Fond funciar. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 291/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 40592/245/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 291/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul promovat de C. L. precum și recursul promovat de C. Județeană A Fondului Funciar Iași, împotriva sentinței civile nr. 8847/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații I. A. – C., C. L. De Fond Funciar Bârnova, având ca obiect fond funciar plângere împotriva Hotărârii Comisiei de F.F. - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015, 19 februarie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 31.12.2010 reclamanta C. L. a chemat în judecată pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI pentru ca instanța în contradictoriu cu această pârâtă să dispună anularea Hotărârii nr.3005/28.09.2010 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că este moștenitoarea numitului CONSTANTINOV M. S. care a formulat o cerere în temeiul Legi nr.245/2005 solicitând restituirea suprafeței de 1,50 ha teren (diferență de teren de la 10 ha deja reconstituită PRIN Hotărârea nr.182/2000 a Comisiei Județene de Fond Funciar Iași, la 11,50 ha) pe raza comunei Bârnova județul Iași după autorul acestuia CONSTANTINOV S..
Pârâta legal citată a depus întâmpinare (f.11 dosar) invocând caracterul nefondat al acțiunii, motivat în esență de următoarele: C. L. Bârnova a propus respingerea cererii formulată de reclamantă cu motivarea potrivit căreia aceasta nu face dovada calității de moștenitor iar comisia județeană a respins cererea de reconstituire motivat de faptul că suprafața de teren revendicată a făcut obiectul reconstituirii în baza legilor reparatorii anterioare conform titlurilor de proprietate emise sub numerele_/1997,_/1994,_/2003,_/2004 și anexa de validare 37.
La 25.06.2012 reclamanta depune precizări (f.98-111 ds) la acțiune învederând următoarele. Solicită ca reconstituirea dreptului de proprietate să aibă loc pentru suprafața de 6,5612 ha teren (compusă din 1,564 ha și 4,9972 ha) astfel:
1. Lt. col. rez. Constantinoc . 1872 și decedat în 1956 a cumpărat în anul 1902 de la M. G. 8 falci și 6 prăjini teren care totalizează 11,564 ha iar în tabel nominal de chiaburi din 1952 la nr. crt.98 acesta figurează ca predând la GAC 11.50 ha, suprafață menționată și în certificatul 5097/30.07.1992 emis de Arhivele Naționale .
Același autor a cumpărat in anul 1918 prin contractul 5746/03.12.1918 de la Epitropia Generală a Casei Spitalelor și Ospiciilor suprafața de 36,20 ha teren. Acest teren de 36,20 ha a fost lotizat de autor în 8 trupuri cu care și-a înzestrat copii păstrând însă pentru sine lotul nr.3 de 4,9972 ha, așa cum rezultă din planul parcelar al proprietății .
Acest teren a fost preluat de la autor conform certificatul de moștenitor 308/1953 unde la nr. crt.29 figurează autorul menționat.
2. Maiorul Constatinov . și decedat în 1981 a primit prin actul de donație autentificat în 1955 3,0230 ha teren lotul nr.1 din cele 8 loturi în care suprafața totală de 36,20 ha teren a fost împărțită de lt. col. ..
Cu privire la cele 4 titluri de proprietate emise de CJFF Iași s-a arătat că acestea nu sunt emise pentru suprafețe de teren după autorul cel mai îndepărtat lt. col. . Maiorul Constantinov S. fiul lt. col. S..
Acest fapt este întărit de următoarele argumente: - prin Hot nr.3006/29.08.2010 fiind analizată o altă cerere formulată după autorul M. S. s-a reținut că după aceste autor s-a reconstituit prin cele patru titluri de proprietate suprafața de 2,54 ha teren astfel încât a mai fost admisă cererea pentru suprafața de 4830 mp, reprezentând diferența dintre 3,020 ha cât a primit M. S. de la tatăl acestuia Lt C. S. și suprafața reconstituită de 2,54 ha prin cele 4 acte de proprietate, TP nr._/21.12.1994 s-a emis în baza actului de proprietate primar contract de donație din 1955/1947 prin care lt. col. S. a donat fiului său M. S. 3,020 ha teren, TP nr._/22.07.1997 s-a emis tot pentru terenul ce a aparținut maiorului S. dovadă stând faptul că a fost validată si Constantinov F., soția acestuia care nu ar fi putut dovedi calitatea după socrul său lt. col S., în anul 1902 maiorul S. avea vârsta de 2 ani și deci nu ar fi putut fi cumpărător în contractul 626/21.10.1992, amplasamentul terenului reconstituit prin cele 4 titluri de proprietate sunt în T 49 adică tarlaua în care sunt amplasate cele 36,20 ha teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare din 1918.
