Contestaţie la executare. Decizia nr. 1130/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 38098/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Decembrie 2014
Președinte - C. A.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1130/2014
Pe rol judecarea apelul declarat de Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P. N. împotriva sentinței civile nr. 5874/22.04.2014 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic S. L. pentru intimată, lipsă fiind apelanta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul ca s-a înaintat dosarul de fond al Judecătoriei Iași.
Consilier juridic S. depune la dosar delegație de reprezentare pentru intimata C. Națională de Căi ferate CFR Iași.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța acordă cuvântul la probe.
Consilier juridic S. pentru intimată învederează instanței că nu are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Reprezentantul legal al intimatei, având cuvântul, solicita respingerea apelul declarat de Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P. N. împotriva sentinței civile nr. 5874/22.04.2014 a Judecătoriei Iași, menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Iași, ca fiind legală și temeinică. Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de apel, precizează că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții, iar referitor la excepția nulității sentinței pune concluzii de respingere acestei excepții, fiind greșit invocata de către apelanta, întrucât motivul invocat nu privește sentința pentru a-i atrage nulitatea .
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 5874 din 22.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
S-a respins excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de către intimată, prin întâmpinare.
S-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea CN CF CFR S.A.,prin Sucursala CREIR CF Iași, cu sediul în Iași, .. 1 în contradictoriu cu intimatul M. P.-N. – Direcția Taxe și Impozite, cu sediul în P.-N., . nr. 12.
S-au anulat actele de executare silită întocmite de către intimată, respectiv titlul executoriu nr. 20668E/06.11.2013 și somația de executare nr. 20667E/06.11.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ contestatoarea CN CF CFR S.A., prin Sucursala CREIR CF Iași a chemat în judecată intimatul M. P.-N. – Direcția Taxe și Impozite solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare silită, respectiv a titlului executoriu nr. 2066E/06.11.2013 și somația de executare nr. 20677E/06.11.2013.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea contestației contestatoarea a susținut că a contestat decizia de impunere nr. 18050D/2006, contestație ce a fost soluționată irevocabil, prin sentința civilă nr. 274/26.09.2011 a Curții de Apel Iași, în sensul că s-a dispus anularea parțială a acesteia respectiv în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite la punctul 21.1, pozițiile 1-2 )impozit clădiri și venituri din concesiune) precum și pentru taxa ce reprezenta lipsa de folosință a terenului și accesoriile calculate pentru suprafața de_,87 m.p., însă nefiind menționat cuantumul sumelor, intimata a efectuat un calcul la alte tarife decât cele legale și nu a ținut cont de conținutul expertizei în care s-a menționat, aspect statuat și prin sentința civilă, de suprafața liberă în zona de protecție neproductivă, astfel că a fost menționată pentru suprafața de 1 ha și 500 m.p. suma datorată de_ lei.
Astfel în cuprinsul titlul executoriu este menționată doar sentința civilă, fără arătarea modului de calcul și ce reprezintă acele sume, ea apreciind că este o gravă eroare de calcul, iar plata acesteia ia-r crea grave prejudicii.
În drept contestatoarea și-a întemeiat cererea pe disp. art. 172-175 C. proc. fiscală.
Alăturat cererii contestatoarea a depus copia titlului executoriu, copia somației de executare, copia sentinței civile nr. 274/2011 a Curții de Apel Iași, irevocabilă și încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurate în cuprinsul acestei sentințe, copia deciziei civile nr. 4590/2012 a ÎCCJ, copia raportului de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr._ al Curții de Apel Iași.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea contestației, raportat la art. 650 C. proc. civ. și ale art. 172 C. proc. fiscală, excepția lipsei calității de reprezentant și în consecință nulitatea cererii de chemare în judecată.
Contestatoarea a depus precizări scrise prin care a solicitat a se constat că intimata este decăzută din dreptul a invoca excepții, motivat de faptul că a depus întâmpinare cu depășirea termenului legal, și respingerea excepției necompetenței teritoriale ca neîntemeiată.
Alăturat precizărilor a depus dispoziția nr. 153/2006 dată de CNCFR SA prin care au fost delegați directorii regionali pentru reprezentare și anexele deciziei, copia dispoziției nr. 61/2009 a Directorului general la CNCFR.
Instanța de judecată, în condiții de procedură completă și corect îndeplinită, a pus excepția necompetenței teritoriale în discuția contradictorie a părților și a soluționat-o la termenul de judecată din data de 25.02.2014 în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
Din oficiu, instanța de judecată a dispus atașarea copie certificate a dosarului de executare silită al intimatei.
