Fond funciar. Decizia nr. 691/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 691/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 15524/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Mai 2014
Președinte - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Judecător - P. T.
Grefier - I. A. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 691/2014
Pe rol se află pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe recurenții B. N. și B. E. și pe intimatele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR H., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, intimat C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR IAȘI, intimat O. E., intimat O. M., intimat C. M., având ca obiect fond funciar rectificare TP.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 08.05.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/03.07.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții B. N. și B. E. în contradictoriu cu pârâții C. Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași și C. Comunala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor H., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, O. E., O. M. și C. M..
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ la data de 18l05.2012, reclamanții B. N. și B. E. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. pentru aplicarea Legilor fondului funciar Iași și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună modificarea T.P. nr._/ 20.10.1993 emis pe numele lui O. I. C. cu privire la 3 ha și 0700 mp teren situat în extravilanul și intravilanul satului D., ., în sensul îndreptării erorii materiale cu privire la suprafața de 1000 mp cu categoria „fâneață” având ca vecinătăți la nord DN 24, la est L. C.V., la sus conductă termică, la vest Babulea C., situată în tarlaua 14 .> - în loc de tarlaua 14 . corect tarlaua 124 .;
- în loc de vecinătate vest „Babulea C” se înscrie corect „drum acces stație de epurare”;
- la rubrica mențiuni se notează faptul că . Municipiul Iași (nu în intravilan D.).
La data de 06.03.1994, reclamanții au cumpărat de la O. C. o suprafață de teren de 1000 mp situată în intravilan D., ., tarlaua 14, . la nord DN 24, la est L. C.V., la sud conductă termică,la vest Babulea C., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 1994 de către notariatul de Stat al Județului Iași.
Terenul a fost dobândit inițial de O. C. prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, conform T.P. nr._/20.10.1993. În anul 2012, cu ocazia întocmirii documentației cadastrale în vederea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară reclamanții au constatat că în titlul de proprietate inițial există erori materiale cu privire la numărul de . că terenul este situat în intravilanul Municipiului Iași, nu în intravilan D..
Potrivit încheierii eliberate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, Birul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, terenul nu se află în intravilan D., tarlaua 14, . figurează în titlul de proprietate, ci în tarlaua 124, .. Același aspect rezultă și din adresa nr._/23.04.2012 eliberată de Instituția Arhitectului Șef, Serviciu GIS –Cadastru.
Prin îndreptarea acestor erori materiale nu se modifică amplasamentul de fapt, punerea în posesie fiind făcută în mod corect.
În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 18/1991, titlul XIII din Legea nr. 247/2005.
În dovedirea acțiunii se depun raportul de expertiză extrajudiciară topo-cadastrală și înscrisuri.
La solicitarea instanței, C. Județeană de Fond Funciar Iași, cu adresa nr._/26.06.2012, înaintează la dosar documentația care a stat la baza eliberării T.P. nr._/20.10.1993 (filele 29-43 dosar), după cum urmează: cerere înregistrată sub nr. 2422/19.03.1991, declarație/18.03.1991, certificat de naștere ..m. nr._, certificat de deces – O. A., certificat de căsătorie . 5 nr._, certificat de deces .. 3, nr._ – O. M., certificat de deces . 8, nr._ – O. I., act de veșnică vânzare /25 ianuarie 1934,act de vânzare-cumpărare din 20 martie 1928, tabel nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care solicită în scris stabilirea dreptului de proprietate (Anexa 3).
Pârâtele, deși legal citate, nu se prezintă în instanță, dar C. Județeană Iași de Fond Funciar depune întâmpinare (fila 25 dosar), cu următoarea argumentare:
Reclamanții au cumpărat în anul 1994 de la O. C. suprafața de 1000 mp teren situat în intravilanul satului D., . anul 2012 cu ocazia întocmirii documentației cadastrale s-a constatat că în T.P. nr._/1993 există erori materiale cu privire la numărul de .>
Având în vedere că titlul de proprietate a cărei rectificare se solicită este emis pe numele O. C. C. se impune chemarea în judecată și a acestuia. În actul de proprietate s-au înscris tarlalele și parcelele stabilite de C. L. de Foind Funciar H., care a verificat situația juridică a terenului atribuit.