S-a mai arătat și faptul că dovada calității de moștenitor a fost făcută prin certificatele de stare civilă și certificate de moștenitor, dovada proprietății cu cele două acte de vânzare cumpărare din 1902 și 1918 iar dovada preluării cu tabelul nominal de chiaburi din 1952, certificatul emis de Arhivele Naționale 5097/30.07.1992, situație terenuri provenite din certificatul de moștenitor 308/1953 .
Acestor precizările le sunt anexate înscrisuri: arbore genealogic act de vindere cumpărare, plan parcelar, contract de vindere cumpărare, copia Hot 3006/28.09.2010, act de donație autentificat sub nr.1955/26.03.1947 (f.111-123 ds).
La data de 18.09.2012 reclamanta depune prin apărător ales noi precizări (f,.127 dosar) învederând următoarele:
Solicită ca reconstituirea dreptului de proprietate să aibă loc pentru suprafața de 13,5563 ha teren astfel:
Contractul de vindere cumpărare din anul 1902 încheiat de lt. col C. . fălci și 6 pogoane respectiv 15,3206 ha și nu 11,564 ha.
Împreună cu cele 36,20 ha teren cumpărate de lt col C. . 1918, cu care formează un trup comun, proprietate autorului se ridică la 51,5206 ha teren.
În anul 1947 lt col C .,9643 ha teren in 8 loturi din care donează 27,9671 ha și reține pentru sine 23,5535 ha preluată de stat (18.5563 ha preluare de facto prin înscrierea autorului in tabelul nominal de chiaburi poz 98 iar prin certificatul de mostenitor 308/1953 se preiau 4,9972 ha ) .
Întrucât prin înscrierea in anexa 37 s-a reconstituit după acest autor suprafața de 10 ha, rezultă că rămân a fost reconstituită diferența de 13,5535 ha teren pentru care până la acest moment nu a formulat cerere de reconstituire nici un moștenitor după acest autor.
În dovedire s-a solicitat proba cu expertiza extrajudiciară depusă la dosar și s-au anexat înscrisuri și practică judiciară.
La data de 16.10.2012 reclamanta prin apărător ales depune la dosar cerere de introducere în cauză a cesionarului I. A. C., cesionar de drepturi litigioase, depunând la dosar dovada reprezentării pentru acesta și dovada cesiunii de creanță intervenită între reclamantă și cesionar (filele 218 dosar 224 dosar).
Prin Sentința civilă nr._/06.11.2012 instanța admite acțiunea și anulând în tot hotărârea Comisiei Județene atacată dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului I. A. C. pentru suprafața de 5,89 ha teren .
Împotriva acestei sentințe formulează recurs pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași și cesionarul de drepturi litigioase I. A. C..
Prin Decizia civilă nr.1624/27.06.2013 a Tribunalului Iași sunt admise cele două recursuri, cauza fiind casată cu trimitere spre rejudecarea instanței de fond . Reține Tribunalul că modificarea cadrului procesual nu a avut temei legal iar prin pronunțarea asupra cererii în raport de cesionarul de drepturi litigioase instanța nu a dat o hotărâre care să privească părțile cauzei și nu a cercetat fondul raportului litigios dedus judecății.
Prin sentința civilă nr.8847/20.06.2007 Judecătoria Iași a admis în parte acțiunea, a anulat hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Iași nr.3005/28.09.2010 și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul reclamantei C. L., pentru suprafața de teren de 6,4972 ha teren pe raza comunei Bârnova județ Iași.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut următoarele argumente:
,,În fapt, reclamanta este legatara universală a numitului Constantinov M. S. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor 87/19.12.2007 și certificatul de moștenitor suplimentar 1/14.01.2008 și 67/22.12.2008 (f.36,38 135,136 dosar).