Având în vedere cererea de probatorii a contestatoarei instanța a apreciat că proba cu înscrisuri, față de art. 255 alin. 1 C. proc. civ., este admisibilă și în baza art. 258 alin. 1 C. proc. civ. a încuviințat-o și a procedat la administrarea acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată contestatoarea a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare silită, respectiv a titlului executoriu nr. 2066E/06.11.2013 și somația de executare nr. 20677E/06.11.2013, motivat de faptul că a contestat decizia de impunere nr. 18050D/2006, contestația a fost soluționată irevocabil, prin sentința civilă nr. 274/26.09.2011 a Curții de Apel Iași, în sensul că s-a dispus anularea parțială a acesteia respectiv în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite la punctul 21.1, pozițiile 1-2 )impozit clădiri și venituri din concesiune) precum și pentru taxa ce reprezenta lipsa de folosință a terenului și accesoriile calculate pentru suprafața de_,87 m.p., însă nu a fost menționat cuantumul sumelor, iar intimata a efectuat un calcul la alte tarife decât cele legale și nu a ținut cont de conținutul expertizei.
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ. instanța constată că față de înscrisurile depuse de către contestatoare - respectiv dispoziția nr. 153/2006 dată de CNCFR SA prin care au fost delegați directorii regionali pentru reprezentare și anexele deciziei, copia dispoziției nr. 61/2009 a Directorului general la CNCFR, excepția lipsei calității de reprezentat este neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a o respinge.
Din actele dosarului rezultă că intimata a emis decizia de impunere nr. 18050D/19.07.2006 prin care s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare aferente perioadei 2001-2006 suma de_,4 lei impozit clădiri, suma de_ lei venituri din concesiuni, suma de_,48 lei taxă folosință teren și 5000 lei amendă contravențională.
Această decizie a fost contestată și prin sentința civilă nr. 274/2011, dată în dosarul nr._ * al Curții de Apel Iași, irevocabilă prin respingerea recursurilor de către ÎCCJ, a fost admisă contestația, s-a dispus anularea parțială a acesteia, respectiv în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare stabilite la punctul 21.1, pozițiile 1-2 impozit clădiri și venituri din concesiune, precum și pentru taxa ce reprezenta lipsa de folosință a terenului și accesoriile calculate pentru suprafața de teren ce depășește_,87 m.p.
Astfel în cuprinsul dispozitivului acestei sentințe nu au fost menționate în mod concret sumele pe care contestatoarea le-ar datora exact, însă în considerentele acesteia se reține că pentru suma de_,4 lei impozit clădiri, organul fiscal nu a indicat preșul de piață al acestora, astfel că nu a putut fi luat în considerare de către instanță (reținându-se că pentru unele clădiri nici nu există acte de proprietate), pentru suma de_ lei nu există un contract de concesiune, iar pentru folosința terenului s-a reținut că doar pentru suprafața de_,87 m.p. contestatoarea ar datora impozit nu și pentru diferență de teren de până la_,69 m.p.
La data de 06.11.2013 au fost emise de către intimată somația de executare și titlul executoriu, în care pe lângă alte sume este menționat și „obligații conform sentinței civile nr. 274/2011” în sumă de_ lei și accesorii de_ lei, deci un total de_ lei.
În primul rând, suma menționată cu titlu de debit principal depășește cu mult pe cea care a fost stabilită prin decizia de impunere care a fost desființată parțial, ori din efectuarea unui calcul sumar conform acestui titlu executoriu, reprezentat de hotărârea judecătorească, ar rezulta un debit principal pentru aceiași perioadă mult mai mare, deși așa cum s-a reținut el a fost diminuat prin înlăturarea unor sume consistente; iar în al doilea rând, nu rezultă cum a ajuns intimata la stabilirea cuantumului acestei sume prin raportarea la dispozițiile hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.
