Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 418/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 3951/866/2013
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Martie 2015
Președinte - M. M.
Judecător S. F.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 418/2015
Pe rol fiind judecarea apelul promovat de apelantii M. P. si C. L. al Municipiului P. împotriva sentinței civile nr. 871/0503.2014 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimatul C. M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 10.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.03.2015, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 871/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții M. P. și C. L. al Municipiului P. în contradictoriu cu pârâtul C. M..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 4889,16 lei din care suma de 2448,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei ce a rămas de achitat pentru perioada 30.10._13 și suma de 2444,58 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei menționate.
S-a respins restul pretențiilor reprezentând contravaloare chirie și penalități de întârziere.
A fost obligat pârâtul să plătească suma de 200 lei către reclamanți reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de executare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții M. P. și C. L. al Municipiului P. au solicitat obligarea pârâtului C. M. la plata sumei de 3612,70 lei reprezentând contravaloarea chiriei și_,42 lei reprezentând accesorii datorate bugetului local până la data de 18.07.2013, sume actualizate până la stingerea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată și a cheltuielilor de executare.
Reclamanții, la solicitarea instanței, au înaintat adresa nr. 255/14.01.2014 emisă de RAGCL P. care cuprinde precizări cu privire la debitul și penalitățile preluate de reclamanți. De asemenea, au precizat că pârâtul a achitat parte din debitul restant în perioada 12.06._14, rămânând de achitat suma de 2444,58 lei reprezentând debit principal și suma de_,98 lei cu titlu de accesorii.
Prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la procedura aplicabilă, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1025 N.C.proc civilă, procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În speță, fiind îndeplinită această condiție și întrucât cererea formulată privește sume de bani ca efect al derulării contractului de închiriere, încadrându-se în situația de excepție prevăzută la art. 1025 alin. (3) lit. g pentru care N.C.proc civilă a permis aplicarea acestei proceduri, instanța de fond a reținut că prezenta cauză se circumscrie acestei proceduri speciale derogatorii de la dreptul comun.
În fapt, prin contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 6292/17.07.2006 ( filele nr. 9-13), pârâtul în calitate de chiriaș, a închiriat de la C. L. al Municipiului P. locuința compusă din 3 camere în suprafață de 40,80 mp situată în P., ., . . închiriere fiind de 5 ani cu începere de la data de 07.2006 până la data de 07.2011 ( Cap I paragraf 4).
Conform Cap. II, pârâtul s-a obligat să plătească o chirie lunară calculată în conformitate cu prevederile legale date de OG nr. 40/1999 actualizată și Legea locuinței nr. 114/1996. De asemenea, neplata la termen a chiriei atrage o penalitate de 0,5 % asupra sumei datorate, pe fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Ulterior prin actele adiționale nr. 1-6 la contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 6292/17.07.2006 (filele nr. 14-19) s-a modificat Cap. II alin. 1 stabilindu-se chiria lunară în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Astfel, potrivit actelor adiționale încheiate s-a stabilit, începând cu data de 01.05.2011 o chirie lunară în cuantum de 154,06 lei.
De asemenea, prin actele adiționale nr. 5 -6 ( filele nr. 18-19) la contract, a fost prelungit succesiv termenul de închiriere.
Prin HCL nr. 113/24.10.2011 s-a aprobat preluarea administrării de către C. L. P., prin aparatul de specialitate al Primarului Municipiului P., a blocurilor de locuințe pentru tineri destinate închirierii construite prin programe de investiții la nivel național și aflate în proprietatea privată a Statului Român și a locuințelor sociale aflate în proprietatea publică a municipiului P..
Avându-se în vedere cele dispuse prin HCL nr. 113/2011, între M. P. în calitate de administrator și pârâtul C. Ș. s-a încheiat actul adițional nr. 4/13.03.2012 prin care s-a modificat și s-a completat contractul de închiriere nr. 6292/17.07.2006.
Prin convenția nr. 953/11.01.2013 ( filele nr. 59 – 60) încheiată între M. P. și pârât s-a dispus eșalonarea pe o perioadă de 36 luni conform graficului anexă a sumei totale de_,91 lei din care suma de 3926,27 lei reprezentând contravaloare chirie, iar suma de 7400,64 lei reprezentând penalități aferente chiriei. Potrivit clauzelor convenției încheiate între părți, nerespectarea prevederilor acesteia respectiv a termenelor de plată și a condițiilor în care s-a acordat eșalonarea la plată atrage pierderea valabilității acesteia și calcularea penalităților de întârziere.
Prin adresa nr. 4777/07.03.2013 s-a comunicat pârâtului că eșalonarea la plată a încetat începând cu data de 01.01.2013 datorită nerespectării de către acesta a obligațiilor lunare la termenele stabilite potrivit graficului de eșalonare anexă la convenția nr. 953/11.01.2013.
