Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 693/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 693/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 29309/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Octombrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 693/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant S. S. și pe intimat S. C. (S. ), intimat N. E., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la data de 30 septembrie 2014, apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 8190/29.05.2013 a Judecătoriei Iași, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive, invocată de pârâtă.
S-a luat act de renunțarea reclamantului S. ( S.) C. la judecarea capetelor de cerere având ca obiect „drept de superficie”, „drept de servitute” si „despăgubiri”.
S-a respins cererea de partaj a constructiei, formulata de reclamantul S. ( S.) C., domiciliat in ., jud.Iasi, in contradictoriu cu pârâta N. ( fostă S.) E., cu domiciliu ales la C.. Av. R. C. in Iași, ., ., ., jud.Iasi.
S-a anulat ca netimbrată cererea completatoare de partaj, privind suma de 3500 lei.
S-a respins cererea de intervenție in interes propriu, formulată de intervenientul S. S., cu domiciliu ales la C..Av. F. M. in Iasi, ..42, .- A1, ., jud.Iasi.
A fost obligat reclamantul si intervenientul la plata unei diferențe de 207 lei fiecare ca onorariu pentru expert Negoitescu D..
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a unor cheltuieli de judecată in cuantum de 200 lei ( onorariu expert).
Pentru a se pronunța astfel,instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._, ca urmare a disjungerii din dosar nr._/245/2011 . reclamantul S. ( S.) C. a chemat in judecata pe pârâta N. ( fostă S.) E., solicitand să se dispună partajarea imobilului casa de locuit situata in . unor cote de contributie egale si lotizarea in natură.
Cererea nu a fost motivata in fapt.
In drept, a invocat disp.art. 273 ind.1 si urm.C.pr.civ.
Atasat cererii, a depus in copie act de identitate, adeverinta nr.1785/13.07.2011 emisa de Primaria . proprietate nr._/28.06.1995, contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.258/28.05.2010 de BNP I. – M. S..
Reclamantul a depus la termenul din 16.11.2011 o cerere completatoare, prin care a solicitat:
- obligarea pârâtei la o justă despăgubire in cuantum de 400 lei/lună aferentă lipsei de folosință a terenului pentru care se va constata existenta unui drept de superficie pe care pârâta il are asupra terenului reclamantului, teren de sub constructiile ce ii vor fi atribuite prin hotărârea de partaj ( drept de superficie pe care pârâta l-a dobândit ex lege, in temeiul art. 30 C.fam.);
- obligarea pârâtei la o justă despăgubire in cuantum de 400 lei/luna aferentă lipsei de folosintă a terenului pe care se va stabili un drept de servitute de trecere in favoarea pârâtei.
In motivare, reclamantul a arătat ca terenul pe care se află casa de locuit proprietatea sa si a sotiei, respectiv tarlaua 33 din intravilan . sa exclusivă, conform titlului de proprietate nr._/28.06.1995, fiind mostenit de la părintii săi. Pe acest teren, sotii S. au avut doua case: una veche, din anul 1960, construită de soti imediat după incheierea casatoriei si una construita recent in anul 2000.
In anul 2010 a vandut foului său Sacaleanu T. 1635 mp din totalul de 3098 mp teren intravilan conform titlului de proprietate – teren bun propriu si impreuna cu sotia sa, casa din 1960, care avea natura unui bun comun, incheind astfel contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.258/28.05.2010 la BNP I. M. S..
Casa de locuit edificata in anul 2000 si care face obiectul partajului este comod partajabilă in natură.
In drept, reclamantul a invocat disp.art.30 C.fam., art. 617 si urm.c.civ.
Cererea de partaj a fost legal timbrata.
Legal citata, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, prin prisma lipsei caracterului de bun comun a imobilului supus partajului, pe fondul cererii solicitand respingerea acesteia.
In motivare, a arătat ca fostii soti au avut in proprietatea . de locuit edificat in anul 1960. In anul 1997, de comun acord cu reclamantul si copiii lor, i-au propus fiului lor S. S., să edifice pe aceasta suprafata de teren o casă. Doreau de fapt ca reclamantul să vândă fiecăruia din fii jumătate din terenul acestuia, teren pe care fiecare să aibă o casa de locuit: T., casa veche si Stelica, casa cea noua ( pe care urma sa o construiască); in care urma sa locuiasca si partile.
