Revendicare imobiliară. Decizia nr. 247/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 4333/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21 Februarie 2014
Președinte - M. D.
Judecător - M. M.
Judecător – M. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 247
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind cererea de revizuire formulată de revizuentul R. D.-S. împotriva deciziei civile nr. 587/11.03.2013 a Tribunalului Iași,, intimați P. C., D. O., C. M., S. V., D. G., C. I., B. T., B. C., B. N., C. C., A. M., A. N., G. G., M. V., N. V., V. D., I. M., S. O., D. I., D. A., N. A., I. V. A. D., D. A., I. C. I., B. ROTĂRIȚEI M., V. D., B. F., B. C., D. D., A. P., A. O., D. D., D. R., B. V., R. N. G., N. M., V. T., S. M., C. C. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, N. M., S. A., N. M., D. A., V. M., D. I., S. G., iVASILACHE M., V. M., V. C., P. N., L. S., R. M., A. R., D. F., D. D., L. E., B. M., D. G., A. A., D. C., P. T., având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.02.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 21.02.2014, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față reține urmatoarele:
Prin decizia civilă nr. 597/11.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar_ s-a dispus în sensul că:
„Respinge cererea de suspendare a judecarii prezentului recurs în baza art. 244 pct.1 C.pr.civ.
Admite recursul formulat de R. D.-S. împotriva sentinței civile nr.2894/08.02.2012 pronunțata deJudecatoria Iași, pe care o modifica in parte.
Rejudecând cauza:
Admite în parte acțiunea formulata de reclamantul R. D.-S. în nume propriu și în calitate de succesor a reclamantei R. C. în contradictoriu cu pârâții C. M., D. G. și A. P..
Obliga pârâtul C. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 1000 mp situata pe raza comunei C. Luncii, .. Suceava, suprafața deținută în baza titlului de proprietate nr.1583/03.03.1995 eliberat de C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
Obliga pârâtul D. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului și suprafața de 1000 mp, situata pe raza comunei C. Luncii, .. Suceava, suprafața deținută în baza titlului de proprietate nr.1723/09.05.1995 eliberat de C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
Obliga pârâtul A. P. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului și suprafața de 1000 mp situata pe raza comunei C. Luncii, .. Suceava, suprafața deținută în baza titlului de proprietate nr.1730/09.05.1995 eliberat de C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
Modifica obligația de avansare a onorariului definitiv expert și în consecință:
Dă în debit pe pârâtul S. O. cu suma de 493,6 lei în favoarea expertului P. Alexandrov.
Dă în debit pe pârâtul P. C. cu suma de 493,6 lei în favoarea expertului P. Alexandrov.
Dă în debit reclamantul R. D.-S. cu suma de 2538,8 lei în favoarea expertului P. Alexandrov.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Admite în parte cererea intimatului S. O. de acordare a cheltuielilor de judecata și, în consecință, obliga recurentul la plata în favoarea intimatului S. O. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Admite în parte cererea intimatului P. C.- C. de acordare a cheltuielilor de judecata și, în consecință, obliga recurentul la plata în favoarea intimatului P. C.- C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Admite în parte cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecarta efectuate in recurs și în consecința obligă pe fiecare dintre intimatii C. M., D. G. și A. P. la plata in favoarea recurentului a sumei de 695,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.”
Pentru a decide astfel Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
„În ceea ce privește chestiunile procedurale invocate, Tribunalul reține că potrivit art.244 pct.1 C.pr.civ ,aplicabil în cauza, instanța poate dispune suspendarea judecății cand dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți. Textul legal reglementează un caz de suspendare jurisdicțională facultativă a judecății în cazul în care instanța apreciază ca soluționarea cauzei nu se poate realiza fără statuarea definitiva asupra unui alt drept, ce face obiectul unui alt proces, aflat pe rol. Or, intimata C. COMUNALA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 C. LUNCII în susținerea cereii de suspendare in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 a invocat cauza aflata pe rolul Judecatoriei Falticeni, respectiv actiunea introdusa de F. G., in calitate de primar al comunei C. Luncii si de presedinte al Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar C. Luncii si C. Locala de aplicare a legii fondului funciar C. Luncii, având ca obiect constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr. 3433 din 25.05.2005 eliberat de catre C. iudeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava, pe numele numitilor R. D. S. si RIPIANU C. .
Or, pe de o parte prezenta instanța este învestită cu cercetarea legalității și temeiniciei sentinței civile nr.2894/08.02.2012 a Judecătoriei Iași, sentință definitiva la data introducerii noii acțiuni invocate - 30.10.2012, pe rolul Judecătoriei Fălticeni. Pe de alta pare, dreptul la proces echitabil include și dreptul părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, potrivit art.6 CEDO, iar în acest sens, instanța de recurs reține că exercițiul dreptului la acțiune de către una din părțile litigante nu se poate transforma într-un impediment procesual dilatoriu, de natura a temporiza acțiunea inițială a părții adverse. Mai mult, eventuala soluție favorabila va putea fi valorificata de C. COMUNALA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 C. LUNCII prin mijloacele procesuale legale, fără însă ca judecata din cauza înregistrata pe rolul Judecătoriei Fălticeni să influențeze obiectul prezentului recurs.