În perioada 30.10.2011 – 31.05.2013, Serviciul de Taxe și Impozite Locale Iași a înregistrat pe numele pârâtului, în baza contractului de închiriere nr. 6292/17.07.2006, un debit principal reprezentând chirie în valoare de 3613,65 lei, iar ca urmare a achitării cu întârzire a chiriei datorate au fost calculate majorări de întârzire în cuantum de_,98 lei ( nota de calcul – fila nr. 55-56).
Conform chitanțelor depuse la dosar de pârât și precizărilor formulate de reclamantă, în perioada 12.06._14 pârâtul a efectuat plăți în cuantum de 1169,07 lei, iar în urma plăților efectuate de pârât a mai rămas de achitat suma de_,56 lei din care debit principal suma de 2444,58 lei și penalități de întârziere în cuantum de_,98 lei.
În drept, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.09.2013, ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, iar contractul s-a încheiat anterior intrării în vigoare a acestuia, pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil potrivit cărora „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că prezentul litigiu, se ghidează după dispozițiile de drept material ale Codului civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractelor între părți.
Față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Prin urmare, raportat și la prevederile art. 249 N. Cod. Pr. Civ. care dispun că cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
În speță, raporturile juridice dintre părți au la bază contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință nr. 6292/17.07.2006. De asemenea, prin convenția nr. 953/11.01.2013, instanța reține că pârâtul a recunoscut și debitul restant ce a fost preluat de reclamanți de la RAGCL aferent perioadei 28.02._11.
Totodată, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, în urma plăților efectuate de pârât în perioada12.06._14 pârâtul mai are de achitat suma de 2448,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei ce a mai rămas de achitat pentru perioada 30.10._13 și în consecință, ținând cont și de prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 potrivit cărora „ creditorul are dreptul sa dobândească îndeplinirea exacta a obligației în caz contrar având dreptul la despăgubiri”, instanța de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 2448,58 lei reprezentând contravaloare chirie, respingând restul pretențiilor solicitate de reclamanți cu acest titlu.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile Cap. II alin. (6) din contract, neplata la termen a chiriei atrage o penalitate de 0,5 % asupra sumei datorate, pe fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante. Aceste clauze contractuale nu au fost modificate prin actele adiționale încheiate ulterior.
Astfel, întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit la termenele stabilite obligația de achitare a contravalorii chiriei, instanța de fond a apreciat că datorează majorări de întârziere la suma datorată, însă raportat la cuantumul penalităților de întârziere conform prevederilor contractuale aceste penalități nu pot depăși totalul chiriei restante.
În speță, având în vedere că suma datorată de pârât cu titlu de chirie este în cuantum de 2444,58 lei și potrivit clauzelor contractuale majorarea nu poate depăși totalul chiriei restante instanța de fond a obligat pârâtul la plata sumei de 2444,58 lei cu acest titlu și a respins restul pretențiilor formulate de reclamanți.
Cu privire la solicitarea pârâtului de eșalonare a sumei datorate instanța de fond a aratat, pe de o parte, că reclamanții nu pot fi obligați să primească plăți parțiale, iar pe de altă parte prin HCL nr. 116/29.09.2012 s-a aprobat Regulamentului pentru acordarea înlesnirilor sub forma eșalonării la plata obligațiilor restante la bugetul local rezultate din contractele de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință și prin urmare condițiile de eșalonare sunt stabilite prin hotărârea menționată.
Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâtul la plata sumei de 4889,16 lei din care suma de 2448,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei ce a rămas de achitat pentru perioada 30.10.2011 – 31.05.2013 și 2444,58 lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei perioade.
De asemenea, potrivit art. 628 alin. 3 N.C.proc.civ., instanța de fond a constatat că în măsura în care se acordă penalitățile de întârziere, creditorul nu mai poate solicita și actualizarea debitului, astfel încât pârâta urmează a fi obligată doar la plata debitului principal și a majorărilor de întârziere, fără a se dispune și actualizarea întregii creanțe.
Conform art. 1031 alin. (1) raportat la 451 alin.1 N.C.proc.civ., instanța de fond a obligat pârâtul ca parte căzută în pretenții, la plata către reclamanți a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
În ceea ce privește cererea de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de executare, se constată că acestea sunt datorate în faza de executare silită a creanței stabilite prin titlul executoriu și nu pot fi acordate anticipat, instanța neavând posibilitatea de a acorda decât cheltuielile de judecată, astfel cum sunt ele definite de art. 451 alin. 1 N.C.proc.civ., iar pentru aceste considerente a respins cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții C. L. al Municipiului P. și M. P., motivând că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale în materie, în mod eronat plecând de la premisa ca întreg debitul pretins, actualizat după efectuarea plăților, a devenit exigibil la aceeași data, omițând faptul ca este vorba de un contract cu executare succesiva, iar sumele datorate (debitul constând în chirie) sunt constituite din chirii neachitate lunar.
