana la proba contrară, insa instanta apreciaza ca reclamantul nu a facut dovada contrară mentiunilor din contractul de imprumut autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi, cu atat mai mult cu cat acestea sunt reiterate prin Declaratia –Angajament, autentificata la data de 21.03.2012 la BNP D. Cremenitchi.
Totodata, observă instanta că sustinerile reclamantului sunt oscilante in ceea ce priveste scopul pretinderii de catre a parat a unei sume mai mari de restituit decat cea remisă catre reclamant; astfel, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul sustine ca prin impumutarea efectiva a unei sumei de_ euro de catre reclamant si incercarea paratului de a obtine restituirea unei sume de_ euro, se incalca dispozitiile OG 13/2011, prin stabilirea unei sume in plus de recuperat in valoare de_ euro, care nu poate fi considerata decat o dobandă cămătărească si că acest contract a fost incheiat drept garantie a restituirii de catre reclamant a dobanzii camataresti, si nu in scopul brevetarii si omologarii brevetului de inventie.
In schimb, in raspunsul la interogatoriu, reclamantul acrediteaza ideea că acest contract de imprumut a fost incheiat pentru o suma mai mare de bani decat ceea ce s-a remis efectiv, in scopul reducerii valorii TVA in beneficiul firmei administrate de catre paratul A. V..
Instanta apreciaza ca reclamantul nu a dovedit niciuna dintre aceste cauze ale contractului autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi si ca natura juridica a acestui contract este aceea de imprumut de consumatie, cu titlu gratuit (fara dobandă).
In ceea ce priveste sustinerile intervenientei privind simulatia si caracterul fictiv al acestui contract, instanta apreciaza ca nu s-a facut dovada existentei actului secret incheiat intre parti constand in intelegerea privind remiterea unei sume de_ euro, prin urmare actul public- contractul de imprumut autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi este cel valabil si reprezinta vointa reală a partilor, cu efecte obligatorii pentru cele doua parti, in conformitate cu art. 1271 Cod civil.
Avand in vedere cele ce preced, instanta va respinge cererea ca neintemeiată si pe cale de consecinta, va fi respinsa si cererea de interventie accesorie formulata de intervenienta H. V..
In temeiul art. 274 Cod civil, avand in vedere ca reclamantul H. A. a cazut in pretentii, instanta urmeaza sa il oblige pe acesta la plata cheltuielilor de judecata dovedite de catre paratul A. V..
In ceea ce priveste suportarea cheltuielilor de judecata de catre intervenienta in interesul reclamantului, instanta apreciaza ca aceasta nu poate fi obligata la plata acestora, intrucat paratul nu a facut cheltuieli pentru a combate sustinerile intervenientului accesoriu in mod distinct fata de cheltuielile efectuate pentru combaterea sustinerilor reclamantului, tinand cont ca aceste sustineri au fost convergente, avand la baza aceeasi ratiune.”
♦♦♦
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul H. A. și intervenienta H. V. criticând sentința pentru următoarele motive:
Reclamantul H. A. arată în declaratia de apel ca instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra unor susțineri ale reclamantului. Astfel, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut de consumatie întrucat încheierea lui valabilă presupune tradițiunea, ori, în contract se menționează că suma de_ Euro a fost primită anterior datei autentificării contractului.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat pe susținerile reclamantului în sensul caracterului ilicit și imoral al cauzei actului juridic, simulându-se un imprumut cămătaresc, întrucat paratul nu i-a predat suma de bani prevazută în contract cu titlu de împrumut, ci ca să pună în aplicare brevetul de invenție, obținand astfel, prin fraudarea legii, venituri nelegale.
Se susține ca nu există cauza actului juridic întrucat scopul încheierii contractului nu a fost acela de a-l împrumuta pe reclamant, ci cel de a garanta datorii mai vechi.
Nu exista nici obiectul actului juridic, in sensul inexistenței prestației promise de împrumutător.
Apelantul susține că prima instanță a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, martorii audiati declarand ca au asistat la predarea unei sume în total de vreo_ euro. Astfel, se impunea anularea contractului intrucat in nici un caz nu s-a imprumutat suma de_ euro.
Mai mult, insusi paratul recunoaste la prima instanță faptul că banii au fost dati anterior datei autentificării contractului, existând un dubiu serios cu privire la cuantumul sumei împrumutate.
Se mai arată că prin predarea efectivă a sumei de_ Euro și încercarea de a obține restituirea unei sume de_ Euro se încalcă disp.OG nr. 13/2011, suma solicitata in plus reprezentand dobanda.
Arata apelantul că nu si-a insușit debitul solicitat de parat, dovadă fiind răspunsul la interogatoriu administrat la prima instanță.
Contractul de împrumut a fost încheiat ca o garanție a restituirii de către contestator a unei dobanzi cămătăresti, iar nu in scopul brevetării și omologării brevetului de invenție, brevetul fiind omologat de catre reclamant anterior încheierii contractului de împrumut.