În consecință, se va respinge cererea de suspendare a judecării prezentului recurs în baza art. 244 pct.1 C.pr.civ
Tot din perspectiva procedurala, în ceea ce privește motivele de recurs referitoare la calitatea procesuala a pârâților S. V., B. N., R. N. G. ( mostenitoarea lui P. A.) instanța de recurs reține că actiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea proprietarului neposesor îndreptata împotriva posesorului neproprietar, prin care se urmărește reîntregirea în patrimoniul celui dintâi a atributelor dreptului de proprietate. În consecință, calitatea procesuala pasivă poate să aparțină doar posesorului/ detentorului imobilului, reclamantul urmărind prin acțiunea promovata condamnarea pârâtului la respectarea dreptului său de proprietate. În condițiile în care ambele lucrări tehnice efectuate în cauză (raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul Mateffy Szusza și suplimentele la expertiză realizate de expertul Alexandrov P.) au concluzionat că pârâții S. V., B. N., R. N. G. nu ocupă teren din proprietatea reclamanților, cuprinsă în titlul de proprietate nr.3433/25.05.2005, în mod corect prima instanța a respins acțiunea formulata împotriva acestora pe excepția lipsei calității procesuale pasive. Recurentul critică soluția pronunțata invocând se impunea a se lua in considerație situația ocupării terenurilor la data introducerii acțiunii, fiind irelevant faptul ca pe parcursul procesului paratul chemat in judecata ar fi indicat detinerea terenului de alta persoana.
Or, teza defensiva avansata de recurent este eronata, în condițiile în care obținerea unui titlu jurisdicțional împotriva pârâților ar fi lipsită de orice finalitate practica . Din aceasta perspectiva, calitatea procesuala nu poate fi raportata exclusiv la momentul introducerii acțiunii, astfel cum susține recurentul, întrucât în principal interesează valoarea executoriala a titlului jurisdicțional solicitat a fi obținut prin acțiunea promovată. În acest sens, legea procesuala ofera posibilitatea titularului acțiunii de a proceda la modificarea acesteia, în condițiile în care situația faptica suferă modificări pe parcursul derulării procesului. În consecință, întrucât la momentul judecării cauzei, pe baza probelor administrate s-a stabilit ca pârâții S. V., B. N., R. N. G. nu dețin vreo suprafața de teren din proprietatea reclamantului, în mod corect s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, motivele de recurs sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Pe fondul recursului, criticile recurentului R. D. S. vizează greșita aplicare a legii în raport de situația de fapt reținută, ce a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri partial netemeinice în raport de pârâții P. C.. D. O., C. M., D. G., S. R., V. M M. (mostenitori V. M., V. M., V. C., V. T.) A. Gh. M., V. T. D., Cislaru M. ( mostenitoarea N. M.), I. C. M., S. O., A. D. D.,P. D. ( 9 mostenitori), Rotaritei M., A. P., D. D. si D. R.. În principal recurentul invoca greșita operatiune de comparare a titlurilor realizata de prima instanța, precum și ignorarea deciziei nr.62/12.01.2009 a Tribunalului Suceava, evidentindu-se ulterior situația particulara a fiecăruia dintre intimații pârâți.
În raport de criticile formulate în recurs, se reține că în mod corect prima instanța, reținând că atât reclamantul recurent, cât și pârâții intimați, în raport de care se recureaza sentința pronunțata, exhibă titluri de proprietate, litigiul trebuie tranșat în favoarea părții al cărui drept apare ca fiind preferabil.
Este real, așa cum susține recurentul că în materia revendicării este aplicabilă regula comparării titlurilor, însă în condițiile în care părțile își opun titluri derivand din legile speciale de reconstituire, regula invocata sufera particularități determinate de specificul legislației și aplicarea acesteia în timp. În consecință, reclamantul nu se poate prevala de regula dreptului preferabil al autorului său, boierul R. I., ci trebuie să dovedească, în condițiile art.1169 C.civ, că titlul său de reconstituire este preferabil titlurilor pârâților, emise în temeiul Legii 18/1991.
Aceasta teza premisă se bazează pe succesiunea în timp a legilor speciale de reconstituire funciara. În acest sens, modificările aduse de Legea 1/2000 și Legea 247/2005 au permis formularea de cereri pentru suprafețe de teren, nereconstituite anterior sau exceptate de prevederile anterioare, fără a se aduce însă atingere situației juridice anterioare, pentru a nu se încălca principiul neretroactivității legii. Astfel, art. II din Legea nr. 169/1997 prevede expres că dispozițiile modificatoare, completatoare ori de abrogare a acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor și altor acte de proprietate emise cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, la data întocmirii lor. Prin urmare, în temeiul Legii nr. 1/2000, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005, persoanele pot obține reconstituirea dreptului de proprietate numai în ipoteza în care, pentru aceeași suprafață de teren, nu s-a emis titlu unei alte persoane, cu respectarea prevederilor fondului funciar. În același sens, art. 2 din Legea nr. 1/2000, cu modificări ulterioare prevede că, "(1) în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane (…). (2) Drepturile dobandite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere in posesie sau titlu de proprietate, raman valabile fara nici o alta confirmare”. Or, în condițiile în care Legea 1/2000 a recunoscut valabilitatea titlurilor emise cu respectarea prevederilor Legii 18/1991 cu modificari ulterioare, acordând totuși dreptul foștilor proprietari de a solicita diferența de peste 10 ha fie în natură, fie prin echivalent, trebuie apreciat că fostul proprietar nu poate pretinde decât respectarea noilor prevederi, fără însă a se putea aduce atingere drepturilor deja recunoscute altor persoane.
