Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 42189/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Noiembrie 2014
Președinte - G. C.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 840/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant S. D. și pe intimat S. I. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedură legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 13.10.2014, 17.10.2014, 27.10.2014 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civila nr. 4829 din 27.03.2013 pronunțata de Judecătoria Iași, s-a admis Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civila nr. 1259 din 28.12.2010 pronunțata de Judecătoria Iași s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S. D. în contradictoriu cu pârâtul S. I. M. și s-a admis cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant S. I. M.
Constata ca partile au dobandit in timpul casatoriei, cu o cota de contributie egala urmatoarele bunuri:
-apartament situat in Iasi, ., ..A, ., in valoare de_,55 lei
-casa de locuit situata in ., in valoare de 54 378,22 lei
-teren in suprafata de 2300 mp in ., . de_,31 lei
-autoturism marca Renault Symbol in valoare de 16 000 lei.
Valoarea totala a masei bunurilor comune este de 342 358,08 lei.
Respinge ca neintemeiata cererea reclamantei de constatare a unui drept de creanta in cuantum de 30 000 lei
Dispune iesirea din indiviziune.
Atribuie reclamantei toate bunurile imobile si mobile.
Obliga reclamanta la plata sumei de 161 790,04 lei in favoarea pârâtului, cu titlu de sulta.
Respinge ca neintemeiate pretentiile reclamantei precizate in capetele de cerere 4 si 6.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Partile s-au casatorit la data de 10 februarie 1976 iar prin sentinta civila nr. 2088/28 Ianuarie 2011 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosar nr._/245/2010 s-a dispus in mod irevocabil desfacerea casatoriei părților.
Cu privire la regimul matrimonial, instanța reține ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile Noului cod civil referitoare la regimul matrimonial al comunitatii legale de bunuri, reglementat in Cartea a II a, capitolul VI, sectiunea a 2 a din Noul Cod Civil.
Potrivit disp. art.320 Noul Cod Civil, în caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin buna învoială, sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară.
Potrivit art.339 Noul Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită.
Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor la art. 357 al 2 Noul Cod Civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Noul Cod Civil .
Din probele administrate in cauza, inscrisuri, declaratii si interogatorii a rezultat ca, au fost dobandite in timpul casatoriei si ca atare sunt bunuri comune, bunurile in privinta carora ambele parti au cazut de acord in ceea ce priveste existenta acestora, respectiv apartament situat in Iasi, ., ..A, .; casa de locuit situata in .; autoturism marca Renault Symbol.
Valoarea de circulație a bunurilor imobile este stabilita prin expertiza, astfel: apartament in valoare de _,55 lei (fila 116) si casa de locuit in valoare de 54 378,22 lei (fila 116).
Cat priveste autoturismul marca Renault Symbol, reclamanta a indicat o valoare de _ lei (fila 28), pe care paratul nu a contestat-o.
Partile nu au fost de acord asupra includerii in pasa partajabila a imobilului teren, reclamanta neindicandu-l in masa partajabila cu motivarea ca este bun propriu, dar fara a solicita constatarea calitatii de bun propriu, iar paratul l-a indicat drept bun comun.
Instanta retine din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2026 din 29.04.1996 ca terenul in suprafata de 2300 mp in . a fost cumparat in timpul casatoriei de catre ambii soti, existand deci prezumtia de comunitate. Instanta nu poate avea in vedere declaratia autentificata sub nr.351 din 25.07.2012 din care rezulta ca tatal reclamantei a inteles sa doneze doar reclamantei de bani pentru achizitionarea terenului, apreciind ca aceasta este o declaratie intocmita pro causa, la data de 25 iulie 2012, la mai bine de 16 ani de la incheierea contractului de vanzare-cumparare in anul 1996. Chiar si in situatia in care suma de bani pentru achizitionarea terenului ar fi provenit exclusiv din patrimoniul parintilor reclamantei, acest aspect nu poate da caracter de bun propriu al terenului, ci poate avea influenta asupra cotei de contributie a sotilor, insa in prezenta cauza reclamanta a solicitat cota de contributie de 50%.
Pentru toate aceste motive, retinand ca terenul in suprafata de 2300 mp din . este dobandit in timpul casatoriei partilor, in temeiul disp.art. 357 al 2 Noul Cod Civil acesta este bun bun comun iar reclamanta nu a facut dovada contrara a caracterului propriu, potrivit disp.art.340 NCC.
