Anulare act. Decizia nr. 883/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 883/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 36004/245/2010*
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Septembrie 2015
Președinte - M. S.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 883/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent D. E. și pe intimat M. V. R., intimat M. F., având ca obiect anulare act antecontract.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 1 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din imposibilitate de constituire a completului de judecat, motivat de faptul ca unul din membrii acestui complet se afla in concediu de odihnă s-a amânat pronunțarea la data de 8 septembrie2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin decizia civilă nr.1709/03.12.2014 a Tribunalului Iași, s-a admis recursul declarat de pârâtele reclamanta D. E. împotriva sentinței civile nr._/09.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o casează în parte:
S-a reținut cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului, respectiv pentru a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize medico - legale, în condițiile art. 45 din Ordinul nr. 1134/C din 25 mai 2000 a Ministerului Justiției.
S-au menținut dispozițiile sentinței atacate relative la respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității de reprezentant.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr._/09.09.2013 Judecătoria Iași a hotărât:
- Respinge excepția nulității cererii și lipsei dovezi de reprezentant.
- Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. E. – Iași, ., jud. Iași, reprezentată de N. F. – Iași, . C, ., . cu pârâții M. V. R. și M. F. - Iași, .. 38, scara A, ., jud. Iași.
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 350lei reprezentând cheltuieli de judecată. Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria a reținut că următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamanta D. E. i-a chemat în judecată pe pârâții Moisiă V. R. și M. F. solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.01.2009.
În motivare, a arătat că a fost indusă în eroare de către pârâți și că nu a primit suma de 20.000 euro stipulată în contract. A mai arătat că prin testament le-a lăsat pârâților toate bunurile sale. Aceștia au profitat de încrederea acordată.
Nu a indicat nici un text de lege.
A depus copie după cupoanele de pensie.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii.
Au arătat că aceasta a primit suma de 20.000 euro. La notar au fost depuse acte incerte din 22.01.2009.
În drept, au invocat art. 115-118 Cod procedură civilă.
La 14.03.2011 s-a constatat că prezenta acțiune nu este legal timbrată. A fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții M. V. R. și M. F. prin sentința civilă nr. 5036/14.03.2011, dar Tribunalul Iași a casat această hotărâre prin decizia civilă nr. 2590/14.10.2011, dispunând rejudecarea cauzei.
Astfel, Judecătoria Iași a fost iar investită cu soluționarea pricinii.
Probatoriul fost completat cu copii după: procura specială nr. 581/15.09.2012.
Reclamanta a precizat (fila 37) că lipsa discernământului este cauza de nulitate a actului. Or, la momentul semnării acestuia discernământul era complet abolit.
A precizat că a fost de mai multe ori internată la Spitalul de Psihiatrie – Socola din Iași, operată la cap de două ori: - o dată la Sibiu și odată la Iași. Ea nu aude deloc cu urechea dreaptă și are probleme cu vederea și a fost pensionată la aproximativ 40 de ani. În momentul întocmirii actului trebuia să urmeze tratamentul cu Tanacan, un medicament pe care la acea dată nu și l-a administrat din lipsă de bani.
În drept, a invocat art. 948 și următoarele Cod civil.
Au mai fost depuse copii după: contractul de vânzare-cumpărare nr. 208/22.01.2009, cărți de identitate, adeverința nr. 3121/21.03.2011, bilet de trimitere din 21.06.2006, bilet de externare/2009, adresă, chitanță din 17.05.2011, scrisoare medicală ., nr. 629, buletin de analize medicale nr. 2571/2006, audiogramă, buletinul de analize nr. 7306, biletul de externare din 2009, dosarul notarial 208/2009 (cu cererea nr. 4/2009), adeverință medicală din 21.01.2009, carte de identitate, certificat de deces, certificatul nr. 2359/19.01.2009 emis de O.C.P.I. Iași, certificatul de atestare fiscală nr._/20.01.2009, contractul de închiriere nr. 466/2008, fișa suprafeței locative, anexele 1, 2,3, 4, contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate conform Legii nr. 112/1995, nr. 2531/2008, proces-verbal de predare-primire a locuinței, adeverință nr. 1759/16.01.2009 și antecontractul nr. 208/2009.
De asemenea, au mai fost depuse copii după decizia nr._/1975, testamentul 1115/22.10.2008.
În cauză au fost audiați martorii: N. F. și B. R. V., la stăruința reclamantei.