În ceea ce privește faptul că actele autorului recurentului trebuie considerate prevalente mențiunilor din registrul agricol pe care le invoca intimații, dincolo de argumentele deja expuse, instanța de recurs reține că dispozițiile art.6 din Legea nr.1/2000 modificată si completata reglementeaza valoarea probatorie a înscrisurilor, în sens larg, prezentate în procedura reconstituirii, fără ca natura diferită a acestora să conduca la o valoare juridica diferita a titlurilor emise pe baza acestora.
În ceea ce privește efectele deciziei civile nr.62/13.01.2009 pronuntata de Tribunalul Suceava în recurs, în acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.3433/25.05.2005 emis pe numele R. C. și R. D. S., instanța reține ca în jurisdicția anterioara s-a reținut ca temei al soluției pronunțate tocmai faptul că „ nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu a fost atribuit în mod legal reclamanților și intervenienților, iar acest aspect nici nu poate fi analizat în prezentul cadru procesual, ci în cadrul acțiunii în revendicare, ce se află deja pe rolul Judecătoriei Fălticeni, unde urmează ase compara titlurile opuse de părțile litigante”. În condițiile în care decizia civila irevocabila obliga instanța să procedeze la compararea titlurilor, în mod eronat apreciaza recurentul că titlul jurisdicțional anterior îi consfințea prevalența dreptului și, în consecință, soluția pronunțata de prima instanța ar încălca autoritatea ce deriva din jurisdicția definitiva.
În ceea ce privește situația particulara a intimaților în raport de care a fost recurata sentința pronunțata, instanța de recurs reține:
Recurentul nu a contestat reținerile primei instanțe referitoare la modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate de catre pârâtul P. C., însă a apreciat că emiterea titlului de proprietate nr.2170/20.06.1995, chiar ca efect al unei sentințe civile nr.5258/06 07 1992 pronunțate de Judecatoria Suceava, nu poate sa se constituie într-un motiv de preferare a titlului paratului fata de titlul reclamanților in condițiile in care instanța nu retine nici un indiciu al modului de dobândire a proprietății de catre autorul acestuia, iar amplasamentul atribuit a fost altul decat cel înscris în registrul agricol al autorului.
Or, fața de criticile formulate, instanța de recurs, având în vedere si considerentele anterior expuse, apreciază ca în mod corect s-a acordat prevalența dreptului pârâtului în raport de principiul aplicării în timp al legilor fondului funciar. În condițiile în care pârâtul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața înscrisă în registrul agricol al autorului său, în condițiile în care Legea 18/1991 recunoștea valoarea probanta necondiționată a înscrierilor în registrul agricol și în condițiile în care respectarea vechiului amplasament nu reprezenta o condiție de valabilitate a reconstituirilor operate în temeiul Legii 18/1991, iar, la data emiterii titlului pârâtului, reclamanții nici nu erau îndreptățiți la reconstituire, în mod judicios prima instanța a apreciat că nu există argumente juridice pentru a acorda prevalenta titlului recurentului, titlu emis ulterior, în temeiul Legii 1/2000. Or, valabilitatea titlului de proprietate a pârâtului împiedica, în baza art.2 din Legea 1/2000 cu modificări ulterioare, acordarea prevalentei jurisdicționale titlului recurentului, motiv pentru care în mod corect instanța a respins cererea reclamantului pentru suprafața de_ mp înscrisă în titlul de proprietate nr.2170/20.06.1995 emis pe numele pârâtului P. C..
Considerentele anterior expuse rămân pe deplin valabile și în ceea ce privește situația intimatului D. O.. Recurentul susține, dincolo de prevalenta dreptului autorului său, în absența oricărei dovezi a modalității de dobândire a dreptului de proprietate de către autorul pârâtului, faptul că legea 18/1991 nu recunoștea posibilitatea atribuirii unui alt amplasament. Alături de argumentele deja expuse, instanța de recurs reține că în condițiile în care valabilitatea titlului de proprietate nr. nr.2706/1996 nu fusese contestata, titlul fiind în circuitul civil și fiind prezumat legal, nu se putea proceda la atribuirea aceluiași amplasament reclamanților, cel din urmă titlu fiind emis, din aceasta perspectivă, cu încălcarea prevederilor art.2 din Legea 1/2000 cu modificări ulterioare. Atribuirea unui alt amplasament nu conduce la aprecierea caracterului nelegal al titlului emis, în condițiile în care art.III alin.1 lit.a pct.ii sancționează cu nulitatea doar actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării în baza Legii 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii 1/2000 și a prezentei legi (…). Or, la data reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtului D. O. terenul atribuit nu era solicitat și nici nu putea face obiectul reconstituirii în favoarea reclamanților, avand în vedere limitările impuse de Legea 18/1991 cu privire la suprafața ce putea fi reconstituita. În consecință, în mod corect a soluționat acțiunea prima instanța în raport de pârâtul D. O..
Nici un argument nu justifica a se proceda la stabilirea unei alte soluții jurisdicționale în ceea ce privește recursul formulat împotriva hotărârii primei instanțe cu privire la cererea în revendicare formulata împotriva pârâților: S. R., V. M. M.(mostenitori V. M., V. M., V. C., V. T.), A. Gh M., V. T. D., Rotaritei M., I. C. I., .P. D. ( 9 mostenitori), S. O., A. D. D., D. D. si D. R..