Valoarea de circulatie a acestui apartament astfel cum a fost stabilita prin expertiza este de 72 450 lei (fila 145), insa, avand in vedere obiectiunile partilor privind retinerea unui coeficient de depreciere de 0,9 ca urmare a promovarii prezentului partaj, instanta, retinand ca nu este incidenta in cauza aplicarea acestui coeficient, il va elimina, rezultand astfel o valoare de circulatie a imobilului de _,31 lei.
Cat priveste creanta de ½ din suma de_ lei reprezentand datoriile familiei si imbunatatirile aduse de reclamanta la cele doua imobile, instanta retine pe de o parte ca desi in petit se solicita suma de 30 000 lei, in motivare, la punctele 2 si 3 se detaliaza o suma de 51 500 lei (pct.2) si 4 500 lei (pct.3), reclamanta concluzionand ca paratul datoreaza suma de 25 750 lei, iar pe de alta parte, reclamanta a aratat ca a achitat aceste datorii dupa data separarii in fapt a sotilor, insa pana la momentul pronuntarii irevocabile a hotararii de divort, comunitatea de bunuri nu inceteaza.
Astfel, pe langa faptul ca insasi reclamanta nu a putut indica in mod coerent un cuantum al datoriilor comune si ce reprezinta acestea, retinand ca in concluziile pe fondul cauzei adauga si alte sume care nu au facut obiectul dosarului (cheltuieli ale paratului pentru executor), pe de alta parte nici nu le-a dovedit si nu exista dovada ca ele au fost stinse din fondurile proprii ale reclamantei, astfel ca paratul sa poata fi obligat la plata a 1/2 din acestea, instanta urmand sa respinga cererea de constatare a unui drept de creanta.
Instanta va constata ca valoarea totala a masei partajabile este de 342 358,08 lei.
C. prezumat egală a soților la dobândirea bunurilor comune, nu a fost contestată în proces, astfel încât ea va fi reținută ca atare.
Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 320 din noul cod civil, instanța apreciază întemeiată cererea.
Instanta va atribui reclamantei toate bunurile imobile si mobile, astfel cum partile au solicitat (fila 50) si pentru egalizarea valorica a loturilor o va obliga pe reclamanta la plata catre parat a sumei de de 161 790,04 lei cu titlu de sulta.
Cat priveste suma de 37 250 indicata in concluziile pe fondul cauzei (de asemenea o alta suma decat cea indicata in petitul cererii la punctul 4), instanta retine ca aceasta reprezinta un imprumut din banii obtinuti de mama reclamantei din vanzarea unui teren, astfel cum insusi paratul recunoaste (in raspunsul la intrebarea 4-fila 78), acesta recunoscand suma de 27 500 euro, precum si obligatia de restituire, insa paratul nu poate fi obligat fata de reclamanta la restituirea acestei sumei, cata vreme ambele parti au recunoscut ca titularul banilor este mama reclamantei, aceasta din urma actionand in calitate de mandatar. Astfel, urmeaza ca eventualele pretentii ale mamei reclamantei impotriva paratului sa poata fi valorificate pe cale separata, instanta retinand ca in prezenta cauza, reclamanta nu a facut dovada ca in nume propriu si din fonduri proprii a imprumutat pe parat, in sarcina acestuia neexistand deci obligatia de restituire a vreunui imprumut catre reclamanta.
Cat priveste situatia imprumuturilor de 1000 lei luate de parata de la numitii O. I. si G. M. si solicitate de reclamanta la punctul 6 din petit, instanta retine ca aceste imprumuturi au fost efectuate de parat, prezumandu-se a fi o datorie proprie, ca ele au fost restituite de catre reclamanta pentru parat in luna martie 2009 (fila 260, 261), insa aceasta nu a dovedit ca debitul a fost achitat din fondurile proprii ale reclamantei cata vreme in anul 2009 comunitatea de bunuri subzista, ea incetand abia la data de 28.01.2011.
In temeiul disp.art.276 C.pr.civ, cheltuielile de judecată vor fi suportate de părți conform cotelor de contribuție reținute, urmând a fi compensate in totalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta pârâtă S. D. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. În mod greșit instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile Noului Cod Civil în privința regimului matrimonial al comunității de bunuri. În prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod Civil, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 71/2011, bunurile supuse partajului fiind dobândite anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.
2. Instanța a stabilit în mod greșit masa de împărțit.
Suprafața de 2300 m.p. teren din . constituie bun propriu al reclamantei pârâtei și nu bun comun, fiind o liberalitate făcută acesteia de părinții ei. Deși apelanta și-a exprimat poziția față de acest bun administrând un probatoriu amplu în acest sens, instanța de fond apreciază că nu a formulat o cerere în sensul stabilirii calității de bun propriu al acestuia.
