Fond funciar. Decizia nr. 266/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 266/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 18185/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Februarie 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - P. T.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 266/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenta - intimată C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, pe intimata - recurentă C. M. DE FOND FUNCIAR IAȘI și pe intimații L. Ș., U. E. și L. I., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre comisie; obligație de a face.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 05.02.2014, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.02.2014, apoi la 20.02.2014 și la 27.02.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.9691/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul L. Ș. în contradictoriu cu pârâtele C. M. Iași de Fond Funciar și C. Județeană Iași de fond funciar s-a admis cererea de intervenție în interes alăturat formulată de intervenienții U. E. și L. I., s-a dispus anularea hotărârii nr.352/24.04.2012 emisă de C. Județeană Iași de Fond Funciar, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului L. C. cu privire la terenul în suprafață de 9 ha aflat pe raza administrativă a Municipiului Iași, s-a respins cererea de emitere a titlului de proprietate ca prematur formulată au fost obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1800 lei. În considerentele acestei sentinței s-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul L. Ș. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Fond Funciar Iași și C. M. de Fond Funciar Iași, anularea Hotărârii Comisiei Județene Iași de Fond Funciar nr. 353/24.04.2012, invocând următoarele motive de fapt:În conformitate cu Legea nr. 18/1991, reclamantul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 14 ha, situat în zona Bucium, fostul „Gostat” Iași. Urmare acestei cereri, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a emis Decizia nr. 6189/29.09.1993 care i-a validat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 14 ha, din care dreptul la acțiuni pentru suprafața de 5 ha, teren arabil, din totalul de 14 ha, teren aflat în administrarea S.C. Bucium S.A.Ulterior, a solicitat punerea în posesie efectivă pentru suprafața de teren la care avea dreptul, adică 14,5 ha. Abia în anul 2002 i s-a emis un titlu de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha, respectiv titlul de proprietate nr._ din 2002. Prin urmare, raportat la actele prin care a făcut dovada faptului că autorul său, L. C. a fost proprietarul suprafeței de 14,5 ha, așa cum rezultă din tabelul cu chiaburi din raza municipiului Iași – anul 1952 și certificatul emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului nr. 6744 din 07.12.1992, arată că a fost pus efectiv în posesie doar pentru suprafața de 5 ha, suprafață pentru care s-a și emis titlul de proprietate. Pentru motivele invocate mai sus ,în baza probele ce se vor administra, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, să se constate că Hotărârea nr. 353/2012 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași este nelegală și să fie obligată C. Locală de Fond Funciar Iași să procedeze la punerea în posesie a terenului. În cazul în care nu mai este posibilă punerea în posesie a terenului pe vechiul amplasament, să fie obligată C. Locală Funciară Iași, la identificarea unui alt teren care să-i fie atribuit.
În drept,s-au invocat dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a solicitat ca probe – înscrisuri, expertiză topografică și orice alte probe utile soluționării cauzei.
Reclamantul a fost asistat / reprezentat de avocat cu delegație la dosar, formulând precizări – în spiritul dispozițiilor art. 112 -114 Cod procedură civilă - (filele 81 și următoarele dosar) și arătând că înțelege să solicite:
- introducerea în cauză a d-nei U. E., domiciliată în Iași, ., . și a d-lui L. I., domiciliat în Iași, . B 2, ., în calitate de terți intervenienți forțați, având în vedere împrejurarea că sunt beneficiarii hotărârii contestate;
- anularea hotărârii nr. 353/24.04.2012 emisă de C.J.F.F. Iași și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,50 ha teren, situat pe raza Municipiului Iași,
- renunță la judecata capetelor 2,3,4, din cererea de chemare în judecată, însă solicită continuarea judecății și cu pârâta C. M. Iași de Fond Funciar pentru opozabilitatea hotărârii judecătorești care se va pronunța în prezenta cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 138 și următoarele Cod procedură civilă în raport cu dispozițiile Legii nr._ – republicată, în cauză s-a admis proba cu înscrisuri, depuse de părți, documentația aferentă actelor de reconstituire atacate, respingându-se ca neconcludentă în raport cu obiectul raportului litigios dedus judecății și cu unii dintre pârâți - proba cu interogatoriu – potrivit încheierii de ședință din data de 14.01.2013, reținându-se ca utilă exclusiv în raport cu C. Județeană și ulterior încuviințarea cererii de intervenție.