Astfel cu privire la titlurile de proprietate de care se prevaleaza Ștefanescu R., V. M. M., A. Gh M., V. T.D., I. C. I., P. D., Rotaritei M. recurentul nu critica situația stabilita de prima instanța, dar apreciaza ca în condițiile în care fiecare din titluri are la baza doar mențiunile din registrul agricol fără a se justifica și a proba modul de dobandire a proprietății, iar amplasamentul atribuit este pe fosta moșia R. trebuie apreciat ca titlul nr.3433/25.05.2005 emis pe numele reclamanților este preferabil si în consecință se impune admiterea acțiunii în revendicare. Or, toate aceste apărări au fost deja înlăturate, pentru considerentele anterior expuse. În acest sens, se rețin și dispozițiile art.11 din Legea 18/1991 care prevăd expres că „suprafața adusă în cooperativa agricola este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciara, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa, registrul agricol de la data intrării în cooperativa, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”. În condițiile în care legea speciala de reconstituire instituie principiul echivalenței probatorii, atribuind aceeași valoare doveditoare mijloacelor probatorii enumerate de textul legal, instanța nu își poate întemeia soluția de prefarabilitate a titlului reclamanților prin ierarhizarea și atribuirea unei valori preeminente actelor prezentate de reclamanți în procedura reconstituirii. Din perspectiva amplasamentului atribuit, considerentele anterioare referitoare la aplicarea în timp a legilor speciale de reconstituire rămân pe deplin valabile. În consecință, argumentele expuse de recurent sunt neîntemeiate, soluția pronunțata fiind legala și temeinică.
O situație particulara în cauza o are pârâtul S. O. în raport cu care prin acțiunea formulata s-a solicitat obligarea acestuia la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 5100 mo. Prima instanța a reținut că expertul tehnic judiciar Alexandrov a individualizat patru suprafețe de teren stăpânite de pârâtul S. O.:
- 1000 m.p. categoria CC, P5, în privința căreia pârâtul a prezentat titlul de proprietate nr.1057/20.10.1994 (fila 316 – vol.I), ce are la bază procesul-verbal de punere în posesie nr.1057 (fila 86 – vol.VII), privind constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren de 1000 m.p., în vederea ridicării locuinței; imobilul compus din casă, anexă și grajd a fost edificat în baza autorizației de construire nr.1149/09.02.1990 (filele 320-321 – vol.I), terenul fiind predat în baza procesului-verbal din 10.02.1989 (fila 9 – vol.I). La dosar se află și adresa nr.1408/24.10.1989, prin care CAP a solicitat notariatului de Stat transcrierea proprietății în favoarea pârâtului, precum și chitanța de plată a contravalorii locului de casă (filele 317-318 – vol.I). Toate aceste înscrisuri dovedesc îndreptățirea pârâtului la constituirea dreptului de proprietate privind suprafața de 1000 m.p. și legalitatea titlului nr.1057/1994.
- 3600 m.p. categoria A, P5: în privința acestei suprafețe, se constată că ambii experți desemnați în cauză au confirmat exercitarea posesiei efective de către acest pârât. Terenul respectiv face obiectul titlului de proprietate nr.1851/30.06.1999 al intervenientei N. M., care, la rândul său, l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate privată conform titlului nr.2088/1998, emis în baza sentinței civile nr.1274/15.05.1995 (filele 326-327 – vol.I). Ulterior, suprafața respectivă a fost vândută intervenientului voluntar accesoriu S. G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1851/30.06.1999 (fila 324 – vol.I). Prin urmare, titlul persoanei vânzătoare este valabil, emis în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, anterior reconstituirii dreptului de proprietate al reclamanților.
- 579 m.p. categoria A, P5: pe acest teren nu sunt edificate construcții, nici nu au fost prezentate, de către pârâtul S. O., care o stăpânește efectiv, vreun act de proprietate.
- 1800 m.p. categoria A, P4: pârâtul justifică posesia prin titlul de proprietate nr.2128/20.06.1995, emis pe numele D. I., D. A., V. M. și A. Șt.D. (fila 329 – vol.I), în baza căruia au fost încheiate contractul autentic de partaj voluntar nr.430/13.02.1997 și contractul de schimb nr.1865/30.06.1999. Prin urmare, acest teren este stăpânit de pârât în calitate de dobânditor de bună credință al terenului reconstituit prin titlu de proprietate valabil emis, anterior titlului reclamanților.
Recurentul nu a contestat situația stabilită de prima instanța, dar a arătat că titlul opus nr. nr.3433/25.05.2005 este preferabil întrucat titlul nr.1057/20.10.1994 este nelegal fiind emis cu încălcarea prevederilor legale în materia constituirii dreptului de proprietate, dobandirea in proprietate a suprafeței de 3600 mp de la N. M. s-a realizat pe riscul pârâtului, iar dreptul autorilor D. I., D. A., Voda M. si A. St D. de la care pârâtul deține suprafața de 1800 mp prin contract de partaj voluntar nr 430/1997 si contract de schimb 1865/30 06 1999 nu a fost cercetat.