A fost efectuat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2834/PSM/19.06.2013 de Institutul Medico Legal Iași.
Obiecțiunile la această lucrare au fost respinse ca neîntemeiate, medicii legiști răspunzând clar la obiectivele trasate de instanța de judecată, după punerea lor în discuția contradictorie a părților, coroborând în mod obiectiv actele medicale și pe reclamantă.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1. Excepțiile nulității cererii (ce a fost semnată de reclamantă, care a și recunoscut semnătura) și a lipsei dovezii de reprezentant (pentru care există la dosar împuterniciri avocațiale (fila 9 și 27) sunt neîntemeiate și prin urmare instanța le va respinge, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 Cod procedură civilă.
2. Prezenta acțiune este neîntemeiată pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
La 22.01.2009 la B.N.P. M. R. M. a fost încheiat antecontractul nr. 208/2009, între D. E. - promitentă și Moisiă V. R. și M. I. F. – acceptanți.
Promitenta a propus spre vânzare acceptanților, până la data de 15.01.2019, respectiv data expirării termenului prevăzut de Legea nr. 112/1995 sau în caz de modificare a legii în vigoare la data împlinirii noului termen legal, dar nu mai târziu de 1 lună de la împlinirea acestui termen, imobilul proprietatea sa, bun propriu, situat în intravilanul Municipiului Iași, ., jud. Iași, compus în totalitate din una construcție cu destinație de locuință, având 2 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 28 mp, una magazie, cu o suprafață utilă de 10,20 mp, împreună cu cota indiviză de 100 % din suprafața de folosință comună a imobilului, precum și suprafața de 55 mp teren aferent locuinței, imobil ce urmează a fi înscris în Cartea Funciară a localității Iași, întreg imobilul având descrierea, dimensiunile, vecinătățile și identificarea topo-cadastrală conform schiței cadastrale ce urmează a fi vizată de A.N.C.P. Iași și anexată la contractul final de vânzare-cumpărare.
Prețul vânzării a fost stabilit la 20.000 euro (_ RON), promitenta arătând că a primit-o integral și în numerar de la acceptanți anterior autentificării.
În act se mai arată că termenele până la care s-au obligat acceptanții pentru cumpărare în data de 15.01.2019 (la expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 112/1999).
Promitetenta a acceptat să perfecteze antecontractul cu acceptanții în formă autentică.
În act se arată și că „Acceptanții vor intra în stăpânirea de drept asupra imobilului ce face obiectul prezentului antecontract la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă finală, urmând ca în stăpânirea de fapt să intre la data decesului meu, dată până la care eu promitenta, îmi rezerv un drept de abitație.”
La dosarul notarului există copia contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, conform Legii nr. 112/1995 nr. 1531/2008, procesul-verbal de predare-primire și adeverință de achitare integrală.
La data de 22.10.2008 D. E. a încheiat la B.N.P. I. E. Livadaru testamentul nr. 1115 în favoarea lui M. R. și M. F., din conținutul căruia rezultă că i-a lăsat legatari universali pentru sentimentele pe care le poartă acestora de prețuire și având convingerea că o vor ajuta, iar la deces o vor înmormânta potrivit obiceiului locului, suportând toate cheltuielile ocazionate de acest eveniment.
Declarația martorului este subiectivă, N. F. este nepotul concubinului reclamantei) și este contrazisă de concluziile expertizei medico-legale. Relatările sale nu conduc la concluzia lipsei de discernământ a reclamantei.
Depoziția martorului B. R. V. indică un comportament incorect al reclamantei, în deplină cunoștință de cauză și indică faptul că pârâții M. a achitat pasivul la Primărie și că nu ar fi remarcat că promitenta nu ar fi văzut sau nu ar fi auzit (de altfel, nici actele medicale nu confirmă un diagnostic în sensul celor prezentate de reclamantă).
Pe de altă parte, reclamanta avea posibilitatea de a indica notarului public lipsa auzului sau și a văzului.
La dosarul notarial există și o adeverință din care rezultă că la data de 21.01.2009 reclamanta nu este în evidență cu boli.
Actele medicale examinate de medicii legiști vizează aspecte legate de nevroză (neuroastenie) și sunt mult anterioare datei încheierii actului (1973 – 1974 – 1975). De asemenea, se fac referiri la o . tulburări funcționale și de afecțiuni somatice care, de asemenea nu au creat convingerea comisiei pentru lipsa de discernământ la momentul încheierii actului.
