Fond funciar. Decizia nr. 1841/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1841/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 1645/866/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 1841/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent V. M. și pe intimat P. J. IASI, intimat C. L. DE FOND FUNCIAR B., intimat C. L. DE FOND FUNCIAR TÂRGU F., intimat C. L. DE FOND FUNCIAR C., intimat C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, intimat S.C. C. SA, având ca obiect fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 9 decembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată;
Prin sentința civilă nr. 739/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria P., s-au dispus următoarele:
S-a respins ca rămasă fără obiect excepția insuficientei timbrări a cererii de intervenție în interes propriu.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. C. S.A., cu sediul în . în contradictoriu cu pârâții P. JUDEȚULUI IAȘI, V. M., C. L. DE FOND FUNCIAR B., C. L. DE FOND FUNCIAR TG. F., C. L. DE FOND FUNCIAR C., și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI.
S-a constatat că . proprietara terenului în suprafață totală de 2,0366 ha situat în T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2579/1, 2581/2, 2583/2, 2582/2 – și T 12 . CF nr. 305/ nr. cadastral 357 și CF nr. 49/ nr. cadastral 807, suprafață de teren prevăzută și în titlurile de proprietate nr._/ 20.11.2001 și nr._/ 20.11.2001 eliberate pe numele V. P. M..
S-a constatat că . proprietara investiției - plantație de vie de pe terenul situat în T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2581/2, 2583/2, 2582/2 - și T 12 . a investiției – drum de exploatare situat de pe terenul situat în T 116, ..
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către . sumei de_ de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția insuficientei timbrări instanța constată că intervenienta a complinit taxa de timbru datorată pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra investițiilor aflate pe terenul în suprafață de 2,0366 ha pentru care s-a solicitat dreptului de proprietate al intervenientei, astfel încât excepția va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Pe fondul cererii de intervenție în interes propriu:
La data de 20.11.2001 a fost eliberat în baza legii 18/1991 titlul de proprietate nr._ pe numele V. P. M. pentru suprafața de 3,39 ha pe raza satului B., fosta comună Tg. F., jud. Iași. În acest titlu au fost incluse și suprafețele de teren acoperite cu vie din T 116, parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3 și 2579/1 dar și T 12 .. 4-5 prim dosar fond).
La aceeași dată de 20.11.2001 a fost eliberat în baza legii 18/1991 titlul de proprietate nr._ pe numele V. P. M. pentru suprafața de 1,12 ha pe raza satului B., fosta comună Tg. F., jud. Iași. În acest titlu au fost incluse și suprafețele de teren acoperite cu vie din T 116, parcelele 2581/2, 2583/2, 2582/2 (f. 6-7 prim dosar fond).
Suprafețele de teren cuprinse în cele două titluri de proprietate eliberate pe numele V. P. M. totalizează 2,0366 ha.
Potrivit rolului agricol deschis pe numele V. M., în perioada 1959-1963 acesta figurează doar cu o suprafață de 0,07 ha teren plantat cu vie, în punctul denumit popular ”vatra . dosar recurs).
Din actele dosarului nu rezultă că pârâtul V. M. și-ar fi intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor prevăzute în cele două titluri de proprietate.
În baza legii 1/2000 . urmat procedura prevăzută de art. 4 al.1 ind.1 din această lege, iar prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 1979/ 07.05.2008 s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 al.1 ind.1 din Legea 1/2000 și s-au validat acordurile dintre . proprietari de terenuri conform anexei 1 la hotărârea comisiei județene Iași.
Prin Încheierea nr. 1977/ 19.11.2008 a OCPI Iași a fost intabulat dreptul de proprietate a . terenurilor obținute în baza HCJ nr. 1979/ 07.05.2008 (f. 95-221 dosar recurs).
Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expert D. E. (f.75-93 dosar recurs) rezultă că suprafețele ce compun totalul de 2,0366 ha cuprinse în titlurile de proprietate ale pârâtului V. M. sunt cuprinse în suprafețele de teren din T 116 și T 12 pentru care intervenienta . intabulat dreptul de proprietate.
Din același raport de expertiză extrajudiciară rezultă și că terenurile din T 116 și T12 reprezintă vechea fermă Rotila iar pârâtul V. M. nu figurează cu vreo suprafață de teren în rolul agricol în zona denumită Rotila.
De asemenea, expertul a relevat faptul că suprafețele de teren arătate sunt acoperite cu vie plantată de către intervenient, existând și un drum de exploatare construit de fostul IAS C., folosit în prezent de către intervenient.
Nu este lipsit de importanță a se menționa și faptul că pârâtul V. M. nu numai că nu a contestat acest raport de expertiză extrajudiciar dar chiar s-a opus la efectuarea unui raport de expertiză judiciar în rejudecare, raport ce ar fi presupus în esență aceleași obiective ca cele avute în vedere de expertiza extrajudiciară.