Pârâta a mai arătat ca lucrările de constructie au fost demarate in cursul anului 1997, casa fiind terminata partial in anul 1998. Au fost finalizate 2 camere, un hol si bucătăria. Imobilul este alcătuit din 5 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 grup sanitar, 1 camera de alimente, 2 holuri, o magazie, un garaj, iar langa casa a fost construita o poiată si o magazie pentru lemne. Părtile s-au mutat in imobil in anul 1998, in constructia din 1960 rămânând fiul T. impreuna cu familia lui. Primele lucrări, din anul 1998, au fost finalizate de fiul părtilor, S.. Restul incăperilor au fost finalizate pe parcursul anilor, inclusiv pana in anul 2011.
A mai arătat ca achizitionarea materialelor necesare edificarii constructiei a fost realizata cu resursele financiare proprii ale fiului S., bani obtinuti din vanzarea imobilului apartament din Iasi. Lucrările de constructii si cele de realizare a amenajărilor interitoare au fost realizate de fiul părtilor, singur sau cu ajutorul diferitelor persoane. Ajutorul acestor consăteni a fost „ rasplătit financiar” tot din banii fiului lui, nici parintii si nici fratele Therodor neavând posibilitatea de a-l sprijini pe acesta. Practic, intreaga casa de locuit a fost edificata de catre fiul S., din resurse financiare proprii,părintii necontribuind in nici un mod la edificarea acesteia.
La termenul din 18.01.2012, s-a depus cerere de interventie in interes propriu de catre Secaleanu S., prin care a solicitat sa se constate existenta in beneficiul său a unui drept de proprietate asupra imobilului „ casa de locuit” indicat de reclamant ca bun comun. In motivare, a arătat ca imobilul a fost construit in totalitate de catre el incepand din anul 1997 ( nu din 2000, cum sustine reclamantul). Imobilul a fost edificat de el pe terenul proprietatea părtintilor săi, dar la insistentele acestora ( implicit cu acordul lor).
Având in vedere rugămintile părintilor, dar si promisiunea tatălui său, ca ii va vinde o suprafata de teren de 1500 mp din suprafata de teren al carui proprietar este, in 1997 a vândut imobilul apartament proprietate personală pe care il detinea in mun.Iasi, iar cu banii obtinuti a cumpărat materialele necesare edificarii imobilului casa de locuit. După aproximativ un an de la demararea lucrărilor, in 1998, casa a fost terminata in parte, fiind finalizate 2 camere, un hol si bucătăria. In anul 1998, părintii sai s-au mutat alături de el. Lucrările au fost finalizate pe parcursul anilor, pana inclusiv in cursul anului 2011.
In drept, nu a invocat nici un text legal.
In privinta taxei de timbru datorate, intervenientul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata acesteia.
La termenul din 18.01.2013, reclamantul a arătat ca intelege sa renunte la cepetele de cerere privind dreptul de superficie si dreptul de servitute.
Prin sent.civ.nr.6198/21.03.2012, s-a pronuntat divortul dintre reclamant si pârâtă si s-a dispus disjungerea cererii de partaj, formându-se prezentul dosar.
La termenul din 05.12.2012, reclamantul a depus o noua cerere completatoare ( f.31), prin care a solicitat introducerea in masa bunurilor de impărtit si a sumei de 3500 lei, suma rezultata din vânzarea de către pârâtă a unei vaci si doua vitele ( bunuri comune), in luna iulie 2012, după alungarea sa din casa.
Reclamantul a formulat cerere de ajutor public pentru taxa de timbru pusă in vedere pentru cererea completatoare, cerere respinsă prin incheierea din data de 09.01.2013.
La termenul din 06.02.2013, a fost incuviintata in principiu cererea de interventie in interes propriu.
In probatiune, s-a incuviintat reclamantului proba cu inscrisuri, interogatoriul pârâtei si al intervenientului, proba testimonială cu un martor, proba cu expertiza in constructii si evaluatoare. Pârâtei i s-a incuviintat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului si al intervenientului, proba testimonială cu un martor. Intervenientului i s-a incuviintat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba testimonială cu un martor.
Expertiza in constructii si evaluatoare a fost realizata si ulterior completata de expert Negoitescu C. D. ( f.57, 215), fiind respinse la termenul din 10.04.2013 obiecitunile formulata de reclamant.
Interogatoriile luate părtilor au fost atasate la f.73 – 81.
In cauză au fost audiati martorii Astefănoaiei M. (f.82) - propus de reclamant, I. O. (f.84),propusa de parat, C. F. G. (f.83), propus de intervenient.
