Pretenţii. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 35096/245/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 292/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul promovat de S. E. M., S. N. D., D. P. Și D. E. împotriva sentinței civile nr._ din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații H. N. și H. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 12 februarie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 19 februarie 2015, 26 februarie 2015 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă_/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă cererea formulată de reclamanții S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E. în contradictoriu cu pârâții H. E. și H. N..
A fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin acțiunea înregistrată reclamanții S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E., au solicitat, în contradictoriu cu parații H. N. și H. E. obligarea acestora la plata contravalorii folosinței terenului aflat în proprietatea lor, în suprafață totală de 2665 mp, situat în Iași, ., identificat în plan de situație întocmit de d-l expert Istin G., pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii acțiunii și pănă la data eliberării efective. Totodată, au solicitat reclamanții obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat reclamanții că, prin actul de partaj autentificat sub nr. 1151/107/06.06.1960 H. E. a dobandit o suprafață de 3485 mp teren, iar numitul R. C. o suprafață de 9083 mp, ambele în Iași, . ulterior, prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 630/1986/25.01.1986, cea dintai să înstrăineze către parații din cauză terenul astfel dobandit, fiind incidente disp. Legii nr.58/1974, sub imperiul cărora suprafața ce le-a revenit în folosință cumpărătorilor să fie de doar 100 mp.
Conform susținerilor reclamanților, pe numele paraților a fost emis Titlul de proprietate nr._/18.06.1992 pentru suprafața de 3485 mp însă punerea în posesie nu a respectat amplasamentul din planul de partaj din 1960, făcandu-se după o schiță întocmită în 1982, cu încălcarea dreptului de proprietate al vecinului R. I., care le-a vandut lor suprafața de 8083,04 mp, prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 2642/11.11.2004.
Au mai arătat reclamanții că, în dosarul nr._/245/2005 al Judecătoriei Iași reclamanții au chemat în judecată pe numiții H. N. și H. E., solicitand lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 1278 mp, cu privire la care aceștia nu au niciun drept, dar și a suprafeței de 1387 mp, ce se regăsește în titlul paraților precum și în compunerea terenului cumpărat de la R. C., acțiunea fiind admisă pentru cel dintai teren, prin sentința civilă nr.5189/10.05.2007 a Judecătoriei Iași, cat și pentru cel de-al doilea, prin Decizia civilă nr. 37/28.101.2009 a Curții de Apel Iași, ambele definitive și irevocabile și investite cu formula executorie.
La solicitarea instanței reclamanții au indicat, la termenul din 22.02.2010, contravaloarea folosinței terenului de 2665 mp în cuantum de 15.990,00 lei, calculată raportat la o valoare de 2 lei/mp/an, conform HCL Iași nr.172/2008 anexa 3.1 pct.8 (f.37).
Legal citați parații au formulat și depus întampinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, întrucat nu se precizează valoarea terenului și nu se indică textul de lege în baza căruia a fost formulată acțiunea.
Au mai arătat parații că a fost întocmită o schiță - plan de situație- cu ocazia încheierii contractului prin care ei au dobandit de la H. E. terenul de 3485 mp și construcțiile amplasate pe acesta, ce a fost înregistrată și vizată spre neschimbare de Consiliul Popular al mun. Iași, iar tranzacția a fost autorizată de același for care a adoptat și Decizia nr.883/28.11.1985, de atribuire în folosința lor a suprafeței de 100 mp teren, efectuandu-se și transcrierea actului în registrul de inscripțiuni-transcripțiuni, în timp ce Titlul de proprietate obținut a fost eliberat cu respectarea amplasamentului terenului din planul de situație menționat, pentru ca, prin sentința civilă nr._/2006 Judecătoria Iași să oblige OCPI Iași să întabuleze dreptul lor de proprietate cu privire la terenul de 3485 mp.