Din înscrisurile depuse de intervenient în rejudecare rezultă că pe suprafața de 2,0366 ha în litigiu intervenienta a plantat în anii 2005, respectiv 2011 viță de vie, aceste culturi fiind evidențiate în contabilitatea . verbal de punere în funcțiune, număr de inventar 5134, înscrisuri privind valoarea înființării, întreținerii și instalării sistemului de susținere a culturii.
Din înscrisurile depuse de intervenient în rejudecare rezultă și faptul că pe suprafața de 2,0366 ha teren în litigiu, în T 116, . există un drum de exploatare betonat evidențiat în arhivele intervenientei ca și mijloc fix încă din anul 1985.
Față de situația de fapt și de drept prezentată sintetic mai sus intervenienta . solicitat instanței să constate dreptul de proprietate al intervenientei asupra terenului în suprafață de 2,0366 ha și asupra investițiilor de pe acest teren, respectiv plantație de vie de pe terenul situat în T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2581/2, 2583/2, 2582/2 - și T 12 . drum de exploatare situat de pe terenul situat în T 116, ..
Instanța constată cererea de intervenție în interes propriu a . pentru considerentele de drept care urmează:
Conform art. 4 din Legea 1/2000 :”(1) Pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, se restituie, în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în condițiile legii. (11) Pentru terenurile foștilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantații de hamei, de duzi, plantații viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligația de a le menține destinația și, acolo unde este cazul, unitatea și funcționalitatea; (12) Pentru terenurile menționate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiții, neamortizate până la . prezentei legi, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceeași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri; (13) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceștia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat; (14) În cazul opțiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foștii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, prețul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piață, și termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani. (15) Acordul va fi înregistrat la comisia județeană care a validat cererea de reconstituire și devine titlu executoriu pentru plata prețului dacă investitorul nu își respectă obligația de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului, opțiunea părților este definitivă și părțile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire și, respectiv, despăgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condițiile dispozițiilor legale privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investițiilor preluate de stat o dată cu terenul pe care l-au avut în proprietate. (16) Până la efectuarea plății, proprietarul investiției va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părți, care nu poate fi mai mică decât redevența plătită statului la momentul acordului și nu va putea înstrăina în nici un mod investiția sa, sub sancțiunea nulității absolute. (17) Proprietarii investițiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a contravalorii terenului. (18) În situația în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor, sau în situația în care fostul proprietar și investitorul nu ajung la un acord în termenul menționat la alin. (14), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat, atât pentru teren cât și pentru investițiile dovedite la data preluării terenului, în condițiile legii. (19) În cazul realizării acordului prevăzut la alin. (14), pentru investițiile dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primește despăgubiri de la stat, în condițiile legii. (2) În cazul în care investițiile pentru care suprafața de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafața preluată se restituie, la cerere, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, pe vechiul amplasament.”
După cum se poate observa din textul citat pentru fostul proprietar, altul decât investitorul, esențial este aspectul ca respectivul fost proprietar să fi avut teren – vechi amplasament în zona unde au fost efectuate investițiile, viticole în cazul de față.
Or, în condițiile în care pârâtul V. M. nu a avut teren în zona atribuită în proprietate intervenientei (ferma Rotila), iar acest aspect rezultă atât din rolul agricol deschis pe numele pârâtului dar și din raportul de expertiză extrajudiciar efectuat în cauză, față de pârât intervenienta nu avea obligația de a încheia acordul sau de a urma procedura prevăzută de art. 4 din Legea 1/2000 citat mai sus.
Intervenienta a încheiat acorduri cu toate persoanele care au avut terenuri în zona Rotila, a plătit despăgubirile prevăzute de art. 4 din legea 1/2000 față de toate persoanele prevăzute în acorduri, comisia județeană Iași a luat act de aceste acorduri și de îndeplinirea procedurii speciale prevăzute de acest articol iar prin Încheierea nr. 1977/ 19.11.2008 a OCPI Iași a fost intabulat dreptul de proprietate a . terenurilor obținute în baza HCJ nr. 1979/ 07.05.2008.
De asemenea, din raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosarul nr._ al Tribunalului Iași rezultă și faptul că suprafața de 2,0366 ha teren cuprinsă în titlurile de proprietate nr._/ 20.11.2001 și nr._/ 20.11.2001 eliberate pe numele V. P. M. ca amplasată în T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2579/1, 2581/2, 2583/2, 2582/2 – și T 12 . cuprinsă în suprafața de teren pentru care intervenienta are drept de proprietate intabulat conform cărții funciare (CF) nr. 305/ nr. cadastral 357 și CF nr. 49/ nr. cadastral 807.
Față de considerentele expuse instanța va admite cererea de intervenție și va constata că . proprietara terenului în suprafață totală de 2,0366 ha situat în T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2579/1, 2581/2, 2583/2, 2582/2 – și T 12 . CF nr. 305/ nr. cadastral 357 și CF nr. 49/ nr. cadastral 807, suprafață de teren prevăzută și în titlurile de proprietate nr._/ 20.11.2001 și nr._/ 20.11.2001 eliberate pe numele V. P. M..
