Fond funciar. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 16000/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Martie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 285/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. MUNICIPALĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI în contradictoriu cu intimații A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE SI SILVICE G. I. -ȘIȘEȘTI, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI -PRIN PREFECT, C. L. DE FOND FUNCIAR H.-PRIN PRIMAR și STAȚIUNEA DE C. DEZVOLTARE PT. CREȘTEREA BOVINELOR D. IAȘI, având ca obiect fond funciar obligația de a face; acțiune în constatare.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 10.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2015, pentru data de 25.02.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea trimisă prin fax și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20 mai 2013 reclamanta A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE G. I. ȘIȘTEȘTI (A.S.A.S.)cu sediul în mun. București Bvd. Mărăști, nr.61, sector 1, în contradictoriu cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, ..60, județ Iași, C. L. DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul în mun. Iași, . și Sfânt, nr.69, județ Iași, C. L. DE FOND FUNCIAR H., cu sediul în . și STAȚIUNEA DE C. ȘI DEZVOLTARE PENTRU CREȘETEREA BOVINELOR D., cu sediul în loc. D., județul Iași a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dreptul de proprietate al A.S.A.S. asupra suprafeței de 219,1684 ha teren pe raza administrativă a comunei holboca . în perimetrul SCDCB D., în temeiul dispozițiilor art.9 alineat 3 din Legea nr.1/2000, să dispună obligarea comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar la soluționarea cererii înregistrate sub numărul_/28.11.2005 și la efectuarea tuturor demersurilor pentru emiterea titlului de proprietate pentru terenul revendicat conform art. 6 alineatele 2 și 6 din legea nr.45/2005 și să dispună obligarea pârâtelor la delimitarea terenului ce poate fi restituit reclamantei pe vechiul amplasament împreună cu construcțiile edificate de autoarea acesteia pe teren și a suprafeței ce urmează a fi atribuită în compensare în perimetrul SCDCB D. pentru terenul imposibil a fi restituit în natură situat în mun. Iași, ..1,3,5, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta este continuatoarea și unica succesoare în drepturi a Institutului de Cercetări Agronomice al României (ICAR), a Institutului Național Zootehnic, a Academiei de Agricultură a României și a Institutului Central de Cercetări Agricole, toate reorganizate în structura actuală a ASAS.
Potrivit Legii de înființare a ICAR și a stațiunilor agronomice ale României, promulgată prin Decretul Regal nr.1205/1927, stațiunile deja existente la acea dată, între care și Statiunea de Ameliorare a Plantelor care funcționa pe lângă Secția Agricolă a Universității din Iași, au fost încadrate în rețeaua de stațiuni înființate prin Legea nr.32/1927 iar toate terenurile clădirile și întregul inventar aflat în folosința acestora au trecut în deplina proprietate a ICAR fiind inalienabile .
Pentru desfășurarea activității sale Stațiunea de Ameliorare a Plantelor Iași a fost înzestrată cu diferite suprafețe de teren pentru experimentări în anii 1930 (4 ha în Copou ), 1935 (56 ha în punctul A. V.), 1942 (43 ha teren ), 1943 (120 ha teren) - suprafețe de teren care se regăsesc în actele Darea de seamă a activității ICAR prezentată de G. I. Șistești în anul 1941 dar și în dările de seamă din anii 1943 și 1944.
Conform Borderoului populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din anul 1948 pentru com A. . județul Iași în anul 1948 ICAR deținea în proprietate la Stațiunea de Ameliorare a Plantelor Iași o suprafață de teren de223,2127 ha dispusă în două parcele din care una în suprafață de 219,1684 in com A. . județ Iași și 4,0445 ha în comuna Copou .. Suprafețele de teren sunt confirmate și de planurile de cultură ale stațiunii pentru anii 1946-1948 și prin procesele verbale ale Ministerului Agriculturii Direcția Contabilă în operațiunile de verificare ale exercițiului financiar pentru anii 1946. 1948.
În perioada 1954-1957 în urma comasărilor efectuate Stațiunea a primit în Valea L. suprafața de 101 ha teren pentru cercetări experimentale. În anul 1955 în colaborare cu Stațiunea Experimentală Tg. F. s-a organizat la P. Iloaiei un câmp experimental pentru cercetarea plantelor degradate și în anul 1957 s-a înființat Stațiunea Experimentală P. Iloaiei pentru studii complexe asupra culturii porumbului.