Dovedirea acestei cereri a reprezentat unul din punctele centrale ale amplului probatoriu administrat în cauză, iar dacă instanța a apreciat că această cerere este ambiguă se impunea ca aceasta să solicite clarificări în acest sens . Nici un moment nu s-a pus în discuție o astfel de clarificare și nici probatoriul administrat pentru dovedirea calității de bun propriu al acestui imobil nu a fost cenzurat din acest motiv.
Dispozițiile art. 673 indice 5 Cod procedură civilă impuneau ca, în operațiunea de stabilire a naturii juridice a bunurilor supuse partajului, instanța să stabilească dacă această suprafață are calitatea de bun comun sau de bun propriu.
Cu probatoriul administrat în cauză s-a stabilit fără dubiu proveniența sumelor de bani utilizate la cumpărarea acestei suprafețe de teren și intenția tatălui apelantei de a o gratifica.
3. Valoarea apartamentului a fost greșit stabilită, instanța înlăturând coeficientul negativ aplicat de expert ca urmare a „ situației litigioase” a bunului, apreciind că un proces de partaj nu este în măsură a impune diminuarea valorii acestuia.
Instanța nu a avut în vedere că, la data evaluării, imobilul făcea obiectul mai multor executări silite inițiate de creditorii pârâtului reclamant, situație ce scade în mod evident valoarea de circulație a acestui apartament.
4. În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 25.750 lei reprezentând ½ din cheltuielile de întreținere, administrare, conservare și îmbunătățiri aduse celor două imobile prin contribuția exclusivă a apelantei, reținând că nu există dovada că acestea au fost făcute din fonduri proprii ale reclamantei.
Cu probatoriul administrat în cauză s-a dovedit atât existența acestor cheltuieli cât și împrejurarea că acestea au fost achitate de către apelantă.
Pârâtul nu a mai beneficiat de salariu din anul 2007, perioadă în care nu a mai contribuit în nici un fel la cheltuielile comune ale familiei, apelanta fiind cea care asigura fondurile necesare acoperirii acestor cheltuieli.
Instanța a înlăturat în totalitate ideea de datorii comune ale foștilor soți, datorii care au fost dobândite exclusiv în perioada căsătoriei celor doi soți și care au fost relevate ca și cheltuieli cu întreținerea gospodăriei.
Mai mult, parte din aceste cheltuieli și îmbunătățiri aduse imobilelor au fost recunoscute de către pârâtul reclamant prin întâmpinare și răspunsul la interogatoriu însă instanța nu nu le-a avut în vedere, respingând în totalitate cererea.
5. Greșit a fost respinsă și cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 27.500 euro și a dobânzilor aferente în cuantum de 6187 euro, reprezentând împrumut acordat pârâtului din sume de bani aparținând mamei reclamantei și administrate de către aceasta. S-a făcut dovada existenți contului și a plăților efectuate din acesta, iar pârâtul a recunoscut acest împrumut.
De asemenea, pârâtul trebuia obligat și la plata sumei de 1000 lei reprezentând împrumuturi personale ale pârâtului de la persoane fizice, achitate ulterior de către apelantă.
Pentru calea de atac instanța a stabilit o taxă judiciară de timbru de 4285,61 lei iar prin încheierea nr. 75 din 14.04.2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de S. D., dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru la 2142,80 lei și eșalonarea acesteia în șase tranșe lunare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Iași.
La termenul din 17.03.2014 instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul având în vedere că valoarea obiectului cauzei este mai mare de 100.000 lei.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri .
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel invocate, probatoriul administrat în cauză și susținerile părților Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
1. Critica privind greșita aplicare a dispozițiilor Noului Cod Civil regimului comunității de bunuri este întemeiată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Codului Familiei, având în vedere că atât dobândirea comunității de bunuri cât și încetarea acesteia au avut loc sub imperiul acestuia.
Însă, având în vedere că în Noul Cod Civil dispozițiile privind regimul matrimonial legal sunt identice cu cele privind comunitatea de bunuri a soților din Codul Familiei, fiind vorba de o preluare a dispozițiilor din reglementarea anterioară, indicarea textelor din Noul Cod Civil nu atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
2. Instanța de fond a stabilit în mod corect masa de împărțit.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 Cod Familie bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților . Art. 31 Cod familie determină limitativ categoriile de bunuri ale fiecărui soț. În temeiul acestor dispoziții legale, un bun este comun dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: este dobândit de oricare dintre soți în timpul căsătoriei și nu face parte din categoria de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii.
