Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 24-10-2014, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 18747/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Octombrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 788/2014
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâtul R. G. D. împotriva sentinței civile nr._ din 27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata D. R. M. (fosta R. ), având ca obiect ordonanță președințială hotărâre care suplinește acordul parental.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei răspunde apelantul și intimata personal și asistată de avocat H. A. R.. La a doua strigare a cauzei răspunde apelantul personal și asistat de avocat G. A. și intimata personal și asistată de avocat H. A. R..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că este primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile fiind legal îndeplinită și că la dosar, prin serviciul de registratură, apelantul a depus chitanța cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.
Avocat H. depune la dosar înscrisuri, înmânează duplicat apelantului.
Apelantul arată că are apărător ales dar acesta nu a ajuns încă din cauza traficului. Solicită acordarea unui termen scurt pentru a lua cunoștință de înscrisuri, având în vedere că lipsește și apărătorul său.
Avocat H. arată că, în aceste condiții, se va limita doar la adeverința care atestă perioada în care intimata se află în concediu de odihnă, considerând că nu se impune a se acorda un termen de judecată doar pentru a se lua cunoștință de această adeverință.
Instanța dispune suspendarea ședinței și reluarea acesteia la ora 10,00 pentru ca apelantul să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de înscrisuri și pentru a se prezenta apărătorul acestuia.
La a doua strigare a cauzei, ședința de judecată fiind reluată la ora 10,00, la apelul nominal făcut în ședință publică răspunde apelantul personal și asistat de avocat G. A. și intimata personal și asistată de avocat H. A. R..
Avocat G. arată că a luat cunoștință de înscrisuri iar pentru apelant nu mai are alte solicitări.
Avocat H. precizează că nici pentru intimată nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pentru dezbateri în apel.
Avocat G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, să se aibă în vedere situația de fapt dintre părți în sensul că acestea s-au judecat aproape 2 ani pentru stabilirea unui program de vizitare în favoarea apelantului și cu siguranță acest conflict va continua întrucât, din punctul de vedere al apelantului este inacceptabil ca un părinte să-și vadă copilul o dată la două săptămâni. Pe fondul existenței acestui conflict și a faptului că nu există o comunicare în sensul că multe inițiative de comunicare și de includere a copilului în viața apelantului sunt practic blocate de către intimată, apelantului i se solicită un acord general printr-o ordonanță președințială, nefiind specificată o perioadă pentru care se solicită, aceasta trebuind să fie o măsură vremelnică și urgentă, nu este specificată o destinație și nu este motivată. În cadrul motivării acțiunii inițiale se invocă rezervarea unor bilete pentru luna septembrie 2014, din punctul său de vedere, raportat la acest moment, acțiunea este rămasă fără obiect. S-au depus la dosar înscrisuri în apel din care rezultă că s-ar fi făcut o nouă rezervare pentru luna noiembrie, aspect care nu a fost discutat și pentru care nu s-a obținut acordul apelantului. De asemenea, nu s-a obținut acordul apelantului pentru înscrierea la grădiniță, la activitățile pe care le desfășoară acesta și nici nu i s-a cerut opinia cu privire la organizarea zilei de naștere a minorului. În aceste condiții consideră că refuzul apelantului de a-i acorda acceptul necondiționat și general este inadmisibil. Solicită admiterea apelului cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depusă la dosar.
Avocat H. solicită respingerea apelului în conformitate cu disp.art. 480 alin. 1 N.C.P.C. și menținerea sentinței civile apelate. Arată că, este adevărat faptul că inițial s-a făcut vorbire despre o rezervare pentru luna septembrie, însă, solicită a se avea în vedere data la care s-a pronunțat prima instanță și împrejurarea că ulterior intimata a fost obligată să reprogrameze călătoria în Anglia dat fiind faptul că sentința ar fi rămas fără obiect dacă instanța s-ar fi pronunțat pentru o anumită perioadă.
Avocat H. precizează că în cadrul unei ordonanțe președințiale se dispun măsuri vremelnice, iar instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru a se admite cererea de ordonanță președințială, respectiv vremelnicia, urgența, aparența de drept și paguba iminentă, în condițiile în care biletele de avion pentru perioada 03.11.2014 13.11.2014 au fost deja cumpărate și nu este vorba numai despre o rezervare. Mai arată că, prima instanță nu a admis cererea la modul general, ci până la soluționarea pe fond a litigiului, pe drept comun, în cadrul ordonanței președințiale referindu-se la o călătorie în Anglia pentru care se dorește obținerea acestei hotărâri judecătorești definitive. Chiar dacă hotărârea este executorie, având în vedere legea specială,așa cum s-a arătat și în cererea de preschimbare a termenului, nu s-a putut obține pașaportul temporar și nu ar fi posibilă ieșirea din țară a minorului.
