Ordin de protecţie. Decizia nr. 582/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 582/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 2644/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Iunie 2014
Președinte - C. A.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 582/2014
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR - Z. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant H. C. C. și pe intimat H. V. L., având ca obiect ordin de protecție evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3409/06.03.2014 Judecătoria Iași a admis în parte cererea reclamantei H. V. L. în contradictoriu cu pârâtul H. C. C., având ca obiect ordin de protecție și a dispus pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării, următoarele obligații si interdicții pentru pârât:
- evacuarea temporară a pârâtului din locuința comună a părților situată în Iași, ..24;
- obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de reclamantă;
- obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 200 m fața de domiciliul reclamantei din Iași, ..24.
- interzicerea ca pârâtul să ia legătura în orice mod cu reclamanta.
A respins cererile reclamantei referitoare la copiii minori și a obligat pârâtul la plata în favoarea Statului R. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat L. O. conform delegației nr. 0989 din 31.01.2014 emisă de Baroul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ reclamanta H. V. L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul H. C. C. să emită un ordin de protecție de evacuare a pârâtului din domiciliul comun, prin care acesta sa fie obligat la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă și față de copii, interzicerea acestuia de a mai lua legătura cu reclamanta și cu copiii.
În fapt, a arătat reclamanta că la 01.07.2013 a formulat cerere de divorț ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2013, soluționat la 10.01.2014, pronunțându-se sentința civilă nr. 124/2014.
Prin această sentință, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, dispunându-se totodată ca autoritatea părintească să se exercite în exclusivitate de către reclamantă, copiii urmând a avea domiciliul la reclamantă. Motivul divorțului a fost comportamentul violent atât fizic cât și psihic, exercitat de către pârât asupra reclamantei cât și asupra minorilor, dar și consumul de băuturi alcoolice de către pârât. Datorită acestui comportament a apelat de mai multe ori serviciul de urgență 112 pe numele pârâtului fiind deschise mai multe dosare de cercetare penală pentru violență în familie.
Întrucât pârâtul locuiește în continuare în domiciliul comun și după pronunțarea hotărârii de divorț, comportamentul acestuia este în continuare agresiv, violent, fiind în permanență amenințată cu aplicarea de corecții fizice sau chiar cu moartea.
Având în vedere starea tensionată în care se află de o lungă perioadă de timp a fost nevoită să se adreseze unui psiholog pentru consult și tratament de specialitate.
În drept a invocat art. 26 din Legea nr. 217 din 2003.
La solicitarea reclamantei instanța de fond a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse și a probei testimoniale, probe ce au fost administrate.
La dosar s-au înaintat de către Poliția Municipiului copiile declarațiilor date de părți cu ocazia verificărilor întreprinse în soluționarea sesizărilor formulate de reclamantă.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar a fost prezent la termenele acordate, arătând că nu este de acord cu cererea reclamantei, aceasta fiind cea care provoacă discuțiile în domiciliul comun. Instanța a încuviințat pârâtului proba testimonială, probă ce a fost administrată.
Instanța de fond a mai încuviințat la solicitarea reclamantei proba audio, în cadrul acesteia fiind ascultată înregistrarea efectuată de reclamantă cu telefonul mobil, la dosar depunându-se și transcrierea discuției înregistrate.
Au fost ascultați copiii părților, s-a efectuat și depus la dosar referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul comun al părților.
Analizând probatoriul administrat prin prisma dispozițiilor legale aplicabile instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, la 01.07.2013 reclamanta promovând pe rolul Judecătoriei Iași cerere de divorț soluționată la 10.01.2013 prin sentința civilă nr. 124 dată în dosar nr._/245/2013. Prin sentința de divorț, pronunțată potrivit Noului Cod de procedură Civilă, conform căruia dispozițiile cu privire la minori sunt executorii de la pronunțare (art. 448 pct.1), instanța a dispus ca autoritatea părintească asupra minorilor să fie exercitată exclusiv de către reclamantă, locuința minorilor fiind stabilită la reclamantă. S-a mai dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului. În prezent părțile locuiesc împreună.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 217 din 22 mai 2003 (*republicata*)
pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ,, Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții …,,
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecție trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existenta unei forme de violenta exercitata de unul din membrii familiei.
