Revendicare imobiliară. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul IAŞI

La rândul său, vânzătoarea a dobândit acest teren prin reconstituirea dreptului de proprietate prin TP 4675/1994.

La rândul său, pârâtul are TP 4955/1995, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 1 449 mp teren situat în intravilanul . 83, parcelele 49/1, 49, 50 și 50/1.

După identificare suprafețelor de teren mai sus descrise de către expertul topo desemnat în cauză, potrivit actelor de proprietate și schițelor și plan parcelar, s-a constata că o suprafața de 97 mp din terenul proprietatea reclamantei este ocupat de către pârât, fiind identificată în schița de la fila 89 ds de către expert.

În consecință, față de dispozițiile art. 480 C civ, instanța urmează a admite în parte cererea în revendicare a reclamantei și îl va obliga pe pârât să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 97 mp teren situat în intravilanul . schița anexă nr. 5 de la raportul de expertiză Rachieru, prin punctele B, 24b,25b,A.

În ceea ce privește cererea de constituire a unei servituți de trecere în favoarea terenului reclamantei prin grevarea terenului pârâtului, instanța reține că potrivit art.616 cod civil „proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona”.

Prin loc infundat se intelege acel teren care este inconjurat de alte proprietati, fara ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant sa aiba vreo alta posibilitate de iesire la calea publica.

Pentru a fi considerat loc înfundat se cer a fi îndeplinite anumite condiții: înfundarea să existe la momentul în care se introduce acțiunea confesorie (în caz contrar, aceasta va fi respinsă ca prematură) și înfundarea să nu se datoreze faptei proprietarului locului înfundat.

Această din urmă condiție trebuie interpretată în sensul că pentru a da drept la un loc de trecere pe locul altuia, înfundarea trebuie să fie naturală, adică străină de faptul titularului locului înfundat sau al autorului său. Astfel, în situația în care înfundarea locului este datorată partajării voluntare a unui teren sau a dezmembrării terenului și înstrăinării unei parcele, fără a se fi stabilit o servitute de trecere prin actul de partaj sau de vânzare-cumpărare, acesta nu se consideră a fi un loc înfundat.

În cazul de față, reclamanta a cumpărat în cunoștință de cauză terenul respectiv în condițiile date, fără ca acesta să fi beneficiat din partea vânzătorului de vreun drept de servitute, astfel că nu poate în prezent să ceară grevarea terenului pârâtului cu o astfel de servitute.”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta P. R. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, arată reclamanta în motivarea cererii, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză pronunțând o soluție cu aplicarea greșită a legii.

Consideră recurenta că, în speță, chiar dacă intimatul a prezentat un titlu de proprietate, acest titlu a fost emis în mod nelegal de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din Iași și a făcut demersuri pentru constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate.

Cu privire la cererea sa privind instituirea unui drept de servitute, instanța a reținut faptul că a cumpărat terenul de la vânzătoare fără să fi beneficiat de un drept de servitute, astfel că în prezent nu poate să solicite grevarea terenului intimatului cu o astfel de servitute și că terenul proprietatea sa nu are caracter de loc înfundat în mod absolut.

În ceea ce privește caracterul de loc înfundat absolut, învederează instanței de recurs faptul că deși art. 616 Cod civil se referă la imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, jurisprudența a considerat că textul legii este aplicabil și în cazurile în care ieșirea la calea publică ar prezenta inconveniente grave sau periculoase. În cauză rezultă cu certitudine din probatoriul administrat faptul că până la calea publică este o distanță de peste 470 m, adică de jumătate de kilometru iar . este de 19%.

A depus acte în dovedirea cererii, iar la termenul din 24.09.2010 instanța a dispus suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Judecătoriei Iași, având ca obiect „constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele intimatului M. M..

Prin decizia civilă nr. 1288/2013 a Tribunalului Iași cauza a fost soluționată irevocabil, fiind respinsă cererea reclamantei P. R. de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr. 4955/1995 emis pe numele pârâtului M. M..

Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 2083/2007, reclamanta P. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. M., obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1680 mp teren situat în intravilanul comunei A., identificat cadastral cu nr. 37, amplasat în T 83, p 1(51) și instituirea unui drept de servitute de trecere în favoarea ei pe terenul pârâtului către drumul public.

Atât la instanța de fond cât și în motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut că titlul de proprietate emis pe numele pârâtului este nul, motiv pentru care a promovat acțiune în instanță, înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași.

Acest aspect a fost însă soluționat de Tribunalul Iași, care prin decizia civilă nr. 1288/2013 a decis irevocabil că reclamanta P. R. nu justifică în condițiile art. III din legea nr. 169/1997 un interes de a supune judecății legalitatea titlului de proprietate al pârâtului M. M..

Cât privește al doilea motiv de recurs, respectiv stabilirea unui drept de servitute, reține tribunalul că din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond rezultă cu claritate că . reclamantei de 1680 mp și cea aflată în proprietatea pârâtului în suprafață de 1449 mp nu au calități de fond aservit și fond dominant.

Contrar susținerilor reclamantei-recurentei, pe baza probatoriului administrat, în mod corect a reținut instanța de fond că terenul proprietatea acesteia nu are caracter de loc înfundat în mod absolut, câtă vreme, acesta a cumpărat de la aceeași vânzătoare și o parcelă de teren situat în extravilanul . . intravilan, ultima având ieșire la un drum comunal – DCL 2025, împrejurarea că acest drum are pe o anumită porțiune o înclinație de 19% sau faptul că nu este asfaltat /pietruit, nefiind de natură a-l face impracticabil.

Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat de reclamanta P. R., menținând ca fiind legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta P. R. împotriva sentinței civile nr._/22.10.2009 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2014.

Red. M.A.

Tehnored. M.M.D.

2 ex./29.05.2014

Judecător fond M. B. C.