Constantinov M. S. este moștenitorul (fiu) al numitului Constantinov S. născut in 1904 și decedat în 1981 și al Floricăi Constantinov, decedată in 11.04.2007, conform certificatul de moștenitor nr.4/07.02.2006, certificatul de moștenitor nr.87/19.12.2007, copie CI și certificat de naștere (filele, 24 verso, f.25, f.134,135 ds).
La rândul său Constantinov S. născut in 1904 a fost fiul lui Constantinov S. (născut în 1872 și decedat în 1956) și al Melaniei Constantinov conform extrasului din registrul de naștere file 132 dosar, anexei nr.24, fila 131 dosar, certificatului de naștere fila 133 dosar și certificatului de deces fila 130 dosar.
La data de 22 august 2005 Constantinov M. S. formulează cererea nr. 7437 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 11,50 ha teren în calitatea de „nepot al bunicului defunct lt.col. Constantinov S.”(fila 23 dosar).
În cerere se menționează drept acte justificative certificatul nr.5097/1992 emis de Arhivele Statului și, pentru amplasament, planul parcelar al bunicului său. Se arată că nu a fost pus în posesie cu acest teren.
Cererea petentului este luată în discuția Comisiei Locale de Fond Funciar Bârnova la data de 09.07.2010 astfel cum rezultă din Procesul verbal nr.7049 (f.15- 16 dosar). În procesul verbal se reține că petentul nu depune înscrisuri suplimentare din care să rezulte care dintre autori - tatăl sau fiul – este cel menționat în certificatul emis de Arhivele Naționale sub numărul 5097/30.07.1992. Se mai reține că după autorul lt.col. Constantinov S. s-a reconstituit deja suprafața de 10 ha teren prin înscrierea in anexa nr.37. Se propune pe cale de consecință respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin hotărârea nr.7020/09.07.2010 C. L. de Fond Funciar Bîrnova respinge cererea nr.7437/22.08.2005 formulată de Constantinov M. S..
Întrucât solicitantul Constantinov M. S. decedase în anul 2007, la data de 03.08.2010 C. L. reclamanta din cauza de față, în calitate de legatar universal după Constantinov M. S., formulează contestație împotriva acestei propuneri de invalidare a cererii (fila 13 verso dosar).
La data de 28.09.2010 prin Hotărârea nr.3005 C. Județeană de Fond Funciar Iași respinge contestația reclamantei reținând faptul că prin titlurile de proprietate TP_/1997, TP_/1994, TP_/2003, TP_/2004 și prin anexa de validare 37 s-a reconstituit întreaga suprafață de teren cuvenită solicitantului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri formulează plângerea de față reclamanta pentru motivele expuse în cele ce au precedat.
În drept, potrivit art.53 și art.54 din Legea nr.18/1991 împotriva oricărui act administrativ prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului in condițiile prevăzute in cap.III, se poate face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare .
Se va reține că în cadrul procedurii plângerii prevăzută de dispozițiile legale anterior menționate rolul instanței de judecată este acela de a verifica legalitatea și temeinicia actului administrativ prin care s-a soluționat cererea solicitantului.
Cercetarea judecătorească are ca punct de plecare, obiectul cererii de reconstituire astfel cum a fost formulat de solicitant în fața comisiilor de fond funciar.
Nu este posibilă extinderea obiectului cererii de reconstituire direct în fața instanței de judecată, fără ca anterior cererea să fi fost analizată de organele administrative prevăzute de lege, fapt ce transpare din întreaga reglementare a procedurilor de reconstituire în temeiul legilor reparatorii.
A deduce judecății o cerere de reconstituire pentru o suprafață de teren care nu a făcut obiectul analizei celor două comisii de fond funciar înființate prin lege, echivalează cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată direct instanței de judecată, prin omisiunea de a parcurge etapa administrativă obligatorie.
