Acţiune confesorie. Decizia nr. 651/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 16343/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Mai 2015
Președinte - I. E. B.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 651/2015
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de apelanții N. P. și N. E. împotriva sentinței civile nr. 9622 din 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. G., având ca obiect acțiune confesorie superficie; revendicare imobiliară.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.04.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.04.2015, pentru data de 04.05.2015 și mai apoi pentru azi,12.05.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9622 din 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a dispus:
Respinge excepțiile invocate de paratul V. G. .
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantii N. P. și N. E..
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Prin acțiunea formulată reclamanții N. P. și N. E. au solicitat să fie obligat pârâtul V. G. să le respecte dreptul de superficie, respectiv să ii lase in deplină și liniștită folosință suprafața de 566 m.p. teren aferent construcțiilor proprietatea lor, teren situat în Iași, .. 71; să se dispună înscrierea dreptului de superficie în cartea funciară nr._ U.A.T. Iași; -să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4477/22.10.1981 pârâtul V. G., împreună cu D. V. au vândut fiicei lor G. C. locuința proprietatea lor situată în Iași, .. 71, precum și anexele gospodărești (bucătărie de vară, magazie). Potrivit legislației din acea vreme, în actul autentic se menționează că terenul aferent construcțiilor vândute trece în proprietatea statului, iar dobânditoarea urmează a primi în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de lege. Contractul menționează că construcțiile vândute au vecinii și dimensiunile arătate în planul de situație anexat, care face parte integrantă din contract. La 3C.t2.198C fiica lor le vinde clădirile cumpărate în anul 1981 (contract autentificat sub nr. 9867/1986).
Cu toate că în planul de situație anexă la contract se menționează că terenul aferent construcțiilor este în suprafață de 300 m.p., prin expertizele tehnice judiciare (efectuate ca urmare a acțiunilor pornite de pârât împotriva lor) -I. G.. C. G. și P. A. - constată că terenul aferent construcțiilor are o suprafață de 566 m.p.
După adoptarea Legii 18/1991 noi au cerut constituirea unui drept de proprietate și li s-a emis titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 300 m.p. Pârâtul a solicitat și el reconstituirea dreptului de proprietate, obținând titlu de proprietate nr._ pentru suprafața de 490 m.p., teren din care suprafața de 266 m.p. este aferentă anexelor gospodarești cumpărate de ei.
Dreptul de folosință aferent construcțiilor cumpărate le este contestat de către pârâtul V. G. (care a devenit proprietarul exclusiv prin actul de partaj voluntar făcut cu coindivizarul său D. V.) care a formulat o acțiune în revendicare pentru suprafața dc 266 m.p., acțiune admisă irevocabil de puterea judecătorească (sent. civ. nr._/2009 a Judecătoriei Iași), cât și o acțiune în nulitatea titlului nostru de proprietaie, acțiune de asemenea admisă (sent. civ. nr._/2006 a Judecătoriei Iași).
Paratul prin apărător, a formulat precizări invocand excepția inadmisibilității și pe cea a lipsei de interes a reclamantilor, solicitand respingerea acțiunii.
Analizand acțiunea prin prisma motivelor de fapt invocate, a probelor administrate – înscrisuri, interogatoriul paratului, proba testimonială cu martorii P. și B. – precum și a temeiurilor de drept incidente în materia analizată, instanța a reținut, în esență, că, potrivit SC_/2009 – irevocabilă prin decizia civilă nr. 744/2012, instanța a admis in parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamantii V. și D. in contradictoriu cu paratul N. P. și a obligat paratul să lase in deplină proprietate și posesie suprafața de 266 mp, identificată conform expertizei efectuată de expertul G..
Caracterul petitoriu al acestei acțiuni în revendicare – care a intrat in puterea lucrului judecat - trebuie conciliat cu caracterul irevocabil al SC_/2006 – avand ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate nr._/2005 – prin care s-a respins acțiunea reclamantului N. de anularea a titlului emis pentru suprafața de 400mp, identificată cadastral cu aceleași coordonate – vecinătăți, amplasament – cu cea din acțiunea in revendicare - așa cum rezultă în prezenta cauză din cercetarea rapoartelor de expertiză depuse in prezenta cauză de părți.