Or, în ceea ce privște constituirea dreptului de proprietate, instanța de recurs reține că în cauza s-a probat că prin actul de dare în plata 1908/24.10.1989 s-a atribuit de C.A.P. C. Luncii pârâtului S. O. suprafața de 250 mp pentru construirea unei case, contra sumei de 840 lei, achitata prin chitanța 2156/24.10.1989. Ulterior, în urma intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 cu modificări ulterioare pârâtului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.1057/20.10.1994, prin care s-.a procedat la constituirea dreptului de proprietate. Conform art.24 din Legea 18/1991 „terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite pentru construcția de locuințe și anexe gopodărăști, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. Fața de prevederea legala expresă, rămâne lipsita de orice relevanta modalitatea de preluare a terenului de la autorul reclamanților, teza defensiva avansata de recurent, în referire expresa la decizia civila nr.62/2009 a Tribunalului Suceava. Este real că actul de dare în plata din anul 1989 este doar pentru suprafața de 250 mp, însă potrivit art. 23 coroborat cu art.8 alin.2 din Decretul 42/1990, constituirea dreptului de proprietate s-a realizat în regimul Legii 18/1991 pentru întreaga suprafața aferenta casei și anexelor gospodărești. De asemenea, instanța de recurs reține că dispozițiile art. 24 alin.2 din Legea 18/1991 au prevăzut expres că „foștii proprietari vor fi compensati cu o suprafața de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan (…)”. În consecință, în mod corect, prima instanța a acordat prevalența titlului pârâtului emis cu respectarea prevederilor legale. Nici apărările recurentului referitoare la suprafața de 3600 mp nu pot fi reținute în cauza, în condițiile în care referirea din contractul de vanzare cumparre autentificat sub nr. 1851/30.06.1999 la BNP M. A. privește asumarea riscului de către cumpărător cu privire la necercetarea sarcinilor imobilului existente la momentul înstrăinării și nu privește valabilitatea titlului. Din aceasta perspectiva, necercetarea sarcinilor existente nu poate conduce la concluzia jurisdicționala a prevalentei titlului reclamanților, care oricum a fost eliberat ulterior, după ce terenul intrase în circuitul civil și făcuse obiectul tranzacțiilor civile. Aceasta teza trebuie apicata pentru identitate de rațiune și în cazul terenului dobandit de la D. I., D. A. si Voda M., teren initial reconstituit prin titlul de proprietate 2128 din 20.06.1995. Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 247/2005, terțul dobânditor este de bună-credință dacă la data dobândirii dreptului său nu a fost înscrisă în cartea funciară vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate. Rezultă că, în sistemul Legii nr. 7/1996, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, terțul dobânditor poate invoca principiul publicității materiale a înscrierii în cartea funciară, în situația în care nu a luat cunoștință, pe nicio cale, de faptul că cel de la care dobândește dreptul real nu mai este titularul acestui drept, indiferent de împrejurarea că în cartea funciară era sau nu notată acțiunea formulată de adevăratul titular al dreptului. Or, nu s-a dovedit în cauza că la momentul încheierii tranzacțiilor civile, pârâtul ar fi cunoscut despre pretențiile reclamanților cu privire la suprafețele în litigiu. În consecință, anterioritatea titlului, coroborată cu intabularea dreptului de proprietate cu efect de opozabilitate fața de terți și buna credința a terțului dobânditor în sensul art. 34 din Legea 7/1996, reprezintă considerente juridice suficiente pentru a conchide în sensul caracterului preferabil al dreptului pârâtului, soluția primei instanțe fiind legala și temeinică.
Considerentele anterior expuse se impun și în ceea ce privește situația intimatului A. D., care a dobandit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1800 mp în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.131/09.02.2004, încheiat cu autorul său, A. C.D., dreptul fiind înscris în cartea funciara în baza încheierii 1005/06.04.2004 și fiind reconstituit în favoarea vanzatorului in baza titlului de proprietate 2169/20 06 1995, pe baza mențiunilor din registrul agricol.
Pentru argumentele anterior expuse, trebuie acordata prevalența procesuala și titlului de proprietate nr.2351/1995 emis pe numele D. D., în baza căruia pârâții D. D. D., respectiv D. R. dețin cate o suprafața de 1000 mp. Avand în vedere actul de dare în plată nr.1179 din 24.08.1989 și procesul verbal din 06.03.1900 (f.71-72 vol II) dispozițiile art.23 și 24 din Legea 18/1991 anterior citate, instanța reține că reclamanții au exclusiv dreptul, în baza art.24 alin.2 din legea 18/1991, de a primi o suprafața în echivalent intravilan sau extravilan pentru terenul din fosta proprietate ce este inclus în titlul de proprietate nr. 2169/20 06 1995.
În ceea ce privește situația intimatei Cislaru M. (mostenitoarea N. M.), instanța de recurs reține că la dosar a fost depus titlul de proprietate nr.194/06.12.1993 emis pe numele C. C., N. M. și câșlaru F. privind reconstituirea suprafeței de 1500 mp pe teritoriul satului S. M., . situata în tarlaua Frumușica.
Prin expertiza realizata de expert Mattefy Zsuzsa s-a reținut că „numita Cîslaru F. ocupa . 12 cu suprafața de 22,15 ari, aceasta fiind moștenitoarea numitei Cislaru C., în favoarea căreia s-a emis titlul de proprietate nr. 194/06.12.1993, numai extravilan Frumușica, deci acest teren ocupat în . este justificat cu acte”.
Instanța de recurs reține însă că prin declarația autentificată sub nr.947/12.10.2011, de către Biroul Notarial „Acord”, depusă la dosar la data de 13.10.2011 (filele 163-165- vol.V), reclamantul R. D.-S., în nume propriu și în calitate de unic moștenitor al celeilalte reclamante, a arătat că renunță la judecarea acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții P. I., C. P., P. T., C. F., G. M., N. M. și C. C., precum și la soluționarea capetelor de cerere având ca obiect obligarea părților la ridicarea construcțiilor și plata de daune, prima instanța luând act de actul de dispoziție al părții.