Concluziile raportului de expertiză medico-legală sunt:
1.Coroborând examinarea clinică cu rezultatele investigațiilor complementare, se constată că numita D. E. prezintă diagnosticul de „Demență mixtă formă medie (MMSE 14 puncte).
Comisia nu s-a putut pronunța asupra capacității psihice a sus-numitei de a încheia acte civile la data de 22.01.2009 (data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare) din următoarele considerente:
- argumente contra existenței fenomenelor psiho-degradative în preajma zilei de 22.01.2009: nu există în Fișa de consultații medicale de la mediul de familie au în alte documente medicale avute la dispoziție referiri la tulburări de memorie sau alte afecțiuni psihice înainte sau în preajma datei menționate; prima menționare a tulburării de memorie se face la data de 01.03.2011, stabilindu-i-se și diagnosticul de „Stare depresivă. Hipoacuzie bilaterală.”
Comisia a prezentat și argumente pro demență incipientă în acel moment: MMSE-ul actual este de 14 puncte; considerând o deteriorare medie de aproximativ 2 puncte pe an, în 2009 persoana în cauză ar fi avut un MMSE de aproximativ 22 de puncte, ceea ce corespunde unei demențe ușoare; există deci posibilitatea să fi avut o deteriorare preclinică a memoriei în perioada semnării actelor; lipsa unui eveniment instalat brusc (de exemplu AVC) care să sugereze o deteriorare rapidă și recentă a statutului psiho-cognitiv.
Analiza meticuloasă a actelor medicale și concluziile raportului au determinat respingerea ca neutilă a unei contraexpertize.
Din coroborarea actului unilateral a testamentului cu declarațiile martorilor și a concluziilor (bazate pe înscrisuri medicale și examinarea reclamantei) rezultă că reclamanta a avut discernământ la încheierea antecontractului și implicit capabilă.
Din analiza antecontractului se constată că au fost respectat prevederile imperative ale Codului civil referitoare la încheierea actului ( pentru capacitate, consimțământ, obiect și cauză).
Nu s-a făcut nici dovada existenței vreunei motiv de nulitate relativă, respectiv existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Reclamanta nu a probat existența erorii sau a unui alt viciu de consimțământ (dol sau violență), la încheierea antecontractului.
Actele depuse la dosarul cauzei probează faptul că reclamanta a avut reprezentarea realității și că a înțeles consecințele promisiunii bilaterale sinalagmatice de vânzare-cumpărare. Cât privește plata prețului aceasta nu este în măsură să afecteze valabilitatea promisiunii.
Față de cele reținute, instanța va respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată (conform art. 943 și următoarele Cod civil, 948 și următoarele Cod civil, art. 949 și urm. Cod civil, 953 și urm. Cod civil, 962 și urm. și 566 și urm. Cod civil. D. 31/1954, art. 4,5, 8.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pe reclamantă să le plătească pârâților suma de 350 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu de avocat conform chitanței, facturi depuse la dosar, reduse conform complexității cauzei.
Cheltuielile procesuale avansate de stat (respectiv timbraj pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar vor rămâne în sarcina acestuia - conform art. 19 din O.U.G.. nr. 51/2008).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D. E. motivând că prima instanță nu a ținut cont de obiecțiunile la raportul de expertiză și nu a acceptat efectuarea unei expertize contrarii. Instanța a ținut cont numai de argumentele contrare existenței unor fenomene psiho-degradative în preajma zilei de 22.01.2009 deși există și argumente în acest sens. Comisia nu putut s-a pronunța clar asupra capacității reclamantei de a încheia acte civile la data respective deși a reținut argumente în ambele sensuri iar la dosar există dovezi precum că reclamanta a avut un număr mare de internări la Spitalul Socola și a fost operată la cap de două ori. În mod eronat s-a reținut că declarația martorului N. F. ar fi fost contrazisă de expertiză cât timp concluziile acesteia nu sunt clare. În concluzie a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingere recursului, cu cheltuieli de judecată.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul din perspectiva motivelor invocate precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 C.proc.civ, Tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a fost învestită cu o cerere în anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la 22.01.2009 între reclamantă în calitate de promitentă vânzătoare și pârâți în calitate de promitenți cumpărători cu privire la un bun imobil proprietatea reclamantei, vânzarea urmând să aibă loc după data de 15.01.2019 când va expira interdicția de înstrăinare prevăzută de Legea n.119/1995, reclamanta invocând că nu avea discernământul necesar pentru încheierea actului juridic respectiv.
