Contestaţie la executare. Decizia nr. 1149/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1149/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 1149/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Septembrie 2015
Președinte - C. E. C.
Judecător D. M.
Grefier Ș. D.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1149/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul I. I. și pe intimata D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, terț poprit R. B., terț poprit I. B. N.V. AMSTERDAM SUCURSALA BUCUREȘTI, terț poprit V. R. SA, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 17.09.2015, când ca urmare a imposibilității constituirii completului de judecată datorită faptului că doamna judecător C. C. E., membră a completului de judecată A11, s-a aflat în concediu medical, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 24.09.2015, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2357/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași s-a constatat admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit I. B. N.V. Amsterdam, Sucursala București și a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul I. I. în contradictoriu cu acest terț poprit, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția tardivității motivelor de contestație la executare referitoare la anularea somațiilor și a titlurilor executorii emise în perioada 6.03.2013- 2.04.2014și a fost respinsă contestația la executare cu privire la aceste motive ca fiind tardiv formulată.
A fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul I. I. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția General Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași și terții popriți R. B. și S.C. V. ROMANIA S.A. și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că se impune distincția între motivele invocate de contestator referitoare la modul de emitere al acestor acte de executare și motivele de fond referitoare la radierea persoanei fizice autorizate, imposibilitatea de a ști proveniența sumelor de bani imputate, greșita calculare a acestora. Potrivit disp. art. 172 C.pr.fisc., contestația la executare se promovează în termen de 15 zile de la comunicare, termen ce se calculează pe zile libere, conform art. 181 alin. 2 C.pr.civ. Cercetând momentul comunicării efective a titlurilor și somațiilor contestate, instanța de fond a reținut că acestea au fost aduse la cunoștința contestatorului prin scrisoare recomandată după cum urmează: titlul executoriu și somația aferentă din data de 6.03.2013 prin scrisoare recomandată 20.05.2013, somația și titlul din 30.04.2013 prin scrisoare recomandată din aceeași dată, somația și titlul din 2.07.2013 prin scrisoare recomandată din 5.07.2013, somația și titlul din 4.09.2013 prin scrisoare recomandată din 12.09.2013 restituită, conform mențiunilor bifate pe plic pentru expirare termen păstrare, somația și titlul din 2.10.2013 prin scrisoare din 8.10.2013, somația și titlul din 29.01.2014 prin scrisoare recomandată din 19.02.2014, somația și titlul din 2.04.2014 prin scrisoare recomandată din 12.04.2014 restituită, conform mențiunilor bifate pe plic pentru expirare termen păstrare. D. pentru deciziile menționate în aceste titluri executorii comunicarea s-a realizat în altă modalitate decât ce a scrisorilor recomandate, însă posibilitatea de a se analiza caracterul legal al modalității de comunicare al deciziilor și consecințele pe care acesta îl poate avea asupra caracterului executoriu al titlului de creanță este condiționat de invocarea acestor motive în termen de 15 zile de la momentul cunoașterii lor, adică de la momentul comunicării efective a titlurilor executorii și a somațiilor. Or, a reținut prima instanță că fiecare dintre aceste titluri menționate în adresa de poprire și toate împreună au fost aduse la cunoștința contestatorului în mod legal, prin scrisori recomandate, contestatorul nerealizând nici un fel de critică sub acest aspect. Ultima comunicare a unei somații și a titlului executoriu s-a realizat în aprilie 2014, la o diferență de aproape 3 luni față de momentul promovării prezentei contestații. Contestatorul nu poate susține că termenul de contestație curge pentru toate aceste titluri executorii de la momentul la care a luat cunoștință de poprire, unicele critici pentru care ar fi fost în termen vis-a-vis de comunicarea înființării popririi fiind neregulile efective ale acestei forme de executare. Astfel, a apreciat instanța de fond că apărarea potrivit căreia titlurile nu au caracter executoriu deoarece nu au fost comunicate deciziile de impunere, trebuie să fie analizată doar subsumat condiției invocării ei, pe calea contestației la executare, în termen de 15 zile de la aducerea la cunoștință a acestor titluri. Or, pentru fiecare titlu în parte termenul de 15 zile era expirat la momentul promovării contestației, termenul instituit de legiuitor fiind un termen legal și imperativ, a cărui epuizare trebuie să conducă la constatarea decăderii părții interesate din dreptul de a se prevala de apărările anterior descrise.