Potrivit dispozițiilor art. 57 alin. 1 Cod procedură civilă, prin aceeași încheiere s-a încuviințat, în principiu, admisibilitatea cererii de intervenție formulată de U. E. și L. I..
Analizând acțiunea, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a probelor administrate și a temeiurilor de drept incidente în speță, instanța de fond a apreciat:
• Cu valoare de considerente de principiu:
Este de esența legalei reconstituiri a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, faptul că persoana îndreptățită la reconstituire – beneficiază de o reală și efectivă restitutio, prin reconstituirea în drept și punerea în posesie cu privire la suprafața de teren de care a fost deposedată în mod abuziv, în condițiile prevăzute de art. 8,9, 13 – Legea nr. 18/1991.
• Cu valoare de considerente la speță:
Potrivit dispozițiilor art. 61 Legeanr.1/2000 „Titlurile de proprietate obținute anterior intrării in vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funicar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate” iar potrivit art. 36 alin. 2 și alin. 3– propunerile „(2)Titlul de proprietate se semnează de prefect, secretarul general al instituției prefectului, ca secretar, și de4 directorul general al oficiului de cadastru și publicitate imobiliară. Părțile detașabile ale titlului de proprietate, semnate, se transmit comisiilor comunale, orășenești sau municipale, care le vor înscrie în registrul agricol, după care le vor înmâna sub semnătură titularilor, iar partea nedetașabilă (cotorul) a titlului de proprietate se reține și de depozitează la arhiva oficiului județean de cadastru și publicitate imobiliară. (3) În acest sens comisiile or întocmi un registru care va cuprinde numele și prenumele titularului, numărul titlului de proprietate și semnătura primitorului.”
Din analiza documentației, a înscrisurilor și interogatoriul luat Comisiei Județene, rezultă că pe terenul litigios pentru care reclamantul L. a făcut dovada proprietății – s-a emis titlul de proprietate nr._/1996 (fila 34 dosar), în condițiile în care la acest moment, al emiterii acestui titlu exista înregistrată la C. de fond funciar cererea de reconstituire formulată și validată pentru suprafața de 14 ha (29.09.1993).
Această împrejurare de fapt coroborată cu cea de drept conținută de sentința civilă nr. 5641/19.05.1993 și cu motivele de fapt și de drept invocate de intervenienții în interes alăturat, conduc la soluția îndreptățirii reclamantului de a obține pe această cale judiciară acea satisfacție echitabilă izvorâtă din necesitatea restabilirii legalității de către C. Județeană de Fond Funciar prin emiterea Hotărârii nr. 352/2012.
Pentru aceste considerente, acțiunea formulată de reclamant a fost admisă, cu efectul derivat de anulare a Hotărârii nr. 352/2012 și de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului L. C. cu privire la terenul în suprafață de9 ha teren, aflat pe raza administrativă a Municipiului Iași.Totodată s-a respins cererea de emitere a titlului de proprietate ca fiind prematur formulată și s-a admis cererea de intervenție în interes alăturat formulată de U. E. și L. I. .Au fost obligate pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1800 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ,în termen legal, pârâtele C. Județeană Iași de Fond Funciar și C. M. Iași de Fond Funciar criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie în acest sens, recurenta C. Județeană Iași de Fond Funciar a arătat că analizând documentația, înscrisurile și interogatoriul luat Comisie Județene de fond funciar Iași, instanța de fond a reținut că moștenitorii autorului L. C. au făcut dovada proprietății și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9,00 ha teren aflat pe raza administrativă a municipiului Iași. În mod greșit a reținut instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 14.5 ha ci tabelul de chiaburi din anul 1952 de pe raza municipiului Iași precum și cu Certificatul emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului nr.6744/1992 atât timp cât nu a făcut dovada că acest teren a fost preluat de CAP sau predat de stat prin legi speciale. Mai mult, așa cum s-a susținut și la instanța de fond, prin Decizia CJFF Iași nr. 6189/1993 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha, prin Decizia CJFF Iași nr.7478/1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5,00 ha, iar prin Hotărârea nr.1962/1992 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 12.000 m.p. teren. Instanța de fond nu a reținut acest aspect și a concluzionat că reclamantul mai este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren aflat pe raza administrativă a Municipiului Iași. Prin urmare, în mod greșit prima instanță a anulat Hotărârea nr.353/24.04.2012 adoptată de C. Județeană Iași de fond funciar și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului L. C. cu privire la suprafața de 9 ha teren întrucât dreptul de proprietate a fost reconstituit pentru întreaga suprafață de teren solicitată de la autorul L. C..