Suprafața de 2300 m.p. teren din . a fost dobândită de părți prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2026 din 29.04.1996, dată situată în timpul căsătoriei părților, astfel încât beneficiază de prezumția de comunitate. Chiar dacă s-ar reține că bunul a fost achiziționat cu bani proprii ai recurentei, această împrejurare nu este de natură a schimba calitatea de bun comun al terenului, ci eventual, ar fi avută în vedere la stabilirea unei cote de contribuție majorate în favoarea soțului care a avut o contribuție mai mare la dobândirea lui. În cauza de față reclamanta nu a solicitat stabilirea unei cote majorate la dobândirea bunurilor comune.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanta pârâtă nu a contestat printr-o cerere expresă calitatea de bun comun a terenului în litigiu, după ce acesta a fost indicat ca făcând parte din masa de împărțit de către pârâtul reclamant prin cererea reconvențională. Cu toate acestea, instanța a analizat natura juridică a bunului și l-a inclus în mod corect în masa de împărțit, singura diferență ce ar fi intervenit în cazul în care exista o cerere a reclamantei privind constatarea calității de bun comun ar fi fost că în hotărâre s-ar fi dispus respingerea acestei cereri.
3. Valoarea apartamentului a fost stabilită prin expertiză tehnică evaluatoare, expertul având în vedere factorii pozitivi și negativi ce influențează această valoare, astfel încât motivul de apel prind valoarea prea mare a imobilului nu este fondat.
Coeficienții negativi de individualizare trebuie reținuți în strânsă legătură cu cei pozitivi, ceea ce expertul a făcut în lucrarea de evaluare a apartamentului inclus în masa de împărțit.
De altfel, instanța de fond nu a eliminat coeficientul de 0,9 din valoarea apartamentului, așa cum ar rezulta din considerentele hotărârii, ci din cea a terenului în suprafață de 2300 m.p.
Astfel, prin expertiza evaluatorie întocmită de expert C. O. s-a stabilit valoarea de circulație a apartamentului la suma de 191.544,55 lei( fila 116 dosar fond), valoare care se regăsește în dispozitivul sentinței apelate. A stabilirea acestei valori expertul a avut în vedere doar două criterii negative: pentru finisaje la fațada prost întreținută și pentru clădiri situate în zone periferice ale localității, fiecare de – 5%, criterii ce au fost menținute de instanța de fond.
Coeficientul negativ de 0,9% pentru” situația litigioasă” a fost aplicat de expert doar în ceea ce privește valoarea terenului ( fila145 dosar fond) și a fost în mod corect înlăturat de instanța de fond având în vedere că procesul de partaj nu are ca efect scăderea valorii de circulație a bunului și pe de altă parte acest coeficient negativ de corecție nu s-a aplicat de expert și celorlalte două bunuri imobile aflate în masa de împărțit.
4. În mod corect s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 27.500 lei reprezentând ½ din cheltuielile de întreținere, administrare, conservare și îmbunătățiri aduse celor două imobile prin contribuția exclusivă a apelantei.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că toate cheltuielile precizate de reclamanta – pârâtă au fost făcute în perioada despărțirii în fapt a soților însă anterior desfacerii căsătoriei prin divorț. Până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de desfacere a căsătoriei comunitatea de bunuri a soților a continuat să existe, iar o contribuție exclusivă a reclamantei la cheltuielile de întreținere, administrare și conservare a bunurilor comune ar fi putut fi avută în vedere de instanță doar la stabilirea unei cote majorate în favoarea acesteia la dobândirea bunurilor comune, cerere cu care instanța de fond nu a fost investită.
Aceiași este și situația împrumutului de 1000 lei contractat de pârât și achitat re reclamantă în anul 2009, în perioada în care subzista comunitatea de bunuri.
5. Nici critica privind greșita respingere a cererii privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 27.500 Euro și dobânzilor aferente de 6187 Euro reprezentând împrumut acordat pârâtului de către reclamantă din banii mamei sale, pe care îi administra, nu este fondată.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta a acționat doar în calitate de mandatară a mamei sale, nu în nume propriu, astfel încât nu are calitatea de a solicita în nume propriu restituirea sumelor împrumutate.
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se păstreze sentința Judecătoriei Iași ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta S. D. împotriva sentinței civile nr. 4829/27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2014.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
Red. S.M./S.M. – 4 ex. 29.05.2015
Judecător fond – C. D. B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 24-10-2014, Tribunalul IAŞI → |
|---|