Urmând dispozițiile art.6 din Lg nr.45/2009 și art.9 titlul VI din Lg. 247/2005, ASAS a depus cerere pentru retrocedarea suprafețelor de teren înregistrată la Primăria Mun. Iași sub numărul_/28.11.2005, la care a atașat în anul 2008 și 2010 toate documentele necesare în susținerea îndreptățirii. Conform dispozițiilor H.G. nr890/2005 singurele entități cu atribuții în emiterea documentației necesare în vederea punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate sunt comisiile de fond funciar.
Cu adresa nr.810/29.03.2010 C. Municipală de Fond Funciar Iași a adus la cunoștință reclamantei că soluționarea cererii acesteia a fost amânată în vedere completării dosarului cu dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat la nivelul anului 1945 precum și pentru depunerea schiței amplasamentului terenului. Nu se justifică potrivit reclamantei această amânare întrucât toate înscrisurile doveditoare au fost depuse în vedere soluționării cererii iar în ciuda insistențelor cele două Comisii pârâte nu au dat curs cererii formulate nici până la data introducerii acțiunii.
A formulat întâmpinare C. Județeană de Fond Funciar Iași (fila 18 ds) prin care a invocat excepția inadmisibilității motivat de faptul că reclamanta nu poate obține titlul de proprietate pe calea dreptului comun existând în acest sens o procedură reglementată prin lege specială, procedură de care reclamanta a uzat fiind în curs de soluționare.
Cu privire la cererea de obligare a comisiilor la efectuarea demersurilor pentru emiterea titlului de proprietate s-a arătat că cererea reclamantei nu poate fi analizată decât după înaintarea documentației și a propunerii din partea Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași.
Cu privire la cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la efectuarea operațiunilor de delimitare a terenului ce poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament s-a invocat lipsa calității procesual pasive a pârâtei Comisie Județeană de Fond Funciar.
În termenul acordat a formulat întâmpinare și Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor D. (fila 21 ds) prin care a învederat faptul că nu invocă excepții de natură procesuală și nu se opune cererii formulată de reclamantă cerere pe care o apreciază ca fiind legitimă. S-a mai arătat faptul că pârâta este instituție publică cu personalitate juridică ce funcționează a unitate de cercetare în baza HG nr.390/2011, patrimoniul său fiind format din suprafețe de teren din domeniul public prevăzute în Anexa nr.2 la HG nr,390/2011 în suprafață totală de 651,3824 ha teren indispensabil cercetării. În harta cadastrală este cuprinsă și parte din trupul A. V. pentru care reclamanta ASAS a formulat cererea de reconstituire pentru cei 219,1684 ha teren, situație rezultată și din documentația depusă la C. de aplicare a Legi 18/1991.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași (f.287 ds) reclamanta a arătat faptul că regimul juridic al revendicării speciale de care înțelege a se folosi este reprezentat de dispozițiile art.9 alin. 3 din Lg. 1/2000 completat cu art.6 alin. 2 din Lg.45/2009.
S-a arătat că acțiunea reclamantei nu este o plângerea având ca temei dispozițiile art. 53-56 din Lg. 18/1991 și art.80 din H.G. nr.890/2005. S-a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă ca neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr.1890/07.02.2014 Judecătoria Iași a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE „G. I. ȘIȘTEȘTI” (A.S.A.S.) având ca obiect constatarea a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 219,1684 ha teren pe raza administrativă a comunei H. . în perimetrul S.C.D.C.B. D.. A admis în parte cererea formulată de reclamanta A. DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE „G. I. ȘIȘTEȘTI” (A.S.A.S.) în ceea ce privește obligația de a face și a obligat pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR IAȘI să soluționeze cererea reclamantei înregistrată sub numărul_/28.11.2005, să întocmească documentația necesară, respectiv referatul cu propunere de validare/invalidare a dreptului și să o înainteze pârâtei C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR IAȘI în vederea emiterii hotărârii de validare/invalidare a dreptului ce face obiectul cererii reclamantei..