Cu privire la cererea de constatare a dreptului de proprietate a . investițiilor de pe terenul în suprafață de 2,0366 ha din T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2579/1, 2581/2, 2583/2, 2582/2 – și T 12 . constată întemeiat și acest capăt de cerere după cum urmează:
Conform art. 492 cod civil (vechi, aplicabil față de data raporturilor juridice anterioare intrării în vigoare a noului cod civil):” Orice construcție, plantație sau lucru făcut in pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedește din contra”.
Din înscrisurile depuse de intervenient în rejudecare (f.35-49) rezultă că pe terenul din T 116 în anul 2005 intervenienta a înființat cultura de vită de vie, această cultură devenind productivă în anul 2008, conform procesului verbal de punere în funcțiune. Investiția este înscrisă și în contabilitatea . o valoare de 233.073 lei și are număr de inventar 5134.
Din aceleași înscrisuri rezultă că în T 116, . drum de exploatare înființat în anul 1985 de predecesorul legal al intervenientei, drumul este unul betona și figurează ca proprietatea intervenientei în baza fișei mijlocului fix depusă la dosar.
În privința investițiilor de pe terenul din T 12 . constau în plantație de viță de vie înființată în 2011 după defrișarea viei bătrâne ce fusese plantată anterior tot de intervenient pe terenul respectiv. Plantația din 2011 va fi pusă în funcțiune în vara anului 2014 însă existența ei și faptul că a fost înființată de intervenientă rezultă din înscrisurile contabile privind valoarea înființării, întreținerii și sistemului de susținere a plantației depuse la filele 35-49 dosar rejudecare.
Nici pârâtul V. M. și nici ceilalți pârâți nu au făcut o dovadă contrară celor prezentate de intervenient astfel încât, potrivit art. 492 Cod civil citat mai sus instanța va admite și acest capăt de cerere și va constată că . proprietara investiției - plantație de vie de pe terenul situat în T 116 - parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2581/2, 2583/2, 2582/2 - și T 12 . a investiției – drum de exploatare situat de pe terenul situat în T 116, ..
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă instanța constată că intervenienta a solicitat cheltuieli de judecată și că acestea se ridică la suma de_ de lei (taxa de timbru și onorariu avocat - f. 198 vol.I prim dosar fond, f. 65-67, 71 dosar rejudecare). Având în vedere și prevederile art. 276 instanța va obliga pârâții, în solidar, la plata către . sumei de_ de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul V. M. care a criticat-o pentru negalitate și netemeinicie, arătând că hotărârea pronunțată de Judecătoria P. este în totală contradicție cu dovezile de la dosar, precum și în neconcordanță cu prevederile legale.
Din cuprinsul hotărârii se deduce faptul că instanța de judecată îi nesocotește dreptul de proprietate asupra terenului prevăzut în titlurile de proprietate, în tarlalele 116 și 12.
Aceasta, în condițiile în cate prin două hotărâri judecătorești revocabile s-a stabilit că titlurile de proprietate au fost emise cu respectarea legii 18/1991, atât sub aspectul întinderii suprafețelor dar și al amplasamentului acestora.
Din cele două hotărâri judecătorești reiese faptul că a fost îndreptățit să primească în proprietate terenul din tarlaua „Rotila”, teren ce a constituit proprietatea lui înainte de colectivizare și pe care l-a redobândit pe vechiul amplasament.
În mod surprinzător, în considerentele sentinței Judecătoria P. reține că nu are nici un drept la teren situat în tarlaua „Rotila” din . s-ar regăsi în rol.
În aceeași manieră, total eronată, este reținut în considerente și un alt aspect. Astfel, instanța de judecată reține că toți proprietarii terenurilor din tarlaua „Rotila”, după punerea lor în posesie au încheiat acorduri cu . a beneficia de despăgubiri. Aceste acorduri au fost validate de către C. Județeană Iași. În hotărârea de validare cu nr. 1979/7 mai 2008 el nu se regăsește. Prin urmare, concluzionează instanța că nu are vreun drept la terenul din tarlaua „Rotila”.
Se arată în considerentele sentinței și faptul că reclamanta .-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, în baza hotărârii Comisiei Județene Iași cu nr. 1979/2008.
Permanent în sentința civilă nr. 739/2014 se face trimitere la expertiza tehnică extrajudiciară întocmită de către domnul D. E., și în mod regretabil se arată că el nu ar fi contestat-o sau că nu ar fi venit cu probe care să ateste contrariul celor stabilite de expert, fie cu privire la dreptul său asupra terenului din tarlaua Rotila sau cu privire la înființarea culturii vechi de viță de vie, etc.
Mai mult, se reține că s-a opus la efectuarea unei expertize judiciare în cadrul procesului, ceea ce presupune că a achiesat la concluziile expertului D. E..
În realitate situație de fapt este cu totul alta.
După depunerea cererii de intervenție principală și a raportului de expertiză întocmit de domnul D. E. a contestat această lucrare întrucât expertul s-a pronunțat în mod subiectiv și tendențios cu privire la dreptul pe care el și reclamanta îl au asupra terenului, la problema înființării culturilor de viță de vie, deci asupra unor chestiuni ce exced celei de identificare a terenului, aceasta din urmă fiind singura care era în competența unui expert tehnic în topografie.