Toate părtile au depus la dosar inscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului si prin prisma exceptiei invocate de pârâtă, instanta retine următoarele:
Reclamantul si pârâta s-au casatorit la data de 02.11.1958, iar prin sent.civ.nr.6198/21.03.2012 pronuntata de Judecătoria Iasi, rămasă irevocabilă, s-a dispus desfacerea casatoriei prin divort.
În baza art. 66 alin. 2 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009, dispozițiile Codului civil în vigoare se aplică și cererilor de partaj judiciar, atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului Civil. Astfel, având în vedere această reglementare, instanța consideră că legea aplicabilă acestei cauze o constituie Codul Civil de la 1864 si Codul familiei, intrucât cererea de partaj a fost introdusă la 17.08.2011, anterior intrării in vigoare a actualului Cod civil.
Potrivit art.30 alin.1 C.fam., bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar, potrivit alin.3 al aceluiași articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, in temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se incadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam.
Instanta retine că solutionarea exceptiei invocate in cauză depinde de solutia ce se impune a fi data in cererea de interventie accesorie, cerere ce trebuie analizata după actiunea principală. Astfel, desi in mod firesc ar trebui analizata prioritar fondului, in conditiile art. 137 C.pr.civ., față de particularitățile spetei, exceptia urmează a fi analizată după cererea de interventie accesorie.
S-a solicitat prin actiune partajarea unei case de locuit a carei constructie a inceput in anul 1997 ( conform afirmatiilor pârâtei si intervenientului si raspunsului reclamantului la intrebarea nr. 3 din interogatoriu) si a fost finalizată in anul 2011, perioada in care nici nu s-a solicitat si nici nu s-a eliberat vreo autorizatie de constructie pentru aceasta locuintă ( conform răspunsului dat de Primaria .).
Partajul reprezintă o operatie juridica prin care se pune capat starii de indiviziune, in sensul transformarii de catre proprietarii codevălmasi a cotei-parti ideale de drept pe care o aveau asupra masei indivize, . de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate.
Astfel, partajul presupune cu necesitate existenta unui bun asupra caruia partile au un drept de proprietate, drept ce trebuie dovedit in fața instantei. In cauza de față, in lipsa autorizatiei de constructie, prevăzute de Legea 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor sau a unei alte dovezi, instanta constată că reclamantul nu a facut dovada proprietatii – din punct de vedere juridic – asupra imobilului a carui partajare o solicită.
Casa de locuit in cauză a fost ridicata pe terenul proprietatea reclamantului, teren cu privire la care i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate dreptul de proprietate prin titlul nr._/28.06.1995.
Potrivit art. 645 C.civ. de la 1864, „ proprietatea se mai dobândeste prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune”. Ca urmare, constructorul care a realizat constructiile pe terenul proprietatea lui, devine proprietarul acestora prin accesiune, chiar dacă le-a executat fără autorizatie de constructie.
Art.492 C.civ. stabileste o dublă prezumtie: orice constructie, plantatie sau lucrare, făcută pe un fond este prezumată ca a fost făcută de catre proprietarul fondului si cu cheltuiala sa, prezumtie absolut logică, intrucât corespunde in majoritatea cazurilor cu realitatea.
De asemenea, desi s-a considerat ca proprietarul imobilului dobândeste si dreptul de proprietate asupra extinderilor si imbunătătirilor aduse bunului de catre un tert, conform art. 494 C.civ., in literatura juridică s-a arătat ca trebuie să se facă distinctie intre momentul nasterii dreptului de accesiune si momentul dobândirii dreptului de proprietate pur si simplu asupra lucrărilor de catre proprietarul imobilului. Dacă dreptul de accesiune se naste pe măsura incorporării materialelor in teren, dreptul de proprietate pur si simplu asupra lucrărilor este dobândit de proprietarul imobilului numai in momentul exercitarii dreptului de accesiune.
Coroborând legislatia in materie, respectiv prevederile Codului civil cu privire la modurile de dobândire a proprietatii, Legea 7/1996 privind cadastrul, rezultă că proprietarul terenului care a executat constructiile pe terenul proprietatea lui este prezumat si proprietarul acestora, prin accesiune, cât si prin posesiunea exercitata sub nume de proprietar, fiind indreptatit să ceară inscrierea acestora in cartea funciară.
Prezumtia prevăzută de art. 492 C.civ. este una legală, cu caracter relativ, impotriva acesteia putându-se face proba contrară –si tocmai aceasta proba contrară au si incercat să o facă pârâta si intervenientul.