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a avut în vedere următoarele argumente:
,,Potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.1/2000 astfel cum a fost acesta modificat de pct. 14 al art.I din Titlul VI din Lg. nr. 247/ 2005 terenurile proprietate de stat, administrate de institutele și stațiunile de cercetare, destinate cercetãrii și producerii de semințe, de material sãditor precum și cele proprietate de stat folosite la data intrãrii în vigoare legii de unitãțile de învãțãmânt cu profil agricol/silvic și aparțin domeniului public și rãmân în administrarea acestora. Conform alin.3 al aceluiași articol „Terenurile agricole care au aparținut cu titlu de proprietate Academiei Romane, universitatilor, instituțiilor de învãțãmânt superior cu profil agricol și unitãților de cercetare în 1945, revin în proprietatea acestora.” Potrivit alin. 4 al aceluiași art.9 „Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care au aparținut Academiei Romane se face prin comasarea terenurilor de cãtre Agenția Domeniilor Statului, la cererea Academiei Romane, dacã nu se afecteazã vechile amplasamente ale foștilor proprietari și cu respectarea prevederilor Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Romane, cu completãrile ulterioare.”
La data intrării în vigoare a acestor prevederi din Legea nr.1/2000, ASAS funcționa în temeiul Legii nr.290/2002 privind organizarea si functionarea unitatilor de cercetare-dezvoltare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice "G. I.-Sisesti" și al H.G. nr.1180/2002 privind Statutul ASAS. Conform acestor acte normative ASAS deținea atribuții de coordonare a activitãților de cercetare-dezvoltare având în subordine unitãțile de cercetare-dezvoltare existente reorganizate ca institute, stațiuni și centre de cercetare-dezvoltare . Potrviti art.2 alin.2 din HG 1180/2002 aceasta era declarată „continuatoarea traditiei de organizare și coordonare a activitãții de cercetare a ICAR și a altor instituții din domeniu”.
În această calitate reclamanta a formulat la 14.11.2005, odată cu modificarea adusă art.9 alin. 3 din Lg.1/2002 prin Lg. 247/2005, cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate pentru suprafața de 103 ha teren ce a aparținut Stațiunii de Ameliorare a Plantelor Iași înființată prin Legea de organizare și funcționare a ICAR, cererea fiind înregistrată sub numărul_/28.11.2005 la C. Mun de Fond Funciar Iași (f.331 dosar).
În anul 2009 intră in vigoare Legea nr.45/2009 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice "G. I.-Sisesti" iar prin art.3 din acest act normativ ASAS era declarată expres „continuatoarea și unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS.”
Prin art.6 alin.2 al Legii nr.45/2009 modificată prin Legea nr.72/2011 s-a prevăzut expres posibilitatea reîntregirii patrimoniului ASAS prin revendicarea de către aceasta a suprafețelor de teren deținute anterior în proprietate astfel: „(2) Suprafețele de teren care au fost atribuite instituțiilor și unitãților de cercetare din rezerva de stat, în aplicarea prevederilor Legii nr. 187/1945 pentru înfãptuirea reformei agrare, vor fi revendicate la comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, în termen de 60 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. (…9(3) Terenurile cu destinație agricolă retrocedate ASAS, conform prevederilor Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei legi, vor fi atribuite comasat de către comisiile județene de aplicare a legilor fondului funciar din actualele terenuri administrate de către Agenția Domeniilor Statului și/sau de către unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare reorganizate sau nereorganizate, după caz, la propunerea ASAS, pe raza oricărei unități administrativ-teritoriale. (3^1) Prevederile art.4 alin. (15) din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică și în cazul ASAS. (..) (6) ASAS va întreprinde mãsuri pentru recuperarea altor bunuri care au aparținut Institutului de Cercetãri Agronomice al României, Institutului Național Zootehnic, Academiei de Agriculturã a României și Institutului Central de Cercetãri Agricole.
Potrivit art.4 alin.15 din Legea nr.752/2001 privind organizarea si functionarea Academiei Romane: „ Reconstituirea dreptului de proprietate a Academiei Române asupra terenurilor agricole care au aparținut acesteia, conform prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 1/2000, cu modificãrile și completãrile ulterioare, se face prin exceptare de la prevederile art. 22^1 din aceeași lege, dacã nu se afecteazã vechile amplasamente ale foștilor proprietari.”
Din analiza evoluției dispozițiilor legale incidente, rezultă faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă are o natură specială numai din perspectiva subiectelor de drept îndrituite la reconstituire nu însă și din perspectiva celorlalte condiții de fond și procedurale prevăzute de legea reparatorie ce se a fi îndeplinite pentru soluționare acesteia.