Astfel s-a statuat cu autoritate de lucru judecat nelegalitatea parțială a acelei decizii de impunere care a fost anulată în consecință, ori în condițiile în care s-a inserat doar mențiunea că obligațiile au fost stabilite conform titlului executoriu constituit din hotărârea judecătorească, în care nu s-au stabilit în mod clar care sunt sumele datorate de către contestatoare și intimata fără a arăta modul de calcul pentru debitul pretins modul de calcul a acestora a stabilit generic obligația de plată pentru o sumă instanța de judecată constată întemeiată contestația la executare și în temeiul art. 172 C. proc. fiscală o va admite și va dispune desființarea celor două acte de executare cu privire la sumele menționate cu titlu de debit și accesorii stabilite în baza sentinței civile nr. 247/2011 a Curții de Apel Iași. „
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, în motivarea cererii apelanta invocă excepția nulității absolute a sentinței civile fără număr din data de 22.04.2014 conform dispozițiilor din codul de procedură civilă deoarece instanța de fond a făcut o analiză greșită și superficială a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Instanța a stabilit eronat că suma depășește cu mult pe cea care a fost stabilită prin decizia de impunere.
Prin decizia de impunere nr. 18050D/19.07.2006 s-au stabilit obligații fiscale pentru suprafața de_,69 mp în cuantum de 12,982.641 lei.
Conform sentinței civile nr. 274/26.09.2011 care constituie Titlu executoriu, s-a procedat la stabilirea taxei pentru lipsă de folosință teren, la același tarif/mp stabilit prin Raportul de inspecție fiscală din data de 17.07.2006 și Decizia de impunere nr. 18050D/19.07.2006 pentru suprafața de_,87 mp în cuantum de 2,756,873 lei, sumă comunicată contestatoarei prin adresa nr. 6244/DI/05.07.2013, confirmată de primire.
Depune acte în dovedirea cererii.
Legal citată, intimata C. de Căi Ferate CFR SA prin Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Iași, a formulat întâmpinare, depunând și acte în depunerea susținerilor.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele cererii de apel formulate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, instanța constată următoarele:
Față de excepția tardivității formulării cererii de apel, reține tribunalul că acesta a fost formulat în termenul prevăzut de dispozițiile legale în vigoare, art. 717 Cod procedură civilă.
Cât privește excepția nulității sentinței Judecătoriei Iași, reține Tribunalul că aceasta este greșit invocată de către apelantă deoarece motivul invocat nu privește sentința pentru a-i atrage nulitatea, ci privește contestația.
Reține tribunalul că, judecătorul a respectat în totalitate disp.art. 22 alin. 2 invocate de apelantă, a stăruit prin toate mijloacele legale.
CFR a solicitat în luna februarie decăderea intimatei din drepturi, întrucât aceasta nu s-a conformat cerințelor ce i-au fost puse în vedere de către instanță prin citativ până la data de 13.01.2014, sub sancțiunea decăderii. Instanța nu numai că nu a decăzut-o, dar a amânat cauza și a acordat termen intimatei la data de 22.04.2014, pentru a înainta dosarul de executare. Nici după acest termen intimata – apelantă nu s-a conformat, ceea ce echivalează cu o recunoaștere, iar acum aceasta invocă propria-i turpitudine în apărare. Consideră tribunalul că Judecătoria i-a respectat toate drepturile, a hotărât corect și legal, pe baza înscrisurilor existente.
Greșit susține apelanta că în acțiunile formulate, s-a contestat doar suprafețele de teren nu și cota, întrucât s-a considerat că toate suprafețele de teren impozitate se află în zona de protecție a căii ferate, iar cu privire la cota de impozitare s-a susținut întotdeauna cota din Codul Fiscal, respectiv scutit 100%. Suprafețele impozitate se află în zona de protecție a căii ferate, lucru determinat prin expertiza topo existentă la dosar, expertiza ce face parte integrantă din Sentința 274/2011, deci potrivit disp.art. 257, lit. a, lit.i, art. 258 pct. 4 și art. 285 ind. 1 Cod fiscal sunt scutite integral de la plata taxei pe teren.
Mai mult, apelanta a acceptat Declarațiile de impunere pentru anul 2008 – 2014, cu scutire de la plata taxei pe teren în proporție de 100% ( și pentru suprafața pentru care a emis titlul executoriu și somația), fără obiecții.
Față de aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. 1 N.C.P.C. va respinge apelul formulat de intimata Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P. N., păstrând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării cererii de apel.
Respinge apelul declarat de Direcția de Taxe și Impozite a Municipiului P. N. împotriva sentinței civile nr. 5874/22.04.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2014.
Președinte, C. A. | Judecător, M. A. | |
Grefier, I. B. |
Red.A.M./Tehnored.E.N.
5ex./18.02.2015
Jud. fond:B. M.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1806/2014. Tribunalul IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 1123/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