Din probatoriul administrat în prezenta cauză, în principal înregistrarea audio, probă administrată la ultimul termen de judecată, coroborată cu declarația martorului M. A., cu sentința civilă de divorț, cu relatările minorilor în fața instanței de fond, cu sesizările și plângerile depuse de reclamantă, instanța reține dovedite susținerile reclamantei cu privire la comportamentul violent al pârâtului, acesta exercitând asupra reclamantei o continuă presiune psihologică, prin utilizarea față de aceasta de cuvinte jignitoare, triviale și amenințări cu privire la integritatea fizică și psihică a acesteia.
Pe de altă parte, s-a reținut că pârâtul nu a solicitat administrarea de probe concludente, depoziția martorului T. A. M. necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.
Deși din cuprinsul înregistrării audio se poate reține că reclamanta este cea care continuă și provoacă discuția cu pârâtul, acesta din urmă, fără a sesiza că în concret reclamanta nu îi adresează amenințări sau cuvinte injurioase sau care să îi afecteze în vreun fel demnitatea, adoptă un limbaj jignitor, brutal la adresa reclamantei. Mai mult decât atât, în cadrul discuției sale cu reclamanta, pârâtul afirmă că va începe războiul și că va trece la fapte concrete, adresând reclamantei insulte, amenințări, cuvinte și expresii umilitoare.
Instanța de fond a constatat că reacția disproporționată a pârâtului și ușurința cu care adresează reclamantei injurii, cuvinte jignitoare și amenințări denotă faptul că pârâtul exercită în mod obișnuit și frecvent violență verbală și psihologică la adresa reclamantei.
S-a reținut că acest comportament are cel mai probabil ca punct de plecare divorțul solicitat de reclamantă însă totodată impune instanței a lua o măsură cu caracter preventiv și temporar. Faptul că cei doi locuiesc împreună reprezintă o situație de risc de natură să conducă la amplificarea conflictului dintre aceștia, pârâtul dovedind că nu își poate controla limbajul și în general reacțiile comportamentale în prezența reclamantei, nici măcar în situația în care aceasta nu îi adresează cuvinte jignitoare sau umilitoare. Tocmai reacția disproporționată a pârâtului relevată în cadrul discuțiilor purtate cu reclamanta este elementul hotărâtor care a convins instanța că pârâtul nu este capabil să gestioneze conflictul pe care îl are cu reclamanta.
Violența verbală și psihologică exercitată de pârât asupra reclamantei au fost confirmate de relatările martorului M. A., mama reclamantei, care cunoaște aspecte despre comportamentul părților atât din relatările reclamantei cât și din cele ale minorilor.
În același timp, s-a reținut că martorul audiat la solicitarea pârâtului, T. A. M., a precizat expres că nu a fost în vizită la părți de 2 ani, nu cunoaște comportamentul actual adoptat de pârât în mediul familial, astfel că declarația acestui martor, necoroborată cu nici un alt mijloc de probă, nu are relevanță asupra cauzei.
În ce privește audierea minorilor, instanța de fond a constatat că minora G. L. a relatat aspecte contradictorii în dosarul de divorț și în cel de față.
Instanța de fond a mai reținut că minorul G. C. a părut deranjat de faptul că reclamanta exercită supravegherea părintească asupra sa, opinia acestuia fiind că se înțelege cu tatăl său mai bine deoarece acesta nu îi adresează întrebări.