De asemenea, a formula în cadrul procesului având ca obiect plângere împotriva hotărârii de Comisie Județeană o cerere de reconstituire pentru o suprafață de teren suplimentară față de cea indicată în cererea adresată comisiilor, echivalează cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate făcută cu mult peste termenul limită prevăzut de lege în care astfel de cereri puteau fi depuse.
În cauza de față autorul reclamantei a formulat o cerere de reconstituire pentru o suprafață de teren de 11,50 ha plecând de la mențiunile cuprinse în certificatul eliberat de Arhivele Naționale sub nr.5097/30.07.1992 iar reclamanta, prin apărătorul ales, a solicitat anularea hotărârii prin care s-a respins cererea de reconstituire pentru suprafața de 11,5000 ha teren și, urmare a precizărilor aduse succesiv acțiunii, a solicitat reconstituirea dreptului pentru o suprafață de 13,5563 ha teren.
Așadar instanța reține că cererea de reconstituire formulată de reclamantă pentru diferența de suprafață de teren de 2,0563 ha (13,5563 ha -11,5000 ha ) dedusă direct judecății și fără a fi precedată de o cerere cu acest obiect depusă la comisiile de fond funciar, apare inadmisibilă din perspectiva modalității în care legiuitorul a organizat procedura de reconstituire a dreptului (respectiv în două mari etape între care prima etapă, administrativă este una obligatoriu a fi parcursă).
Dincolo de caracterul inadmisibil al cererii formulate pentru suprafața de teren suplimentară, instanța reține că plângerea formulată apare oricum întemeiată numai parțial, pentru o suprafață de teren de 6,4972 ha teren din totalul celor 11,50 cât au făcut obiectul cererii de reconstituire depusă în temeiul legii 247/2005 pentru motivele ce vor urma.
Astfel cum s-a arătat in cele ce au precedat cererea de reconstituire a avut ca obiect teren ce a aparținut în proprietate numitului lt.col.rez. Constantinov . anul 1918 și decedat în anul 1957(bunicul solicitantului Constantinov M. S.).
Calitatea solicitantului Constantinov M. S. de moștenitor al lt.col.rez. Constantinov . dovedită cu certificatele de stare civilă și cele de moștenitor depuse la dosar, anterior pomenite.
Calitatea de proprietar al autorului lt.col.rez. Constantinov . este dovedită cu două acte de proprietate: actul de vânzare cumpărare datând din 21.10.1902 (f.117 dosar) prin care M. Ghitescu vinde locotenentului Constantinov S. „ 8 (opt) fălci cu șase pogoane vie lucrativă ”, cu Actul de vindere cumpărare din 03.12.1918 prin care reclamantul cumpără de la Epitropia Generală a Casei Spitalelor suprafața de 36,2000 ha teren (f.112,113 ds).
Cu privire la întinderea exactă a suprafețelor achiziționate de autorul solicitantului reclamanta arată că întinderea reală a suprafeței de teren achiziționată în anul 1902 a fost de 15,3206 ha, suprafață obținută prin transformarea vechilor unități de măsură - 8 fălci și 6 pogoane - în unități actuale.
Instanța reține în primul rând că în actul din anul 1902 se specifică faptul că întinderea este de 8 (opt) fălci cu șase pogoane de vie lucrativă. Nu este folosită particula „și”. Se face așadar precizarea că întinderea viei situată în Podgoria Socola . aproximativ 8 fălci din care, tot aproximativ, 6 pogoane sunt vie lucrativă.
Susținerea reclamantei în sensul că întinderea reală a suprafeței de teren a fost de 15,3206 ha teren are ca argument principal faptul că prin expertiză întinderea măsurată de expert a fost de 15,3206 ha prin luarea în considerare a vecinătăților, constante în timp.
Instanța însă nu o va primi. Astfel, dacă două dintre vecinătăți menționate in actul de proprietate - drum județean și drum vicinal- sunt repere relativ fixe în spațiu și timp, reperele reprezentate de limitele (hotarul) dintre proprietatea autorului Constantinov și proprietățile vecine Noiman P. și F. B. (devenite Bădăru și M.) au fost stabilite de expert aleatoriu. Trimiterea făcută de expert la schițele de la filele 50-53 anexă la expertiză (pct.2 din constatări in lucrarea de expertiză) nu conferă certitudine asupra fixării în spațiu a acestor limite, între care expertul a măsurat o suprafață de 15,3206 ha teren. În plus, după cum rezultă din planșa nr.2 la raportul de expertiză, expertul nu a urmărit consecvent limita numită drum vicinal (ulicioară, între vii).
