Fond funciar. Decizia nr. 960/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 960/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 581/866/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Noiembrie 2014
Președinte - I. D.
Judecător C. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 960/2014
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR,REPREZ.DE PREFECT împotriva sentinței civile 2126/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimat I. M., intimat N. I., intimat C. C. DE FOND FUNCIAR TODIREȘTI,PRIN REPREZ.LEGAL PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect fond funciar, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Z. pentru intimata I. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelul se află la primul termen de judecată și din oficiu, în temeiul disp. art. 131 N.C.P.C. instanța procedează la verificarea competenței sale și constată că, potrivit disp. art. 95 al.2 NCPC, Tribunalul Iași este competent general, material și teritorial să judece prezentul apel.
Apelul este declarat în termen, este motivat, semnat și scutit de plata taxei de timbru.
Instanța acordă cuvântul la probe:
Av. Z. pentru intimata I. M. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Instanța constată că la filele 17 și 24 dosar sunt depuse întâmpinări formulate de intimata I. M. și respectiv, C. Todirești de fond funciar și că acestea nu au solicitat administrarea de probe și că apelanta, prin declarația de apel a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fără a indica și fără a atașa apelului aceste înscrisuri.
Constată că apelanta a avut suficient timp pentru a depune la dosar înscrisuri în susținerea apelului, având în vedere data înregistrării acestuia pe rolul Tribunalului Iași( 06.08.2014) și, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Av. Z. pentru intimata I. M. solicită respingerea apelului, motivând că apelanta C. Județeană Iași de fond funciar nu înțelege să respecte o hotărâre a Comisiei Todirești de fond funciar, apreciază că „s-a jonglat „ cu cererea intimatei de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 8595/1991 și pe baza acestei cereri s-a răspuns unui alt moștenitor a defuncților R..
Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, precizând că este depusă la dosar chitanța privind plata onorariului avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2126 din 25.06.2014 a Judecătoriei P., s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. M., în contradictoriu cu pârâtele N. I., C. locală Todirești și C. județeană Iași.
A fost obligată C. locală Todirești să emită referatul cu propunerea de validare sau invalidare pentru cererea formulată de R. M. înregistrată sub nr. 8595/03.04.1991, referat pe care să îl înainteze Comisiei județene Iași.
De asemenea, a fost obligată C. Județeană Iași ca după primirea documentației ce-i va fi înaintată de C. Locală Todirești să emită hotărârea de validare sau invalidare a propunerii comisiei locale privind cererea formulată de R. M. înregistrată sub nr. 8595/03.04.1991.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect includerea numitei R. M. ca beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate alături de N. E. în adeverința nr. 1064/25.08.1991.
Pârâtele C. locală Todirești și C. județeană Iași au fost obligate să plătească reclamantei suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta este fiica defunctei R. M. decedată la data de 13.02.2013.
Atât din susținerile părților, cât și din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putință de tăgadă că autoarea reclamantei, R. M., a formulat la data de 03.04.1991 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru un teren rămas moștenire, cerere ce a fost înregistrată la C. locală Todirești sub nr. 8595 ( f. 9).
La data de 22.03.1991 numita N. E. a formulat cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 8412 (f. 27) pentru teren rămas moștenire.
Conform copiei din registrul special al comisiei locale ( f. 14) după autoarea R. Gh. E. a fost emisă adeverința tip 1064/25.08.1991 pentru suprafața de 1,43 ha teren pe numele R. N. E..
În anexa de validare nr. 3 ( f. 13) apare înscrisă R. N. E. ( cererea nr. 8412) ca moștenitoare a defunctei R. Ghe. E., cu suprafața solicitată de 1,62 ha teren și suprafața stabilită în proprietate de 1,43 ha teren.
Conform art. 5 din HG 890/2005 comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere; b) verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) si (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; c) stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii (…)”.
De asemenea, potrivit art. 6 din HG 890/2005 comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții principale: c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora;(…) e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare; (…).