Având în vedere că măsurile cu privire la minori sunt executorii provizorii, acestea fiind deja dispuse în dosarul de divorț, apreciind că pârâtul nu poate fi sancționat prin privarea totală de dreptul de a păstra legăturile personale cu cei doi minori, apreciind nedovedit în cauză comportamentul abuziv al pârâtului față de minori, din evaluarea psihologică reieșind că minorii sunt afectați în principal de discuțiile în contradictoriu dintre părinții lor, instanța de fond a dispus emiterea unui ordin de protecție raportat numai la reclamantă, nu și cu privire la copiii minori.
În cauză instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție, a apreciat ca fiind de o gravitate deosebită comportamentul pârâtului la adresa reclamantei, fiind dovedită prin probele administrate violența verbala și psihologică la care reclamanta a fost supusă. S-a dispus evacuarea pârâtului din domiciliul comun, păstrarea unei distanțe față de reclamantă, pentru a preîntâmpina consecințe mai grave și exercitarea acțiunilor abuzive asupra reclamantei.
Astfel, instanța de fond a dispus pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării, evacuarea temporară a pârâtului din locuința comună a părților situată în Iași, ..24, obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de reclamantă, obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 200 m fața de domiciliul reclamantei din Iași, ..24. Va interzice pârâtului să ia legătura în orice mod cu reclamanta.
In temeiul disp. art. 31 din Legea nr. 217/2003 s-a dispus comunicarea hotărârii către Poliția mun. Iași în a cărei rază teritoriala se afla locuința părților, organele de politie având îndatorirea sa supravegheze modul in care se respecta hotărârea. Astfel, conform art.. 31 ordinul de protecție se comunică de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului. Ordinul de protecție prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliției. Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei. Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Instanța de fond a atras atenția pârâtului asupra dispozițiilor art. 32 din lege, conform cărora încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea înlătură răspunderea penală.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata în favoarea Statului Român a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat L. O. conform delegației nr. 0989 din 31.01.2014 emisă de Baroul Iași.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul H. C. C. considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Consideră că instanta de fond a pronuntat o solutie gresita si nelegala, in conditiile în care din întregul material probatoriu administrat în cauză reiese fără putință de tăgada ca nu sunt îndeplinite toate condițiile pentru admisibilitatea emiterii unui ordin de protecție în sensul legii.
Astfel, din actele dosarului reiese fără dubiu și urma de interpretare ca reclamanta nu se află în situația în care in urma unor acte de violenta din partea paratului, i-ar fi fost pusa in pericol viața, integritatea sau libertatea care sa justifice si evacuarea paratului deși nu deține nici un spațiu locativ.
În drept a invocat dispoz. art. 30 din Legea 217/2003, art. 466 si urm. Noul C.proc.civ. și a solicitat proba cu înscrisuri, martori precum și orice alt mijloc de proba admis de lege.
În motivele dezvoltate de apel, H. M. a arătat următoarele:
În fapt, instanța de fond a admis in parte cererea având ca obiect ordin de protecție. A dispus, pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării următoarele obligații si interdicții pentru pârât: - a dispus evacuarea temporara a paratului din locuința . paratului de a păstra o distanta minima de 100 m fata de reclamanta: - obligarea paratului de a păstra o distanta minima de 200 m fata de domiciliul reclamantei - interzice paratului să ia legătura în orice mod cu reclamanta. A respins cererile reclamantei referitoare la copiii minori.