În pofida formulărilor alese de legiuitor la edictarea și ulterior la modificarea art.6 din Legea 1/2000, „trecerea” sau „revenirea” în proprietate, în beneficiul unităților de cercetare, a terenurilor ce le-au aparținut, nu poate fi înțeleasă decât ca rezultat al unei proceduri administrative de reconstituire a dreptului iar dacă Legea 1/2000 lăsa loc interpretării, formularea din Legea 45/2009 a înlăturat orice dubiu cu privire la procedura de urmat.
Astfel, din punct de vedere al procedurii de soluționare, art.6 alin.3 al Legii nr.45/2009 prevede expres faptul că cererea reclamantei este dată în competența comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, fiind așadar inadmisibilă cererea de reconstituire (constatare a dreptului de proprietate) adresată direct instanței de judecată mai înainte ca asupra acesteia să se fi pronunțat organele fără activitate juridisdicțională în procedura administrativă prevăzută de lege.
Legea nr.18/1991 stabilește o procedură administrativă obligatorie, pe etape, în ceea ce privește operațiunile de reconstituire a dreptului de proprietate, procedură deplin aplicabilă și cererilor formulate în baza Legii 1/2000.
Acccesul persoanei interesate la instanță pentru verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor administrative rămâne asigurat prin căile de atac speciale prevăzute de lege: plângerea împotriva hotărârilor Comisiei Județene, plângerea împotriva altor acte administrative prin care s-a respins cerere de reconstituire (art.53 și urm.), plângerea împotriva refuzului de punere în posesie, de înmânare a titlului (art.64), acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor emise în procedura legilor fondului funciar, cu încălcarea prevederilor acestor legi (art.III Legea nr.169/1997).
Prin urmare o acțiune directă în constatarea aplicabilității art.9 alin.3 din Legea 1/2000 în ceea ce o privește pe reclamantă apare ca inadmisibilă, constatarea dreptului de proprietate direct de către instanța de judecată (și subsecvent inclusiv stabilirea amplasamentului suprafeței la care ar avea dreptul reclamanta) fiind de natură să eludeze dispozițiile legale anterior menționate și să substituie instanța de judecată în atribuțiile unui organ fără activitate jurisdicțională.
Pentru acest motiv instanța găsește întemeiată excepția inadmisibilității, invocată de pârâta C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Iași relativ la cererea reclamantei având ca obiect constatarea a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 219,1684 ha teren pe raza administrativă a comunei H. . în perimetrul S.C.D.C.B. D., cerere ce urmează a fi respinsă în consecință.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere având ca obiect obligarea celor două comisii de aplicare a legilor fondului funciar la soluționarea cererii înregistrate sub numărul_/28.11.2005, la efectuarea tuturor demersurilor pentru emiterea titlului de proprietate pentru terenul revendicat conform art.6 alineatele 2 și 6 din Legea nr.45/2005, instanța reține din analiza documentației înaintată de C. Municipală Iași următoarele:
Cererea reclamantei a fost formulată la data de la 14.11.2005, fiind înregistrată sub numărul_/28.11.2005 la C. Mun de Fond Funciar Iași .
La solicitarea acestei Comisii cererea a fost succesiv completată astfel: la 08.08.2006 solicitanta depune înscrisuri în susținerea îndreptățirii la reconstituire pentru suprafața de 291 ha teren și respectiv 4,0445 ha teren conform adresei nr.1752/08.08.2006 ( f.336 dosar), la 24.07.2007 se depun decizii ministeriale și plan cadastral conform adresei 3701/24.07.2007 (fila 335 ds), la 06.11.2007 se redepun actele în dovedirea îndreptățirii conform adresei 4181/06.11.2007 (fila 355 ds), la data de 06.08.2009 și la data de 16.09.2009 se revine cu solicitarea de soluționare a cererii conform adreselor 2104/16.09.2009, 840/06.08.2009 (f.324,330 ds ).
Cererea a fost analizată într-o primă fază la ședința Comisiei Municipale din 05.02.2010 fără a fi formulată în concret o propunere, fiind amânată soluționarea în vederea completării dosarului astfel cum rezultă din referatul din 05.02.2010 (f.322, 323, dosar).