Conform dispozițiilor art. 5 din H.G. nr. 890/2005, comisiile locale sunt cele care stabilesc mărirea și amplasamentul suprafeței de teren.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din H.G. nr.890/2005, C. Județeană de fond funciar emite titluri de proprietate pe baza documentațiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele de validare planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie și schițele terenurilor. Nu se poate reține că pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași a stabilit greșit amplasamentul în condițiile în care C. L. de Fond Funciar H. a întocmit fișa de punere în posesie – actul în baza căruia s-a completat titlul de proprietate și ca atare nu sunt îndeplinire condițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, întrucât C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași nu are culpă procesuală.
Prin cererea depusă la fila 43 dosar s-a solicitat și instanța a încuviințat cererea de introducere în cauză în calitate de pârât și a numitului O. C.
În ceea ce privește primul capăt de cerere, instanța l-a respins ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În fapt, așa cum rezultă din anexa de validare și titlul de proprietate a cărui modificare se solicită, O. C. a fost validat cu suprafața de 3 ha și 0,700 mp teren, situat în intravilanul și extravilanul satului D., ., din care a fost cumpărată de reclamanți suprafața de 1000 mp categoria „fâneață” având ca vecinătăți la nord DN 24, la est L. C.V., la sud conductă termică, la vest Babulea C. Cu toate acestea, analizând atât rolul agricol al numitului O. C. care a stat la baza reconstituirii, cât și, mai ales, anexa de validare care conține: suprafețele de teren, locul situării acestora (intravilan/extravilan) și categoria de folosință, instanța a constatat că suprafața de 1000 mp teren are categoria de folosință „fânețe” și este situată în intravilan . sub aspectul respectării dispoziției legislației funciare „ că reclamantul stăpânește acest teren de 1000 mp din anul 1994 și că și-a construit o casă pe acest teren”, pârâta C. L. pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar H. având obligația ca la punerea în posesie a numitului O. C. să țină cont de mențiunile hotărârii de validare și nu de planul cadastral invocat de expertul O. Aniel-G., care este întocmit ulterior emiterii titlului de proprietate și nu în procedura dispozițiilor art. 33 și următoarele din H.G. nr. 890/2005, prin avizarea acestuia de către cele două comisii de fond funciar.
Așadar, instanța a constatat că pentru titlul de proprietate nr._/1993 nu poate da eficiență juridică solicitării reclamanților cu privire la amplasament, pentru motivele invocate anterior.
În ceea ce privește pretenția constând în schimbarea amplasamentului suprafeței de 1000 mp teren intravilan din tarlaua 14, . 12 parcela_/99, întrucât acesta este, în fapt, terenul deținut, instanța a reținut în mod prioritar că pretenția litigioasă, din punct de vedere juridic este calificată ca fiind constatarea nulității absolute parțiale a T.P. nr._/1993 pentru o suprafață de 1000 mp și reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren în tarlaua 124 parcela_/99, având ca vecinătăți:la nord – DN 24- DJ 249 A, la est L. C. V., la sud – conductă termică, la vest – drum acces la Stația de Epurare. Deși reclamanții nu își motivează această pretenție în drept, decât în mod generic, prin trimitere la dispozițiile legilor fondului funciar, instanța a constatat, din analiza cumulativă atât a cauzelor de nulitate prevăzute de dispozițiile art. III Legea nr. 169/1997, cât și a tuturor celorlalte dispoziții incidente reconstituirii dreptului de proprietate finalizată cu eliberarea T.P. nr._/20.10.1993 că titlul, în ceea ce privește suprafața de 1000 mp teren, este legal și corect emis, suprafața de teren reconstituită respectând atât locul situării – intravilan D., cât și categoria de folosință, conform rolului agricol și hotărârii de validare, singurul aspect litigios indicat de reclamant fiind cel al stabilirii amplasamentului. În ceea ce privește reconstituirea în favoarea reclamanților și nu a titularului a dreptului de proprietate pe un alt amplasament, instanța a reținut că acest capăt de cerere are un caracter accesoriu față de capătul de cerere principal, astfel încât, cum se constată că titlul de proprietate nr._/20.10.1993 nu este lovit de nulitate, capătul de cerere principal urmând a fi respins și această pretenție apare ca neîntemeiată.
