Evacuare. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 8712/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Februarie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 153/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. E. și pe intimat S. C. DE PSIHIATRIE SOCOLA IAȘI, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatoarea, prin reprezentant convențional, avocat M. C.-C., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că contestația în anulare ca fiind formulată și motivată în termen, timbrată corespunzător.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat C.-C., pentru contestatoare, solicită admiterea contestației și anularea hotărârii Tribunalului Iași, cu consecința admiterii apelului și respingerii acțiunii de evacuare promovată de S. C. de Psihiatrie Socola Iași ca neîntemeiată. Arată că în speță au fost încălcate dispozițiile legale aplicabile evacuării. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația în anulare introdusă la Tribunalul Iași sub nr._ și formulată în contradictoriu cu intimatul S. C. de Psihiatrie Socola Iași, contestatoarea a solicitat, în temeiul art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, anularea hotărârii nr. 772/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ și suspendarea executării hotărârii în temeiul art. 507 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației s-a învederat că prin hotărârea nr. 772/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ a fost respins apelul formulat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 6310/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință care a fost păstrată. Prin apelul formulat a solicitat modificarea în tot a sentinței civile nr. 6310/29.04.2014, în sensul respingerii acțiunii de evacuare formulată de S. C. de Psihiatrie Socola Iași. Prin această sentință instanța a admis cererea formulată de reclamant și a disjuns evacuarea sa din locuința de serviciu situată în ., aflată în administrarea Spitalului C. de Psihiatrie Iași – secția exterioară Bârnova, în baza dispozițiilor art. 1033 și următoarele Cod procedură civilă. Instanța de apel a menținut sentința apelată, dezlegând cauza în baza unor grave erori. Instanța a considerat în mod eronat că nu a intervenit tacita relocațiune între părți și nu a luat în calcul încălcarea de către reclamant a dispozițiilor specifice aplicabile procedurii evacuării. Astfel, în mod greșit s-a dispus admiterea acțiunii în evacuare și respingerea apelului formulat în condițiile în care în cauză nu au fost respectate prevederile art. 1037 Cod procedură civilă privitoare la notificarea locatarului. Astfel, conform alineatului 3 al acestui articol „când locațiunea este pe o durată determinată, notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului, dacă prin lege nu se prevede altfel”.În cazul de față, termenul legal prevăzut pentru notificarea locatarului nu a fost respectat, fapt ce reiese cu certitudine din înscrisurile existente la dosarul cauzei, astfel încât evacuarea în temeiul art.1033-1044 Cod procedură civilă realizată în privința sa transpare ca inadmisibilă. Astfel, în derularea procedurii evacuării, este prevăzută o etapă prealabilă obligatorie pentru locator/proprietar înaintea instanței de judecată conform căreia acesta din urmă trebuie să îl notifice pe locatar, punându-i în vedere să elibereze și să predea liber imobilul. Obligativitatea notificării prealabile exista dacă reclamantul înțelege să folosească procedura poate observa, acțiunea de față se circumscrie procedurii speciale, neîndeplinirea de către reclamant a etapei prealabile obligatorii constând în notificarea locatarului, conducând la respingerea acțiunii introductive ca inadmisibilă. Raportat la momentul la care reclamantul a înțeles să realizeze această notificare, apreciază că nu a fost respectat termenul legal prevăzut, fapt ce echivalează cu însăși neîndeplinirea corespunzătoare a etapei prealabile reclamate de procedura specială a evacuării. Mai mult, la momentul la care a fost înștiințată de administrația Secției externe Bârnova a Spitalului C. de Psihiatrie, a formulat cerere pentru prelungirea contractului de închiriere, așa cum i s-a dat posibilitatea în notificare. Menționează că a purtat discuții cu conducerea Spitalului, din care a reieșit că acest contract va fi prelungit, însă pe fondul relei credințe a reclamantei nu a fost emis nici un act din care să rezulte acordul de voință al părților. Menționează că în cauză, între ea, în calitate de chiriaș și reclamantă, în calitate de locator, a operat tacita relocațiune, reclamanta permițându-i folosirea în continuare a imobilului, iar ea plătind chiria și folosind în condiții de legalitate imobilul închiriat. Solicitarea de suspendare realizată în cauză prezintă motive temeinice, având în vedere obiectul prezentului dosar „evacuare” și necesitatea apărării pe această cale a drepturilor sale.