La data de 13.05.2010 se depun acte în completarea dosarului conform adresei 831/13.05.2010 (fila 312 ds) .
La data de 31.05.2010 cererea este din nou luată în discuție la ședința Comisiei Municipale de Fond funciar când formularea unei soluții este din nou amânată în vederea verificarii amplasamentului și obținerii de relații de la Instituția Prefectului Iași legat de modul de soluționare a cererilor de reconstituire pentru terenurile administrate de SCPB D., așa cum rezultă din referatul din 31.05.2010 (f.295 dosar).
De la această ultimă dată și până la data sesizării instanței de judecată, nu rezultă faptul că pârâta C. Municipală de Fond Funciar Iași ar mai fi efectuat alte demersuri concrete în vederea soluționării cererii potrivit competentelor care îi revin.
Potrivit dispozițiilor art.27 alin.5-7 H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor: „Comisiile comunale, orășenești sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentația comisiilor județene(…)C. județeană va analiza propunerile primite de la comisiile comunale, orășenești sau municipale, privind modul de respectare a prevederilor legii în legătură cu stabilirea dreptului de proprietate, precum și contestațiile celor care s-au considerat nemulțumiți de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisia comunală, orășenească sau municipală(…) După analizare comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica, sub semnătura, persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene”
Conform dispozițiilor art.5 lit. h din H.G. nr. 890/2005 “C. locală înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară(…)”.
Raportând aceste dispoziții legale la parcursul administrativ al dosarului de reconstituire al reclamantei instanța remarcă faptul că cererea reclamantei trenează pe rolul Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași de 8 ani, în decursul cărora această pârâtă nu a formulat o propunere concretă, argumentată către C. Județeană cu privire la îndreptățirea reclamantei.
Constatând așadar culpa Comisiei Municipale de Fond Funciar Iași în ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor legale, instanța va dispune obligarea acesteia la soluționarea cererii reclamantei înregistrată sub numărul_/28.11.2005, la întocmirea și înaintarea către C. Județeană a documentației necesare, respectiv a referatului cu propunere de validare/invalidare a dreptului ce face obiectul cererii reclamantei.
Totodată instanța reține că în această etapă de soluționare, dată fiind lipsa propunerii motivate și a documentației suport înaintată de C. Municipală, pârâta C. Județeană nu are a se pronunța asupra îndreptățirii reclamantei, nefiind practic investită cu cererea acesteia.
Față de cel de-al treilea capăt de cerere privind obligarea celor două comisii la delimitarea terenului ce poate fi restituit reclamantei pe vechiul amplasament și a suprafeței ce urmează a fi atribuită în compensare în perimetrul pârâtei SCDB D., instanța reține că un astfel de demers nu poate avea decât un caracter subsidiar sau cel mult concomitent celui de validare a dreptului în etapa administrativă.
Or, stadiul incipient de soluționare a dosarului și limitele investirii instanței de judecată nu permit antamarea unei soluții de validare a dreptului - singura soluție care ar da naștere obligației comisiilor de fond funciar să procedeze la delimitarea suprafețelor de teren care pot fi restituite în natură pe vechiul amplasament în beneficiul reclamantei și /sau a celor în compensare. Delimitarea în teren ține de punerea în posesie care poate avea loc doar în măsura în care dreptul este validat și în limitele validării .
Pentru aceste motive cererea reclamantei având ca obiect obligația de a face va fi admisă în limitele arătate, respectiv numai în contradictoriu cu pârâta C. Municipală de Fond Funciar Iași, care va fi obligată să ducă la îndeplinire atribuțiile legale și să soluționeze cererea înregistrată sub numărul_/28.11.2005, să întocmească documentația necesară, respectiv referatul cu propunere de validare/invalidare a dreptului și să o înainteze pârâtei C. Județeană de Fond Funciar Iași în vederea emiterii hotărârii de validare/invalidare a dreptului ce face obiectul cererii reclamantei’’.