Accesiunea in temeiul art. 492 C.civ., fiind doar o prezumtie relativă, se impune dovedirea dreptului de proprietate asupra constructiei fie prin prezentarea autorizatiei de constructie ( eventual insotită de proces – verbal de receptie finală a lucrărilor), fie pronuntarea unei hotărâri irevocabile ( sau definitive, conform noii reglementări) in baza careia să se constate dreptul de proprietate asupra constructiei, cunoscut fiind faptul că prezumtia ca proprietarul terenului este si proprietarul constructiei edificate pe teren nu valoarează titlu de proprietate dacă nu e materializata .. Hotărârile judecătoresti fac parte din categoria modalităților de dobândire a dreptului de proprietate, iar nu prezumtiile ca atare.
Casa in discutie in materialitatea sa există, insă nu si din punct de vedere juridic ( neputând fi nici intabulată), pentru a se putea pune in discutie diverse operatiuni juridice, printre care si partajul. De altfel, folosirea prezentului cadru procesual ca substitutie a autorizatiei de constructie, a fost subliniata chiar de catre reclamant, prin apărător, la termenul din 05.12.2012, cand s-a pus in discutie admisibilitatea in principiu a cererii de interventie.
In temeiul art. 129 alin.6 C.pr.civ., instanta e datoare a se pronunta numai asupra obiectului dedus judecătii. In prezenta cauză,a fost investită doar cu o cerere de partaj, nu si cu o cerere de recunoastere si aplicare a altor institutii juridice.
Față de cele de mai sus, instanta retine că, in conditiile art. 1169 C.civ. de la 1864, nu s-a facut dovada proprietatii reclamantului si pârâtei asupra constructiei. Cum nu s-a facut această dovadă si cum in prezenta cauza nu poate fi recunoscuta calitatea de proprietar a reclamantului, nu se poate face nici aplicarea art. 30 C.fam., in sensul recunoasterii unui drept de superficie in temeiul legii in favoarea pârâtei.
Astfel, cererea principală de partaj urmează a fi respinsă, nefiind făcuta dovada proprietatii bunului in discutie.
Asupra cererii de interventie in interes propriu, instanta retine ca prin aceasta s-a solicitat constatarea unui drept de proprietate in favoarea intervenientului, prin prisma faptului că lucrările de constructie au fost efectuate si suportate exclusiv de catre acesta, fără indicarea unei institutii juridice anume a carei aplicare să se facă in cauză ( superficie, accesiune). Practica instantei supreme a fost in mod constant in sensul că, in cazul constructiilor ridicate pe terenul proprietatea părintilor, cu consimtământul acestora, copiii nu dobândesc decât un drept de creanță in legătură cu constructia.
De altfel, din probele administrate, răspunsul părtilor la interogatoriu si declaratiile celor trei martori, rezultă concursul tuturor părtilor la ridicarea constructiei, nu doar a reclamantului si paratei sau doar a intervenientului. Aceasta, chiar dacă doar intervenientul a depus la dosar facturi fiscale pentru achizitia materialelor.
Raportat la cele de mai sus, nu poate fi primita nici cererea intervenientului, a carui calitate de proprietar nu poate fi recunoscută.
In aceste conditii, raportat la probele administrate si la faptul că intervenientul nu are calitatea de proprietar asupra locuintei ce face obiectul actiunii principale, se impune a fi respinsă si exceptia lipsei calitatii procesual pasive a pârâtei.
Raportat la considerentele de fapt si de drept de mai sus, urmează a fi respinsă atat actiunea principală, cât si cererea de interventie in interes propriu.
Dată fiind admiterea exceptiei netimbrării cu privire la cererea completatoare privitoare la suma de 3500 lei, aceasta urmează a fi anulata ca netimbrată.
Raportat la faptul că onorariul expertului Negoitescu nu a fost achitat in totalitate si la solutiile date celor doua cereri, reclamantul si intervenientul urmează a fi obligati la plata unei diferente de onorariu de 207 lei fiecare .
In temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamantul va fi obligat la plata catre pârâtă a unor cheltuieli de judecata in cuantum de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul S. C. cât și intervenientul S. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată reclamantul S. C. în motivarea cererii de apel,în mod greșit instanța de fond nu a partajat imobilul casă de locuit proprietatea părților,edificat pe terenul proprietatea exclusivă a apelantului în perioada 1997-2010.
Consideră că s-a făcut dovada că imobilul există în fizic,că este proprietatea sa,astfel încât în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se poate partaja.Bunul figurează pe rolul său încă din anul 2000 cînd l-a declarat la Primărie,tot de atunci plătind și impozitul pentru el.