Pentru aceste motive, instanța de fond a admis excepția tardivității motivelor de contestație la executare referitoare la anularea somațiilor și a titlurilor executorii emise în perioada 6.03.2013 – 2.04.2014 și, pe cale de consecință, a respins contestația la executare cu privire la aceste motive ca fiind tardiv formulată.
A mai reținut instanța de fond că, în speță, trebuie avute în vedere acele critici care pot fi invocate doar în raport de adresa de înființare a popririi și neregulile de executare pe care aceasta le poate conține, fiind necesar a fi realizată distincția între apărările pe care un contestator le poate realiza pe calea contestației la executare formulată în temeiul art. 172 C.pr.fiscală și apărările pe care acesta le poate aduce în atenția instanței de contencios administrativ, acestea din urmă vizând chiar fondul creanței. Deși în mod incontestabil prima cale deschisă contestatorului poate aduce în discuție o . cauze extinctive ale obligațiilor (plata, prescripție), nu este mai puțin adevărat că acele critici care vizează, în esență, însăși datorarea inițială a creanțelor nu pot face obiectul de analiză al unei contestații de drept comun. Astfel, pentru aceste motive (radierea persoanei, modul concret de stabilire a sumelor), instanța de fond a constatat că ele exced cadrului motivelor ce pot și trebuie să fie analizate cu ocazia prezentei contestații, respingându-le ca neîntemeiate.
Cât privește critica referitoare la necomunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța de fond a reținut că într-o procedură de tipul celei urmate de intimată în executarea silită prin organe proprii, a contestatorului, nu se ridică problema unei încuviințări de executare. Totodată, s-a reținut că nu au fost invocate alte motive de legalitate ale adresei de înființare poprire sau ale mecanismului în sine pe care o atare formă de executare silită îl presupune.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatorul I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, contestatorul a susținut faptul că somația și titlul executoriu sunt nelegale și netemeinice, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale, nefiindu-i comunicate și dovezile în baza cărora s-a calculat această obligație de plată a sumei de 1738 lei. Astfel, potrivit dispozițiilor legale, se emite un titlu de creanță care constată obligațiile fiscale ale contribuabilului și termenul de plată, titlu de creanță ce poate fi contestat la organul fiscal emitent după comunicarea legală a acestuia către debitor. După trecerea termenului de plată, se poate trece la executarea silită, cu întocmirea și comunicarea titlului executoriu. În speță, susține apelantul că executarea silită a început în baza titlului executoriu emis în aceeași zi cu somația de plată, fără însă ca, în prealabil, să fie comunicat titlul de creanță – decizia de impunere. Or, în absența titlului de creanță, titlul executoriu este lovit de nulitate.
Mai susține apelantul că nu s-a dovedit modul în care au fost calculate accesoriile, nu s-au indicat perioada pentru care au fost calculate accesoriile sau proveniența debitului pentru care s-au calculat accesorii, astfel încât instanța de judecată nu se poate pronunța cu privire la corectitudinea și legalitatea calculului accesoriilor. Prin urmare, sunt nereale susținerile intimatei referitoare la faptul că nu ar fi declarat veniturile și nu ar fi făcut dovada plății contribuțiilor.
Pentru aceste considerente, susține apelantul că executarea este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de apel invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, contestatorul I. I. a formulat contestație la poprirea înființată prin ordonanța de poprire, la cererea creditoarei A. – Direcția Generală Regională a finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, terți popriți fiind R. B., I. B. N.V. Amsterdam Sucursala București și V. R. S.A.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a susținut că nu datorează creditoarei suma de 1738 lei, că persoana fizică I. I. a fost radiată din 18.05.2010 și că, până la momentul comunicării înștiințării de poprire, nu i-au fost comunicate deciziile enumerate în înștiințare. De asemenea, a susținut contestatorul că nu a fost comunicată încheierea de încuviințare a executării silite.
Ulterior, prin răspunsul la întâmpinare (din data de 21.10.2014), contestatorul a solicitat și anularea somației și a titlului executoriu.
Se mai reține de către instanța de apel că la data de 26.06.2014 a fost emisă de intimată adresa de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, nr._ (dosar executare nr._), prin care s-a dispus indisponibilizarea de îndată a sumelor existente și a celor viitoare provenite din încasările zilnice în lei și/sau valută deschise la terții popriți R. B., I. B. N.V. Amsterdam Sucursala București și V. R. S.A., până la concurența sumei de 1738 lei. Din cuprinsul acestei adrese de înființare poprire rezultă că apelantul datorează creditoarei – intimate suma de 1738 lei în baza titlurilor executorii nr._/06.03.2013, nr._/30.04.2013, nr._/02.07.2013, nr._/04.09.2013, nr._/02.10.2013, nr._/29.01.2014, nr._/02.04.2014.