Conform susținerilor paraților, prin Decizia civilă nr.1669/1992, de soluționare a recursului în cadrul acțiunii în revendicare și grănițuire, invocată de reclamanți, s-a reținut faptul că terenul revendicat de R. C. este al soților H., precum și că, din suprapunerea schițelor ce au însoțit actele de proprietate și anexa la titlu rezultă fără echivoc că aceștia nu încalcă în niciun mod proprietățile vecine, respectand amplasamentul inițial, din momentul partajului din anul 1960.
De asemenea, au precizat parații că, pe rolul Curții de Apel Oradea se află dosarul nr._, avand ca obiect contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 37/2009 invocată de reclamanți, iar prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași au fost anulate formele de executare silită în dosarul de executare nr.387/2009, aflat pe rolul B. A. C., cu privire la terenurile ce fac obiectul litigiului.
Nu în ultimul rand, parații au arătat că suprafața de 1387 mp a fost administrată cu bună credință și face parte din proprietatea lor, aflandu-se edificate pe acesta două construcții, iar suprafața de 1278 mp este inclusă în cea de 2203 mp pe care ei o exploatează în baza contractului de folosință agricolă nr._/29/2009, încheiat cu Consiliul local al mun. Iași, astfel că nu pot fi obligați la plata contravalorii folosinței către reclamanți, cu mențiunea că, pe rolul instanței se află și dosarul nr._/245/2009, ce are ca obiect constatarea nulității absolute a Titlului lor de proprietate.
Prin încheierea de ședință din 26.04.2010 instanța a admis cererea de suspendare a judecății formulată de reclamanți în baza disp. art. 244 alin.1 pct.1 C.p.c. pană la soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași, aceasta fiind reluată la termenul din 24.04.2013, ca urmare a admiterii cererii de repunere pe rol formulată de aceleași părți la care au fost anexate hotărarile judecătorești pronunțate în dosarul nr._/245/2009 precum și încheierea de ședință din 16.12.2010 a Judecătoriei Iași (f.76-83).
La termenul din 17.06.2013 reclamanții au depus precizări, prin care au indicat valoarea folosinței terenului în perioada 21.12._13, de_,00 lei, precum și temeiul de drept al acțiunii, dat în opinia lor de disp. art. 480-481, art.998-999 C.civ., anexand și înscrisuri (f.91-102).
Din analiza înscrisurilor dosarului instanța a constatat următoarele:
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1151/107/06.06.1960 numita H. E. a dobandit în proprietate exclusivă o suprafață de 3485 mp teren precum și imobilul construcție aflat pe acesta, în timp ce numitul R. C. a devenit în exclusivitate proprietar pentru suprafața de 903 mp teren (f.21-22).
Prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 630/01.1986 H. E. a vandut soților H. E. și H. N. locuința aflată în proprietate, din Iași, ., amplasată pe teren clădit și neclădit în suprafață de 3485 mp, cu mențiunea că acesta din urmă trece în proprietatea statului începand cu data autentificării contractului (f.25), pentru ca ulterior aceștia să obțină, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenului menționat, ca urmare a emiterii Titlului de proprietate nr._/18.06.1992 (f.27).
Prin contractul de vanzare cumpărare autentificat sub nr. 2642/11.11.2004 de BNP N. I. din Iași, R. C. a vandut către S. E.-M., căsătorit cu S. N. respectiv lui D. E., căsătorită cu D. P., o suprafață de 8083,04 mp teren din Iași, ., identificat cu nr. cadastral 5481, întabulat în CF_ a mun. Iași, pe care l-a dobandit în întregime prin partaj voluntar, în baza contractului autentificat sub nr. 1151/107/06.06.1960 la notariatul de Stat al Orașului Iași- Regiunea Iași (f.7-9).
