Contestaţie la executare. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 11629/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2015
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 288/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -A.J.F.P. IAȘI și pe intimat M. D. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/08.10.2014 Judecătoria Iași a admis contestația la executare promovata de contestatoarea M. M. în contradictoriu cu intimata DGRFP Iași - AJFP Iași, a anulat titlul executoriu nr._/2014, somația nr. 22/_ /_/2014 și actele de executare subsecvente și a obligat intimata la pata către contestatoare a sumei de 120 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.04.2014 a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ contestația promovata de contestatoarea M. M. in contradictoriu cu intimata ANAF-DGRFP-AJFP Iași împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr. 22/_ /_ emise în dosarul de executare nr._/22/_ /_, solicitând anularea acestora și a tuturor actelor de executare subsecvente.
În fapt, motivează contestatoarea ca intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis în dosarul de executare nr._/22/30/ 1/2014/_, somația cu nr.22/_ /_ și titlul executoriu nr._, ambele din data de 11.03.2014, înscrisuri ce i-au fost comunicate în data de 20.03.2014 si prin care s-a stabilit în sarcina ei o obligație de plată a sumei de 212 lei, cu titlu de accesorii, potrivit dec. acc. nr._ din data de 30.09.2013, accesorii aferente "contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente".
Precizează că până la momentul comunicării titlului executoriu contestat, nu a fost comunicată sub nici o formă dec.acc.nr._ din data de 30.09.2013. pentru a avea posibilitatea legală de a contesta această obligație de plată, întrucât ea nu are calitatea de persoană care realizează venituri din activități independente.
De asemenea, învederează faptul că nici până la data de 30.09.2013, data calculării și stabilirii accesoriilor prin dec. acc. nr. 223_, nu a avut calitatea de persoană fizică care realizează venituri din activități independente.
Prin urmare, somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ din data de 11.03.2014, ambele din dosarul de executare nr._/22/_ /_, sunt nelegale și netemeinice, au fost emise în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, asupra lor existând o incertitudine cu privire la legalitatea stabilirii lor, în condițiile în care nici nu i-au fost comunicate și dovezile în baza cărora s-a calculat această obligație de plată a sumei de 212 lei.
Susține ca actele de executare contestate - somația și titlul executoriu, sunt nelegale întrucât au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, întrucât au fost emise in aceeași zi, respectiv 11.03.2014.
Potrivit dispozițiilor legale, întâi se emite titlul de creanță prin care se constată obligațiile fiscale ale contribuabilului și termenul de plată, titlu de creanță care poate fi contestat la organul fiscal emitent după comunicarea legală a acestuia către debitor. După trecerea termenului de plată se poate trece la executarea silită, cu întocmirea și comunicarea titlului executoriu.
In speță, executarea silită a început în baza titlului executoriu emis în aceeași zi cu somația de plată, fără însă ca în prealabil să fie comunicat titlul de creanță - decizia de impunere, iar în absența titlului de creanță, titlul executoriu este lovit de nulitate.
Apreciază că titlul executoriu nr._ din data de 11.03.2014, din dosarul de executare nr._/22/_ /_, este nelegal întrucât din conținutul lui nu rezultă pentru ce perioadă de timp au fost calculate obligațiile fiscale, defalcate pe zile, luni, ani, tocmai pentru a se verifica legalitatea calculării și întocmirii titlului executoriu.
De asemenea, nu s-a dovedit modul în care s-au calculat accesoriile, nu s-a arătat perioada pentru care s-au calculat accesoriile, nu s-a arătat proveniența debitului pentru care s-au calculat accesorii, pe perioadă expres indicată, debit care a generat accesoriile cuprinse în titlul executoriu, iar în această situație, nici instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la corectitudinea și legalitatea calculului accesoriilor.
Învederează că este pensionară încă din anul 2005, potrivit deciziei de pensionare nr._/11.11.2005, ppentru venitul obținut din pensie este obligată la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, obligație stabilită potrivit dispozițiilor art.257, alin.2, lit. e din Legea nr.95/2006, iar dovada reținerii contribuției pentru sănătate rezultă chiar de pe cupoanele de pensie.