Potrivit disp. art. 172 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 92/2003, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Potrivit disp. art. 173 alin. 1 lit. a din același act normativ, contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
În speță, instanța de apel reține că titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 06.03.2013 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 20.05.2013 (pag. 76 dosar fond), titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 30.04.2013 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 20.05.2013 (pag. 79 dosar fond), titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 02.07.2013 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 18.07.2013 (pag. 82 dosar fond), titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 04.09.2013 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 12.09.2013 (pag. 85 dosar fond), titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 02.10.2013 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 17.10.2013 (pag. 88 dosar fond), titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 29.01.2014 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 14.02.2014 (pag. 91 dosar fond), iar titlul executoriu nr._ și somația emise la data de 02.04.2014 au fost comunicate contestatorului, prin scrisoare recomandată, la data de 12.04.2014 (pag. 94 dosar fond).
Având în vedere momentul comunicării titlurilor executorii și a somațiilor, precum și disp. art. 173 din O.G. nr. 92/2003, instanța de apel reține că în mod corect instanța de fond a constatat că este tardivă contestația la executare împotriva titlurilor executorii și a somațiilor emise în perioada 06.03.2013 – 02.04.2014.
În ceea ce privește contestația împotriva adresei de înființare a popririi, instanța de apel constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că apelantul – contestator nu a invocat motive de nelegalitate a popririi. Astfel, contestatorul a susținut că nu datorează intimatei suma de 1738 lei, că persoana fizică I. A. a fost radiată din data de 18.05.2010 și că nu i-au fost comunicate deciziile enumerate în înștiințarea poprire. Or, motivele invocate de către contestator (referitoare la radierea persoanei fizice sau la faptul că nu datorează suma de 1738 lei și că nu cunoaște modul în care a fost calculată această sumă) nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare formulate împotriva adresei de înființare poprire. În cadrul contestației la executare pot fi analizate doar criticile vizând nelegalitatea procedurii de executare și nu aspecte vizând existența sau întinderea obligației de plată. Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului nu pot fi analizate pe calea contestației la executare, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite Aceste critici vizând existența sau întinderea obligației de plată reprezintă apărări de fond împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare, ci doar în cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării contestației administrative împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de impunere.
De asemenea, în cadrul contestației la poprire nu pot fi invocate nici aspecte referitoare la necomunicarea deciziilor de impunere, aceste apărări putând fi formulate, eventual, în cadrul contestației la executare împotriva titlului executoriu. Or, instanța de fond, în mod corect, a constatat că este tardivă contestația la executare formulată împotriva somațiilor și a titlurilor executorii menționate în cuprinsul adresei de înființare a popririi.
În consecință, în condițiile în care contestatorul nu a invocat și alte aspecte de nelegalitate a adresei de înființare poprire, instanța de apel constată că în mod corect instanța de fond a respins contestația la executare.
În ceea ce privește criticile formulate de apelant referitoare la nelegalitatea titlurilor executorii și a somațiilor, respectiv referitoare la necomunicarea actelor (titlu de creanță/decizie de impunere) prin care s-a stabilit obligația de plată a sumei de 1738 lei, instanța de apel reține că acestea nu prezintă relevanță, în condițiile în care s-a constatat că a fost tardiv formulată contestația împotriva titlurilor executorii și a somațiilor emise în perioada 06.03.2013 – 02.04.2014.
Apelantul a mai susținut și faptul că, potrivit dispozițiilor legale, trebuia emis titlul de creanță care constată obligațiile fiscale ale contribuabilului și termenul de plată, trebuia comunicat acest titlu de creanță, iar după expirarea termenului de plată se putea proceda la executarea silită prin emiterea și comunicarea titlului executoriu. Or, aceste apărări pot fi formulate în cadrul unei contestații împotriva titlului executoriu, sub condiția ca această contestație să fie formulată în termenul de 15 zile prevăzut de disp. art. 173 din O.G. nr. 92/2003.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 480 Noul Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de I. I. împotriva sentinței civile nr. 2357/17.02.2015 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. M.D. D.Ș.
Red./tehnored. C.C.E.
7 ex., 17.11.2015
Judecător fond: I. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1177/2015. Tribunalul IAŞI | Actiune in regres. Decizia nr. 1153/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