Avocat H. consideră vă hotărârea apelată este temeinică și legală, solicitând a se avea în vedere că prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite cerințele ordonanței președințiale și a arătat în mod concret că toate aspectele trebuie dovedite de reclamant, ceea ce s-a și făcut prin înscrisurile depuse și prin martorii audiați, chiar și aspectele relatate de martorul apelantului fiind în favoarea intimatei.
Referitor la susținerea apelantului că perioada de rezervare se află în cadrul programului de vizită și după începerea anului școlar, apărătorul intimatei arată că aceasta nu este conform adevărului. Astfel, prin hotărârea prin care s-a stabilit un program de vizitare se prevede primul și al treilea week-end din lună, ori, primul week-end din luna noiembrie este în zilele de 1 și 2 noiembrie iar călătoria începe pe data de 03.11.2014, iar al treilea week-end din luna noiembrie este în zilele de 15 și 16 iar călătoria se termină pe data de 13.11.2014. În ceea ce privește faptul că această călătorie este în cursul anului școlar, solicită a fi avut în vedere Ordinul Ministerului Educației Naționale nr.3637/2014 care prevede că în perioada 01 – 09.11.2014 cursurile preșcolare se află în vacanță. Consideră că lipsa de la grădiniță pentru câteva zile nu poate aduce un prejudiciu foarte grav unui copil care se află în grupa mijlocie la grădiniță. Mai sunt și alte situații în care copii lipsesc de la grădiniță iar o excursie în Anglia consideră că ar fi benefică pentru copil și nu ar aduce prejudicii asupra educației sale.
Referitor la susținerile din motivele de apel referitoare la faptul că apelantul ar avea o temere în sensul că intimata nu s-ar mai întoarce cu copilul, avocat H. arată că intimata a mai fost și cu alte ocazii cu copilul în străinătate și s-a întors. De asemenea, și instanța de fond a considerat că acest aspect nu este dovedit în condițiile în care aceasta s-a întors cu minorul, apreciind că aceste susțineri sunt pur șicanatorii.
În ceea ce privește susținerea apelului referitoare la faptul că este comună custodia asupra copilului, avocat H. arată că acesta este și motivul pentru care s-a solicitat acordul apelantului în instanță. Din declarația martorei reclamantei dată la instanța de fond rezultă că nu este prima dată când intimata încearcă să iasă cu copilul din țară, existând o . tergiversări și lovindu-se de un refuz nejustificat din partea pârâtului – reclamant. Intimata a respectat programul de vizită, ambii martori audiați la fond au declarat că minorul a fost împreună cu apelantul și cu celălalt copil dintr-o altă căsătorie într-o excursie depășind programul de vizită însă intimata nu s-a opus. Aceasta încurajează și permite ca minorul să aibă o relație normală cu sora și cât timp apelantul își dorește să aibă o relație cu membrii familiei, respectiv cu fiica din cealaltă căsătorie iar intimata nu se opune consideră că și așa ar trebui să procedeze și apelantul având în vedere că intimata se deplasează în Anglia pentru a se întâlni cu actualul soț. Consideră că ar trebuie să încurajeze relația dintre copil și soțul actual al mamei sale. Solicită respingerea apelului ca nefondat și să se mențină sentința primei instanțe, cu obligarea apelului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
În replică, avocat G. precizează că, din punctul său de vedere, ordonanța președințială ar trebuie să aibă un obiect mai strict dar observă că în continuare se raportează în motivarea cererii și în obținerea unei hotărâri la o perioadă care nu a fost menționată în cererea inițială. Consideră că nu se poate schimba obiectul în funcție de durata procesului.
Avocat H. susține că nu s-a schimbat obiectul iar sentința nu se referă la o perioadă anume ci la situația concretă a ordonanței președințiale.
Avocat G. insistă asupra faptului că apelantului nu i se cere acordul decât cu privire la acest aspect, doar când este nevoie de acordul lui în rest nu este consultat cu nimic în ceea ce privește copilul. Iar referitor susținerea că este încurajată relația copilului cu sora sa, consideră că nu poate fi reținută o încurajare cât timp i se permite strict să ia legătura o dată la două săptămâni.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.788 din 24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins cererea formulată de către reclamanta D. (fostă Bilcu) R. M. în contradictoriu cu pârâtul R. G. D..