În recursul său, C. M. Iași de Fond Funciar a arătat că având în vedere dispozițiile art.304 alin.1 pct.7 și 9 și ale art.304 indice 1 C. solicită ca instanța să constate faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor speciale aplicabile în speță. Prin cererea nr._/15.08.2005 depusă în temeiul Legii fondului funciar astfel acesta a fost modificată prin Legea nr.247/2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 14 ha teren situat pe raza Municipiului Iași . Urmare analizării înscrisurilor doveditoare, depuse în susținerea cererii, s-a propus: „respingerea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate întrucât nu se face dovada dreptului asupra acestuia”. Propunerea Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași a fost validată de Comisie Județeană de Fond Funciar Iași, prin emiterea Hotărârii nr.353 din 24.04.2012. S-a reținut că cererea și contestația nu sunt întemeiate, avându-se în vedere însă faptul că dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza legilor anterioare ale fondului funciar pentru întreaga suprafață de teren avută în proprietate de autorul L. C. (14,450 ha), conform Decizie CJFF Iași nr.6189/28.09.1993 (5ha), Deciziei CJFF Iași nr.7478/15.03.1995 (5ha) și Hotărârii nr.1962/538/04.05.1992(12ha). Prin plângerea formulată împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Iași ce fac e obiectul prezentului dosar, s-a invocat faptul că, autorul L. C. a fost proprietarul unei suprafețe de 14,5 ha teren iar prin Decizia civilă nr.6189 din data de 29.09.1993 s-a validat dreptul de proprietate doar pentru o suprafață de 5 ha din totalul celor 14 ha validate. Față de cele mai sus menționate, a solicitat să se constate netemeinicia și nelegalitatea sentinței civile nr.9691/25.06.2013, în condițiile în care instanța dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor autorului L. C. cu privire la terenul în suprafață de 9 ha după ce anterior a reținut că acesta a obținut deja validarea întregii suprafețe de teren de 14 ha.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul L. Ș. a solicitat respingerea recursului declarat de C. Județeană Iași de Fond Funciar .În motivarea acestei poziții procesuale, intimatul a arătat că la dosarul cauzei există și certificatul nr.1924/1993 emis de Arhivele Statului Iași din care rezultă că autorul lui, L. C., figurează în tabelul nominal cu chiaburii de pe teritorial administrativă a orașului Iași cu suprafața de 14,50 ha teren, care i-a fost preluată de Gostat( n.n. care s-au transformat ulterior în IAS –uri). În plus, autorul lui a fost deținut politic și a fost arestat fără mandat și deținut la canal, iar cu prilejul filajului și cercetării de către fosta Securitate a Poporului s-a întocmit o fișă personală din care rezultă că acesta avea o origine „ nesănătoasă”, fiind chiabur, deținând o avere de circa 14.00 teren .Din documentațiile emise de CJFF Iași, OCPI Iași și CMFF Iași, rezultă fără putință de tăgadă împrejurarea că i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 5 ha teren, pentru care a primit titlu de proprietate nr._/2002 de CJFF Iași. Astfel, au fost validați inițial în Anexa 19 a SCA Bucium cu 5,00 ha, conform deciziilor nr.7478/1995 și 6189/1993, care au la bază aceiași documentație, conform adresei nr.3501/14.03.2013 emisă de recurentă, iar ulterior, după apariția Legii nr.169/1997 și a Legii nr.1/2000, au fost trecuți de drept în anexa 36, cu aceiași suprafață de 5,00 ha teren.În ceea ce privește suprafața de 0,12 ha situat în Iași, . din documentația HCJ nr._ depusă la dosarul cauzei rezultă că acest teren agricol care i-a aparținut bunicului său, L. C.. Pentru considerentele expuse a solicitat să se rețină că bunicul lui a deținut suprafața de 14,5 ha teren agricol, că acesta a fost înscris în tabelul nominal cu chiaburii pe raza orașului Iași, că acest teren i-a fost preluat de stat în urma manifestărilor dușmănoase la adresa regimului comunist, iar în baza legilor fondului funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafața de 5,00 ha teren cu consecința respingerii recursului declarat de CJFF Iași ca nefundat și menținerea sentinței recurate.
