Contestaţie la executare. Decizia nr. 994/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 994/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 994/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14 Iulie 2015
Președinte - C. I.
Judecător L. H.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 994/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta G. M. și pe intimații B. E. JUDECĂTORESC C. V., B. A. S. și P. D. M., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.07.2015, 09.07.2015, 10.07.2015 și apoi pentru azi, 14.07.2015 când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 3752/15.12.2014 pronuntata de Judecatoria P. s-au dispus urmatoarele:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul G. M., CNP –_, domiciliată în P., .. 8, ..B, . în contradictoriu cu intimații B. A. S., CNP –_, domiciliat în P., ..4, ., PÎNTESCU D. M., CNP –_, domiciliată în ., jud. Iași și B. E. JUDECĂTORESC C. V., cu sediul în P., .. D2A, meznin, jud. Iași.
Obligă contestatorul la plata către intimata Pîntescu D. M. a sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“Prin cererea de executare silită din 24.03.2014 înregistrată la dosarul 68/2014 al B. C. V. creditorul P. D. M. a solicitat executarea silită a pensiei de întreținere datorată de fostul său soț B. A. S. pentru minora B. A. I. (f.55 ds.).
La data de 25.04.2014 s-a dispus înființarea popririi veniturilor debitorului din salariu de la terțul poprit I.I. B. E. G. (f.69).
Au fost emise adresa de către B. C. V. și către MAI – S.P.C.R.P.C.I.V. și Primăria Mun. P. în vederea identificării bunurilor mobile ale debitorului, ambele instituții indicând proprietatea acestuia asupra vehicului VW Passat cu nr._ (f.70,73 ds).
La data de 16.05.2014, în dosarul 68/2014 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal prin care a declarat sechestrat autoturismul VW Passat cu nr._ (f.74ds.).
La data de 22.05.2014 debitorul B. A. S. a adus la cunoștința executorului faptul că a vândut autoturismul sechestrat către contestatorul G. M., depunând alăturat contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 17.01.2014 (f.77-78 ds.) și certificatul de căsătorie din care rezultă că în speță contestatoarea este soacra debitorului (f.79 ds.).
Prin prezenta contestație la executare G. Maricia solicită anularea procesului verbal de aplicare a măsurii sechestrului întrucât ea este proprietara vehiculului declarat sechestrat și nu debitorul.
În sensul arătat a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare a unui vehicul folosit, contract nepreluat neradiat de pe numele debitorului și neînmatriculat pe numele contestatorului.
Motivele pentru care a avut loc vânzarea și pentru care nu au avut loc formalitățile de radiere și înmatriculare pe numele noului proprietar exced prezentei cauze.
Cert este însă că în speță contractul de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 17.01.2014 încheiat de G. Maricia și Buruiuană A. S. are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată.
Conform art. 272 C. :” Înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părților, indiferent de suportul său material. El nu este supus niciunei alte formalități, în afara excepțiilor anume prevăzute de lege”, conform art. 273 C. :” 1) Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară”, iar potrivit art. 278 C. :” (1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: 1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință; 2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public; 4. din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz; 5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar; 6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului”.
Coroborând cele trei texte citate mai sus rezultă că în cazul de față contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 17.01.2014 încheiat de contestator și debitor, este un înscris sub semnătură privată, este supus formalităților prevăzute de Ordinul 1501/2006 care însă nu înlătură transferul de proprietate, însă neîndeplinirea formalităților de radiere și înmatriculare atrag inopozabilitatea transferului de proprietate asupra vehiculului în fața terților.
Cu alte cuvinte, contractul de vânzare –cumpărare din data de 17.01.2014 produce efectele transferului de proprietate și face doavada pentru acest transfer doar în privința contestatorului și debitorului (art.273 al.1 C. „dovada doar între părți”), nu și în privința creditorului, executorului judecătoresc sau chiar instanței.
Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a primit dată certă abia la data de 22.05.2014 când a fost prezentat executorului judecătoresc, însă la acea dată procesul verbal de sechestru fusese deja întocmit.
Este omnicunoscut principiul de drept conform căruia nulitatea unui act trebuie analizată raportat la legea aplicabilă și circumstanțele existente la momentul întocmirii actului.
Or, la momentul întocmirii procesului verbal de aplicare a sechestrului contestat în cauză, ca și în prezent de altfel prin raportare la inopozabilitatea actului sub semnătură privată față de terți, vehiculul sechestrat este și era proprietatea debitorului.
Conform art. 731 C. :” (1) Dacă în termen de o zi de la comunicarea somației însoțite de încheierea de încuviințare a executării debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.”