În consecință, față de cele reținute și văzând și dispoz. art. III din Lg. Nr.169/1997 așa cum a fost modificată prin Titlul V articol unic pct.1 din Lg. Nr. 247/2005 potrivit cărora „ dispozițiile modificatoare sau de completare sau de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor […] eliberate cu respectarea prevederilor Lg. Fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor”, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și pe cale de consecință a respins-o, reținând că modificările de amplasament solicitate de beneficiarii titlurilor de proprietate eliberate sub imperiul legii 18/1991, nu se încadrează, de principiu, printre motivele de nulitate consacrate de art. III Lg.169/1997, în lipsa unor alte cauze de nulitate, prin constatarea nulității absolute a unor asemenea acte doar în ideea „reparării” unei inadvertențe și în acord cu un plan cadastral emis ulterior T.P. sau a unor puneri în posesie neconforme cu dorința solicitanților, încălcându-se în mod substanțial principiul stabilității raporturilor juridice civile.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții B. N. și B. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenții au susținut că, în primul rând, instanța schimbă natura vădită a pretenției dedusă judecății - care este de rectificare a unor erori materiale cuprinse într-un act administrativ (titlu de proprietate) și se pronunță asupra unor lucruri cu care nu a fost învestită. Acțiunea reclamanților are un singur capăt de cerere - rectificarea unor erori materiale din cuprinsul titlului de proprietate nr._/1993, aspect ce rezultă cu claritate atât din petitul acțiunii, cât și din motivarea în fapt și în drept a acesteia. În cuprinsul acțiunii nu s-au invocat nici un moment motive de nelegalitate a emiterii titlului de proprietate, nici sub aspectul suprafeței reconstituite, nici sub aspectul amplasamentului cu care a fost pus în posesie O. C.. Reclamanții nu au invocat nulitatea titlului de proprietate și nici nu au solicitat modificarea amplasamentului cu care a fost pus în posesie O. C.. Rezultă cu claritate din acțiune ca reclamanții au solicitat doar corectarea unor erori formale strecurate în titlul de proprietate, că nu contestă nici amplasamentul cu care a fost pus în posesie O. C., pe care ei l-au cumpărat și îl stăpânesc de apropare 20 de ani, nici existența sau întinderea dreptului de proprietate. Reclamanții au susținut că amplasamentul pe care s-a făcut punerea în posesie are alți indicatori cadastrali decât cei care figurează în titlul de proprietate. Acest aspect a fost confirmat de OCPI Iași, de Instituția Arhitectului Șef, Serviciu GlS-Cadastru și de expertul judiciar care a întocmit raportul de expertiză în cauză. Expertul afirmă cu certitudine că prin rectificarea indicatorilor cadastrali din titlului de proprietate nu se modifică amplasamentul. De altfel, se vede clar din compararea vecinătăților din titlu de proprietate și din planul de situație anexă la raportul de expertiză că suprafața de 1000 mp este delimitată de aceleași vecinătăți și că este același amplasament, fiind trecut greșit doar vecinul din partea de vest.
Modificarea/anularea parțială a unui act juridic presupune schimbarea obiectului actului, în timp ce rectificarea unui act juridic presupune schimbarea unor aspecte formale, care nu afectează în nici un mod substanța sau întinderea dreptului.
În speță este vorba doar de schimbarea unor elemente formale, care au fost trecute greșit în titlul de proprietate. Reclamanții nu solicită schimbarea obiectului titlului de proprietate, nu solicită un alt amplasament, ci doar susțin că amplasamentul pe care s-a făcut punerea în posesie a fost identificat în mod eronat în titlul de proprietate fiind trecuți niște identificatori cadastrali greșiți. În al doilea rând, instanța de fond reține în mod netemeinic că din rolul agricol și din anexa de validare ar rezulta că suprafața de 1000 mp are categoria de fâneață și este situată în intravilan D., astfel C. L. nefiind obligată să țină cont de planul cadastral, care, în opinia instanței ar fi fost întocmit ulterior emiterii titlului de proprietate. De asemenea, instanța reține în mod eronat că reconstituirea nu s-ar fi făcut pe vechiul amplasament. Rolul agricol al numitului O. C. nici nu există la dosar, fiind depuse în schimb contractele de vânzare-cumpărare care atestă suprafețele deținute în proprietate de către autorii acestuia și care au fost predate la CAP. Din anexa de validare rezultă doar că autorii lui O. C. au predat la CAP D. suprafața de 3.07 ha, din care 2,70 ha extravilan arabil. Nu rezultă sub nici o formă din anexa de validare amplasamentul sau categoria de folosință a suprafeței de 1000 mp, așa