Dispune eliberarea pașaportului pentru minorul R. V. C. născut la 17.07.2010 în vederea deplasării în afara granițelor României, împreună cu reclamanta.
Prezenta hotărâre ține loc de acord parental al pârâtului pentru eliberarea pașaportului și deplasarea minorului în străinătate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
Articolul 996 al. 1 Cod procedură civilă, prevede că „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul textului de lege sus-menționat reiese că trei sunt condițiile specifice exercitării acestei proceduri, respectiv aparența unui drept și urgența – condiții specifice, generale și nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică și generală, această din urmă condiție decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.
S-a decis pe cale jurisprudențială că în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte și, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Din punctul de vedere al probatoriului, reclamanta a dovedit urgența prezentei acțiuni precum și paguba care s-ar produce dacă ar încerca valorificarea dreptului invocat pe calea unei acțiuni de drept comun. Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că urmează să efectueze o călătorie în spațiul Uniunii Europene, respectiv în Londra, împreună cu minorul.
Astfel, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 996 al. 1 Cod procedură civilă cu privire la admisibilitatea unei cererii de ordonanță președințială prin înscrisurile cu care se confirmă iminența efectuării acestei călătorii, necesitatea urgentă de a se dispune cu privire la suplinire acordului parental pentru ca minorul să poată părăsi România, precum și prejudiciul suferit de către minor și reclamantă ca urmare a imposibilității de a o efectua, mai ales că urmează a se deplasa în spațiul Uniunii Europene, unde legislația oferă suficiente garanții atât pentru respectarea drepturilor minorului cât și a părintelui necustode.
De asemenea, urgența măsurii solicitate rezultă din situația de fapt în care se găsește reclamanta împreună cu minorul și refuzul pârâtului de a-și manifesta acordul cu privire la eliberarea pașaportului, refuz care nu apare ca fiind justificat în vreun fel. Referitor la suspiciunile pârâtului că reclamanta intenționează să nu mai revină în țară cu minorul, instanța reține că acesta nu a făcut în vreun fel dovada afirmațiilor sale, iar faptul că în anul 2012 a trecut cu minorul din Italia în Franța pentru 3 zile – ambele țări fiind situate în spațiul legislativ al Uniunii Europene și oferind, din acest punct de vedere toate garanțiile necesare - în condițiile în care s-a întors cu minorul fără a produce acestuia sau pârâtului vreun prejudiciu, nu are relevanță în soluționarea prezentei spețe.
Astfel, instanța va admite cererea reclamantei formulată pe calea ordonanței președințiale și va dispune eliberarea pașaportului pentru minorul R. V. C. născut la 17.07.2010 în vederea deplasării în afara granițelor României, împreună cu reclamanta, hotărârea urmând a ține loc de acord parental al pârâtului pentru eliberarea pașaportului și deplasarea minorului în străinătate.
Având în vedere că pârâtul a căzut în pretențiile reclamantei, instanța va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R. G. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamantei.
Custodia asupra minorului este comună, ceea ce înseamnă că deciziile cu privire la minor aparțin ambilor părinți, în egală măsură.
Așadar, pârâtul apelant nu poate fi obligat să consimtă la deplasarea minorului în străinătate doar împreună cu mama sa, cu încălcarea programului de vizitare stabilit pentru apelant și după începerea anului școlar.
Susține apelantul că are temerea că reclamanta nu se va întoarce în țară cu minorul, argumentând că în anul 2012 și-a dat acordul ca minorul să călătorească în Italia cu reclamanta și că aceasta a dus minorul și în Franța.
Apelul a fost legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru .
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași reclamanta B. ( fostă R. ) R. M. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâtul R. G. D., prin hotărârea ce se va pronunța, să suplinească acordul parental al tatălui pentru ca minorul R. V. C. să călătorească în străinătate însoțită de mama sa și pentru eliberarea unui pașaport minorului, motivând că în cursul lunii martie 2014 a rezervat bilete de călătorie pentru a se deplasa în Londra împreună cu minorul în luna septembrie 2014, dar pârâtul a refuzat fără vreun motiv să-și dea acordul pentru eliberarea pașaportului pentru ca ea împreună cu minorul să efectueze călătoria, deși perioada acesteia nu se suprapunea cu programul de vizitare stabilit în beneficiul pârâtului.