Se mai arată că proba absolută a întinderii dreptului o constituie faptul că moștenitorii subdobânditorilor Bădăru și M. și-au reconstituit dreptul în natură pe vechile lor amplasamente, care nu se suprapun peste amplasamentul identificat de expert dar susținerea nu-și află fundament solid nici in concluziile expertizei efectuate (supliment depus în recurs) și nici în actele depuse la dosar, deoarece expertul nu a stabilit amplasamentul tuturor suprafețelor de teren reconstituite proprietarilor vecini în zona limitrofă a proprietății Constantinov.
Se va reține așadar că întinderea stabilită prin expertiză nu poate fi dovada suprafeței vândute, peste ceea ce actul de vânzare cumpărare dintre părți prevede în mod expres, instanța urmând a da prevalență celor menționate în clar în cuprinsul actului vechi de proprietate.
În ceea ce privește cel de-al doilea act de vânzare cumpărare datând din anul 1918 instanța reține că acesta atestă faptul că la nivelul anului 1918 autorul solicitantului a dobândit în proprietate via numită V. de 36,2000 ha.
Terenul cumpărat conform actului de vindere cumpărare forma un trup compact.
În anul 1947 conform planului parcelar al proprietății lt.col.rez. Constantinov acesta lotiza terenul dobândit prin acest act de vânzare cumpărare in 8 loturi, totalizând 32,964 ha teren. Așadar se reține că în anul 1947 autorul lotiza numai 32,964 ha din totalul de 36,200 ha teren.
Conform planului parcelar menționat autorul păstra pentru sine suprafața de 4,9972 mp (locul 3) iar celelalte 7 loturi le-a donat copiilor acestuia prin contractele de donație (filele 29-41 anexă la raportul de expertiză).
Cu privire la diferența 3,2357 ha teren (rezultată din suprafața totală cumpărată în anul 1918 și cea lotizată în 1947) nu există date privind situația acesteia (36,200- 32,967 ha) în decursul celor 29 de ani de la data cumpărării și până la data lotizării. Prezumția menținerii acestei diferențe de teren în proprietatea autorului este contrazisă de existența actului de lotizare a suprafeței de teren cumpărată de autor în anul 1918, suprafață compactă care dacă ar fi totalizat și în anul 1947, tot 36,2000 ha teren, în mod cert ar fi fost în întregime lotizată .
Așadar instanța va concluziona cu certitudine asupra faptului că la nivelul anului 1947 din totalul de 36,2000 ha teren cumpărat în anul 1918, în proprietatea autorului exista suprafața de 4,9972 ha teren.
În ceea ce privește situația validărilor și reconstituirilor anterioare instanța reține că din totalul suprafeței de 11,50 ha teren cumpărată de autorul reclamantului în anul 1902, s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire pentru suprafața de 10 ha teren, prin înscrierea in anexa 37 conform Hotărârii nr.182/06.11.2000 (fila 46-48 dosar). A rămas așadar nereconstituită o diferență de 1,50 ha teren.
În ceea ce privește cele patru titluri de proprietate emise sub numerele TP_/1997, TP_/1994, TP_/2003, TP_/2004, totalizând 2,54 ha teren, acestea au fost emise în vederea reconstituirii dreptului de proprietate ce a aparținut autorului maior Constantinov S. (tatăl solicitantului) și nu bunicului acestuia, lt.col. rez. Constantinov S..
Concluzia aceasta se impune având în vede mențiunile din cuprinsul Hotărârii de validare nr.3006/28.09.2010 emisă de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași prin care este admisă contestația formulată de reclamantă și este reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 4830 mp ca diferență între suprafața menționată în actul de donație din 1947 (prin care lt.col.rez Constantinov S. dona foului său maior Constantinov S. lotul nr.1) și suprafața de 2,54 ha teren reconstituită prin cele patru titluri de proprietate (fila 121 dosar).