cum eronat reține instanța. Din actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate rezultă însă că autorii lui O. C. au deținut teren și în intravilan D., iar din raportul de expertiză și din planul cadastral rezultă că terenul de 1000 mp cu care a fost pus în posesie O. C. se află la limita dintre intravilan D. și intravilan Iași, limită care în timp a suferit modificări datorită realizării unor obiective de investiții - conductele CET H., astfel încât deși inițial terenul s-a aflat în intravilan D., în prezent acesta este situat în intravilan Iași. De altfel, O. C. a fost pus corect în posesie pe vechiul amplasament deținut de autorii săi și nu există nici un fel de contestație cu privire la acest aspect. În mod total nelegal reține instanța de fond că planul cadastral care a stat la baza realizării documentației cadastrale și la baza întocmirii raportului de expertiză a fost întocmit ulterior emiterii titlului de proprietate și că nu exista obligația legală pentru C. L. de a ține cont de planul cadastral.Planurile cadastrale există de peste 60 ani în România, ele fiind periodic, la intervale de 10-20 ani reactualizate, și în mod evident C. L. trebuia să țină cont de planul cadastral al localității în momentul în care întocmea procesul-verbal de punere în posesie și menționa identificatorii cadastrali - numărul de . parcelă. Potrivit dispozițiilor art.6 al. l lit. h din HG. Nr.131/1991, (act normativ în vigoare la momentul întocmirii titlurilor de proprietate), punerea în posesie a titularilor este atribuția Comisiei locale, iar potrivit dispozițiilor art.36 din același act normativ, comisia locală procedează la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puși în posesie titularii și la parcelarea pe proprietari potrivit planului de situație al fiecărei localități. La rândul ei, C. județeană are ca atribuție organizarea instruirii comisiilor locale și asigurarea distribuirii către acestea a hărților și planurilor de situație, precum și a altor materiale necesare desfășurării în bune condiții a activității acestora (art.7 al.l lit.a din HG nr.131/1991). Așadar, identificarea din punct de vedere cadastral a amplasamentului cu care a fost pusă în posesie o persoană de către C. L. se face în baza planului de situație al localității, care nu este altceva decât planul cadastral. Nu există în România și nici nu a existat la momentul întocmirii titlului de proprietate dedus judecății în anul 1993 un alt sistem de evidență și de delimitare a teritoriului. În fapt, nu există o suprafață de teren de 1000 mp situată intravilan D. în tarlaua 14 . aibă ca vecinătățile trecute în titlul de proprietate. Amplasamentul care figurează (eronat) în titlul de proprietate nu există în realitate, iar O. C. nu a fost niciodată pus în posesie în tarlaua 14. Punerea în posesie s-a făcut din anul 1993 în tarlaua 124 . că în titlul de proprietate s-au trecut eronat identificatorii cadastrali. În al treilea rând, instanța de fond reține în mod nelegal că menționarea greșită a identificatorilor cadastrali într-un titlu de proprietate reprezintă doar "o inadvertență" cu privire la amplasamentul unui teren pe care instanța de judecată nu este obligată să o îndrepte, și ca, mai mult, intervenția instanței într-o astfel de situație ar afecta stabilitatea raporturilor juridice. Menționarea greșită a identificatorilor cadastrali constituie un impediment la înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară și, în consecință, o îngrădire a dreptului de dispoziție a proprietarului. Fără rectificarea titlului de proprietate, reclamanții sunt în imposibilitate de a-și întocmi documentația cadastrală, de a-și întabula dreptul de proprietate și de a dispune de bunul, fiind îngrădiți în exercitarea deplină a dreptului său de proprietate. Din încheierea de respingere a recepționării documentației cadastrale rezultă foarte clar că motivul respingerii a fost neconcordanța identificatorilor cadastrali și că este necesară rectificarea actelor de proprietate. Titlul de proprietate este un act administrativ și el poate fi rectificat de către instanța de judecată dacă se stabilește că la întocmirea lui au fost comise erori formale, care nu afectează substanța sau întinderea dreptului de proprietate. În ceea ce privește stabilitatea raporturilor juridice, aceasta, nu numai că nu este afectată prin rectificarea pe cale judecătorească a titlului de proprietate, ci, dimpotrivă, este consolidată, întrucât există necesitatea ca în circuitul juridic civil să existe acte de proprietate corect întocmite și înregistrate în sistemul de cadastru și publicitate imobiliară.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, au invocat dispozițiile art.299 ș.u. C.pr.civ .
