Fond funciar. Decizia nr. 360/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 26266/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Martie 2015
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – P. E. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 360/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de P. M., D. R. L. împotriva sentinței civile nr. 8912 din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata C. Județeană Iași De Fond Funciar, având ca obiect fond funciar obligație de a face.
Componența nominală a completului de judecată R.15 și R.15FF, la termenul de astăzi, este modificată ca urmare a înlocuirii judecătorului M. M., conform dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, cu judecătorul planificat pe lista de permanență, respectiv judecător P. E. C., conform procesului verbal nr. 231 din data de 19 martie 2015 întocmit de judecătorul delegat cu atribuțiile de soluționare a incidentelor procedurale.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar s-a înaintat prin serviciul registratură al Tribunalului Iași de către apărătorul ales al recurenților, note de concluzii scrise cu privire la calea de atac incidentă în cauză.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8912/23.06.2014, Judecătoria Iași a respins cererea formulată de reclamanții P. M. și D. R. L. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantele P. M. și D. R. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași de fond funciar obligarea pârâtei:
- să soluționeze contestația nr. 56/12.01.2006 introdusă de reclamanți la C. Locală Mirosalava, jud. Iași și prin care au solicitat retrocedarea suprafeței de 1,50 ha extravilan M., jud. Iași;
- să emită o hotărâre în baza atribuțiilor sale jurisdicționale prin care să valideze/ invalideze reconstituirea suprafeței de teren menționată, întrucât anterior, prin Hotărârea nr. 2829/08.07.2008 nu s-a pronunțat prin dispozitivul acestei hotărâri de comisie județeană asupra validării acestei suprafețe de teren (în dispozitiv pronunțându-se asupra unui teren dar pe alt amplasament și altă suprafață cu referire la o sentință judecătorească de reconstituire – atât Hotărârea 2829/2008 emisă de pârâtă cât și sentința civilă 2509/2005 a Judecătoriei Iași fiind anulate – pe motiv că autorul lor P. I. la data pronunțării sentinței civile nr. 2509/2005 era decedat și respectiv nu avea capacitate de folosință), invocând următoarele motive de fapt: în susținerea acțiunii depun alăturat Adresa nr. 58/21.06.2013 emisă de către pârâta C. Funciară și prin care semnalează necesitatea soluționării legale a contestației nr. 56 așa cum se pronunță Judecătoria Iași în sentința irevocabilă – investită cu formulă executorie nr. 2751/2008 pe care o depun ca și probă. Totodată, reclamantele depun și sentința civilă irevocabilă nr. 4175/2007 prin care s-a dispus executarea efectivă a acestei hotărâri judecătorești cu aplicarea de daune cominatorii pe zi întârziere și încheierea irevocabilă din 24.06.2008, dosar_/245/2008 prin care pârâta din prezenta cauză a fost obligată să plătească o amendă civilă în cuantum de 20 lei/zi întârziere până la executarea efectivă a sentinței civile 4175/19.04.2007, dosar_, invocând modalitatea „inteligentă” a pârâtei de a scăpa de răspundere, pronunțând hotărârea nr.2829/2008 în care spune în preambul că va soluționa contestația 56 cu privire la 1,50 ha teren pentru ca apoi în dispozitivul hotărârii, la art. 1 și 2, să se facă referire la altă suprafață de teren (1,90 ha reconstituit prin sentința judecătorească din anul 2005).
Reclamantele mai arată că în încheierea din 24.06.2008 irevocabilă este inserată toată practica judiciară a CEDO, însă precizează că ei se zbat și nu reușesc să facă să li se respecte drepturile legale în țară, din „culpa” decidenților unei comisii funciare plătită de contribuabilul român să soluționeze legal drepturile lor în țară, motiv pentru care urmează ca pentru discriminare, tergiversare, lipsa de folosință a terenului moștenit să ceară și daune morale în străinătate, determinat de împrejurarea că în țară nu sunt luați în seamă.
Reclamantele au solicitat încuviințarea probei cu actele menționate mai sus.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 5802 și art. 5803 Cod vechi procedură civilă raportat la dispozițiile legilor funciare în vigoare, cât și H.G. 890/2005, art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O, art. 1 (1) din Protocolul nr. 1 care a completat Convenția Europeană (creanța lor fiind suficient individualizată pentru a se reține că există un drept de proprietate obținut prin retrocedare împotriva statului român, motiv pentru care li se pot acorda daune materiale și morale întrucât statul răspunde pentru culpa instituțiilor sale).
Reclamantele au fost asistate sau/ și reprezentate de dl. avocat S. V. cu delegație la fila 4 dosar.
C. județeană de fond funciar Iași a formulat întâmpinare, invocând conexitatea și apărări de fond.
Potrivit încheierii de ședință din 17.03.2014, s-a admis excepția conexității și s-a trimis dosarul instanței mai întâi sesizate, în temeiul art. 139 alin. 1 și alin. 2. C.pr.civ.