Conform art. 739 C. :” 1) În cadrul procedurii de urmărire a unui autovehicul, proprietatea debitorului, executorul judecătoresc poate dispune sechestrarea acelui bun, făcând mențiunea acestei măsuri și pe certificatul de înmatriculare, precum și pe cartea de identitate a autovehiculului respectiv. Dacă această din urmă măsură nu poate fi aplicată din diferite motive, executorul judecătoresc va menționa acest aspect în procesul-verbal de sechestru, precum și cauzele care au dus la crearea acestei situații. (2) Autovehiculul va fi sechestrat prin aplicarea de sigilii sau dat în depozitul unei persoane alese cu precădere de către creditor. Un exemplar al procesului-verbal de urmărire al acelui autovehicul va fi comunicat atât organelor de poliție rutieră, cât și organelor fiscale în raza cărora a fost înmatriculat acel bun, pentru a nota această măsură în evidențele proprii. Dacă indisponibilizarea autovehiculului și a documentelor precizate la alin. (1) nu poate fi realizată la termenul la care executorul judecătoresc a dispus aplicarea măsurii sechestrului, procesul-verbal va fi comunicat serviciului de poliție rutieră, care va putea opri în trafic autovehiculul urmărit, indiferent de locul în care acesta se află. (3) Organul de poliție rutieră va putea opri în trafic autovehiculul sechestrat și va proceda la ridicarea certificatului de înmatriculare, a cărții de identitate, punând în vedere conducătorului autovehiculului că bunul este sechestrat și să se prezinte într-un termen rezonabil la executorul judecătoresc. Totodată va anunța, de îndată, executorul judecătoresc care a aplicat măsura prevăzută la alin. (1). Această operațiune va fi consemnată de către organul de poliție într-un proces-verbal, în care se va face și o descriere sumară a autovehiculului sechestrat, o copie a acestuia fiind remisă conducătorului autovehiculului. Atât documentele, cât și o copie a procesului-verbal vor fi trimise executorului judecătoresc care a aplicat măsura sechestrului asupra acelui autovehicul. (4) Executorul judecătoresc poate aplica, de asemenea, măsura sechestrului asupra unui autovehicul în baza datelor obținute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, dacă debitorul în cauză este proprietarul înregistrat al acelui bun, poliția rutieră, în baza procesului-verbal comunicat de executorul judecătoresc, urmând a proceda potrivit alin. 2) și (3). (5) Autovehiculul supus sechestrului potrivit dispozițiilor prezentului articol va putea fi folosit de către debitor până la valorificare, dacă acesta depune sau remite executorului judecătoresc o poliță de asigurare negociabilă, la o sumă asigurată cel puțin egală cu valoarea de asigurare a autovehiculului”.
Din actele dosarului de executare silită nu rezultă că posesia și folosința contestatoarei asupra autoturismului sechestrat ar fi încetat până la data pronunțării prezentei hotărâri.
De asemenea, din actele dosarului de executare silită rezultă că sechestrul a fost aplicat asupra autovehiculului în baza datelor obținute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (MAI – S.P.C.R.P.C.I.V.), astfel încât au fost respectate prevederile art. 739 al.4 C. citate mai sus și reținute și de executor.
În contextul arătat, față de inopozabilitatea transferului de proprietate asupra bunului sechestrat dintre debitor și contestator față de terți, rezultă că, pentru terți, contestatorul este doar un deținător al bunului.
Conform art. 732 C. :” (1) Sechestrul se va putea aplica și asupra bunurilor aparținând debitorului, dar deținute de un terț, afară numai dacă acesta din urmă nu recunoaște că bunurile aparțin debitorului urmărit. Dacă terțul recunoaște că bunurile aparțin debitorului, este obligat să declare dacă le deține în temeiul vreunui titlu și să înmâneze executorului o copie certificată a acestuia, dacă este cazul. (2) Dacă terțul deținător nu recunoaște că bunurile aparțin debitorului, dar creditorul pretinde și face dovada că bunurile respective sunt ale acestuia, instanța de executare va putea, prin încheiere definitivă, dată cu citarea în termen scurt a părților, să îl autorizeze pe executor să continue aplicarea sechestrului. (3) Terțul deținător care are un drept de folosință asupra bunului sechestrat poate să ceară instanței de executare să fie autorizat să folosească în continuare bunul, dacă pentru acesta există o asigurare facultativă contra daunelor ori urmează să fie contractată, în termenul fixat de instanță, după caz. În toate cazurile, acordul creditorului urmăritor în acest sens suplinește autorizația instanței de executare”.