Potrivit art. 4 din regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor aprobat prin HG 131/1991( în vigoarea la data formulării cererii de reconstituire de către defuncta R. M.) comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale:
a) preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren în proprietate sau în folosință;
b) solicita orice relații și date sau, după caz, actele doveditoare prevăzute la art. 9 si 10 din lege;
c) stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietate sau folosință persoanelor îndreptățite, precum și celelalte situații privind restituirea unor terenuri;
d) completează, în baza datelor și situațiilor stabilite, anexele nr. 1-20 din regulament;
e) primesc și transmit comisiei județene contestațiilor cu privire la suprafața stabilita potrivit lit. c);
f) întocmesc situația definitivă privind persoanele îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafețele stabilite a fi atribuite fiecăreia;
g) înaintează și prezintă comisiei județene situația definitivă, împreună cu documentația necesară;
h) pun în posesie persoanele îndreptățite a primi terenuri, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute;
i) exercita orice alte atribuții ce îi revin din lege și din prezentul regulament.
De asemenea, conform art. 5 din același regulament comisiile județene au următoarele atribuții principale:
a) organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești și municipale și asigură distribuirea Legii fondului funciar, a regulamentului, a unor hărți și planuri, precum și a altor materiale necesare desfășurării în bune condiții a activității acestora;
b) asigura îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea tuturor membrilor din comisia județeană pe comune, orașe si municipii;
c) verifica legalitatea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale;
d) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile subordonate;
e) validează sau invalidează măsurile stabilite de comisiile comunale, orășenești sau municipale;
f) emit titlurile de proprietate;
g) execută orice alte atribuții ce le revin din lege și din prezentul regulament.
Din actele dosarului nu rezultă că cererea nr. 8595/03.04.1991 formulată de R. M. ar fi fost soluționată de vreuna din comisiile de fond funciar. De asemenea, din actele depuse nu rezultă în mod clar ce suprafață de teren a fost solicitată și de la cine anume provenea aceasta, în registru fiind făcută doar mențiunea că terenul provine din moștenire.
Față de considerentele expuse, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este întemeiată în parte, fiind astfel admisă parțial.
Pe cale de consecință instanța de fond a obligat C. locală Todirești să emită referatul cu propunerea de validare sau invalidare pentru cererea formulată de R. M. înregistrată sub nr. 8595/03.04.1991, referat pe care să îl înainteze Comisiei județene Iași.
De asemenea, instanța de fond a obligat C. județeană Iași ca după primirea documentației ce-i va fi înaintată de C. Locală Todirești să emită hotărârea de validare sau invalidare a propunerii comisiei locale privind cererea formulată de R. M. înregistrată sub nr. 8595/03.04.1991.
Instanța de fond a respins însă capătul de cerere având ca obiect includerea numitei R. M. ca beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate alături de N. E. în adeverința nr. 1064/25.08.1991 întrucât în anexa de validare ca moștenitor al defunctei R. Ghe. E. este înscrisă doar numita R. N. E.. Cum cererea formulată de către R. M. nu a fost încă soluționată, la acest moment nu se cunoaște ce soluția va primi această cerere, respectiv dacă aceasta va fi validată.
Deoarece la momentul de față nu s-a făcut dovada faptului că autoarei reclamantei, R. M. i s-a stabilit dreptul de proprietate în calitate de moștenitor al defunctei R. Ghe. E. pentru suprafața de 1,43 ha teren, aceasta nu poate fi inclusă în adeverința tip emisă pe numele R. N. E..
După ce cererea formulată de R. M. va fi analizată și soluționată de către comisii, în cazul în care rezultatul nu îi va fi favorabil, reclamanta are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu în favoarea autoarei sale, R. M..
În baza dispozițiilor art. 453 al. 1 din codul de procedură civilă pârâtele C. locală Todirești și C. județeană Iași au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de apărător ), acestea fiind în culpă pentru faptul că după mai mult de 20 de ani de la data formulării nu au soluționat cererea depusă de către R. M..