Împotriva acestei sentințe cât și a încheierii din 24.01.2014 a formulat apel C. L. de fond funciar Iași criticând soluția de obligare a sa la soluționarea cererii reclamantei de întocmire a documentației-referat cu propunere de validare/invalidare a dreptului ce face obiectul cererii. Prin încheierea din 24.01.2014 în mod greșit s-a înlăturat incidența cauzei de suspendare invocată, dat fiind art. 7 din Legea nr. 165/2013 care suspendă până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local a emiterii hotărârilor de validare, a eliberării titlurilor, a punerilor în posesie și a altor proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Potrivit art. 4 din această lege suspendarea se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor. În ședința din 31.05.2010 C. locală a luat hotărârea amânării soluționării cererii în vederea verificării amplasamentului până la comunicarea de către C. județeană a modului de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile revendicate. Deși prima instanță a motivat că restituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ce au aparținut Academiei Române se face prin comasarea terenurilor de către ADS, la cererea Academiei dacă nu se afectează vechile amplasamente ale foștilor proprietari, totuși instanța a obligat C. la soluționarea cererii, ignorând că în prealabil este necesar a se stabili modul de soluționare a cererilor de reconstituire.
Prin întâmpinare A. de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șișești” a arătat că cererea sa a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 45/2009 (lege specială) nu doar pe Legea nr. 1/2000, neintrând în sfera de aplicabilitate a Legii nr._, astfel că în mod corect a respins prima instanță cererea de suspendare. Art. 7 din legea nr. 165/2013 se referă la suspendarea procedurilor administrative până la situația centralizatoare la nivel local nu și la suspendarea procedurilor judiciare demarate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 (17 mai 2013). Pe fond apelanta a tergiversat nejustificat soluționarea cererii deși a avut la dispoziție toate înscrisurile și suficient timp. De la data de 31 mai 2010 au trecut 3 ani timp în care nu s-a efectuat nici un act de către cele două comisii, trecând astfel 9 ani de la înregistrarea cererii. Nu este imputabil ASAS faptul că cele două comisii își solicită reciproc ajutor sau altor autorități doar cu scopul de a amâna la nesfârșit soluționarea cererii.
În apel nu au fost administrate noi probe.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Apelul declarat vizează două motive: soluția de a respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei cerută în baza art. 7 din Legea nr. 165/2013 și soluția de obligare a Comisiei Locale la soluționarea cererii de reconstituire, critica însă fiind motivată tot pe suspendarea procedurilor în baza Legii nr. 165/2013.
În consecință instanța apreciază că atât critica vizând fondul cât și critica vizând încheierea de respingere a suspendării judecății trebuie să fie analizate unitar.
Raportat la enumerarea strict limitativă prevăzută de art. 3 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 165/2013 instanța constată că cererile întemeiate pe Legea specială nr._ nu sunt prevăzute între cererile a căror soluționare se suspendă, fiind așadar exceptate de la suspendare.
În ce privește fondul, chiar acceptând că o astfel de cerere ar fi intrat în câmpul de aplicare al art. 7 din Legea nr. 165/2013, instanța constată că durata suspendării soluționării cererilor este doar până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, comisiile având la dispoziție însă un termen de doar 6 luni (iar nu un termen nedeterminat) pentru întocmirea acestei situații, termen care a început să curgă la data de 20 mai 2013 (data intrării în vigoare a legii) și s-a împlinit la 20 decembrie 2013. În consecință la momentul pronunțării sentinței, durata suspendării soluționării cererii expirase.
Or chiar dacă durata suspendării expirase de puțin timp, instanța constată că de la momentul înregistrării cererii și până la momentul judecării cauzei au trecut nouă ani fără ca cererea să fi fost soluționată, ceea ce depășește orice durată rezonabilă de soluționare a unei proceduri, chiar administrative și anevoioase. În plus deși C. L. motivează pasivitatea ei pe lipsa relațiilor solicitate de la C. Județeană (referitoare la modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privind terenurile revendicate) instanța constată că practic comisia își invocă propria culpă, căci această solicitare de relații a fost adresată încă din 31.05.2010, după care au trecut 3 ani fără ca C. L. sau C. Județeană să fi întreprins vreun demers pentru soluționarea cererii reclamantei. Instanța apreciază că o lipsă de acțiune pentru o perioadă atât de îndelungată nu poate fi justificată prin declinarea responsabilității în sarcina celeilalte comisii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C. L. DE FOND FUNCIAR IAȘI împotriva sentinței civile nr. 1890/24.01.2014 și încheierii din 24.01.2014 ale Judecătoriei Iași pe care le păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.03.2015
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red.: M.D.
7 ex. / 06.05.2015
Judecător fond: D. C. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