Prevederile art. 732 nu au fost încă aplicate în speță însă citarea lor a fost efectuată doar ca o dovadă în plus că și în cazul în care un terț pretinde că este proprietarul bunului, deținând bunul în locul debitorului, măsura sechestrului nu este nelegală, nu apare ca netemeinică și nu se impune a fi anulată la simpla opoziție a deținătorului bunului.
Mai mult, antonimul termenului „ a continua aplicarea sechestrului” nu este nulitatea actului de instituire a sechestrului ci eventual „ridicarea/ încetarea măsurii”. Instanța nu a fost investită cu o cerere din cele prevăzute de art. 732 al. 2 și 3 C..
Față de aceleași considerente prezentate mai sus se poate concluziona și faptul că actul de executare contestat în cauză – procesul verbal de sechestru întocmit conform art. 739 al.4 C.- nu este nul, fiind respectate prevederile legale la momentul și în contextul întocmirii lui.
Pe cale de consecință, actul de executare contestat nefiind nul, nici executarea silită nu poate avea o astfel de caracteristică și contestația la executare apare ca neîntemeiată și astfel va fi și respinsă.
Văzând și prevederile art. 453 C. instanța constată că intimata Pîntescu D. M. a solicitat cheltuieli de judecată, acestea se ridică la suma de 700 de lei (onorariu avocat – f.101 ds.) și astfel va obliga contestatorul la plata către intimata Pîntescu D. M. a sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. “
Impotriva acestei hotarari a delarat apel contestatoarea G. M., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca este proprietara autoturismului si considera nelegala sechestrarea lui pentru datoriile fostului proprietar. Arata ca transferul proprietatii a avut loc la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, legea neprevanzand conditia formei autentice pentru valabilitatea actului.
In apel s-a administrat proba cu inscrisuri, fiind depuse dovezi cu privire la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei Buruiana A. I..
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neintemeiat.
Potrivit disp. art. 745 NCPC din momentul sechestrarii bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cat dureaza sechestrarea, adica orice act ulterior de instrainare a bunului este lovit de nulitate.
In speta, contestatoarea G. M. invocat faptul ca a cumparat autoturismul supus executarii silite de la debitorul Buruiana A. S. anterior instituirii sechestrului, prin contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 17.01.2014, prin inscris sub semnatura privata, fara ca ulterior sa procedeze si la formalitatile de radiere, respectiv de inmatriculare potrivit noii situatii juridice a bunului.
Este adevarat ca legea nu prevede cerinta formei autentice pentru validitatea vanzarii-cumpararii unui bun mobil.
Insa, in circumstantele cauzei, o importanta deosebita are stabilirea datei la care a avut loc operatiunea juridica invocata, data in raport de care, in conformitate cu disp. art. 745 NCPC, se apreciaza valabilitatea vanzarii.
Inscrisul sub semnatura privata face dovada numai intre partile cauzei. Cu privire la data certă a înscrisului sub semnătură privată, art. 278 alin.1 NCPC prevede ca:
(1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință;
2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
In speta, nu s-a facut de catre contestatoare dovada datei certe la care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare, in conformitate cu textul de lege citat mai sus, astfel incat data mentionata in act- 17.01.2014- nu poate fi opusa tertilor, deci nici creditoarei.
De altfel, legalitatea sechestrului aplicat asupra autoturismului care figureaza in evidentele serviciului public de inmatriculare a vehiculelor ca fiind proprietatea debitorului Buruiana S. A. este data de respectarea intocmai de catre executorul judecatoresc a disp. art. 740 alin.4 NCPC, potrivit carora:
“Executorul judecătoresc poate aplica, de asemenea, măsura sechestrului asupra unui autovehicul în baza datelor obținute de la serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, dacă debitorul în cauză este proprietarul înregistrat al acelui bun, poliția rutieră, în baza procesului-verbal comunicat de executorul judecătoresc, urmând a proceda potrivit alin. (2) și (3).”
In considerarea celor mai sus aratate si in baza art. 480 C.p.civ., tribunalul va respinge apelul si va mentine sentinta apelata, ca legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către G. M. împotriva sentinței civile nr. 3752 pronunțate de Judecătoria P. la 15.12.2014 în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.07.2015.
Președinte, C. I. | Judecător, L. H. | |
Grefier, D. M. B. |
Red.C.I./tehnored. C.I. /ex.6/
6.02.2016
Judecător fond: P. R. C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Succesiune. Decizia nr. 1135/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