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut următoarele: "Din probatoriul administrat în prezenta cauza, in principal înregistrarea audio, probă administrată la ultimul termen de judecată, coroborată cu declarația martorului M. A., cu sentința civila de divorț, cu relatările minorilor in fata instanței, cu sesizările si plângerile depuse de reclamanta, instanța retine dovedite susținerile reclamantei cu privire la comportamentul violent al paratului, acesta exercitând asupra reclamantei o continua presiune psihologica, prin utilizarea fata de aceasta de cuvinte jignitoare, triviale si amenințări cu privire la integritatea fizica si psihica a acesteia. Pe de alta parte, paratul nu a solicitat administrarea de probe concludente, depoziția martorului T. A. M. necoroborându-se cu niciun alt mijloc de proba. Deși din cuprinsul înregistrării audio se poate retine ca reclamanta este cea care continua si provoacă discuția cu paratul, acesta din urma, fără a sesiza ca in concret reclamanta nu ii adresează amenințări sau cuvinte injurioase sau care sa ii afecteze in vreun fel demnitatea, adopta un limbaj jignitor. Brutal la adresa reclamantei. Mai mult decât atât, in cadrul discuției sale cu reclamanta, paratul afirma ca va începe războiul si ca va trece la fapte concrete, adresând reclamantei insulte, amenințări, cuvinte si expresii umilitoare. Instanța constata ca reacția disproporționata a paratului si ușurința cu care adresează reclamantei injurii, cuvinte jignitoare și amenințări denota faptul ca paratul exercita în mod obișnuit si frecvent violenta verbala si psihologica la adresa reclamantei. Acest comportament are cel mai probabil ca punct de plecare divorțul solicitat de către reclamanta însă totodată impune instanței a lua o măsură cu caracter preventiv si temporal: Faptul ca cei doi locuiesc împreună reprezintă o situație de risc de natura sa conducă la amplificarea conflictului dintre aceștia, pârâtul dovedind ca nu își poate controla limbajul si in general reacțiile comportamentale in prezenta reclamantei, nici măcar in situația in care aceasta nu îi adresează cuvinte jignitoare sau umilitoare."
Apelantul consideră reținerile instanței de fond ca fiind neconforme si neîntemeiate, in condițiile in care se poate observa cu ușurință din tonalitatea vocii si a întregii convorbiri înregistrate ca reclamanta are o atitudine provocatoare, ironica si sfidătoare față de pârât. Mai mult decât atât, instanța de fond nu a avut in vedere faptul ca, in ceea ce o privește pe reclamantă, atitudinea acesteia referitor la"...nici măcar în situația in care aceasta nu îi adresează cuvinte jignitoare sau umilitoare. ", este una subiectivă și controlata raportat la aspectul ca aceasta este cea care a înregistrat convorbirea.
Apelantul a menționat că instanța de fond a mai reținut ca "violenta verbala si psihologica exercitată de parat asupra reclamantei sunt confirmate de relatările martorului M. A., mama reclamantei, care cunoaște aspecte despre comportamentul parților atât din relatările reclamantei cat si din cele ale minorilor " in condițiile in care, pe de o parte aceasta depoziție este una subiectiva data fiind legătura de filiație, iar pe de alia parte, dat fiind faptul ca martora nu calca foarte des pragul casei parților datorita relației tensionate pe care o avea cu pârâtul, lucru cunoscut de către toate cunoștințele si confirmat de către martorul T. A. M.. Mai mult decât atât, martorul pârâtului afirma totodată ca "O cunosc pe mama reclamantei, timp de 10 ani nu și-au vorbit, dar din ce știu nu l-a plăcut niciodată. Nu se vizitau reciproc, instanța omițând astfel coroborarea tuturor probelor administrate in cauza si analizându-le practic doar pe cele propuse de către reclamanta.
Și reținerea instanței de fond, referitoare la faptul ca "pârâtul nu a solicitat administrarea de probe concludente, depoziția martorului T. A. M. necoroborându-se cu niciun alt mijloc de proba " nu este corectă si legală, in condițiile in care faptul ca nu mai exista alte probe cu care sa fie coroborata nu duce automat la înlăturarea acesteia. Mai mult, in concret declarația acestui martor se coroborează cu înscrisurile depuse de către parat la dosar referitoare la soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, cartea de muncă a paratului s.a. care sunt in contradicție cu susținerile si probele furnizate de reclamanta.