La momentul respectiv a relatat instanței de judecată faptul că expertul a venit cu o . aprecieri personale în ceea ce privește dreptul lui de proprietate asupra terenului, fără a avea vreo autoritate în acest sens.
Atunci când s-a opus la efectuarea unei expertize judiciare a susținut că nu este utilă cauzei întrucât nici un moment nu a contestat că terenul pretins de reclamantă nu s-ar regăsi în contractul de concesiune al acesteia și în titlurile emise pe numele lui.
În nici un caz nu a achiesat la concluziile expertului D. E., iar acest fapt se poate observa din consemnările realizate în încheierile de ședință aflate în dosarul de față, dar în special în primul doar, în care a fost soluționată cererea Prefectului Județului Iași.
În final, instanța constată că reclamanta este proprietara terenurilor întrucât a încheiat acorduri cu toți proprietarii suprafețelor din tarlaua „Rotila”, aceste acorduri au fost validate, iar dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară.
Raportat la investițiile de pe teren instanța are în vedere dispozițiile art. 492 Cod civil potrivit cărora „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acestui pământ…”.
Este surprins de ușurința cu care sunt răstălmăcite probele de la dosar, precum dispozițiile legale.
Deși titlurile de proprietate fac dovada deplină a calității lui de proprietar asupra terenurilor în litigiu, dreptul de proprietate îi este pus la îndoială de însăși instanța de judecată, fapt inadmisibil și de netolerat. Împrejurarea că titlurile de proprietate nu sunt încă intabulate nu are relevanță în cauză, dată fiind natura litigiului. În cauza de față nu se pune problema comparării unor titluri.
Sunt invocate dispozițiile legii 1/2000 cu privire la dobândirea terenurilor în baza acordurilor încheiate cu foștii proprietari, situație care nu are nimic comun cu litigiul dintre el și reclamantă. El, precum și mulți alți proprietari ai terenurilor din tarlaua „Rotila”, nu a încheiat astfel de acorduri cu . din această cauză fiecare dintre aceste persoane au litigii cu societatea mai sus menționată care, în anul 2005 i-a îndepărtat de la terenuri.
De asemenea, se arată în hotărâre că reclamanta este proprietara tuturor terenurilor din tarlaua „Rotila”, iar dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciar. Or, în realitate, în ceea ce privește terenurile înscrise în titlurile lui de proprietate, terenuri pentru care . contract de concesiune, în cartea funciară este înscris doar dreptul de folosință ce îl conferă contractul mai sus menționat. Dreptul de folosință este la rândul său un drept real, dar în nici un caz nu poate fi asimilat dreptului deplin de proprietate.
S-a mai reținut în sentință faptul că plantația de viță de vie veche ar fi fost înființată de către fostul IAS prin anul 1960, fapt cu totul inexact. În realitate, așa cum de altfel a intenționat să dovedească cu martori, plantația a fost înființată în timpul colectivizării, de către fostul CAP, iar ulterior a fost preluată de IAS-ul C..
Din păcate, instanța de judecată, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, a dat satisfacție societății comerciale reclamantei care a solicitat a se constata că este proprietara terenurilor în temeiul unui contract de concesiune (contractul nr. 17/2000). Or, niciodată legiuitorul nu a conferit concesionarului dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit printr-un astfel de contract.
Or, instanța de judecată în mod cu totul injust a eludat dispozițiile legale în materie, declarând-o pe reclamantă ca fiind proprietara terenului.
Este de neînțeles cum a fost posibil ca instanța de judecată să dea o asemenea interpretare probatoriului, precum și unor norme legale.
Aceasta fiind situația de fapt, solicită admiterea cererii de recurs, să se dispună desființarea în tot a hotărârii pronunțată de Judecătoria P., iar pe fondul cauzei să se respingă acțiunea reclamantei.
P. Județului Iași și C. Județeană de fond funciar Iași au formulat și ei recursuri prin care au arătat că potrivit sentinței primei instanțe pe suprafața de teren în discuție sunt doi proprietari, respectiv V. M. în baza titlurilor de proprietate și . temeiul cărților funciare invocate. Totodată intimații au susținut că în mod greșit au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care nu au fost în culpă.
. depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că soluția primei instanțe este temeinică și legală în condițiile în care în temeiul dreptului de proprietate invocat de societate nu este și nu a fost nici un moment contractul de concesiune, ci legea și aplicarea ei, respectiv punerea în practică a dispozițiilor art. 4 din legea nr. 1/2000, instituite pentru a proteja pe proprietarii investițiilor de pe terenurile care ar fi putut face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Am arătat și dovedit în cauză faptul că persoanele care au avut teren în tarlaua Rotila au beneficiat de reconstituirea dreptului prin validarea lor în anexa 24d (conform HG 890/2005). Astfel, prin hotărâri de Comisie Județeană s-au revocat titlurile emise pentru G. I., I. A. și Vrzariu Zinovia și s-a valorificat opțiunea acestora pentru despăgubiri plătite de proprietarul investiției, validându-se dreptul lor prin înscrierea în anexa 24 d. au depus la dosar în faza de recurs aceste acte, ca și acordurile încheiate cu acești proprietari: acordul cu G. I. pentru terenul din T 116, ., 2581 și DE 2582; acordul cu I. A. cu privire la terenul din T 116, . și din T 12, . cu Vârzariu Zinovia cu privire la terenul din T 116, .; acordul cu S. M. cu privire la terenul din T 12, . și 169/1 și DE 168.