Cîslaru M. își justifica dreptul prin titlul de proprietate nr.3607/2008 (f.858 vol II Falticeni) pentru suprafața de 4 ha 9600 mp pe teritoriul satului S. M., . niciuna din expertizele efectuate în cauza nu a identificat suprafața deținuta de aceasta și nici daca exista vreo suprapunere cu suprafața înscrisă în titlul reclamanților, deși sarcina probei le revenea conform art.1169 C.Civ din 1864. De altfel, recurentul rămâne în eroare invocand în recursul formulat suprapunerea existentă cu titlul nr. 194/06.12.1993, astfel cum a reținut expertul Mattefy ZsuZsa, deși la judecata în contradictoriu cu C. F. se renunțase, iar dreptul paratei intimate N. M., succesoarea autoarei C. M. deriva din alt titlu de proprietate nr.3607/06.02.2008.
În consecință, soluția instanței de fond deși corecta, se impune substituirea considerentelor ce au stat la baza acesteia, apreciindu-se că în limitele învestirii instanței, astfel cum au fost modificate, probele administrate vizeaza exclusiv situația titlului de proprietate nr. 194/06.12.1993 emis pe numele numitei C. F., în raport de care s-a renunțat la judecata, pe cand dreptul paratei intimate N. M., succesoarea autoarei C. M. deriva din titlul de proprietate 3607/06.02.2008 iar probele administrate nu au dovedit existenta vreunei suprapuneri cu suprafața înscrisă în titlul reclamanților.
Tribunalul reține că recursul formulat este totuși fondat în ceea ce privește suprafețele de 1000 mp revendicate de la pârâții C. M., D. G. și A. P..
Astfel, cu privire la pârâtul C. M. prima instanța a reținut acesta a prezentat două titluri de proprietate, având nr.1583/03.03.1995 și nr.2079/02.06.1995 (filele 62 și urm., 355-365 – vol.I). Aceste două titluri au fost emise în baza sentinței civile nr.5580/15.06.1993, pe numele C. M. și C. D. și, respectiv, S. F., primul titlu fiind întocmit în cadrul procedurii de constituire a dreptului de proprietate privată, pentru 1000 m.p., pe care sunt edificate o casă de locuit și un grajd, în baza autorizației de construire nr.74/09.12.1995 (fila 357 – vol.I), iar cel de-a doilea privește reconstituirea dreptului de proprietate al autoarei soției pârâtului, S. F., în schimbul celor 18 ari de sub abatorul din satul S. Nouă, . baza procesului-verbal de punere în posesie și anexei 2A - filele 80-83 – vol.VII)
Cu privire la pârâtul D. G. s-a reținut că acesta a probat un drept de proprietate cu privire la suprafața de 1000 m.p., situată în T 104 P 39, din care 400 m.p. teren arabil și 600 m.p, curți construcții, conform titlului de proprietate nr.1723/09.05.2005 (fila 130 – vol.I). Cu privire la acest teren, a fost obținută autorizația de construire nr.48/21.07.1995 (fila 128 – vol.I), în baza căreia pârâtul a edificat o casă cu anexă gospodărească și grajd.
Cu privire la pârâtul prima instanța a reținut că acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1000 m.p., din care 500 categoria A și 500 categoria CC, prin titlul de proprietate nr.1730/09.05.1995 (filele 212-214 – vol.II), completat și emis în baza fișei-proces-verbal de punere în posesie nr.1730 (fila 90 – vol.VII). Pe respectivul teren a edificat o construcție cu destinația de casă de locuit, în baza autorizației de construire nr.25/25.04.1995.
Intanța a reținut că titlurile de proprietate ale pârâților sunt preferabile în raport de cel al reclamanților, fiind emise în mod valabil, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.18/1991 și intrând în circuitul civil înainte de emiterea titlului reclamanților.
Or, teza premisă a primei instanțe este eronata . Pentru a acorda prevalenta titlurilor de proprietate ale pârâților era necesar a se stabili că acestea au fost emise cu respectarea prevederilor legii speciale, pârâții fiind îndreptăți la constituire în temeiul art.23 și 24 din legea 18/1991, cu modificări ulterioare. Astfel, în dovedirea îndreptățirii la suprafețele înscrise în titlurile opuse reclamanții pârâții C. M., D. G. și A. P. au prezentat autorizațiile de construire 74/09.12.1995, 48/21.07.1995 și respectiv nr.25/25.04.1995. Nicio proba administrata în cauza nu face dovada ca la data intrării în vigoare Legii 18/19.02.1991 pârâții C. M., D. G. și A. P. ar fi deținut în proprietate casa și terenul aferent, nici faptul atribuirii vreunei suprafețe de teren de fosta cooperativa agrricola de producție. În condițiile în care documentația care a stat la baza la baza emiterii titlurilor nr. 1583/03.03.1995, nr.1723/09.05.2005 și nr.1730/09.05.1995 (vol VII) contine exclusiv procesele verbale de punere în posesie, fără a se face dovada existentei unei hotărâri de validare, iar autorizațiile de construire sunt eliberate în anul 1995, mult dupa . Legii nr. 18/1991, nici un element nu permite instanței de recurs să aprecieze preferabilitatea titlurilor pârâților în detrimentul titlului reclamanților. Astfel reclamanții au probat dreptul de proprietate al autorului lor, R. I., preluarea de stat a terenului prin procesul-verbal de luare în primire și predare avere, privind pe numitul R. I., întocmit la data de 10/11.06.1949 precum și faptul că suprafața revendicata reprezintă fostul amplasament al moșiei R.. Existența actuala a construcțiilor edificate de pârâți nu reprezintă un element juridic suficient, în condițiile în care fiind probata îndreptățirea reclamanților la reconstituire era în sarcina pârâților să realizeze contradovada, în sensul existenței unui drept special, derogatoriu privind constituirea dreptului de proprietate, în detrimentul fostului proprietar, proba ce nu a fost realizata în prezeta cauza.