Solicită, în consecință, admiterea apelului, anularea sentinței civile nr._/2013 a Judecătoriei Iași și pe fond să se pronunțe nulitatea contractului de împrumut autentificat sub nr. 380/15.03.2012 la BNP D. Cremenițchi.
Apelanta intervenientă H. V. arata ca instanța de fond a interpretat gresit probatoriul administrat în cauză, indeosebi valoarea declaratiilor martorilor G. și C. care au vazut ca reclamantului nu i s-a împrumutat suma de 55.000 Euro, ci o sumă mult mai mica, diferența dintre suma pretinsă și cea împrumutată reprezentand o dobanda cămătărească.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
♦♦♦
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, astfel că îl va respinge, pentru considerentele ce succed:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile expuse, tribunalul reține că în cauză nu poate fi vorba despre nemotivarea soluției pronunțate de instanța de fond.
Instanței îi revine obligatia de a indica suficient de clar motivele pe care s-a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi însă înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Contractul de împrumut de consumație este într-adevăr un contract real, ce presupune tradițiunea lucrului împrumutat, în speță a sumei de bani. Faptul remiterii banilor cu titlu de împrumut către reclamant nu este contestată (ceea ce se contestă fiind doar cuantumul sumei împrumutate). Împrejurarea încheierii contractului de împrumut în formă autentică ulterior remiterii banilor nu este de natură să afecteze valabilitatea contractului, forma autentică fiind cerută de lege pentru probatiune, iar nu ad validitatem.
În ceea ce privește cauza contractului de împrumut, Tribunalul reține că, potrivit art. 967 alin. (2) C. civ., „cauza este prezumată până la dovada contrarie", astfel încât reclamantul-apelant avea obligația de a administra probe pertinente și concludente spre a răsturna această prezumție legală relativă care operează în favoarea pârâtului, în condițiile în care a susținut - prin cererea de chemare în judecată — că nu a existat o cauză a contractului respectiv.
În condițiile în care părțile au perfectat contractul de împrumut în formă autentică și, mai mult chiar, au încheiat ulterior (tot în formă autentică) un înscris intitulat „Declaratie –Angajament”, prin care H. A. recunoaste primirea sumei de_ euro, în conținutul acestor acte juridice fiind expres declarată voința reclamantului de a împrumuta o sumă de bani de la pârât și primirea sumei, cât și obligația acestora de a o restitui la termenele convenite, respectiva convenție a devenit izvor de drepturi și obligații între părți, potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., coroborate cu art. 1576 C. civ.
Împrejurarea că părțile contractante și-au îndeplinit sau nu obligațiile asumate prin convenția astfel perfectată ține de executarea convenției, atrăgând, eventual, răspunderea civilă contractuală a părților, dar nu este de natură a afecta valabilitatea actului juridic.
Nu este relevant, din punctul de vedere al existenței cauzei contractului de împrumut, scopul pentru care reclamanții urmau să utilizeze suma împrumutată, cauza unui astfel de contract fiind — pentru împrumutat - aceea de a-și procura o sumă de bani necesară la un anumit moment.
De altfel, contractul de împrumut este un contract real unilateral, iar nu unul sinalagmatic, astfel încât el nu implică o contraprestație din partea împrumutătorului, predarea sumei împrumutate constituind chiar un element al perfectării convenției (al realizării acordului de voință), fără a da naștere vreunei obligații ulterioare în sarcina creditorului (împrumutătorului).
În raport de natura autentică a actului în discuție și în raport de dispozițiile art. 1191 C. civ., valoarea probei testimoniale este discutabilă, atât timp cât, în fața notarului public, reclamantul a mentionat olograf că cererea priveste autentificarea unui contract de împrumut pentru suma de_ euro, consemnand suma împrumutată în cifre si litere si apoi a semnat, suma care este reluată apoi și în cuprinsul declaratiei autentice din data de 21.03.2012.
Prin urmare, concluzia la care a ajuns instanța de fond în urma analizării probatoriului administrat în sensul că suntem în prezența unui contract de împrumut de consumatie cu titlu gratuit (fara dobandă) este corectă.
Nu se poate reține apărarea reclamantului în sensul că actul juridic ar avea o cauză ilicită și imorală, nefiind făcută dovada că actul ascunde acte sau fapte ilicite, ori o dobândă peste limita maximă admisă de lege.
Considerentele mai sus expuse sunt în măsură să răspundă deopotrivă criticilor formulate de către apelantul H. A., cât si de apelanta intervenienta H. V..
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelantii H. A. și H. V. împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va păstra.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga apelanții la plata către intimatul A. V. a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamantul H. A. și intervenienta H. V. împotriva sentinței civile nr._/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanții în solidar să plătească intimatului A. V. cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 2.000 lei reprezentând onorariu de avocat. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în cheltuieli de transport.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D.T.A.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. D.T.A.M
5 ex/18.03.2015
Jud. fond. F. R. M.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1163/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1168/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