Prin sentința civilă nr. 5189/10.05.2006 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2005 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții din prezenta cauză în contradictoriu cu H. N. și H. E., fiind obligați aceștia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1278 mp, notată cu S1 în raportul de expertiză efectuat de d-l expert Istin G. în acel dosar, cu admiterea, totodată și a excepției uzucapiunii invocată de parați în privința suprafeței de 1387 mp teren notat cu S8 în același raport(f.10-14).
Prin Decizia civilă nr. 37/28.01.2009 a Curții de Apel Iași (f.15-19) a fost admis recursul formulat de S. E.-M. și S. N.-D. împotriva Deciziei civile nr.421/11.06.2008 a Tribunalului Iași, cu modificarea în tot a acesteia și, ca efect al extinderii, admise apelurile declarate de aceleași persoane alături de D. P. și D. E. împotriva sentinței civile menționate, ce a fost schimbată în parte, în sensul respingerii uzucapiunii cu privire la suprafața de 1387 mp teren și admiterii acțiunii în revendicare pentru această suprafață.
Nu în ultimul rand, prin sentința civilă nr._/23.12.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2009, (f.78-79) a fost respinsă pe fond acțiunea formulată de reclamanții parați S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E., avand ca obiect” constatare nulitate absolută Titlu de proprietate nr._/18.06.1992, în contradictoriu cu parații din prezenta cauză și, de asemenea, cererea reconvențională formulată de cei din urmă în contradictoriu cu parații - reclamanți, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 968/18.04.2012 a Tribunalului Iași, ca urmare a respingerii recursurilor promovate de părți(f.80-83).
S-a reținut prin considerentele Deciziei civile faptul că prin Decizia nr.1669/1992 a Tribunalului Iași, irevocabilă, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de R. C. pentru suprafața de 9083 mp ( din care făcea parte și suprafața de 1387 mp ce constituie obiectul acțiunii în constatare nulitate absolută) în contradictoriu cu H. N. și H. E., statuandu-se cu putere de lucru judecat faptul că Titlul de proprietate al celor din urmă este eliberat în deplină concordanță cu schița anexă la contractul de vanzare cumpărare din anul 1986, precum și cu amplasamentul atribuit lui H. E. prin actul de partaj în condițiile în care, din suprapunerea schițelor și anexa Titlului nu rezultă că familia H. ar încălca în vreun mod proprietățile vecine (f.82).
Potrivit disp. art 998-999 C.civil, invocate de reclamanți: “ Orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar ” omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa”
Totodată, potrivit disp. art. 480 C.civil :” Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege„ iar art 481 cod civil prevede că:” Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire .”
Rezultă, așadar, că se impune a fi analizată întrunirea cumulativă în speță a celor patru condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care a săvârșit fapta prejudiciabilă pornind de la disp. art. 1169 Cod civil conform cărora cel care face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească și avand în vedere de asemenea disp. art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, ce impune părților să-și dovedească, în condițiile legii, pretențiile și apărările.
Astfel, pentru a justifica o eventuală cerere în despăgubire se impunea ca reclamanții să dovedească pe de o parte, faptul că au drept real asupra terenului în suprafață de 2665 mp, care să le confere folosința acestuia iar pe de altă parte, că au fost privați de exercitarea acesteia pentru perioada decembrie 2006-decembrie 2009 ( anterioară investirii instanței cu prezenta) de către parați, ca urmare a atitudinii culpabile a acestora, situație ce continuă și în prezent, însă, din probatoriul administrat și situația de fapt reținută în speță nu rezultă aceste aspecte.
În acest context, atât timp cât există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au pronunțat soluții diferite în revendicare, fără a se putea stabili prioritatea uneia în detrimentul celeilalte, iar acestea conferă ambelor părți credința că dețin un drept de proprietate asupra terenului de 1387 mp și implicit a atributului folosinței, este evident că nu se poate vorbi despre existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, născută din încălcarea dreptului reclamanților de către pârâți, mai ales că a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea în constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate emis pe numele lui H. N. și H. E., prin sentința civilă nr._/23.12.2010 a Judecătoriei Iași, menținută prin Decizia civilă nr. 968/18.04.2012 a Tribunalului Iași, confirmându-se prin considerentele celei din urmă ceea ce se stabilise cu putere de lucru judecat anterior și anume lipsa oricărei suprapunerei între terenul lui R. C. și cel al lui H. E..