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare și nici nu au fost prezenți în instanță, personal sau prin reprezentanți, pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
Raportat la izvorul dreptului de proprietate al reclamanților și la obiectul litigios dedus judecății, instanța de recurs a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.
Prin concluziile scrise, recurenții au arătat că obiectul prezentului dosar îl constituie rectificarea unor erori materiale cuprinse într-un act juridic (administrativ) - titlul de proprietate, emis de către cele două comisii, locală și județeană, potrivit dispozițiilor legale. Responsabilitatea emiterii corecte a titlurilor de proprietate aparține celor două comisii, iar rectificarea erorilor din cuprinsul titlurilor de proprietate se face tot de către cele două comisii, prin punerea în executare a hotărârii judecătorești. Rectificarea unui act juridic poate fi solicitată, în primul rând, de titularul actului sau, în cazul în care a operat transmiterea dreptului de proprietate, de succesorii săi, cu titlu universal sau cu titlul particular, adică de avânzii-cauză (persoanele care, deși nu au participat la încheierea actului juridic civil, sunt totuși îndrituite să profite de efectele actului respectiv sau, după caz, sunt ținute să suporte aceste efecte, datorită legăturii sale juridice cu una dintre părțile acelui act juridic), cum este cazul de față. Așadar calitate procesuală activă în cazul acțiunii de rectificare a unui act juridic - titlu de proprietate (și, în egală măsură, în cazul acțiunii de constatare a nulității unui titlu de proprietate) aparține părților actului (titularul dreptului de reconstituire, comisia locală, comisia județeană) și avânzilor-cauză ai părților. Art. 1282 alin. (2) C.civ., stabilește o regulă specială în materia efectelor actelor juridice, și anume: „Drepturile, precum și, în cazurile prevăzute de lege, obligațiile contractuale în strânsă legătură cu un bun se transmit, odată cu acesta, succesorilor cu titlu particular al părților."Așadar, succesorul cu titlu particular profită de drepturile și este ținut să respecte obligațiile sau sarcinile reale născute din actele juridice încheiate de autorul său în legătură cu bunul sau dreptul ce i-a fost transmis.
În raport cu aceste acte juridice, succesorul cu titlu particular are calitatea de având-cauză, cu condiția ca să fie vorba de drepturi și obligații strâns legate de dreptul subiectiv dobândit, să fie vorba de acte juridice anterioare încheiate de autorul lui cu alte persoane și referitoare la același drept sau bun, iar actul juridic față de care urmează a se stabili calitatea de având-cauză a succesorului cu titlu particular să îndeplinească cerințele privitoare la forma pentru opozabilitate față de terți. În speță, toate aceste condiții sunt îndeplinite, reclamanții având calitatea de avânzi-cauză ai părții actului juridic (titlul de proprietate), O. C., cu privire la bunul dobândit, respectiv suprafața de teren de 1000 mp. În calitatea lor de avânzi-cauză, reclamanții pot promova toate demersurile legale pe care le avea la dispoziție partea actului juridic, respectiv titularul dreptului de proprietate reconstituit. Ca urmare a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din 1994 de către Notariatul de Stat al Județului Iași, reclamanții s-au subrogat în toate drepturile lui O. C. strâns legate de bunul dobândit, inclusiv în dreptul de promova în justiție acțiunile necesare pentru apărarea sau exercitarea deplină a dreptului. Au mai argumentat recurenții că în materia fondului funciar calitatea procesuală activă este strâns legată de interesul de a promova un anumit demers juridic și au arătat că sunt aplicabile în speță, prin asemănare, considerentele deciziei nr. 15/17.10.2011 pronunțată de Î.C.C.J. Totodată, recurenții au invocat și liberul acces la justiție și respectarea dreptului de proprietate, susținând că art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO garantează protecția dreptului de proprietate, atât din perspectiva dreptului substanțial, cât și din punct de vedere al garanțiilor procedurale pe care trebuie să le respecte procedura internă care reglementează dreptul. Nerecunoașterea calității procesuale active a dobânditorilor de bună – credință în acțiunile de rectificare a titlurilor de proprietate și implicit imposibilitatea dobânditorului de bună – credință a unui bun de a-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară și de a dispune de el, din cauze imputabile statului (care a emis un titlu de proprietate greșit), constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, ingerință care rupe justul echilibru și îi impune acestuia o sarcină specială și exorbitantă. Pentru toate aceste considerente, au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Recurenții au anexat acestor concluzii decizia nr. 15/2011pronunțată în recurs în interesul legii de Î.C.C.J., decizia civilă nr. 3880/18.06.2010 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr._/3/2007.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, în principal în raport de aspectul pus în discuția părților din oficiu, de instanță, legitimarea procesual activă a reclamanților, tribunalul constată întemeiat recursul formulat.