Instanța de fond a făcut o analiza si interpretare greșita si prin aceea ca a reținut "Faptul ca cei doi locuiesc împreună reprezintă o situație de risc de natura sa conducă la amplificarea conflictului dintre aceștia, pârâtul dovedind ca nu își poate controla limbajul si in general reacțiile comportamentale in prezenta reclamantei, nici măcar in situația in care aceasta nu îi adresează cuvinte jignitoare sau umilitoare", de-si la simpla ascultare a înregistrării efectuate de către reclamanta este evidenta starea tensionata dintre cei doi generată de limbajul si atitudinea sfidătoare, provocatoare, ofensatoare, ironica dar si controlata in mod intenționat a reclamantei.
Apelantul consideră că în mod greșit, instanța de fond nu a analizat nici cuprinsul anchetei sociale (fila 26 dosar), care este proba directa in acesta cauza, in care minorii audiați fiind precizează ca "părinții se cearta des, mama acuzându-l pe tata ca nu muncește, nu se implica in viața de familie si ca ar consuma alcool. Aceștia declara ca reclamanta provoacă pârâtul la a se exprima in mod necuviincios fata de ea. De asemenea, copii susțin ca relația lor cu pârâtul este foarte bună, comunică cu ușurință cu acesta (fapt pe care nu îl pot spune si la adresa reclamantei care este mai mereu nervoasa si le vorbește urat) și ca întreaga familie beneficiază de contribuția materiala si financiara din partea acestuia". In mod netemeinic si subiectiv consideră ca instanța de fond a înlăturat declarațiile minorilor din aceasta cauză și le-a considerat nesincere în detrimentul celor din dosarul de divorț dintre parți, în condițiile în care în acel dosar pârâtul nu formulat nici o apărare, nu a participat la nici un termen și nu și-a propus nici o probă, reclamanta fiind cea care a ghidat tot cursul acelui proces.
Apelantul a solicitat instanței de control judiciar să constate că din întregul material probatoriu administrat in cauză nu reiese decât o stare tensionata existentă între părți, dar care nu poate duce în mod automat la întrunirea tuturor celorlalte condiții pentru a se dispune emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului, în condițiile în care, pe lângă cele anterior menționate nu s-a făcut dovada concretă a exercitării unor violente sau amenințări de natură a pune in pericol integritatea fizică sau psihică a reclamantei, pârâtul nu are unde să locuiască, iar reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a cererii reclamantei.
Pentru toate cele anterior menționate, apelantul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond si respingerea cererii reclamantei intimate.
În drept a invocat dispozițiile art. 30 din Legea 217/2003, art.466 si urm. din Noul cod de procedura civilă și a solicitat probele cu înscrisuri, martori și orice alt mijloc de probă admis de lege.
Intimata H. V. L. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut faptul ca apelantul are un comportament violent asupra sa, violența sa fiind atât de natura fizică, verbală și psihologică.
Apelantul, pe fondul unui consum exagerat de alcool (deși diagnosticat cu diabet zaharat), ajungând la domiciliul comun la ore nepotrivite, neținând cont de faptul ca deranjează copiii care urmează sa meargă la școală de dimineața, sau pe vecini, crea în mod constant scandaluri care uneori se sfârșeau chiar prin lovirea ei de către acesta.
Acest fapt a fost reținut de instanța de fond atât in cadrul procesului de divorț cat si in prezenta cauza de către instanța de fond.
Acest comportament violent apelantul l-a manifestat și față de minori până la data pronunțării sentinței de divorț, singura motivare fiind aceea că toți trebuie să-i știe de frică.
După pronunțarea acesteia și mai ales după promovarea acțiunii ce are ca obiect emiterea ordinului de protecție, apelantul și-a schimbat atitudinea față de minori încercând sa-l manipuleze și să-i controleze întorcându-i împotriva ei.
Acest fapt se poate constata si din declarațiile contradictorii date de minori in fața celor doua instanțe.
Intimata consideră, de asemenea, că în mod corect instanța de fond a îndepărtat depoziția martorului Tenia A. M., audiat la solicitarea apelantului intricat acesta nu a mai fost la domiciliul lor de aproximativ 7 (șapte) ani și nu doi așa cum a arătat in fata instanței. Mai mult chiar, acest martor este prieten cu apelantul cu care se întâlnește aproape zilnic la . băuturi alcoolice.