Pe de altă parte, este adevărat că prin sentința civilă nr.5189/10.05.2007 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2005, s-a dat câștig de cauză lui S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E., în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză fiind admisă acțiunea în revendicare și obligați cei din urmă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1278 mp, soluția fiind menținută cu privire la acest aspect de Decizia civilă nr.37/28.01.2009 a Curții de Apel Iași, însă nici în acest caz nu s-a dovedit o împiedicare efectivă a reclamanților de a folosi terenul după pronunțarea hotărârii menționate, prin exercitarea abuzivă a acesteia de către pârâți sau printr-un alt mod, mai ales că pârâții invocă în apărare și un contract de folosință agricolă nr._/29/13.05.2009 încheiat cu Primăria mun. Iași, ce conferă legitimitate folosinței lor.
Având în vedere considerentele arătate instanța a apreciat că nu a fost dovedită de reclamanți existența condițiilor cumulative ce atrag răspunderea civilă delictuală prevăzute de art. 998-999 C.civ astfel că a respins cererea acestora, ca neântemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. E. M., S. N. D., D. P., D. E..
Motivând în fapt recursul, recurenții au arătat că prin sentința civilă 5189/10.05.2007 și decizia civilă 37/2009 a Curții de Apel Iași a fost stabilită irevocabil situația juridică a suprafeței de 1387mp teren, ce face obiectul litigiului de față, ceea ce a constituit și temei al acțiunii.
Cu privire la suprafața de 1278mp, susțin recurenții, s-a reținut în sentința civilă 5189 că intimații nu au nici un drept nefiind inclusă în titlul lor de proprietate. Recurenții consideră că prima instanță a reținut greșit că nu s-a dovedit faptul că ar fi fost împiedicați să folosească terenul iar contractul de folosință agricolă ar conferi legitimitate intimaților pentru folosirea terenului fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinței amintite anterior și probatoriul administrat.
Cu privire la suprafața de 1387mp teren, recurenții arată că prima instanță a apreciat greșit că atât timp cât există hotărâri contradictorii în acest sens, intimații au avut credința că sunt titluri de drept neputându-se vorbi despre o faptă ilicită. Se susține că decizia civilă 968/2012 nu are autoritate de lucru judecat față de ei care nu au fost părți în cauză. Recurenții susțin că din momentul în care s-a admis irevocabil acțiunea în revendicare, intimații nu mai pot avea calitatea de posesori de bună credință și trebuie să fie obligați la repararea prejudiciului.
Au solicitat admiterea recursului și a acțiunii.
Legal citați intimații au solicitat respingerea recursului.
În recurs a fost administrată proba cu acte.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, potrivit art. 3041 c.proc.civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Recurenții din prezenta cauză au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8083.04mp, prin cumpărare, de la autorul R. C. în anul 1994. Terenul a fost intabulat în CF_ a mun. Iași.
Intimații, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 630/01.1986 au cumpărat de la H. E. locuința aflată în proprietate, din Iași, ., amplasată pe teren clădit și neclădit în suprafață de 3485 mp, cu mențiunea că acesta din urmă trece în proprietatea statului începând cu data autentificării contractului (f.25), pentru ca ulterior să obțină, prin reconstituire, dreptul de proprietate asupra terenului menționat, ca urmare a emiterii Titlului de proprietate nr._/18.06.1992 (f.27).
Prin sentința civilă nr. 5189/10.05.2006 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr._/245/2005 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții din prezenta cauză în contradictoriu cu H. N. și H. E., fiind obligați aceștia să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1278 mp, notată cu S1 în raportul de expertiză efectuat de d-l expert Istin G. în acel dosar, cu admiterea, totodată și a excepției uzucapiunii invocată de parați în privința suprafeței de 1387 mp teren notat cu S8 în același raport(f.10-14).