Pentru valabilitatea consimțământul unei părți la încheierea actului juridic se cere ca respectiva parte să fi avut discernământ, respectiv să fi avut din punct de vedere psiho-somatic puterea de aprecia asupra efectelor juridice care se produc în baza manifestării sale de voință.
În concluziile raportului de expertiză se arată imposibilitatea Comisiei examinatoare de a se pronunța asupra capacității psihice a reclamantei de a încheia acte juridice la 22.01.2009 în prezența atât a unor argumente contra existenței fenomenelor psihodegradative cât și a unor argumente pro demență incipientă.
Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în sensul că este inacceptabilă lipsa unui răspuns tranșant asupra prezenței discernământului în condițiile în care reclamanta a fost internată de șapte ori la Spitalul Socola și a solicitat efectuarea unei contraexpertize.
Prima instanță a respins atât obiecțiunile cât și cerere privind contraexpertiza iar ulterior a respins pe fond acțiunea, reținând în considerentele sentinței că din coroborarea testamentului încheiat de reclamantă la 22.10.2008 în favoarea pârâților cu declarațiile martorilor și concluziilor expertizei, bazate pe înscrisuri medicale și examinarea reclamantei, rezultă că reclamanta a avut discernământ la încheierea antecontractului.
Tribunalul reține că orice persoană cu capacitate deplină de exercițiu ( majoră și nepusă sub interdicție judecătorească) este prezumată a avea discernământ și că acela care tinde la constatarea inexistenței discernământului trebuie să răstoarne această prezumție, valoare probatorie deosebită având expertiza medico –legală. Este adevărat că expertiza efectuată în speță nu a conchis în sensul inexistenței discernământului însă pe de altă parte nu a conchis nici în sens contrar și a prezentat o . argumente atât pro și cât și contra. În privința acestor argumente, Tribunalul reține că, în formularea Comisiei, ele nu privesc existența sau inexistența discernământului ca atare ci ”existența unor fenomene psihodegradative” și a unei stări de ”demență incipientă”, or reținerea unei echivalențe între noțiuni ar fi impus o concluzie asumată și motivată științific în acest sens. În consecință Tribunalul apreciază că în sine raportul de expertiză întocmit în cauză nu reprezintă o bază probatorie suficientă pentru a reține, în aprecierea de ansamblu a probelor, existența sau dimpotrivă inexistența discernământului.
În aceste condiții, având în vedere că prima instanță a respins cererile reclamantului de completare a probei cu expertiză în mod nefundat în lumina celor de mai sus, în baza art. 312 alin. 3 și art. 315 C.proc.civ, Tribunalul va admite recursul, va casa sentința și va reține cauza spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului, respectiv pentru a se pune în discuția părților necesitatea efectuării unei noi expertize medico - legale prin raportare art. 26 lit. e și 49 din Ordinul nr. 1134/C din 25 mai 2000 al Ministerului Justiției. Noua expertiză va răspunde la obiectivul inițial și general privind existența discernământului la 22.01.2009 și totodată va preciza și motiva relevanța documentelor enumerate în raportul primei expertize, îndeosebi a documentelor emise de Spitalul Socola Iași și va preciza raportul dintre noțiunile de ”capacitate psihică”, ”existența unor fenomene psihodegradative” și ”demență incipientă” folosite în raportul primei expertize.
În rejudecare, s-a efectuat un nou raport de expertiză medico-legală psihiatrică.din concluziile căruia rezultă că în lipsa unui examen psihiatric la momentul semnării actului notarial,comisia nu se poate pronunța cu certitudine asupra discernământului numitei D. E. în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 22.01.2009.Luînd în considerare însă starea psihică actuala și documentația medicală anexată, comisia opiniază că în momentul semnării actului notarial D. E. avea cel mai probabil păstrată competența psihică specifică pentru a semna acte civile.
În aceste condiții reține tribunalul că nici în instanța de recurs nu s-a făcut dovada că reclamanta nu avea discernământ în momentul încheierii contractului., urmând a dispune respingerea acțiunii formulate de aceasta.
În temeiul disp.art.274 Cod de procedură civilă, va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții M. V.R. și M. F..
Obligă reclamanta să plătească pârâților suma de 2900 lei reprezentând cheltuieli de judecată (fond și recurs).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.
Președinte, M. S. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
Red. AM/dact. AM, OLG
2 ex./ 24.09.2015
Jud. rejudec. I. O.
Jud. fond
P. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 880/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 884/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
