Uzucapiune. Decizia nr. 225/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 225/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 158/286/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Martie 2014
Președinte - C. R.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 225/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind apelul formulat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile nr. 272/24.05.2013 a Judecătoriei Răducăneni și pe intimații L.- K. M., B. L., D. M., având ca obiect uzucapiune constatare dobândire drept.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul asistat fiind de avocat B. C. Onariu, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată faptul că prin serviciul de registratură apelantul a depus la dosar cerere completatoare în trei exemplare.
Avocat B. C. Onariu depune la dosare împuternicire avocațială.
Interpelat fiind cu privire la completările formulate, apelantul prin apărător precizează că acestea vizează chestiuni cu privire la probațiunea căii de atac, motiv pentru care instanța apreciază că nu se impune comunicarea.
Interpelat fiind dacă mai are alte cereri de formulat, apelantul prin apărător solicită încuviințarea probe cu expertiza topo cadastrală pentru a se identifica terenul în suprafață de 1000 mp motivat de faptul că la data la care s-a efectuat vânzarea imobilului în chitanță nu s-a făcut mențiunea că s-a vândut și suprafața de 1000 mp.
Instanța, având în vedere faptul că motivele invocate în calea de atac cât și faptul că partea adversă nu a contestat locația, instanța respinge proba cu expertiza topo cadastrală ca nefiind utilă.
Nemaifiind alte cererii de formulat și nici probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Având cuvântul, avocat B. pentru apelant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 272 din 24.05.2013 pronunțată de Judecătoria Răducăneni a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții D. D. și D. M., ambii domiciliați în ., jud.Iași, în contradictoriu cu pârâtul I. G., domiciliat în S., .,., ..
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele: „În ceea ce privește dispozițiile de drept comun aplicabile în cauză, instanța constată că potrivit art.223 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal investite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. De asemenea, potrivit art.6 alin.4 din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse în întregime dispozițiilor legale care le-au instituit. Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că în cazul uzucapiunilor începute sub imperiul legii vechi sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil.
Astfel, uzucapiunea reprezintă unul dintre modurile de dobândire a proprietății bunurilor imobile, față de dispozițiile vechiului Codul civil, respectiv art.1837, care definește prescripția ca un mijloc de a dobândi proprietatea și art.645, potrivit căruia proprietatea se dobândește, între altele și prin prescripție.
Potrivit art.1895 cod civil de la 1864, cel ce câștigă cu bună-credință si printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani dacă locuiește afară din acea circumscripție (uzucapiunea scurtă), iar potrivit art. 1897, justa cauză este orice titlu translativ de proprietate, precum vinderea, schimbul etc.
De asemenea, potrivit art. 1899 Cod civil de la 1864, justa cauză trebuie să fie totdeauna probată de cel ce invocă prescripția de 10 până la 20 ani.
Totodată, art.1890 Cod civil din 1864 reglementează și posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel care invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani (uzucapiunea lungă).
Reclamanții pretind că au dovândit dreptul de proprietate asupra unei case de locuit și a unei suprafețe de teren aferente de 1.000 m.p. prin uzucapiunea scurtă, stăpânind aceste bunuri timp de 23 de ani, de când le-au cumpărat de la pârâtul care, la rândul lui, le moștenise de la părinții săi.
Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultǎ cǎ pentru a opera uzucapiunea de la 10 la 20 de ani trebuie sǎ fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: sǎ existe o posesie pe perioada termenului prevǎzut de lege, posesia sǎ se întemeieze pe un just titlu sau, dupǎ exprimarea art.1895 Cod civil, pe o „justǎ cauzǎ”, și posesia sǎ fie de bunǎ credințǎ.
Instanța reține că justul titlu este un act translativ de proprietate care îndeplinește toate condițiile de validitate cerute pentru transmiterea proprietății mai puțin aceea a calității de proprietar a transmițătorului, justul titlu trebuind sǎ existe în realitate, nefiind suficient un simplu titlu putativ. Mai mult, vechiul Cod civil stabilește cǎ un titlu nul absolut nu ar putea servi ca bazǎ pentru uzucapiunea de scurtǎ duratǎ.
In cauzǎ instanța constatǎ cǎ reclamanții nu au fǎcut dovada unui just titlu pentru terenul aferent construcției cu destinația de locuință pe care reclamantul D. D. a achiziționat-o în anul 1990. Astfel, instanța reține că reclamanții au înțeles să probeze justul titlu (contractul de vânzare cumpărare) cu înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță” și datat 12.10.1990 prin care reclamantul D. D., prin curator, a cumpărat casa de locuit construită din pământ, compusă din două camere, sală și paravan de la numitul I. G..
Prin urmare, convenția de vânzare cumpărare are ca obiect doar construcția, nu și terenul aferent. De altfel, pentru a opera uzucapiunea scurtă pentru suprafața solicitată de 1.000 m.p., justul titlu- respectiv contractul de vânzare cumpărare cu privire la teren- trebuia să îndeplinească și condițiile de formă cerute de lege, cu alte cuvinte să fie încheiat în formă autentică.
Aceasta deoarece, potrivit art.1899 Cod civil din 1864, reclamantul are obligația de a proba existența just titlului, adicǎ a actului translativ de proprietate care sǎ aibǎ ca obiect terenul în litigiu și care sǎ îndeplineascǎ toate condițiile de validitate cerute de lege, mai puțin condiția de a proveni de la adevǎratul proprietar, existența justului titlu fiind o condiție esențialǎ pentru constatarea uzucapiunii scurte.