Analizând, din această perspectivă, acțiunea formulată de reclamanți, apare ca fiind întocmai ca și cea descrisă de decizia 386/2010 a ICCJ (…) în care reclamantul urmărește obținerea unui titlu pe cale de hotărâre judecătorească –in condițiile în care toate hotărârile judecătorești intrate in puterea lucrului judecat – nu i l-au recunoscut – cu privire la dreptul de superficie pretins, ceea ce, potrivit legii materiale in vigoare la momentul nașterii raportului juridic, art. 1981 cod civil – art. 492 Cod Civil și urm – nu era reglementată de legi situația națională – art. 6, al. 1 Cod Civil și leg. 287/2009 cu referire la art. 218 leg 71/2011.--
Neîndeplinirea condițiilor cerute in mod imperativ și cumulativ pentru dobândirea sau/și constituirea dreptului de superficie de către reclamant, dat fiind imposibilitatea interpretării declarațiilor martorilor P., B. coroborat cu interogatoriul luat paratului și cu înscrisurile depuse ca fiind o convenție a părților sau o posesie utilă convertită în uzucapiune, conduce la soluția de respingere a acțiunii ca fiind nefondată, în considerarea excepțiilor ca apărări de fond ale căror argumente au fost analizat implicit prin considerentele anterior evocate.”
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel reclamanții N. P. și N. E. solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii instanței de fond cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Au solicitat de asemenea obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare apelanții au arătat că acordul vânzătorului pentru folosirea terenului aferent construcțiilor cumpărate este inclus în consimțământul dat la vânzarea construcțiilor, întrucât ar fi absurd ca în momentul încheierii actului părțile să aibă reprezentarea faptului că dobânditorul nu va putea folosi terenul aferent. În speță, acordul vânzătorului rezultă și din schița anexă convenției care stabilește că sunt așezate pe suprafața de teren ce a format atunci obiectul dreptului de folosință al cumpărătorilor clădirile cumpărate. De asemenea, acordul rezultă din faptul că timp de 20 de ani pârâtul nu a făcut nicio opoziție la folosirea terenului de către reclamanți.
Este adevărat că prin hotărâri irevocabile au fost admise acțiunile în revendicare și de nulitate de titlu promovate de pârât, dar instanțele nu au fost învestite cu respectarea dreptului lor de superficie, astfel că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.
Este firesc să fie recunoscut dreptul de superficie reclamat de apelanții-reclamanți, se arată în cererea de apel, în condițiile în care dreptul de folosință asupra terenului necesar exploatării gospodăriei a fost convertit de lege in drept de proprietate, în condițiile art. 23 și art. 35 din Legea 18/1991. Faptul că le-a fost refuzat dreptul de proprietate in instanță nu înseamnă că nu sunt titularii dreptului de superficie pentru a se putea folosi de construcțiile cumpărate.
Apelanții nu au invocat un temei juridic în fundamentarea cererii.
În privința probelor au menționat, generic, înscrisurile.
Prin întâmpinare, intimatul V. G. a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A solicitat de asemenea obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei, aferente judecății la instanța de fond.
În motivare intimatul a arătat că s-a stabilit anterior cu putere de lucru judecat că nu este întemeiată cererea reclamanților apelanți care, de rea-credință fiind, încearcă să inducă în eroare instanțele de judecată, folosind titlul de proprietate ce a fost anulat în instanță, cu încălcarea dispozițiilor art. 326 din Codul penal, solicitând de două ori emiterea frauduloasă a două cărți funciare pentru același teren.
Intimatul nu a indicat un temei de drept în susținerea cererii formulate.
În privința probelor, a menționat înscrisurile.
Examinând sentința civilă apelată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În fapt, reclamanții au învestit instanța de fond cu o acțiune confesorie de superficie, pretinzând că sunt titulari ai dreptului de superficiei în privința terenului în suprafață de 566 mp, teren aferent construcțiilor proprietate din municipiul Iași, .. 71. Au solicitat de asemenea înscrierea dreptului de superficie în cartea funciară.
Tribunalul reține că prin sentința civilă nr._/27.10.2009, rămasă irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._./245/2007 a fost admisă acțiunea formulată de V. G. și D. V., în calitate de reclamanți, pârâtul N. P. fiind obligat să lase în deplină proprietate și în liniștită posesie reclamanților terenul în suprafață de 266 mp, teren ce face parte din suprafața totală de 490 mp teren înscris în titlul de proprietate nr._/2005 eliberat pe numele reclamanților, situat în municipiul Iași, .. 71, tarlaua 1, .>
Instanța a respins cererea reclamanților privind revendicarea terenului în suprafață de 200 mp, ca urmare a anulării titlului de proprietate nr._/1998 emis pe numele N. P., cu motivarea că nu au probat reclamanții din cauza respectivă, V. G. și D. V. vreun titlu de proprietate în privința terenului respectiv.
Prin sentința civilă nr._/23.11.2006 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 1221/2006, rămasă irevocabilă conform deciziei nr. 1119/08.06.2007 a Tribunalului Iași, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/30.09.1998 eliberat reclamantului N. P. pentru suprafața de 200 mp teren situat în Iași, .. 71.
Prin urmare, reclamanții au probat că sunt beneficiari ai dreptului de proprietate în privința terenului în suprafață de 100 mp situat în Iași, .. 71, suprafață de teren aferentă construcției proprietate ce le-a fost dată în folosință la momentul cumpărării imobilului prin decizie nr. 841/1986 emisă de Comitetul executiv al Consiliului Popular al municipiului Iași, prin constituire, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991.