În consecință, întrucat reclamanții au probat prevalența dreptului lor în raport cu al pârâților C. M., D. G. și A. P., fața de dispozițiile art.312 C.pr.civ se va admite recursul formulat de R. D.-S. împotriva sentinței civile nr.2894/08.02.2012 pronunțata de Judecatoria Iași, pe care o va modifica in parte.
Rejudecând cauza se va admite în parte acțiunea formulata de reclamantul R. D.-S. în nume propriu și în calitate de succesor a reclamantei R. C. în contradictoriu cu pârâții C. M., D. G. și A. P..
Se va obliga pârâtul C. M. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 1000 mp situata pe raza comunei C. Luncii, .. Suceava, suprafața deținută în baza titlului de proprietate nr.1583/03.03.1995 eliberat de C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
Se va obliga pârâtul D. G. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului și suprafața de 1000 mp, situata pe raza comunei C. Luncii, .. Suceava, suprafața deținută în baza titlului de proprietate nr.1723/09.05.1995 eliberat de C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
Se va obliga pârâtul A. P. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului și suprafața de 1000 mp situata pe raza comunei C. Luncii, .. Suceava, suprafața deținută în baza titlului de proprietate nr.1730/09.05.1995 eliberat de C. Județeana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Suceava.
În ceea ce privește criticile recurentului referitoare la cheltuielile de judecata, instanța de recurs reține că prin încheierea de ședinta din 31.03.2010 fața de cererea de probatorii realizata în cauza, s-a stabilit cuantumul onorariului provizoriu – 700 lei și modalitatea de avansare a acestuia pentru suplimentul de expertiza, în sensul că suma de 500 lei va fi avansata de reclamanți, iar suma de 200 lei de către pârâții S. ovidiu și P. C. . Avand în vedere proportia stabilita în avansarea onorariului provizoriu, instanța apreciaza întemeiat recursul și sub acest aspect, sens în care se va modifica obligația de avansare a onorariului definitiv expert .
În consecință, se va da în debit pârâtul S. O. cu suma de 493,6 lei în favoarea expertului P. Alexandrov, respectiv pârâtul P. C. cu suma de 493,6 lei în favoarea expertului P. Alexandrov.Se va da în debit reclamantul R. D.-S. cu suma de 2538,8 lei în favoarea expertului P. Alexandrov.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate ce nu contravin prezentei decizii.
Fața de dispozițiile art. 274 și 276 C.pr.civ, soluțiile pronunțate în recurs, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecata, se va admite în parte cererea intimatului S. O. de acordare a cheltuielilor de judecata și, în consecință, se va obliga recurentul la plata în favoarea intimatului S. O. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv la plata în favoarea intimatului P. C.- C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata Onorariu avocat)
Fața de dispozițiile art.274 și art.276 C.pr.civ se va admite în parte cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecataa efectuate in recurs și în consecința obligă pe fiecare dintre intimatii C. M., D. G. și A. P. la plata in favoarea recurentului a sumei de 695,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.”
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire R. D. S., invocând în drept cazul de revizuire reglemenat de disp. art. 322 pct. 2 Cod Procedură Civilă.
În motivare arată revizuientul faptul că cel mai important motiv de recurs a fost cel referitor la faptul că, în condițiile în care se solicită revendicarea prin compararea titlurilor, acest mecanism obliga instanța la compararea titlurilor de dobândire a proprietății de către autorii părților în litigiu pentru a se stabili care dintre cele două moduri de dobândire a proprietății invocate de părți este preferabil, aspect esențial asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat. Astfel, Tribunalul în loc să se pronunțe asupra titlurilor autorilor părților în litigiu, cercetează aspecte pe care nu le-a invocat recurentul și se pronunță asupra legalității titlurilor părților și nu a autorilor lor. Analizând cauza din perspectiva legilor funciare, instanța ajunge la concluzia că cea mai mare parte a titlurilor pârâților sunt legale, criteriile de preferință invocate de recurent nefiind cauze de nelegalitate, ajungând până la a statua asupra nelegalității titlului recurentului, în condițiile în care acțiunea viza revendicarea prin comparare de titluri, iar nu nulitatea titlurilor (fila 46 și 47 alin final din decizie).
Astfel, instanța s-a pronunțat asupra a două lucruri care nu s-au cerut: declară legale titlurile pârâților deși nu s-a solicitat acest lucru și declară în recursul formulat de R. D. S. nelegalitatea titlului acestuia, încălcând atât principiul non reformatio in pejus, dar și autoritatea de lucru judecat impusă de decizia civilă 62/12.01.2009 a Tribunalului Suceava privind legalitatea acestui titlu.
Solicită, în consecință, admiterea cererii de revizuire.
Intimații S. A. și C. M. și D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, arătând că pe rolul Judecătoriei Fălticeni este înregistrat dosarul nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a TP 3433/25.05.2005 emis în favoarea revizuientului.
Intimații P. C. și S. O. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire având în vedere faptul că aprecierile instanței cu privire la titlurile părților fac parte din analiza instanței în compararea titlurilor și în stabilirea preferabilității lor. Astfel, instanța compară cu minuțiozitate și atenție titlurile părților din prisma dispozițiilor legale aplicabile și a probatoriului administrat raportat la fiecare intimat în parte și analizează punctual fiecare motiv de recurs.