La contestație au fost anexate înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată intimatul S. C. de Psihiatrie Socola Iași a solicitat respingerea contestației în anulare. În motivarea acestei poziții procesuale intimatul a arătat că, în temeiul art. 1040 N.C.P.C. a formulat cerere de evacuare a pârâtei S. E. din spațiul închiriat prin contractul de închiriere nr. 2847/2008, că au fost îndeplinite toate condițiile de fond și de formă cerute de lege, în mod corect acțiunea de evacuare fiind admisă.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că intimatul a procedat la formularea cu titlu formal a întâmpinării, aceasta necuprinzând apărările în fapt și în drept reclamate de lege în raport de contestația introdusă de ea. Simpla mențiune a faptului că intimatul a îndeplinit toate condițiile legale în ceea ce privește evacuarea nu poate fi reținută ca apărare calificată, solicitarea de respingere a cererii sale ca nelegală și netemeinică neavând o argumentație corespunzătoare care să conducă în mod logic și pertinent la soluția reclamată de intimat. Așa cum a precizat și în cuprinsul contestației în anulare, instanța a considerat în mod eronat că nu a intervenit tacita relocațiune între părți, în pofida faptului că intimatul i-a permis folosirea în continuare a imobilului, ea plătind chiria și folosind în condiții de legalitate imobilul închiriat și nici nu a luat în calcul încălcarea de către reclamant (intimatul din prezenta cauză) a dispozițiilor specifice aplicabile procedurii evacuării. Astfel, în mod greșit s-a dispus admiterea acțiunii în evacuare și respingerea apelului formulat în condițiile în care în cauză au fost respectate prevederile art.1037 Cod procedură civilă privitoare la notificarea locatarului. Astfel, conform alineatului 3 al acestui articol „când locațiunea este pe o durată determinată, notificarea de evacuare a imobilului trebuie făcută cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului, dacă prin lege nu se prevede altfel”. În cazul de față, termenul legal prevăzut pentru notificarea locatarului nu a fost respectat, fapt ce reiese cu certitudine din înscrisurile existente la dosarul cauzei, astfel încât evacuarea în temeiul art.1033-1044 Cod procedură civilă realizată în privința sa transpare ca inadmisibilă. În cazul de față intimatul nu a dat curs respectării etapei prealabile obligatorii constând în notificarea locatarului, întrucât raportat la momentul la care acesta a înțeles să realizeze notificarea, nu a fost respectat termenul legal prevăzut.
Pe aceste considerente, apreciază că se impune respingerea susținerilor intimatului ca nefondate și admiterea contestației în anulare ca întemeiată și anularea hotărârii atacate.
Intimatul nu a administrat probe în contradovadă.
Examinând contestația formulată în raport de motivele invocate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6310/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamantul S. C. de Psihiatrie Socola Iași în contradictoriu cu pârâta S. E. și s-a dispus evacuarea pârâtei din locuința situată în cadrul Spitalului C. de Psihiatrie Socola, jud. Iași – Secția Exterioară Bârnova, .> Apelul declarat de pârâta S. E. împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 772/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Potrivit art. 503 alin. 2 N.C.P.C. invocat ca temei legal al prezentei contestații „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.
Tribunalul notează, în principal, că textul invocat vizează hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, ori decizia contestată a fost pronunțată de o instanță de apel astfel că nu poate face obiectul contestației în anulare în condițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 N.C.P.C.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
În sensul dispozițiilor art. 503 alin.2 N.C.P.C. Cod procedură civilă, eroarea materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că, în lipsa ei, situația ar fi fost alta. De asemenea, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, fiind săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante. Astfel, noțiunea de “greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv. Deși nici dispozițiile legale invocate, nici altele, nu lămuresc înțelesul noțiunii de eroare materială, se poate totuși conchide, văzându-se intenția legii, că au un asemenea caracter erorile legate de aspectele de natură pur formală ale recursului, însă nu și cele privitoare la realizarea propriu-zisă a judecății, deci privitoare la legalitatea hotărârii ce s-a pronunțat, căci acestea din urmă apar ca erori de judecată, iar nu ca simple greșeli materiale susceptibile de îndreptare în condițiile art. 503 alin.2 N.C.P.C..
În speță, criticile formulate de contestatoare vizează în fapt pretinse erori de judecată generate de greșita apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, astfel că ele nu sunt susceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială .Erorile materiale la care se referă textul precizat sunt erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Ca urmare este vorba despre greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, textul vizând greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor. Greșeala materială se apreciază în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
Întreaga argumentare a contestației în anulare duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției, printr-o rediscutare a situației de fapt care ar fi fost greșit reținută pe baza unei evaluări eronate a probelor . Ori, prin această cale de atac, contestația în anulare, se tinde la anularea unei hotărâri pronunțate în recurs nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.
Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond care au fost soluționate de instanță .
În considerarea celor expuse și a dispozițiilor legale enunțate, tribunalul va respinge contestația formulată împotriva deciziei civile nr. 772/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de S. E. împotriva deciziei civile nr. 772/23.10.2014 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.02.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red. C.A.M./Tehnored.E.N.
4ex./09.09.2015
Jud. tribunalul Iași: - R. C.
- C. C. E.
Jud. fond: D. C. E.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