Urmare a validării acestor persoane în anexa 24 d, a încheierii acordurilor și a plății drepturilor stabilite, toate acestea confirmate prin Hotărârea Comisiei Județene de validare a acordurilor nr. 1979/7.05.2008 – în a cărei anexă sunt menționați toți proprietarii care au semnat acorduri și identificarea cadastrală a suprafețelor pentru care aceste acorduri au fost încheiate, . devenit proprietara acestor terenuri și a înscris dreptul său în cartea funciară.
Recurentul invocă în repetate rânduri dreptul său de proprietate cu privire la terenul în litigiu, conform titlurilor emise. Societatea confirmă faptul că terenul intabulat pe numele său, obiect al prezentei cereri, este trecut și în titlurile emise în beneficiul pârâtului. Tocmai acesta a fost motivul pentru care, în condițiile posesiei asupra terenului, s-a formulat prezenta cerere de intervenție principală care, este o cerere în constatare cu un caracter interogatoriu (provocatoriu), în încercarea de a delimita dreptul societății de cel al pârâtului – în condițiile în care Tribunalul Iași a statuat deja irevocabil că cererea în constatare este admisibilă î această situație dedusă judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este întemeiat motivat de considerentele ce se succed.
Sentința civilă 739/24.02.2014 pronunțată de Judecătoria P. ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată ca urmare a admiterii recursului formulat de recurenta . calitate de intervenient în interes propriu împotriva sentinței civile 3635/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria P., sentință ce a fost casată în parte prin decizia civilă nr. 1686/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ și pe cale de consecință a trimis spre rejudecare cererea de intervenție principală formulată de . instanțe.
A fost respins recursul recurenților P. Județului Iași și . calitate de intervenientă accesorie împotriva aceleiași sentințe și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței 3635/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria P..
Pentru a se pronunța această decizie Tribunalul Iași a reținut următoarele considerente:
Prin titlul de proprietate nr._/20.11.2001 emis de C. Județeană Iași de Fond Funciar s-a reconstituit pârâtului V. M. dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3,39 ha teren situat pe raza satului B., Tg. F., din care suprafața de 7563 m.p. teren situată în T 116, parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2579/1, iar suprafața de 1600 m.p. teren situată în T12, P 169/1.
Prin titlul de proprietate nr._/20.11.2001 emis de C. Județeană Iași de Fond Funciar s-a reconstituit pârâtului V. M. dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1,12 ha teren situat pe raza satului B., Tg. F..
Prin acțiunea introductivă, reclamantul P. Județului Iași a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/20.11.2001 cu privire la suprafețele de teren situate în tarlaua 116, parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3, 2579/1 și în tarlaua 12 . și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.11.2001, ambele titluri emise pe numele V. P. M.. În motivare, reclamantul a susținut că cele două titluri de proprietate emise pe numele pârâtului au avut la bază hotărârea Comisiei județene Iași de fond funciar nr. 66/12.05.2000 în baza căreia S.C. C. S.A. a pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Târgu F. suprafața totală de 147,25 ha teren, toate categoriile de folosință, situat în T 12, T 13, T 18, T 10 pe raza fostei comune Târgu F. și în T 116 și T 117 pe raza comunei C.. Întrucât prin sentința civilă nr. 514/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria P., definitivă și irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii nr. 66/2000, a susținut reclamantul că cele două titluri de proprietate întocmite pârâtului V. M., ca acte subsecvente, sunt nelegale, în temeiul principiului de drept conform căruia anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent.