Intimatul L. Ș. nu a depus întâmpinare și la recursul declarat de C. M. Iași de Fond Funciar dar prin concluziile formulate prin reprezentant convențional cu prilejul închiderii dezbaterilor a solicitat respingerea ambelor recursuri.
Legal citați, intimații U. E. și L. I. nu au depus întâmpinări și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală cu privire la recursurile formulate.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, raportat la dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată întemeiate recursurile formulate.
Prima instanță a fost investită de reclamantul L. Ș. ( conform precizărilor existente la filele 81-85 dosar fond) cu soluționarea plângerii formulată împotriva hotărârii nr.353/24.04.2012 emisă de C. Județeană Iași de Fond Funciar, reclamantul solicitând ca această procedură să fie derulată în contradictoriu cu emitentul actului contestat dar și cu numiți U. E. și L. I. ( a căror introducere în cauză a solicitat-o, ca terți intervenienți forțați ,fără a se preciza temeiul legal al acestei cereri) precum și cu C. M. Iași de Fond Funciar, în calitate de pârâtă.
Prin hotărârea nr.353/24.04.2012 emisă de C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, s-a validat propunerea Comisiei Municipale Iași de Fond Funciar și s-a respins atât cererea cât și contestația formulată de U. E., L. Ș.( reclamantul din prezenta cauză) și L. I., privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 14 ha teren situat pe raza Municipiului Iași .În preambul hotărâri s-a arătat că prin cererea înregistrată cu nr._/15.08.2005 la C. M. de fond funciar Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor U. E., L. I. ți L. Ș., moștenitori ai autorului L. C. reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 14 ha teren situat pe raza municipiului Iași .
Referatul Comisiei Municipale de fond funciar Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor propune: „ respingerea cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât nu se face dovada dreptului de proprietate asupra acestuia”, având în vedere documentele depuse la dosarul de reconstituire.
Cererea și contestația nu sunt întemeiate și îndreptățite motivat de faptul că dreptul de proprietate a fost reconstituit în baza legilor anterioare ale fondului funciar pentru întreaga suprafață de teren avută în proprietate de autorul L. C. ( 14,50ha ) conform deciziei CJFF Iași nr.6189/28.09.1993 (5ha), deciziei CJFF Iași nr.7478/15.03.1995 (5ha) și hotărârea CJFF Iași nr. 1962/538/04.05.1992(12 ha), punerea în posesie fiind atributul exclusiv al comisiilor de fond funciar.
Dincolo de faptul că prima instanță nu a analizat condițiile introducerii în cauză a numiților L. I. și U. E. care nu sunt terți față de hotărârea contestată, nu a făcut o minimă evaluare a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauză – raportat la pretențiile reclamantului precum și la apărările formulate de pârâtele C. Județeană Iași de Fond Funciar și C. M. Iași de Fond Funciar, apărări care invocă situații comune cu cele care au stat la baza argumentării soluției de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către moștenitorii defunctului L. C. .Astfel, instanța de fond nu analizează situația fostei proprietăți L. C. și nici situația reconstituirilor operate până în prezent în beneficiul ,moștenitorilor, defunctului L. C. .
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în acest sens, afirmând constant că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării. Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza V. de Hurk c. Țările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie 2003, § 34 sau Dimitrellos c. G., hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza Albina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. Această obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
În raport de circumstanțele concrete ale cauzei, față de argumentele punctuale pertinente furnizate prin întâmpinarea depusă de pârâta-recurentă C. Județeană Iași de Fond Funciar și care nici măcar nu au fost redate de instanța de fond în considerentele sentinței atacate, față de conținutul amplu al înscrisurilor depuse în probațiune, de răspunsul pârâtei-recurente C. Județeană Iași de Fond Funciar la interogatoriul administrat la solicitarea reclamantului, hotărârea instanței de fond apare ca nemotivată și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil . Raportat la toate aceste considerente, reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Tribunalul, în temeiul art.304 pct.7, art.261 pct.5 și art. 312 alin.5 C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din Convenție, va admite recursurile declarate, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de C. Județeana de Fond Funciar Iași și C. M. de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr. 9691 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
P.E.C. C.A.M. T.P. G.I.A.
Red CAM./Tehnored. M.G.
2 ex/ 17.10.2014
Jud. fond.Ș. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 268/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