Reclamanții B. au devenit proprietarii suprafeței de 1000 mp, teren situat în intravilan D., ., amplasată în T14 . contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu vânzătorul O. C., act autentificat sub nr._/04.05.1994 la Notariatul de Stat Jud. Iași (fila 12 dosar fond).
Prin demersul juridic de față, reclamanții – recurenți urmăresc rectificarea titlului de proprietate al vânzătorului, cu privire la elementele de identificare a terenului ce a făcut obiectul vânzării.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății. Titlul de proprietate a cărui rectificare se solicită, eliberat în procedura Legii 18/1991, a fost emis pe numele O. C., persoană care a decedat la 20.12.2004, de pe urma sa rămânând ca moștenitori O. E., O. M. și C. M., conform certificatului de moștenitor nr. 48/28.08.2012 eliberat la BNP A. G. (filele 72-74 dosar fond). Acțiunea în rectificarea unui titlu de proprietate aparține, cum este firesc, titularului dreptului de proprietate reconstituit sau moștenitorilor acestora, ori reclamanții nu se încadrează în nici una dintre aceste categorii. Fiind un act emis într-o procedură specială care se adresează unor categorii de persoane strict determinate de lege, condițiile de rectificare/modificare a actului rămân guvernate de procedura legii speciale față de care reclamanții sunt străini. Evident, reclamanții au calitatea de avânzi – cauză, dar această calitate generează efecte în planul dreptului comun, neproducând consecințe în domeniul reglementat de legea specială. Tribunalul notează că nu pot fi aplicate, prin asemănare, raționamentele ce au condus la recunoașterea legitimării procesual active a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva în litigiile având ca obiect plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene, respectiv în cele având ca obiect constatarea nulității actelor de reconstituire, întrucât situația juridică a reclamanților – recurenți este total diferită de ce a instituției menționate, o primă chestiune ce face această diferențiere constând în faptul că reclamanții sunt străini de procedura reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, în timp ce Regia Națională a Pădurilor – Romsilva are atribuții specifice în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Mai mult, dacă acțiunile în constatarea actelor de reconstituire pot fi promovate de orice persoane care justifică un interes legitim, acțiunile în rectificarea/modificarea actelor de reconstituire nu pot fi promovate decât de titularul reconstituirii sau moștenitorii acestora, condiții în care tribunalul reține că reclamanții – recurenți nu au legitimare procesual activă în prezentul litigiu. Mai notează tribunalul că reținerea ca operantă acestei excepții nu poate fi considerată nici o îngrădire a exercitării liberului acces la justiție și nici a dreptului de proprietate întrucât reclamanții – recurenți au la dispoziție mijloacele specifice de protecție a dreptului de proprietate raportat la izvorul acestuia – contractul de vânzare – cumpărare.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că, analizând fondul litigios fără a cerceta în principal legitimarea procesual activă a reclamanților conform art. 137 Cod procedură civilă, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, condiții în care, în baza art. 304 pct. 9, 3041, 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii pe excepția lipsei calității procesual active.
Mai trebuie menționat că, în raport de soluția pronunțată de prima instanță care a cercetat fondul litigios, respectiv situația amplasamentului suprafeței ce a făcut obiectul vânzării – cumpărării și a respins pretențiile reclamanților, prin admiterea recursului și respingerea acțiunii pe excepție nu li se face reclamanților o situație mai grea în propria cale de atac, prezenta decizie fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 316 cu referire la art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții B. N. și B. E. împotriva sentinței civile nr._ din 03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. N. și B. E. în contradictoriu cu parații C. Județeana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași și C. Comunala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor H., C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Iași, O. E., O. M. și C. M., pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2014.
Președinte, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. | Judecător, P. T. |
Grefier, I. A. G. Pentru grefier plecat de la această instanță, semnează grefier șef Secția I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./05.12.2014
Judecător fond A. G.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Pretenţii. Decizia nr. 680/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