Pentru veniturile obținute de persoane fizice din desfășurarea de activități independente, contribuția pentru asigurările sociale de sănătate, se calculează potrivit dispozițiilor art. 257, alin.2, lit. b din Legea nr.257/2006, deci există un alt temei legal, distinct de temeiul legal prevăzut pentru veniturile obținute din pensii.
Având în vedere cele prezentate, faptul că M. M. nu a obținut venituri din activități independente, nefiind înregistrată vreodată ca persoană care să desfășoare activități independente, apreciază că executarea este nelegală și netemeinică, astfel ca solicita admiterea prezentei contestații la executare, anularea somației și a titlului executoriu nr._, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente, întrucât apreciază că au fost emise în mod nelegal și neîntemeiat.
In drept au fost invocate dispozițiile art.172-173, din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe dispozițiile 711-720 N.C.P.C.
In dovedirea cererii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestația, formulata in termen legal si timbrata cu taxa de timbru de 20 de lei, a fost însoțită de împuternicire avocațiala si de copii după titlul executoriu si somația contestate, dovada comunicării acestora.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
A invocat inadmisibilitatea cererii, având în vedere că prin contestația formulată au fost invocate argumente ce privesc fondul cauzei, ori împotriva actului administrativ fiscal se putea face contestație la organul fiscal emitent.
Pe fondul contestației, intimata a arătat că debitoarea contestatoare figurează în evidențele fiscale cu un debit în cuantum de 212 lei reprezentând contribuții la asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, că AJFP Iași a emis decizia de calcul accesorii nr._/2013 prin care i s-a adus la cunoștință contestatoarei că figurează cu un debit restant în evidențele fiscale, că titlul de creanță a devenit titlu executoriu prin neplata la termen a sumelor, procedându-se la executarea silită a acestora prin emiterea titlului executoriu.
Învederează că actele de executare au fost emise cu respectarea art.141 Cod procedură fiscală, contestatorul încercând a se prevala de propria turpitudine deoarece avea obligația de a-și declara veniturile și de a face dovada plății contribuțiilor, nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate legal constituind o încălcare a dispozițiilor art. 81 din O.G. nr. 92/2003 și ale art. 215 din Legea privind reforma în domeniul sănătății, organului fiscal fiindu-i recunoscut dreptul de a identifica cuantumul creanței fiscale și de a emite în aceste condiții titluri executorii pentru recuperarea creanței.
Intimata a mai arătat că debitoarea contestatoare avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la data de 15 a lunilor martie, iunie, septembrie și decembrie ale fiecărui an, plăți neefectuate, neputând invoca necunoașterea dispozițiilor legale, fiind autorizat să desfășoare activități independente, suma datorată fiind o creanță bugetară la care s-au calculat accesorii legale potrivit art.88 litera c), art.119, art.120 alin.7 și art.120 din OG nr.92/2003.
Susține că actele menționate sunt acte emise de Casa de Asigurări de Sănătate Iași preluate de intimată în baza Ordinului Comun nr.806/06.06.2012.
În drept s-au invocat prevederile art.141 și art.172 Cod procedură fiscală.
A fost solicitată judecata în lipsă.
A fost atașata întâmpinării copia dosarului de executare.
Pe parcursul cercetării judecătorești a fost administrată la cererea părților, proba cu înscrisuri.
Examinând cererea, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța de fond a reținut că:
Potrivit art.172 din Codul de procedură fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare.(…)Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.205 și 218 Cod procedură fiscală, împotriva deciziilor de impunere și a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație administrativă și ulterior contestație în fața instanței de contencios administrativ competente, legiuitorul prevăzând așadar o cale specifică de atac împotriva acestor acte administrative fiscale.
Instanța de fond a constatat că debitoarea contestatoare are deschisă calea contestației la executare împotriva actelor de executare ce i-au fost comunicate, iar susținerile contestatoarei vizând legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabilului, vor fi avute în vedere ca apărări în condițiile în care nu a fost formulat un capăt de cerere distinct, prin care să fie contestată decizia de impunere emisă de intimată.
Pe fondul contestației, instanța de fond a reținut că intimata ANAF – AJFP Iași a emis decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii prin care s-a calculat contribuția datorată de către contestatoarea M. M., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, suma de 212 lei.