Prin Decizia civilă nr. 37/28.01.2009 a Curții de Apel Iași (f.15-19) a fost admis recursul formulat de S. E.-M. și S. N.-D. împotriva Deciziei civile nr.421/11.06.2008 a Tribunalului Iași, cu modificarea în tot a acesteia și, ca efect al extinderii, admise apelurile declarate de aceleași persoane alături de D. P. și D. E. împotriva sentinței civile menționate, ce a fost schimbată în parte, în sensul respingerii uzucapiunii cu privire la suprafața de 1387 mp teren și admiterii acțiunii în revendicare pentru această suprafață. Instanța a constatat că intimatul(pârât în cauza respectivă) nu posedă terenul cu bună credință, condiție cerută de disp. art. 1847 C. Civil.
De reținut faptul că împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestație în anulare care a fost respinsă de către Curtea de Apel Oradea.
Prin sentința civilă nr._/23.12.2010 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2009, (f.78-79) a fost respinsă pe fond acțiunea formulată de reclamanții parați S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E., avand ca obiect” constatare nulitate absolută Titlu de proprietate nr._/18.06.1992, în contradictoriu cu parații din prezenta cauză și, de asemenea, cererea reconvențională formulată de cei din urmă în contradictoriu cu parații - reclamanți, soluție menținută prin Decizia civilă nr. 968/18.04.2012 a Tribunalului Iași, ca urmare a respingerii recursurilor promovate de părți(f.80-83).
Recurenții au încercat să pună în executare dispozițiile sentinței civile 5189/10.05.2006 a Judecătoriei Iași, prin cererea înregistrată la 2.07.2009 sub nr. 307/2009 a B. A. C.. La data de 10.08.2008, executorul judecătoresc a încheiat procesul verbal de constatare a impedimentului de punere în posesie în sensul că pe teren s-a constatat existența unor construcții-locuință și anexe gospodărești, proprietatea intimaților. Aspectele rezultă din considerentele deciziei civile 883/2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul_/245/2009 în care au avut calitatea de părți atât recurenții cât și intimații.
Faptul că s-a dispus anularea formelor de executare nu constituie un argument în favoarea intimaților deoarece actele au fost anulate deoarece s-a constatat un impediment la executare, astfel cum s-a precizat anterior. Cele reținute de instanță în contestație, nu afectează situația de fapt și de drept reținută în sentința civilă 5189 și decizia civilă 37.
Prima instanță a reținut cele dispuse prin sentința civilă nr._/23.12.2010 a Judecătoriei Iași, menținută prin Decizia civilă nr. 968/18.04.2012 a Tribunalului Iași referitoare la decizia nr.1669/1992 a Tribunalului Iași, irevocabilă, prin care a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de R. C. pentru suprafața de 9083 mp ( din care făcea parte și suprafața de 1387 mp ce constituie obiectul acțiunii în constatare nulitate absolută) în contradictoriu cu H. N. și H. E., statuandu-se cu putere de lucru judecat faptul că Titlul de proprietate al celor din urmă este eliberat în deplină concordanță cu schița anexă la contractul de vanzare cumpărare din anul 1986, precum și cu amplasamentul atribuit lui H. E. prin actul de partaj în condițiile în care, din suprapunerea schițelor și anexa Titlului nu rezultă că familia H. ar încălca în vreun mod proprietățile vecine (f.82).
În litigiul ce a făcut obiectul dosarului în care a fost pronunțată decizia civilă 1669, recurenții reclamanți nu au avut calitatea de părți, prin urmare hotărârea nu le poate fi opusă.