Atât în concepția Legii 18/1991, cât și a regulamentelor adoptate în aplicarea acesteia, HG 131/1991 și HG 890/2005, din întreaga lor economie rezultă obligația de coordonare și control a comisiilor județene asupra activității comisiilor comunale ( a se vedea în mod special art. 7, lit. a) și b) din HG 131/1991, art. 6 din HG 890/2005), ceea ce face comisia județeană responsabilă nu numai pentru ineficiența sau lipsa exercitării propriilor atribuții, ci și pentru ineficiența sau lipsa atribuțiilor comisiilor comunale alături de care este ținută să răspundă. De aceea, a determina dacă comisia județeană are sau nu culpă nu înseamnă doar a stabili dacă și-a îndeplinit propriile sarcini, ci și pe cele de coordonare sau de control asupra comisiei locale.
Este adevărat că legea prevede obligații partajate pentru comisia locală, respectiv pentru comisia județeană, pe principiul subsidiarității, însă caracterul repartizării ierarhice a acestor atribuții transpare din întreaga economie a acestor legi și face ca nimic din activitatea comisiilor locale să nu fie străin sau indiferent - sub aspectul calității, termenelor de execuție, etc, comisiei județene. Or, dacă comisia județeană solicită a i se recunoaște lipsa culpei, nu explică în ce constă exercitarea atribuțiilor sale de îndrumare și control, în conținutul prevăzut de art. 7 lit. a și b din H.G. 131/1991 și art. 12 alin 2 din Legea 18/1991.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta C. județeană Iași pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Arată apelanta faptul că, în mod greșit, au fost obligate cele două comisii să soluționeze cererea nr. 8595/3.04.1991 în condițiile în care instanța reține în cuprinsul sentinței „din actele depuse nu rezultă în mod clar ce suprafață de teren a fost solicitată și de la cine anume provenea aceasta, în registru fiind făcută doar mențiunea că terenul provine din moștenire”. Astfel, în condițiile în care nici măcar nu se cunoaște ce s-a solicitat prin această cerere, este greșită soluția instanței de fond.
Mai mult, reclamanta sau autoarea sau au avut posibilitatea ca în temeiul legilor succesive ale proprietății (legea nr. 169/1997, 1/2000 și 247/2005) să formuleze noi cereri de reconstituire cu privire la terenul în cauză.
Și în ceea ce privește obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată soluția este greșită îndeplinirea obligației sale fiind condiționată de îndeplinirea obligației de către comisia locală de fond funciar.
Atribuțiile celor două comisii de fond funciar sunt distincte, comisiile județene de fond funciar neavând competența legală de a îndeplini atribuțiile specifice comisiilor locale de fond funciar.
Raportat la dispozițiile HG 131/1991, HG 1172/2001 și art. 27 din HG 890/2005 este necesar ca, C. Locală de Fond Funciar să formuleze o propunere cu privire la cererea persoanei de reconstituire, soluție ce se comunică acestei persoane și împotriva căreia are posibilitatea de a formula contestație. Abia după comunicarea dosarului ce cuprinde cererea de reconstituire C. Județeană se poate pronunța prin hotărâre. Față de neînaintarea proprunerii de către comisia locală (inclusiv cererea de reconstituire cu întreaga documentație) apelanta s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a soluționa această cerere.
În aceste condiții, și din punctul de vedere al obligării la plata cheltuielilor de judecată, soluția este neîntemeiată raportat și la dispozițiile art. 453 C.pr.civ. și a inexistenței culpei procesuale.
Obligațiile de control și verificare a activității comisiilor locale de fond funciar nu pot fi invocate raportat la cele reținute în sentința apelată: „din documentele existente în arhivă nu reiese modul de soluționare al cererii formulate de către R. M.. Nici în registrul cu procese verbale și nici în alte documente nu a fost găsit modul de soluționare al cererii. Concluzia care se poate trage este aceea că cererea ori nu a fost analizată de către comisia locală, ori s-a pierdut în momentul în care s-a depus documentația la C. Județeană”.
Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul celor arătate, fiind invocate dispozițiile art. 468, 470 și urm. C.pr.civ, Lg. 18 din 1991, HG 890/2005. S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Apelul a fost motivat, semnat, formulat în termen, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata I. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
De asemenea intimata C. Locală de Fond Funciar a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către pârâta C. județeană Iași pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Reține tribunalul faptul că obiectul cauzei de față îl reprezintă obligația de face întemeiată pe dispozițiile legilor fondului funciar și pe cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 8595 din 3.04.1991 (conform filei 9 dosar fond).
Autoarea reclamantei intimate I. M. este R. M., respectiv persoana ce a formulat cererea de reconstituire în calitate de moștenitoare după R. E..
Tot după R. E. a formulat cerere de reconstituire R. N. E., cerere înregistrată sub nr. 8412/22.03.1991 (fila 27 dosar fond), pentru care s-a eliberat adeverința depusă la fila 26 dosar fond, cu nr. 1064.
Raportat la fila 33 (adresa nr. 4943/14.10.2013) dosar fond tribunalul reține confirmarea de către comisia locală a existenței acestei cereri (arătând că nu se face referire exactă de la cine provine moștenirea), fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 9 Lg. 18/1991, respectiv art. 11 Regulament privind sesizarea comisiei locale de către persoana interesată.
Conform art. 5 din Regulament comisia locală de fond funciar urma a analiza cererea depusă în conformitate cu prevederile legii, a verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din legea nr. 18/1991, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare, a formula propuneri către C. Județeană și a le înainta împreună cu întreaga documentație împreună cu contestația formulată de persoana respectivă, dacă era cazul.
Conform art. 79 raportat la art. 66 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar din 4.08.2005 C. L. are obligatia ca în termen de 30 de zile sa analizeze, sa verifice cererile si actele doveditoare ale reclamantilor si sa întocmeasca anexele conform dispozitiilor legale, iar potrivit alin.4 al art. 79 cererile însotite de actele doveditoare si anexele întocmite se înainteaza de presedintele C. L. la C. J. pentru verificare si validare ori invalidare, în termen de maxim 45 de zile de la data înregistrarii cererii.
Conform art. 6 din Regulament C. Județeană de Fond Funciar asigură îndrumarea și controlul comisiilor locale de fond funciar, verifică legalitatea propunerilor făcute de acestea și soluționează contestațiile formulate împotriva acestor propuneri; de asemenea, validează sau invalidează propunerile menționate împreună cu proiectele de delimitare și parcelare.
Reține tribunalul faptul că, astfel cum reiese și din întâmpinarea depusă de comisia locală de fond funciar la fond „…din documentele existente în arhiva primăriei și care au fost puse la dispoziția reclamantei nu reiese modul de soluționare a cererii formulate de R. M.. Nu am găsit nici în registrul cu procese verbale și nici în alte documente modul de soluționare a acestei cereri și un rezultat în acest sens. Concluzia pe care o tragem este aceea că cererea d-nei R. M. ori nu a fost analizată de membrii comisiei de la acea dată, ori s-a pierdut în momentul în care s-a depus documentația la C. Județeană de Fond funciar Iași.”.
În speta de fata, dupa cum reiese din actele depuse la dosar, intimata C. L. de aplicare a Legii nr. 18/1991 Todirești nu si-a îndeplinit aceste obligatii, întrucât desi reclamanta a depus, prin autoarea sa, cererea înregistrata sub nr. 8595/30.04.1991, nu a primit niciun raspuns, iar cererea lor nu a fost analizata sau verificata de catre comisia locală de fond funciar.
Instanta de apel apreciaza astfel, ca, în conditiile în care o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulata de în anul 1991 nu a fost solutionata nici pâna în prezent în anul 2014 (data investirii instanței de fond), C.L. nu si-a îndeplinit atributiile prevazute în art. 5 din HG 890/2005 referitoare la analizarea cererii formulata de reclamant si înaintarea catre C. J. a propunerii de validare sau invalidare a dreptului de proprietate a reclamantei cu privire la suprafata solicitata.