Nu rezultă din probele administrate în cauză că părțile ar fi convenit asupra constituirii dreptului de superficie în beneficiul reclamanților-apelanți în privința terenului obiect al cererii introductive, astfel cum just s-a apărat pârâtul.
Dezmembrământ al dreptului de proprietate, dreptul de superficie se dobândește prin convenția părților, prin uzucapiune sau în alt mod admis de lege.
Astfel cum a statuat Curtea europeană a drepturilor Omului în cauza Bock și P. (Hotărârea din 15 februarie 2007), în lipsa unei convenții exprese a părților, nu se poate constitui dreptul de superficie prin hotărâre judecătorească, avându-se în vedere o situație de fapt.
Concluzionând, în lipsa convenției părților, nu se pot reține criticile reclamanților apelanți referitoare la existența unui pretins acord la vânzarea terenului din anul 1981, implicit, derivat din starea lucrurilor.
Dimpotrivă, statuarea instanței în sentința civilă nr._/27.10.2009, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._./245/2007 rămasă irevocabilă, în sensul că reclamantul N. P. nu justifică niciun titlu pentru posesia exercitată asupra terenului în suprafață de 266 mp se impune cu autoritate de lucru judecat în cauza de față, în care același reclamant N. P. încearcă să valideze în instanță un pretins drept de superficie, anume dreptul de folosință asupra aceluiași teren cumulat cu dreptul de proprietate asupra construcției din municipiului Iași, .. 71, jud. Iași.
Pentru aceleași considerente, se impune a se recunoaște autoritate de lucru judecat și în privința sentinței civile nr._/23.11.2006 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 1221/2006, rămasă irevocabilă conform deciziei nr. 1119/08.06.2007 a Tribunalului Iași, prin care instanța a statuat că reclamantul N. P. nu este îndreptățit să beneficieze de dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 200 mp, teren în privința căruia reclamantului i s-a constituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._.09.1998, ce a fost anulat în parte în consecință, în considerente reținându-se că N. P. a avut doar suprafața de 100 mp teren în folosință.
Se impune a fi reținute în fundamentarea prezumției de lucru judecat, ca mijloc de probă, statuarea instanței din cele două hotărâri judecătorești, privind pe aceleași părți, dat fiind că diferă obiectul și cauza pricinilor.
Prezumția de lucru judecat, efect procesual al hotărârii judecătorești, este reglementată de art. 431 alin. 2 din C.proc.civ. ca o prezumție legală și de art. 431 alin. 1 din C.proc.civ. ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Puterea de lucru judecat prezintă un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă într-o nouă judecată, fără ca partea adversă ori instanța să mai poată lua în discuție existența dreptului dar și un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, întrucât nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt proces. Aspectul negativ al autorității de lucru judecat intervine în acele situații în care este doar parțială fie identitatea de obiect și de cauză, fie identitatea de părți, de obiect și de cauză, precum în speța de față, și presupune că ceea ce a statuat instanța de judecată să nu poată fi contrazis într-un litigiu ulterior, dând astfel eficiență principiul securității raporturilor juridice.
Dând eficiență autorității de lucru judecat ca prezumție coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, tribunalul reține că odată ce s-a stabilit că reclamanții nu justifică niciun titlu pentru folosința terenului în suprafață de 266 mp, respectiv de 200 mp din municipiul Iași, .. 71, tarlaua 1, . două hotărâri judecătorești rămase irevocabile, anterior amintite, beneficiază de autoritate de lucru judecat și nu pot fi contrazise în cauza de față, conexă cu cea anterior soluționată, în cadrul căreia reclamanții urmăresc validarea aceluiași drept de folosință.
În privința terenului de 100 mp pentru care reclamanții au beneficiat de recunoașterea dreptului de proprietate în procedura Legii 18/1991, conform titlului de proprietate_.1998, odată ce s-a recunoscut dreptul de proprietate și în lipsa oricărei tulburări din partea pârâtului, acțiunea confesorie nu poate fi primită.
Față de toate cele reținute, Tribunalul urmează a respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamanții N. P. și N. E. împotriva sentinței civile nr. 9622 din 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ .
Se va respinge, ca fiind nefondată, cererea intimatului V. G. privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei de la instanța de fond în condițiile în care o astfel de solicitare nu a fost făcută la instanța de fond, în apel judecata fiind limitată conform dispozițiilor art. 478 alin. 3 din C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții N. P. și N. E. împotriva sentinței civile nr. 9622 din 07.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatului V. G. de acordare a cheltuielilor de judecată din primă instanță.
Pronunțată în ședința publică, azi 12.05.2015.
Președinte, I. E. B. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
5ex./23.06.2015
Jud. fond:Ș. B.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1150/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 653/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