In consecințǎ, în cauzǎ reclamanții nu au probat existența unui just titlu pentru terenul în litigiu.
Pe de altă parte, dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii presupune ca situație premisă absența calității de proprietar a celui care o invocă la momentul la care începe să curgă termenul de prescripție achizitivă, ceea ce înseamnă și absența calității de proprietar a celui de la care a cumpărat cel care invocă acest mod originar de dobândire. Astfel, uzucapiunea nu poate opera în favoarea celui care, prin efectul legii sau a unui act juridic, are deja calitatea de proprietar asupra imobilului.
Or, așa cum susțin reclamanții prin cererea de chemare în judecată reclamantul D. D. a cumpărat imobilul casă de locuit de la pârât, care era proprietar, încheindu-se înscrisul intitulat „chitanță”. Întrucât vânzarea cumpărarea de construcții era la acel moment un act consensual rezultă că din momentul în care părțile s-au înțeles asupra bunului și a prețului dreptul de proprietate asupra construcției s-a transmis de la vânzător la cumpărător fără nicio altă formalitate, reclamantul D. D. devenind proprietarul imobilului.
Întrucât reclamantul a devenit proprietarul casei de locuit din momentul încheierii convenției, nici el și nici soția lui nu pot invoca dobândirea dreptului de proprietate printr-un mod originar și în contra fostului proprietar.
În consecințǎ, având în vedere că în cauză reclamanții nu au făcut dovada existenței unui just titlu încheiat cu o persoană care să nu fie proprietara bunurilor, instanța, în baza art.1895 Cod civil de la 1864, va respinge ca neîntemeiat acțiunea formulată.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul D. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține apelantul că instanța de fond nu a respectat sub nicio formă actualul Cod de procedură civilă, în speță art.22 care stabilește rolul judecătorului în aflarea adevărului. Precizează apelantul că a formulat acțiunea pe constatarea dreptului de proprietate pe uzucapiune în conformitate cu dispozițiile art.557 Noul Cod civil și nu pe vechiul Cod civil.Mai arată apelantul că depune în susținerea apelului actele doveditoare ale bunicilor săi din care rezultă că aceștia au avut ternul și casa pe raza Comunei Prisacani.
A mai susținut apelantul că deși a solicitat încuviințarea probei cu expertiza topometrică, aceasta i-a fost respinsă.
Alăturat cererii de apel, au fost atașate mai multe înscrisuri. Intimatul legal citat a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului .
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. G. constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului teren în suprafață de 1000 mp situat în satul Prisacani, . și a casei de locuit și a anexelor situate pe acest tern.. A precizat reclamantul că este moștenitorul defunctului D. N., și că acesta la data de 12.10.1990 în baza unei chitanțe avizată e către Primăria comunei Prisacani a cumpărat de la I. G. una casă de locuit construită din pământ, una sură de animale și o magazie pentru care a plătit suma de_ lei. Din acel moment a intrat înstăpânirea casei și a terenului aferent stăpânindu-le în mod neîntrerupt și netulburat. Are rol agricol deschis și plătește impozitul aferent pe clădire și teren.
În ceea ce privește legea aplicabilă situației deduse judecății, tribunalul constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare apreciind că uzucapiunii i se aplică dispozițiile Codului civil vechi și nu ale celui nou, termenul uzucapiunii începând să curgă anterior intrării în vigoare a noului cod. Potrivit art. 645 Cod civ.: „ Proprietatea se mai dobândește prin accesiune sau incorporațiune, prin prescripție, prin lege și prin ocupațiune.” iar art. 1837 Cod civ stipulează că: „ Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație ..”.
Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, acest drept real dobândindu-se prin efectul posedării lucrului un timp determinat, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.
Pentru a interveni uzucapiunea trebuie îndeplinite următoarele condiții: din momentul dobândirii terenului, reclamantul să fi exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, mai bine de 30 de ani.În cazul de față acest termen nu este împlinit.În ceea ce privește uzucapinuea de la 10 la 20 ani se cer a fi îndeplinite următoarele condiții:să existe o posesie pe perioada termenului, posesia să se întemeieze pe un just titlu sau pe o justă cauză și să fie de bună credință.
Chitanța invocată de către apelantul-reclamant ca fiind actul translativ de proprietate pentru casa și teren nu poate constitui just titlu pentru terenul aferent construcției. Din conținutul acesteia rezultă că obiect al vânzării a fost doar casa nu și terenul.Nefiind îndeplinită această condiție, existența unui just titlu, nu se poate constatat intervenirea prescripției achizitive în ceea ce privește suprafața de tern.
În ceea ce privește imobilul casă de locuit și anexe, calitatea de proprietar a reclamantului a fost dobândită în temeiul înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți la 12.09.1990, înscris prin care a operat transferul dreptului de proprietate de vânzător la cumpărător.
În concluzie, Tribunalul în conformitate cu disp. art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul D. D. împotriva sentinței civile nr. 272/24.05.2013 a Judecătoriei Răducăneni, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 24.03.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
R.C.L.O.B.E.D.
RED. TEHNORED. L.O.
2 EX./08.08.2014
JUD. FOND. G. R. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 269/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 415/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