Dupa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta are vocatie legala la restituirea proprietatii, iar interesul acesteia de a fi solutionata cererea de reconstituire formulata de autoarea sa este legitim, întrucât nesolutionarea acestei cereri în termen rezonabil este de natura sa le prejudicieze irecuperabil dreptul de proprietate.
În baza art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis ca, notiunea de "bunuri" nu se limiteaza numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale, ci si la alte drepturi si interese ce constituie elemente patrimoniale active, inclusiv creante.
Legislatia nationala prevede procedura de reconstituire a dreptului de proprietate funciara ( Legii nr.18/1991 republicata cu modificarile si completarile ulterioare, Lg.169/1997 cu modificarile si completarile ulterioare, Legii nr.1/2000 cu modificarile si completarile ulterioare si Legea nr. 247/2005 ).
Asadar, aceste norme legale pe cale le contin creeaza proprietarilor de drept speranta legitima de a fi efectiv pusi în posesie pe terenul lor "creanta" lor fiind suficient determinanta pentru a constitui " o valoare patrimoniala" care atrage aplicarea garantiilor articolului 1 al Protocolului nr.1.
Nesolutionarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de reclamantă încalca, pe lânga dreptul garantat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Principiul de drept international al " legitimei asteptari" sau al "asteptarii rezonabile", potrivit caruia "orice cetatean are dreptul de ai fi solutionata cererea privitoare la un drept într-un termen rezonabil si de o asemenea maniera încât la data solutionarii, dreptul sau, sa nu fi devenit între timp lipsit de eficacitate si iluzoriu.
În lumina dispozitiilor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care se aplica cu prioritate fata de orice alta prevedere din dreptul intern (art.20 din Constitutia României), reclamanta are un interes patrimonial cu privire la terenul asupra caruia au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, interes suficient de important pentru a constitui un interes substantial si deci " un bun" în sensul articolului 1 al Protocolului nr.1.
Raportat la dispozitiile legale enuntate, în speta de fata, refuzul comisiei de fond funciar de a solutiona cererea formulata de reclamantă privind reconstituirea dreptului de proprietate este de natura a constitui o ingerinta în dreptul de proprietate al reclamantilor si a aduce atingere dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO.
Curtea EDO, în jurisprudența sa, arată că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate .
Susținerea apelantei conform căreia atâta timp cât nu se cunoaște conținutul cererii de reconstituire soluția de obligare a comisiilor de fond funciar este greșită, nu poate fi reținută motivat de faptul că lipsa oricăror informații privind cererea de reconstituire sau a unei documentații aferente este chiar culpa autorităților, aspect ce reiese chiar din afirmația comisiei locale redate de instanța de apel cu ghilimele mai sus.
De asemenea, susținerea apelantei că persoana interesată putea să se adreseze comisiei locale în temeiul legilor de fond funciar ulterioare nu poate fi reținută atâta timp cât s-a făcut dovada formulării unei cereri de reconstituire pe legea nr. 18/1991, cerere ce nu a fost soluționată. Culpa autorităților nu poate fi pusă în sarcina reclamantei, în sensul stabilirii unei noi obligații atâta timp cât aceasta a urmat corect procedura prevăzută de legea în vigoare.
Și în ceea ce privește obligarea comisiei județene la plata cheltuielilor de judecată soluția este întemeiată această instituție, având atribuții de îndrumare și control a comisiei locale,textul redat de apelantă cu ghilimele nefiind un considerent al instanței de fond ci apărarea intimatei comisia locală, apărare redată chiar de instanța de apel și care, poate fi avut în vedere chiar în sprijinul soluției instanței de fond.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de pârâta C. județeană Iași pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva sentinței civile 2126/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra.
Raportat la dispozițiile art. 452 și 453 C.pr.civ. va obliga apelanta C. Județeană de Fond Funciar Iași să achite intimatei I. M. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse în original la fila 20 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași, împotriva sentinței civile 2126/25.06.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Obligă apelanta C. Județeană de Fond Funciar Iași să achite intimatei I. M. suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 20.11.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, C. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
2 EX – 12.01.2015
JUD. FOND –S. A. I.
| ← Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... | Uzucapiune. Decizia nr. 962/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