În același context instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci dimpotrivă, face aprecieri cu privire la modul de emitere a acestor titluri prin raportare strictă la ideea de comparare a titlurilor specifică revendicării, fiind absolut necesar, și chiar recurentul o ceruse, ca această analiză comparativă să aibă ca obiect și modul de emitere a titlurilor în temeiul legilor funciare, fără această verificare neputându-se analiza complet preferabilitatea titlurilor.
În revizuire nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de revizuire invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că cererea este neîntemeiată, astfel că o va respinge, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 Cod Procedură Civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Dintre aceste ipoteze revizuientul a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a solicitat - compararea titlurilor autorilor părților - ci doar asupra titlurilor părților și, de asemenea, s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut – constatând nelegalitatea titlului de proprietate al revizuientului.
Față de aceste critici Tribunalul reține netemeinicia cererii de revizuire formulate. Astfel, obiectul acțiunii în prezenta cauză constă doar în revendicarea suprafeței de teren de 11,65 ha de către reclamanții R. D. S. și C., cererea fiind formulată împotriva mai multor pârâți, dintre care unii au invocat titluri de proprietate emise în temeiul legilor funciare ca temei al posesiei terenului, alții nedeținând terenul în baza vreunui titlu. Cu referire la acei pârâți care dețin terenul în temeiul unui titlu de proprietate, atât prima instanță cât și instanța de recurs au apreciat că, atâta timp cât ambele părți prezintă titluri de proprietate, acțiunea se va tranșa în favoarea părții a cărui titlu este mai bine caracterizat, titlurile de proprietate emise pentru același teren provenind de la autori diferiți. Așa s-a ajuns la compararea titlurilor de proprietate de instanța de judecată.
„Greșeala” imputată instanței de recurs prin cererea de revizuire vizează faptul că, în compararea titlurilor de proprietate ale părților întreprinsă de Tribunal, se impunea a se compara și titlurile autorilor părților, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și, de asemenea, nu putea fi reținută nelegalitatea titlului de proprietate al recurentului, aspect nesolicitat dar asupra căruia instanța de recurs s-a pronunțat. Cu alte cuvinte se critică modalitatea în care instanța de recurs a înțeles să soluționeze cererea de revendicare, modalitatea de analiză, raționamentul avut în vedere de instanța de recurs, care însă nu poate fi cenzurat de instanță în calea de atac a revizuirii, pentru că nu acesta a fost sensul disp. art. 322 pct 2 Cod Procedură civilă care a prevăzut ca și motiv de revizuire cazul extra petita și minus petita, dispoziția legală menționată fiind o aplicare a principiului disponibilității și vizând inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat prin dispozitivul hotărârii.
Față de obiectul cauzei, revendicare imobiliară, nu se poate reține că instanța nu s-ar fi pronunțat raportat la acest obiect. Astfel, din dispozitivul deciziei supuse revizuirii rezultă faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, dispunând cu privire la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a terenului cu privire la care s-a reținut preferabilitatea titlului de proprietate al recurentului, neputându-se reține faptul că s-ar fi dispus anularea titlului de proprietate al recurentului sau că s-ar fi respins vreo cerere având ca obiect anularea titlurilor de proprietate emise pârâților.
Faptul că instanța a reținut în cuprinsul analizei întreprinse în compararea titlurilor că unul sau altul din titluri este preferabil, fiind emis cu respectarea dispozițiilor legilor funciare speciale ține strict de modalitatea în care această analiză putea fi făcută, căci altfel instanța nu putea să ajungă la concluzia care titlu este mai preferabil decât analizând dacă au fost emise în acord cu dispozițiile legale aplicabile la data emiterii lor.
Mai mult decât atât, în faza recursului Tribunalul a reținut corect faptul că în materia revendicării este aplicabilă regula comparării titlurilor, însă în condițiile în care părțile își opun titluri derivand din legile speciale de reconstituire, regula invocata suferă particularități determinate de specificul legislației și aplicarea acesteia în timp. În consecință, a reținut Tribunalul în recurs, reclamantul nu se poate prevala de regula dreptului preferabil al autorului său, boierul R. I., ci trebuie să dovedească, în condițiile art.1169 C.civ, că titlul său de reconstituire este preferabil titlurilor pârâților, emise în temeiul Legii 18/1991. Prin urmare, Tribunalul a lămurit aspectul referitor la compararea titlurilor autorilor părților, expunând argumentat de ce recurentul nu se poate prevala de această regulă, motiv pentru care nu se poate reține în faza revizuirii că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, deși, așa cum am menționat mai sus, acest aspect nu se circumscrie strict disp. art. 322 pct. 2 Cod procedură Civilă, cum nu se circumscrie nici susținerea referitoare la reținerea nelegalității titlului de proprietate al recurentului, instanța nepronunțându-se în sensul anulării acestuia prin dispozitivul deciziei pronunțate, ci stabilind în considerente care titlu este preferabil, cu consecința admiterii în parte, prin dispozitivul hotărârii, a acțiunii în revendicare.
Pentru aceste considerente Tribunalul, în temeiul disp. art. 322 și următ.cod procedură civilă, va respinge cererea de revizuire formulată de R. D. S. împotriva deciziei civile nr. 587/11.03.2013 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge cererea de revizuire formulată de R. D. S. împotriva deciziei civile nr. 587/11.03.2013 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
M.D. M.M. M.M. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/06.03.2014
Jud. Tribunalul Iași: F. E. C.
C. M.
C. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 237/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 236/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