Rezultă așadar că suprafețe de teren pentru care s-a făcut dovada proprietății autorului lt col rez Constantinov S. și care nu rezultă a fi fost reconstituite sunt de 1,50 ha + 4,9972 ha teren, cel din urmă reprezentând lotul nr.3 rămas în proprietatea autorului după donațiile făcute în anul 1947 către copii acestuia’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. județeană de fond funciar Iași arătând că în mod greșit prima instanță a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 6,49 ha în condițiile în care din totalul de 11,5 teren solicitat s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru totalul de 10 ha. Prima instanță a reconstituit reclamantei o suprafață de teren cu mult mai mare decât era îndreptățită.
Împotriva sentinței a formulat recurs și reclamanta Cuanopol L. solicitând admiterea în întregime a acțiunii pentru suprafața totală de 13,55 ha. Prima instanță greșește când conchide că cererea formulată pe calea plângerii împotriva hotărârii Comisiei județene prin care se majorează suprafața cerută de la 11,5 la 13,55 este inadmisibilă fiind interpretată ca o nouă cerere de reconstituire. Potrivit art. 11 alin. 8 din HG nr. 890/2005 și art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 cererea de reconstituire poate fi precizată. Prima instanță interpretează greșit îndreptățirea reclamantei și suprafața de reconstituit, Suprafața din acte de 15,32 ha este în concordanță cu suprafața identificată în fizic; dacă ar fi avută în vedere doar suprafața menționată de instanță de 11,5 nu ar mai fi respectate vecinătățile. C. nu a probat în nici un fel ieșirea din proprietatea autorului a suprafeței de 3,23 ha teren diferența între actul de cumpărare din 1918 și suprafața lotizată în 1947. Suprafața achiziționată în anul 1902 este de 15.32 ha respectiv 8 fălci și 6 pogoane, aceasta coincizând cu suprafața identificată în fizic și ca repere cadastrale; succesorii vânzătorilor și-au reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente care nu se suprapune peste amplasamentul proprietății Constantinov. Expertul A. C. confirmă suprafața de 15,3 ha. Autorul Constantinov S. nu a înstrăinat nici una din suprafețele achiziționate prin cele două acte de cumpărare, fapt confirmat prin răspunsurile la numeroasele adrese emise de reclamantă. Proprietatea Constantinov este atestată pentru perioada de la achiziție și până la deposedare în actele proprietarilor vecini. Întreaga suprafață cumpărată prin cele două acte de cumpărare (51,52 ha) a fost preluată de stat intrând în administrarea IAS Bucium.
Prin întâmpinare Coupale L. a solicitat respingerea recursului declarat de C. județeană de fond funciar reluând aceleași argumente expuse prin cererea proprie de recurs.
În recurs nu au fost administrate noi probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că recursul reclamantei C. L. nu este fondat urmând a fi respins în timp ce recursul declarat de pârâta C. județeană de fond funciar Iași este fondat urmând a fi admis pentru următoarele motive:
Cererea inițială care a stat la baza prezentei proceduri este cererea nr. 7437 de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la 22 august 2005 de Constantinov M. S. formulează pentru suprafața de 11,50 ha teren situat în satul Pietrărie în calitate de „nepot al bunicului defunct lt.col. Constantinov S.”(fila 23 dosar). Această cerere este însoțită de planul parcelar al proprietății și face referire la Certificatul emis de Arhivele Naționale nr. 5097/30.07.1992 potrivit căruia C. S. figurează în anul 1952 în tabelul nominal de chiaburi cu suprafața de teren de 11,5 ha.
Anterior după autorul lt.col. Constantinov s-a mai reconstituit suprafața de 10 ha teren, acesta fiind unul din motivele respingerii cererii de reconstituire prin Hotărârea nr. 7020/00.07.2010 a Comisiei județene. Contestația împotriva acestei hotărâri formulată de succesoarea C. L. și soluționată prin Hotărârea nr. 3005/28.09.2010 a vizat aceeași suprafață de 11,5 ha.