Mai mult, prin decizia civilă 560/14.04.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul 7184/2005, s-a reținut în considerente faptul că schița terenului atribuit intimaților, prin titlul de proprietate, nu corespunde planului de partaj din 1960, terenul suprapunându-se parțial peste cel dobândit prin același act de partaj de autorul R. C..
Dispozițiile sentinței civile_/2010( anulare titlu de proprietate intimați) nu au relevanță în cauza de față care are ca obiect obligarea intimaților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului cu privire la care s-a admis acțiunea în revendicare a recurenților.
În considerentele deciziei civile 37/2009 a Curții de Apel Iași s-a reținut că intimatul a recunoscut că terenul dobândit de el se suprapune cu terenul autorului R. C.(fila 18 dosar fond). Comparând titlurile, instanța a apreciat că titlul recurenților este mai favorabil. Rezultă astfel, că și în cazul în care acțiunea în anularea titlului intimaților a fost respinsă, cererea de obligare a acestora la plata contravalorii lipsei de folosință este întemeiată, contrar aprecierii primei instanțe.
Faptul ocupării terenului a fost constatat de instanța care s-a pronunțat cu privire la acțiunea în revendicare și rezultă din chiar cererea reconvențională formulată de intimat având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ceea ce presupune posesia terenului ca și condiție esențială.
Nici existența contractului de arendă nu poate constitui motiv pentru folosirea terenului în litigiu astfel cum a reținut prima instanță deoarece contractul a fost încheiat la data de 13.05.2009 în timp ce decizia civilă 37 a Curții de Apel prin care s-a reținut că intimații nu îndeplinesc, condiția bunei credințe pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune a fost pronunțată la 28.01.2009. Prin urmare, la data încheierii contractului de folosință agricolă, intimații aveau cunoștință despre cele dispuse prin decizia 37.
Considerăm astfel că prima instanță a reținut greșit existența hotărârilor contradictorii și a contractului de folosință agricolă, care ar fi îndreptățit intimații pârâți a considera că sunt posedă terenul în virtutea calității de proprietar, motiv pentru care va fi admis recursul și potrivit art. 312 al. 3 c.proc.civilă, va fi modificată în tot hotărârea atacată.
Rejudecând cauza, în raport de situația de fapt anterior expusă, Tribunalul are în vedere 483 c.civil care dă dreptul reclamanților de a solicita obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în litigiu iar acțiunea va fi în parte admisă.
Potrivit precizărilor de la fila 91 dosar fond, vor fi obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 34645lei cu titlu de daune(lipsă folosință) pentru perioada 21.12.2006(trei ani anterior introducerii acțiunii) – 21.06.2013. Nu au fost formulate precizări cu privire la perioada ulterioară.
Tribunalul nu poate dispune însă, obligarea pârâților la plata daunelor pentru viitor. Nu este posibil a se stabili data la care terenul va fi eliberat, motiv pentru care prejudiciul nu poate fi calculat.
Potrivit art. 274 c.proc.civilă, vor fi obligați pârâții intimați la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții recurenți, cheltuieli pe întrega durată a procesului. Aceste cheltuieli sunt reprezentate de taxă de timbru(filele 48,90 dosar fond și filele 10,19 recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanții S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E. împotriva sentinței civile nr._ din 23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o modifică in tot, respectiv.
Admite in parte acțiunea formulată de către reclamanții S. E. M., S. N. D., D. P. și D. E. în contradictoriu cu pârâții H. N. și H. E..
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de_ lei cu titlu de daune pentru lipsă de folosință teren in suprafață de 2665 mp din Iași, șoseaua Bârnova nr.11 A pentru perioada 21 decembrie_13.
Respinge cererea de obligare a paraților la plata de daune pentru perioada ulterioară soluționării litigiului.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 2828,3 lei cheltuieli de judecată pentru întreaga durată a procesului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 3.03.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./ thred. – jud.D.C./ D.C.
09 Septembrie 2015/ 2 ex.
Jud. fond. C. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 291/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