Potrivit încheierii de ședință din 14.04.2014, completul de judecată inițial investit a constată „că în dosarul_/245/2013 s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1090 fapt ce nu face posibilă conexarea (…) și va restitui dosarul la completul ce a fost legal investit”.
Analizând cererea, în spiritul dispozițiilor legale speciale incidente și materia analizată, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți, prezenta instanță de fond a constatat:
- Prin sentința civilă 9854/2012 – s-a anulat hotărârea nr. 2829/2008 prin care reclamantei i-a fost validată suprafața de teren de 1,90 teren;
- C. județeană de fond funciar a emis hotărârea nr. 181/2000, conform sentinței civile 2509/2005 def., reținându-se că autorului reclamantei – P. I. i-a fost validată anexa 49 – cu suprafața de teren aflată la S.C. APROMIXT.
Suprafața de teren de 1,50 ha teren extravilan . prezenta cerere, în sensul obligării comisiei județene și locale să analizeze contestația nr. 56/2006, a făcut obiectul cercetării judecătorești prin s.c. 2509/2005 care a pronunțat soluție de admitere, la acțiunea de anulare a Hot. 2829/2008 prin care a fost soluționată contestația nr. 56/2006.
Astfel, potrivit s.c. 2809/2005, S.C._/2006, s.c. 4175/2007, s.c. 2751/2008, coroborat cu certificatul nr. 1083/1994 emis de Arhivele statului – rezultă că autorul reclamantei P. I. este îndreptățit la reconstituirea suprafeței de 1,90 ha teren – pentru care s-a emis hotărârea de validare nr. 181/2000.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că motivele invocate în cerere de către reclamante, sunt neîntemeiate, și pe cale de consecință, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel/recurs reclamantele P. M. și D. R. L., considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Ulterior, reclamantele au precizat că în cauză au uzat de calea de atac a recursului.
La termenul din 19.03.2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului.
Analizând cu prioritate excepția invocată și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Judecătoria Iași a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 20.08 2013, dată la care intrase în vigoare noul Cod de procedură civilă, cauza fiind soluționată potrivit normelor procedurale în vigoare.
Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, art. 7: „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.
Codul de procedură civilă, art. 7alin 1: „ (1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii”. art. 457: „ (1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. (2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.(3) Dacă instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată de partea interesată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, hotărârea pronunțată de instanța de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. De la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.”.
Principiul legalității căii de atac este un principiu fundamental al procesului civil și reprezentă o cerința obiectiva într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției
În aceste condiții, calea de atac prevăzută de lege este cea a apelului, motiv pentru care instanța de control judiciar a și pus în dezbaterea părților calificarea corectă a căii de atac.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă pe de o parte că, potrivit normelor procedurale în vigoare, calea de atac ce putea fi formulată împotriva hotărârii primei instanțe este apelul iar pe de altă parte că, instanța de fond a dat prin hotărârea pronunțată o altă cale de atac decât cea prevăzută de lege, cea a recursului deși legea o prevede pe cea a apelului.
A.. 2 al art. 457 dă expresie principiului deja evocat, și anume acela că o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă, astfel că instanța învestită cu soluționarea ei este îndreptățită să o convertească într-o cale de atac admisibilă (calea de atac prevăzută de lege).
Legiuitorul a apreciat că într-o asemenea ipoteză, sancțiunea este cea a respingerii recursului ca inadmisibil, drepturile părților nefiind prejudiciate, ci, dimpotrivă, au astfel posibilitatea și răgazul de a-și adapta conduita procesuală la dispozițiile legii, ceea ce răspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.
Având în vedere dispozițiile legale incidente precum și considerentele expuse anterior, urmează ca instanța să admită excepția inadmisibilității și să respingă ca inadmisibil recursul formulat de P. M. și Dobrila R. împotriva sentinței civile nr. 8912/23.06.2014 a Judecătoriei Iași.
Potrivit prevederilor art. 457 alin 3 Cod procedură civilă, de la comunicarea prezentei decizii, curge un nou termen în favoarea părților pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege respective cea a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de P. M. și Dobrila R. împotriva sentinței civile nr. 8912/23.06.2014 a Judecătoriei Iași.
Prezenta decizie se va comunica părților care au luat parte la judecata în dosar nr._ în fața Judecătoriei Iași, de la data comunicării prezentei decizii urmând a curge termenul de 30 de zile pentru exercitarea căii de atac a apelului, apel care se va depune la Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2015.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. T.P. P.E.C. I.G.
Redactat. A.C./2 ex/Judecător de fond: Ș. B., Judecătoria Iași
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 225/2015.... | Succesiune. Decizia nr. 409/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