Plângerea formulată de C. L. la instanță împotriva Hotărârii nr, 3005/28.09.2010 a vizat diferența între suprafața de 11,5 ha cerută prin cererea nr. 7437/22.08.2005 și suprafața de 10 ha deja reconstituită, așadar suprafața de 1,5 ha. Ulterior reclamanta și-a modificat cererea solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de totală de 13,55 ha, arătând că la nivelul anului 1953 autorul ei avea în proprietate 23,55 ha (15,3 ha cumpărate prin actul de cumpărare nr. 626/21.10.1902, 36,2 ha cumpărate prin actul nr. 5746 în 1918; total 51 ha, din care 27,9 ha au fost donate, rămânând în proprietate așadar 23,55) din care 10 ha au fost reconstituite.
Deși este adevărat că potrivit Codului de procedură civilă reclamantul își poate modifica cererea în cursul judecății, totuși instanța de recurs apreciază că posibilitatea acestei modificări a cererii în cursul judecății nu acordă însă și dreptul formulării prima dată în fața instanței a unor pretenții atunci când legea condiționează o astfel de cerere de parcurgerea unei etape administrative preliminare.
Or reclamanta trece de la o cerere având ca obiect plângerea împotriva Hotărârii Comisiei județene și reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 1,5 ha (reprezentând diferența între suprafața de 11,5 ha cu care figura în anul 1952 și suprafața deja reconstituită) la o cerere având ca obiect reconstituirea unei suprafețe de 13,55 ha (chiar mai mare decât cea cerută prin cererea inițială) în condițiile în care, în afara de cererea de reconstituire a suprafeței de 11,5 ha, nu s-a mai formulat o altă cerere și nu s-a parcurs procedură administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991. O astfel de cerere formulată pentru prima dată în fața instanței nu este posibilă, eludarea procedurii administrative și formularea tardivă a unei astfel de cereri de reconstituire nefiind posibilă.
În consecință plângerea reclamantei este admisibilă și întemeiată doar în privința diferenței de 1,5 ha cu privire la care s-a parcurs procedura administrativă preliminară și cu privire la care într-adevăr reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate în patrimoniul autorului ei în anul 1952 la momentul deposedării cât și dovada calității de moștenitor.
În ce privește celelalte suprafețe rezultate din cumularea celor două contracte din anul 1902 și 1918, reclamanta nu a făcut dovada rămânerii lor ulterior anului 1945 în patrimoniul autorului ei și nici nu a făcut dovada unei cereri separate de reconstituire adresată Comisiei locale de fond funciar.
Art. 11 alin. 8 din HG nr. 890/2005 și art. 33 alin. 2 din Legea nr. 1/2000 permite într-adevăr reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe mai mari decât cele pentru care s-a făcut cererea, dar această situație are în vedere completarea cererii în fața Comisiilor iar nu în fața instanței. În plus textul se referă la probe vizând suprafețe mai mari decât cele din cerere, ceea ce sugerează faptul că petentul poate cel mult să își precizeze cererea aducând noi detalii și clarificări referitoare la suprafața terenului, fără însă a putea cere o reconstituire pentru alte suprafețe de teren care nu au fost avute în vedere de cererea inițială.
În consecință instanța apreciază că este întemeiată critica recurentei C. Județeană de fond funciar Iași referitoare la reconstituirea prin sentință a unei suprafețe de teren mai mari decât cea din cererea inițială de reconstituire, cerere care nu poate fi modificată retroactiv prin cererea de chemare în judecată. Tot din aceleași motive instanța nu poate în această fază că analizeze pretențiile reclamantei pentru suprafața ce depășește cele 11,5 ha.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către pârâta C. Județeană Iași de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 8847 din 20 iunie 2007 pronunțată de judecătoria Iași, pe care o modifică in parte, respectiv:
Reconstituie în beneficiul reclamantei Cuanopol L. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,5 ha teren pe raza comunei Bârnova, jud. Iași.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge cererea de recurs formulată de către reclamanta Cuanopol L. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3.03.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./Tehnored. M.D.
2 ex.
Judecător fond:- D. C. E.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 288/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