Potrivit dispozițiilor art. 996 al. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Calea ordonanței președințiale presupune condiții specifice de admisibilitate: urgență, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic.
Procedura specială și excepțională reglementată de art. 996 C.pr.civ. oferă părților posibilități probatorii limitate, motiv pentru care instanței chemate să ia o măsură provizorie de conservare a dreptului pretins a fi periclitat nu-i este permis să rezolve fondul litigiului, ci numai să examineze aparența de drept.
Ordonanța președințială constituie o procedură specială supusă unor cerințe deosebite de admisibilitate ,și anume urgența și nerezolvarea fondului cauzei ,ultima fiind determinată tocmai de caracterul vremelnic al măsurilor ce pot fi luate pe această cale .
Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale trebuie întrunite cumulativ.
În cauza de față nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, reclamanta solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se suplinească acordul pârâtului pentru eliberarea pașaportului minorului și pentru a călători împreună cu reclamanta în străinătate.
Tribunalul constată că nu este îndeplinită condiția urgenței, reclamanta nefăcând dovada caracterului absolut necesar al deplasării minorului într-o anumită perioadă în străinătate .
Potrivit dispozițiilor art. 30 lit. b din Legea nr. 248/2006 Organele poliției de frontieră permit ieșirea din România a cetățenilor români minori numai dacă sunt însoțiți de o persoană fizică majoră, în cazul în care minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau în statele de destinație, precum și cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte.
Deci, prima condiție pentru ca un minor să poată călători în afara țării este să dețină un document de călătorie individual .
În conformitate cu disp. art. 17 alin 1 lit a din Legera nr. 248/2005, minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani i se eliberează pașapoarte simple electronice numai la cererea ambilor părinți, a părintelui supraviețuitor, a părintelui căruia i-a fost încredințat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă și irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;
Potrivit alineatului 2 al art. 17 din Legea nr. 248/205 emiterea pașaportului simplu electronic pentru minor, în situația în care există neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinți se află în imposibilitatea de a-și exprima voința, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
În cauza de față este evident că pârâtul nu și-a dat acordul pentru eliberarea pașaportului pentru minor, însă în lipsa unei situații urgente care să impună emiterea documentului de călătorie, instanța nu poate dispune suplinirea acordului părintelui pe calea ordonanței președințiale, urmând ca reclamanta să aleagă calea dreptului comun pentru obținerea acestui acord.
Părțile exercită autoritatea părintească împreună cu privire la minor și toate deciziile cu privire la acesta trebuie luate de comun acord. Exercitarea abuzivă de către unul din părinți a drepturilor sale se poate sancționa de către instanță, însă nu pe calea ordonanței președințiale, care presupune măsuri vremelnice, în cazuri urgente.
Suplinirea acordului pentru eliberarea pașaportului minorului nu este o măsură vremelnică, măsura urmând să se prelungească pe toată perioada de valabilitate a documentului de călătorie astfel eliberat.
Din modul de formulare a cererii de chemare în judecată rezultă că ar urma ca instanța să suplinească acordul pârâtului ca minorul să călătorească cu mama sa în străinătate o perioadă de 3 ani de la eliberarea pașaportului în baza acestei hotărâri, ceea ce nu este admisibil, în fiecare situație de refuz al pârâtului la ieșirea din țară a minorului fiind necesar a se analiza caracterul abuziv al acestui refuz.
Precizările intimatei trimise prin fax la dosarul cauzei la data de 24.10.2015 nu pot fi avute în vedere de instanță, fiind făcute după închiderea dezbaterilor.
Față de aceste considerente, urmează ca în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă să se admită apelul și să se schimbe în tot sentința Judecătoriei Iași în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. Cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond urmează a fi respinsă, la dosarul cauzei nefiind depuse înscrisuri care să facă dovada cuantumului acestor cheltuieli.
În baza disp. art. 453 Cod procedură civilă, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată să plătească apelantului suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâtul R. G. D. împotriva sentinței civile nr._ din 27.08.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în tot.
Respinge cererea formulată de reclamanta D. R. M. în contradictoriu cu pârâtul R. G. D..
Respinge cererea pârâtului privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata să plătească apelantului suma de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2014.
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M./S.M. – 2 ex.
23.03.2015
Jud. Fond – I. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1113/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