Instanța de fond a apreciat greșit concluziile sale,de admisibilitate a cererii de intervenție în interes propriu, atunci când a subliniat faptul că raportat la cererea de intervenție, intervenientul ar putea solicita cel mult un drept de creanță și nu un drept de proprietate.
Motivând cererea de apel,intervenientul S. S.,arată că în mod greșit nu a reținut instanța de fond dreptul său de proprietate asupra imobilului casă de locuit situat în .,imobil indicat de reclamantul S. C..
Susține apelantul că acest imobil a fost edificat de el cu banii obținuți din vânzarea unui apartament proprietate personală, la care s-au adăugat în timp și multe din veniturile sale care au fost mari.Acest aspect este susținut și de mama lui S. E..
Mai mult, arată în continuare apelantul, reclamantul S. C.
are o pensie foarte mică care nu-i permite nici să ridice nici să utileze o casă.
Consideră că toate probele administrate acte,martori,expertiză,îl îndreptățesc să se constate în favoarea sa un drept de proprietate asupra imobilului supus partajului.
În apel s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de evaluare si lotizare a imobilul.
Verificând actele și lucrările dosarului ,motivele de apel invocate,raportat la dispozițiile legale în vigoare,tribunalul constată următoarele:
Apelul formulat de reclamantul S. C. este fondat.
Reclamantul apelant S. C. și pârâta-intimată S. E. s-au căsătorit în anul 1958 iar prin sentința civilă nr.6198/2012 a Judecătoriei Iași,s-a dispus desfacerera căsătoriei prin divorț.
S-a solicitat prin cererea introductivă partajarea imobilului casă de locuit construit în perioada 1997-2011 de părți pe terenul proprietatea reclamantului apelant din satul și .> Reține tribunalul că din probele administrate la instanța de fond rezultă că imobilul există în fizic cât și faptul că S. C. este coproprietar al bunului ,acesta fiind construit pe terenul proprietatea sa.
Casa a fost construită în timpul căsătoriei cu pârâta-intimată pe terenul proprietatea numitului S. C.,acesta trecând bunul în rolul său agricol la Primăria Țuțora din anul 2000 și plătind impozit pentru el.Chiar dacă părțile nu au autorizație de construcție pentru casă,nu se poate reține împrejurarea că foștii soți nu sunt proprietarii imobilului construit în perioda căsătoriei.
În cauză,sunt incidente dispozițiile Codului familiei,foștii soți având cotă de contribuție egală la dobândirea casei de locuit.
Astfel instanța în temeiul disp.art.673ind.5. din Codul de procedură civilă,va dispune admiterea cererii de partaj și partajarea casei în natură potrivit voinței părților
Apelul formulat de intervenientul S. S. este nefondat.
Atât la instanța de fond cât și în cererea de apel,acesta a solicitat să se constate că este coproprietar al imobilului supus partajului deoarece s-a construit cu banii proveniți de la el în cea mai mare parte.
S. S. este fiul lui S. C. și S. E.
Reține însă tribunalul,că obiectul acțiunii îl constituie partajarea imobilului construit de foștii soți în timpul căsătoriei,intervenientul apelant ,în calitate de fiu al acestora,putând opune doar un drept de creanță și nu unul de proprietate.
Chiar dacă acesta a contribuit la ridicarea imobilului supus partajului, în favoarea sa nu se poate reține un drept de coproprietate, el având deschisă calea unei alte acțiuni în justiție.
Față de aceste considerente,instanța în temeiul disp.art.296 Cod de procedură civilă,va respinge apelul formulat de intervenientul S. S. și va admite apelul formulat de S. C. schimbând în parte sentința civilă nr.8190/2013 a Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de intervenientul S. S. împotriva sentinței civile nr.8190/2013 a Judecătoriei Iași.
Admite apelul formulat de reclamantul S.(S.) C. împotriva sentinței civile nr.8190/2013 a Judecătoriei Iași,sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite cererea de partaj a construcției casă de locuit situată în com.și ..formulată de reclamantul S.(S.)S. în contradictoriu cu pârâta N.(fostă S.)E..
Dispune ieșirea din indiviziune și atribuie reclamantului lotul nr.1 din varianta nr.4 la completerea la raportul de expertiză tehnică întocmit de ing.N. D. în suprafață de 75,59mp iar pârâtei lotul nr.2 din varianta nr.4 la raportul de expertiză în suprafață de 75,57mp.
Raport de expertiză face parte integrantă din prezenta decizie.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe apelantul S. S. să plătească statului suma de 900 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,07.10.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, C. A. | |
Grefier, I. B. |
Red. /tehnored. /A.M.
2 ex./22.10.2014.
Jud. fond. O. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