S.C. C. S.A. a formulat cerere de intervenție în interes alăturat reclamantului. În motivare, intervenienta a susținut că cele două titluri de proprietate emise pe numele pârâtului sunt nelegale în condițiile în care Hotărârea nr. 66/2000, care a stat la baza emiterii acestor titluri de proprietate, a fost anulată prin sentința civilă nr. 514/29.02.2008 pronunțată de Judecătoria P.. De asemenea, intervenienta în interes alăturat a mai susținut faptul că prin titlul de proprietate nr._/20.11.2001 s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 0,7563 ha categoria de folosință „vii”, în condițiile în care acesta nu a avut niciodată în proprietate suprafețele cu această categorie de folosință, fapt ce rezultă atât din cererea de reconstituire formulată la data de 18.03.1991, cât și din registrul agricol și anexa 2a a . ce privește titlul de proprietate nr._/20.11.2001, susține intervenienta că s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate pe baza declarațiilor a doi martori, care însă nu au precizat unde ar fi fost situată suprafața de 1,12 ha teren sau ce categorie de folosință ar fi avut. Astfel, prin emiterea celor două titluri de proprietate au fost încălcate dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, ale art. 14 alin. 2 și ale art. 27 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, ale art. 41 din Legea nr. 1/2000, modificată prin O.U.G. nr. 102/2001. De asemenea, intervenienta a susținut și faptul că terenul în litigiu a fost în proprietatea statului și în administrarea sa în baza contractului de concesiune nr. 17/19.10.2000, iar ulterior a devenit proprietara acestor suprafețe de teren prin încheierea de acorduri de despăgubiri în condițiile art. 1 alin. 13 din Legea nr. 1/2000.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, S.C. C. S.A. a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.11.2001 și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/20.11.2011 pentru suprafața de 0,9166 ha teren situat în T 116 parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3 și 2579/1 și în T12 . motivarea acestei acțiuni, S.C. C. S.A. a invocat aceleași argumente cu cele invocate prin cererea de intervenție accesorie formulată în prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 663/09.03.2010 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de S.C. C. S.A. în contradictoriu cu pârâții V. M., C. Județeană Iași de Fond Funciar și C. L. B. de Fond Funciar, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/20.11.2001 și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/20.11.2011 pentru suprafața de 0,9166 ha teren situat în T 116 parcelele 2581/3, 2583/3, 2582/3 și 2579/1 și în T12 . decizia civilă nr. 2015/15.10.2010 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 663/09.03.2010 pronunțată de Judecătoria P.. A reținut Tribunalul Iași prin această decizie faptul că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că terenul se afla la data eliberării celor două titluri de proprietate în proprietatea statului întrucât art. III alin.1 lit. b din Legea nr. 169/1997 sancționează cu nulitatea absolută doar actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole, din care fac parte și viile potrivit art. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, aflate în domeniul public sau privat al statului, iar titlurile contestate sunt acte de reconstituire. De asemenea, s-a reținut că împrejurarea că terenurile menționate în titlurile contestate sunt proprietatea S.C. C. S.A., dobândite în condițiile art. 4 alin. 13 din Legea nr. 1/2000, prin acordarea de despăgubiri persoanelor înscrise în anexa 24 d a comunei B. și încheierea de acorduri de plată cu aceste persoane, chiar dovedită de ar fi, este ulterioară emiterii titlurilor contestate, iar sancțiunea nulității se raportează la motive existente la data întocmirii actului. Pe de altă parte, nu rezultă că reclamantul ar fi fost înscris în anexa 24 d și ar fi primit despăgubiri pentru suprafața în discuție. În privința faptului că terenul pentru care a fost pus în posesie pârâtul nu se afla la dispoziția comisiei locale de fond funciar și aceasta nu putea să dispună de el, s-a reținut că din actele cauzei rezultă că prin convenția din 16.04.1997, minuta din 18.05.2000 și procesul verbal din 11.05.2000, reclamanta a pus la dispoziția Comisiei locale de fond funciar Tg. F. suprafața de 147,25 ha teren cuprinzând toate categoriile de folosință, situate în T 12, T 13, T 18, T 10 pe administrativul comunei Tg. F. și T 116, T 117 pe administrativul comunei C. pentru a pune în posesie proprietarii de teren din satul B., pe vechile amplasamente. Ulterior încheierii actelor între reclamantă și C. locală Tg. F. de fond funciar, aceasta din urmă adresează Comisiei județene Iași de fond funciar un referat prin care propune aprobarea schimbului de terenuri, iar C. județeană, prin Hotărârea nr. 66/12.05.2000, dispune efectuarea acestui schimb. Prin această decizie, Tribunalul Iași a reținut și faptul că hotărârea nr. 66/2000 a Comisiei județene Iași a fost constatată nulă prin sentința civilă nr. 514/2008, dar ulterior eliberării titlurilor contestate. Având în vedere și faptul că hotărârea nu este dată în contradictoriu cu pârâtul V. M. și că acesta nu a fost parte în convenția de schimb de teren dintre reclamantă și C. locală de fond funciar, constatarea nulității hotărârii nu atrage, prin sine, nulitatea titlurilor contestate. Referitor la contractul de concesiune invocat, s-a reținut că nici existența acestui contract la momentul emiterii titlurilor contestate nu atrage, în sine, nulitatea acestor titluri. Cât privește dispozițiile art. 8, 11 alin. 3 și 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, s-a reținut că acestea prescriu reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile preluate de CAP în perimetrul cooperativei agricole de producție, pe baza situației terenurilor deținute de către aceasta la data de 1.01.1990, iar art. 27 alin. 1 prevede că punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți poate avea loc numai după ce s-au făcut în teren delimitări pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile. Reglementând cazurile de nulitate a actelor de reconstituire, legiuitorul a selectat implicit dispozițiile legale imperative relevante în procedura de stabilire a dreptului de proprietate, astfel încât să nu expună orice situație de încălcare a unor norme legale acestei sancțiuni. Tot prin aceeași decizie s-a reținut și faptul că același raționament se aplică și susținerii reclamantei referitoare la faptul că emiterea titlurilor contestate s-a făcut cu încălcarea disp. art. 41 din Legea nr. 1/2000, articol introdus prin O.U.G. nr.102/2001, în vigoare de la data de 29.06.2001 și până la data de 9.07.2002. În plus, norma nu prevede explicit nulitatea actelor de reconstituire emise cu nerespectarea ei, punerea în posesie fiind realizată, în privința pârâtului V. P. M., înainte de . acestor dispoziții. Legea nr. 1/2000, ca și corp din care face parte norma în discuție, prevedea, cu caracter de principiu, reconstituirea dreptului de proprietate celor îndreptățiți pe vechile amplasamente ale proprietății, iar excepțiile vizau, îndeobște, menținerea actelor emise cu respectarea normelor legale anterioare. Aceasta și explică faptul că dispozițiile art. 41 au avut o existență limitată în timp și nu au fost menționate în cazurile de nulitate prevăzute de art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, se constată de către instanța de recurs că prin decizia civilă nr. 2015/15.10.2010 a Tribunalului Iași au fost analizate motivele invocate în prezenta cauză de către reclamantul P. Județului Iași și de către intervenienta accesorie S.C. C. S.A. în susținerea acțiunii.