Conform mențiunilor deciziei, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dispozițiilor art. 110 din OG 92/2003. Se instituie obligația achitării sumelor din decizie, în termenul prevăzut de art. 110 din OG 92/2003.
A invocat contestatoarea faptul că nu a fost înștiințată despre existența obligației de plată.
Conform dispozițiilor art. 141 Cod proc. fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis potrivit legii de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform dispozițiilor art. 43 Cod proc. fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie conform dispozițiilor art.85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatoarei.
Conform dispozițiilor art. 87 cod procedură fiscală decizia de impunere dar și decizia privind accesoriile trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 și pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Înscrisul denumit titlu executoriu întocmit de către intimată la data de 11.03.2014 nu îndeplinește condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acesta neputând sta la baza executării silite a contestatorului.
În ceea ce privește decizia ce cuprinde creanța împotriva contestatoarei, aceasta devine titlu executoriu conform dispozițiilor art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Intimata nu a depus la dosar dovada comunicării deciziei către contestatoare, dovada de la pag. 23 dosar, potrivit datelor înserate în cuprinsul acesteia, fiind făcută pentru comunicarea titlului executoriu și a somației.
Pentru motivele mai sus arătate, instanța de fond a reținut că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care a admis contestația la executare formulată, a anulat titlul executoriu și actele de executare ulterioare, în temeiul dispozițiilor art. 174 alin. 3 Cod proc. fiscală.
În temeiul art. 453 din noul cod de procedură civilă, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de contestatoare, respectiv taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, solicitând modificarea sentinței civile nr._/2014 a Judecătoriei Iași cu privire la plata cheltuielilor de judecată și respingerea contestației la executare formulată de M. M. ca neîntemeiată.
Apelanta a menționat că prin sentința civilă nr._/2014 a Judecătoriei Iași a fost obligată la plata sumei de 120 lei reprezentând taxă de timbru.
A arătat că, potrivit dispozițiilor art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, contestatorul are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. În acest context, în speță se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun în privința restituirii taxei de timbru părții care a câștigat procesul, înlăturând incidența dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
Având în vedere cele menționate, apelanta a solicitat admiterea apelului cu privire la plata cheltuielilor de judecată și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 466-482 NCPC și a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare dar, prin concluziile orale pe fondul apelului a solicitat respingerea acestuia.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, M. M. a contestat titlul executoriu nr._ și somația nr. 22/_ /_ emise în dosarul de executare nr._/22/_ /_, solicitând anularea acestora și a tuturor actelor de executare subsecvente, întrucât Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a emis în dosarul de executare nr._/22/_ /_ somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ din 11.03.2014, comunicate la 20.03.2014 prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei o obligație de plată a sumei de 212 lei, cu titlu de accesorii, potrivit dec. acc. nr._ din data de 30.09.2013, accesorii aferente "contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente", însă până la momentul comunicării titlului executoriu contestat, nu i-a fost comunicată dec.acc.nr._ din data de 30.09.2013, pentru a o contesta, ea neavând calitatea de persoană care realizează venituri din activități independente.
Instanța de fond a admis contestația formulată de M. M., a anulat titlul executoriu nr._/2014, somația nr. 22/_ /_/2014 și actele de executare subsecvente.
De asemenea, instanța de fond a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 120 lei cheltuieli de judecată reprezentând: 20 lei contravaloarea taxei de timbru și 100 lei onorariul de avocat.
Prin motivele de apel DGRFP Iași - AJFP Iași a criticat sentința sub aspectul obligării ei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru
În raport de acest motiv, apelul apare ca fiind întemeiat.
Instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei și, în baza dispozițiilor art. 453 NCPC, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 120 lei.
Conform dispozițiilor art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, contestatorul are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Așa cum a invocat apelanta, în speță se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun în privința restituirii taxei de timbru părții care a câștigat procesul, înlăturând incidența dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul va admite apelul formulat de DGRFP Iași - AJFP Iași împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimbă în parte în sensul că va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 100 lei reprezentând onorariul de avocat la fond, contestatoarea urmând să-și recupereze contravaloarea taxei de timbru de 20 lei conform dispoz. art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de DGRFP Iași - AJFP Iași împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte:
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 100 lei reprezentând onorariu de avocat la fond.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată azi 03.03. 2015; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