Deși nu a fost la medicul legist pentru a solicita eliberarea de certificate medico-legal care să constate urmele comportamentului violent manifestat de apelant față de ea, intimata a arătat că de mai multe ori a formulat plângeri la organele de urmărire penală, fapt demonstrat de adresele primite de la secțiile de poliție.
Pentru aceste motive consideră temeinică și legală sentința nr. 3409/2014 pronunțată de Judecătoria Iași, solicitând menținerea ei și respingerea apelului promovat dl. H. C. C. ca neîntemeiat.
In drept a invocat dispozițiile art.205 si urm. Cod procedură civilă.
Intimata a solicitat în contradovadă aceleași probe care vor fi admise pentru apelant (înscrisuri, martori, etc.)
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată în cauză, reclamanta H. V. L. a solicitat emiterea unui ordin de protecție de evacuare a pârâtului H. C. C. din domiciliul comun, obligarea lui la păstrarea unei distanțe minime față de ea și față de copii, interzicerea pârâtului de a mai lua legătura cu ea și copiii lor.
Părțile au fost căsătorite, căsătoria fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 124 din 10.01.2013 dată în dosar nr._/245/2013 al Judecătoriei Iași, ei rămânând să locuiască totuși împreună în locuința lui D. I. căruia reclamanta îi este curator.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea în ceea ce privește ordinul de protecție raportat la reclamantă, reținând proba cu înregistrarea audio administrată la ultimul termen de judecată, declarația martorului M. A., mama reclamantei, motivele sentinței civile de divorț, relatările minorilor, sesizările și plângerile depuse de reclamantă.
Prin probele administrate la fond, în contradovada cărora apelantul pârât nu a solicitat decât proba testimonială cu martorul T. A. M. care a declarat că nu a mai fost în casa părților de peste doi ani, reclamanta a dovedit comportamentul violent al pârâtului care a exercitat asupra ei presiune psihologică, prin utilizarea unor cuvinte și expresii jignitoare, triviale și amenințări cu privire la integritatea fizică și psihică.
Din proba audio și transcrierea acesteia depusă la dosar rezultă caracterul deosebit de violent al apelantului pârât și limbajul trivial pe care-l utilizează în mod obișnuit.
În mod corect instanța de fond a reținut că apelantul pârât are o reacție disproporționată de răspuns la provocările reclamantei, că îi adresează reclamantei injurii, cuvinte jignitoare, amenințări.
S-a reținut corect, raportat la probele administrate, faptul că părțile locuiesc împreună reprezintă o situație de risc de natură să conducă la amplificarea conflictului dintre ei, pârâtul dovedind că nu își poate controla limbajul și comportamentul în prezența reclamantei.
Corect a reținut instanța de fond, raportat la probele cauzei, că sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea ordinului de protecție, comportamentul pârâtului la adresa reclamantei fiind deosebit de violent și a dispus evacuarea pârâtului din domiciliul comun, păstrarea unei distanțe față de reclamantă, pentru a preîntâmpina consecințe mai grave și exercitarea acțiunilor abuzive asupra reclamantei, pentru o perioada de 6 luni de la data pronunțării, dispunând comunicarea hotărârii către Poliția mun. Iași, conform art. 31 din Legea nr. 217/2003.
Aspectele referitoare la respingerea cererii raportat la minori nu fac obiectul apelului, nefiind criticate de părți, astfel încât nu vor fi analizate.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul declarat de pârâtul H. C. împotriva sentinței civile nr. 3409/06.03.2014 a Judecătoriei Iași pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâtul H. C. împotriva sentinței civile nr. 3409/06.03.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată la data de 27.06.2014; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.C. S.M. B.I.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1113/2014. Tribunalul IAŞI | Curatelă. Decizia nr. 1227/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