Se mai reține de către instanța de recurs că sentința civilă nr. 663/09.03.2010 pronunțată de Judecătoria P., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2015/15.10.2010 a Tribunalului Iași, se bucură de putere de lucru judecat, conform art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, cu referire la art. 1200 pct. 4 și art. 1202 alin. 2 Cod civil, astfel încât dezlegarea dată problemei de drept se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. E. vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în prezenta cauză operează prezumția de putere de lucru judecat, respingând atât acțiunea principală, cât și, implicit, cererea de intervenție accesorie. Singurul motiv de nulitate invocat de către reclamant l-a constituit faptul că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea Hotărârii nr. 66/12.05.2000; or, acest aspect a fost analizat prin decizia civilă nr. 2015/15.10.2010 a Tribunalului Iași, dezlegarea dată prin această decizie impunându-se în prezenta cauză.
În consecință, sunt nefondate susținerile recurenților referitoare la faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit că în prezenta cauză operează prezumția de putere de lucru judecat.
Cât privește celelalte motive de recurs invocate de reclamantul – recurent P. Județului Iași, instanța de recurs reține că acesta a invocat și alte motive de nulitate a titlurilor de proprietate emise pe numele intimatului V. M., neinvocate prin acțiunea introductivă. Or, cererea de nulitate a unui act pentru alt temei decât cel invocat la prima instanță constituie o adevărată cerere nouă, care nu se poate introduce pentru prima oară în recurs
Potrivit disp. art. 316 Cod procedură civilă, „dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol”, iar potrivit disp. art. 294 Cod procedură civilă, „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța reține că aspectele noi invocate de către reclamantul – recurent P. Județului Iași pentru prima dată prin cererea de recurs nu pot fi analizate de către instanța de recurs.
Pentru toate aceste considerente, instanța de recurs reține că sunt neîntemeiate recursurile formulate de către recurenții P. județului Iași și S.C. C. S.A, în calitate de intervenienta accesorie.
Se mai reține de către instanța de recurs că S.C. C. S.A. a formulat în fața instanței de fond și o cerere de intervenție în interes propriu, solicitând să se constate că este proprietara terenului și a investiției de pe terenul ce face obiectul cererii reclamantului, având posesia, folosința și dispoziția asupra acestuia.
Instanța de fond, prin sentința recurată, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientă ca inadmisibilă, raportat la disp. art. 111 Cod procedură civilă și la faptul că intervenienta a uzat de acțiunea în realizarea dreptului în cadrul dosarului nr._ .
Or, instanța de recurs constată că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de intervenientă. Astfel, intervenienta are în posesie suprafețelor de teren înscrise în titlurile de proprietate ale pârâtului, cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute. În consecință, în condițiile în care intervenienta are posesia imobilului, aceasta nu are la dispoziție calea acțiunii în realizare, prin care să se constate/stabilească dreptul său de proprietate.
Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de recurentă.
Instanța de recurs a constatat că soluționarea acestei cereri s-a făcut fără a intra în cercetarea fondului.
Prin urmare în rejudecarea pe fond a cererii de intervenție principală formulată de . P. trebuia să facă o analiză în care să țină cont de hotărârile definitive și irevocabile pronunțate care au legătură cu cauza de față tocmai pentru a se respecta principiul securității raporturilor juridice consacrat de jurisprudența CEDO.
Or, în condițiile în care prima instanța când a pronunțat sentința 739/24.02.2014 a reanalizat și reinterpretat aplicarea dispozițiilor art. 41 din legea nr. 1/2000 reținând că: „pârâtul V. M. nu a avut teren în zona atribuită în proprietate intervenientei (ferma Rotila), iar acest aspect rezultă atât din rolul agricol deschis pe numele pârâtului dar și din raportul de expertiză extrajudiciar efectuat în cauză, față de pârât intervenienta nu avea obligația de a încheia acordul sau de a urma procedura prevăzută de art. 4 din Legea 1/2000 citat mai sus. Intervenienta a încheiat acorduri cu toate persoanele care au avut terenuri în zona Rotila, a plătit despăgubirile prevăzute de art. 4 din legea 1/2000 față de toate persoanele prevăzute în acorduri, comisia județeană Iași a luat act de aceste acorduri și de îndeplinirea procedurii speciale prevăzute de acest articol iar prin Încheierea nr. 1977/ 19.11.2008 a OCPI Iași a fost intabulat dreptul de proprietate a . terenurilor obținute în baza HCJ nr. 1979/ 07.05.2008”, și pe cale de consecință a constatat că . proprietara terenului în suprafață totală de 2,0366 ha situat în T 116 și T 12 conform cărții funciare nr. 305/357 și cărții funciare nr. 49/807, nu a făcut decât să pronunțe o soluție cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice având în vedere considerentele reținute în sentința civilă nr. 663/2010 pronunțată de Judecătoria P. rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2015/15.10.2010 și care se bucură de putere de lucru judecat.
S-a precizat în mod expres în decizia civilă nr. 2015/2010 a Tribunalului Iași, că chiar și în situația în care s-ar dovedi că terenurile menționate în titlurile contestate sunt proprietatea . în condițiile art. 4 alin.1 indice 3 din Legea nr. 1/2000, prin acordare de despăgubiri persoanelor înscrise în anexa 24 a comunei B. și încheierea de acordare de plată cu aceste persoane, această împrejurare este ulterioară emiterii titlurilor contestate, iar sancțiunea nulității se raportează la motive la data întocmirii actului.
Prin urmare, atât timp cât instanțele judecătorești care au analizat valabilitatea titlurilor de proprietate au constatat în mod irevocabil că acestea au fost emise în mod corect și legal, în favoarea recurentului V. M., nu se poate proceda la constatarea dreptului de proprietate al . terenurile trecute în aceste titluri cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a puterii de lucru judecat.
În altă ordine de idei, tribunalul reține că prima instanță a invocat dispozițiile art. 492 Cod civil raportat la investițiile efectuate pe teren dispoziții care prevăd că „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ…”.
Trebuie remarcat faptul că în condițiile în care instanțele judecătorești au stabilit în mod irevocabil că titlurile de proprietate în discuție sunt valabile, în consecință fac dovada deplină a dreptului de proprietate al recurentului V. M. asupra terenurilor incluse în titlu. În această situație, contrar susținerilor primei instanțe dispozițiile art. 492 Cod civil nu au aplicabilitate în speță în favoarea . nu are nici un drept de proprietate asupra terenului ci are doar un drept de concesiune deținut în baza contractului de concesiune.
Dispozițiile art. 492-494 Cod civil reținute la fond nu sunt la îndemâna proprietarului plantației (investiției), ci la dispoziția proprietarului terenului.
Mai mult decât atât, în privința investiției – cultură de viță de vie, trebuie remarcat faptul că recurentul-pârât V. M. nu a contestat nici o clipă că această cultură a fost înființată în 2005 prin înlocuirea culturii vechi de către . a precizat ca acest lucru s-a făcut fără acordul său în calitate de proprietar al terenului, astfel încât această cerere de constatare a dreptului de proprietate asupra investiției de pe teren ar putea părea lipsită de interes dacă ar fi separată de prima parte a cererii de intervenție în nume propriu și de care este legată indisolubil respectiv solicitarea de a se constata că . titulara dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, cerere care este însă neîntemeiată pentru considerentele expuse anterior. Astfel se impune respingerea cererii de intervenție în interes propriu în totalitate.
Pentru toate aceste motive instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.9 teza a II a Cod procedură civilă, astfel încât se impune conform art. 312 Cod procedură civilă admiterea recursurilor formulate de pârâții V. M., P. Județului Iași și C. Județeană de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 739/24.02.2014 pronunțata de Judecătoria P., sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta . contradictoriu cu intimații P. județului Iași, V. M., C. Județeană Iași de fond funciar, C. L. B. de fond funciar, C. L. Târgu F. de fond funciar și C. L. C. de fond funciar.
Respinge cererea intervenientei în interes propriu . obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată la fond.
Având în vedere că recurentul V. M. nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată realizate pe parcursul desfășurării procesului în calea de atac a recursului, conform art. 1169 Cod procedură civilă, instanța în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă va respinge ca neîntemeiată cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții V. M., P. Județului Iași și C. Județeană de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 739/24.02.2014 pronunțata de Judecătoria P., sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta . contradictoriu cu intimații P. județului Iași, V. M., C. Județeană Iași de fond funciar, C. L. B. de fond funciar, C. L. Târgu F. de fond funciar și C. L. C. de fond funciar.
Respinge cererea intervenientei în interes propriu . obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată la fond.
Respinge cererea recurentului V. M. privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica azi, 19.12.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehnored. I.G.
2 ex. – 09.06.2015
Judecător fond: C. P. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1168/2014. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4190/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