Pentru fiecare dintre aceste chirii lunare datorate curge o perioada diferita de calcul a penalităților (0,5% pe zi de întârziere, conform contractului), începând cu ziua următoare scadentei de plata, respectiv data de 10 si ulterior 30/31 a fiecărei luni. Pentru fiecare dintre aceste debite devenite exigibile pe data de 10 si respectiv 30/31 a lunii, după 200 zile (0,5% x 200 = 1C0%), cuantumul penalității egalează cuantumul debitului.
În acest sens, instanța de fond trebuia sa țină cont de aspectul deosebit de important al termenelor de scadenta diferite pentru debite devenite exigibile la date diferite.
S-a precizat că, având in vedere ca paratul nu a achitat deloc sau a achitat cu întârziere fiecare dintre chiriile devenite scadente treptat (periodic), pentru fiecare dintre aceste debite exigibile s-au calculat penalități, pana la maxim concurenta fiecărui debit.
Achitând ocazional unele dintre chiriile lunare datorate, paratul nu a achitat si penalitățile datorate (imputația plații făcându-se asupra debitului reprezentând chirie lunara), astfel încât penalitățile (calculate pentru fiecare debit in parte așa cum este menționat mai sus) au rămas in evidentele Serviciului Taxe si Impozite Locale.
Cumulându-se aceste penalități, după achitarea de către parat a unora dintre chiriile datorate, ar reieși faptul ca totalul penalităților depășește cuantumul debitului, fapt pe care in mod eronat l-a reținut instanța de fond.
S-a precizat că pe durata de aplicare a contractului si până la promovarea acțiunii in instanța, totalul penalităților nu poate depăși totalul debitului datorat.
La momentul pronunțării Sentinței civile nr. 871/2014 penalitățile au fost calculate nedepășind cuantumul total al debitelor scadente, debitul fiind actualizat in funcție de plățile efectuate de debitor.
Faptul ca la momentul judecații penalitățile depășesc debitul se datorează plaților parțiale făcute de parat, care au diminuat debitul total, dar nu au diminuat si penalitățile calculate.
Prin adresa_/22.12.2014, emisă de C. L. al mun. P. s-a precizat că din suma solicitată cu titlu de debit principal, respectiv 3613,65 lei a mai rămas de achitat suma de 2024,65 lei, precum și accesorii în cuantum de_,98 lei.
În apel s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, constată că reclamanții M. P. și C. L. al Municipiului P. au solicitat obligarea pârâtului C. M. la plata sumei de 3612,70 lei calculată până la data de 18.07.2013, potrivit cererii înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la 17.09.2013, reprezentând debit principal, precum și la plata accesoriilor în sumă de_,42 lei cu actualizarea acestei sume până la stingerea integrală a debitului, debit rezultat din închirierea suprafeței cu destinație de locuință, potrivit contractului nr. 6292/2006, între C. L. al mun. P. și pârât.
De asemenea, în cererea de chemare în judecată s-a precizat că suma de_,42 lei reprezentând accesorii la debitul principal sunt calculate de la data de 31.10.2011 până la data de 18.07.2013 conform contractului de închiriere, respectiv 0,5% pe zi de întârziere.
Faptul că pârâtul a mai achitat o parte din acest debit pe parcursul judecării cauzei, respectiv în perioada 12.06.2013 – 24.02.2014, potrivit adresei nr. 8092/24.02.2014, nu duce la scăderea cuantumului penalităților la suma de 2444,58 lei debitul rămas la momentul emiterii acestei adrese, cât timp reclamanții au învestit instanța cu obligarea pârâtului la plata debitului principal reprezentând chiria restantă în sumă de 3612,70 lei.
Raportat la clauzele contractului de închiriere nr. 6292/2006, care reprezintă convenția părților, neplata la termen a chiriei atrage o penalizare de 0,5% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Raportat la înțelegerea părților, tribunalul constată că motivul de apel privind obligarea la plata penalităților este întemeiat doar la suma care a fost solicitată ca debit, respectiv 3612,70 lei, calculul apelanților din cererea de apel neaplicându-se cât timp părțile au stabilit că penalitățile nu pot să depășească totalul chiriei restante în integralitatea acesteia.
Tribunalul reține că și în apel pârâtul a mai făcut plăți privind debitul principal, sume care nu vor putea fi puse în executare, dar nu pot face obiectul prezentei cereri de apel raportat la considerentele sentinței apelate și la motivele de apel.
Pentru aceste considerente, se va admite apelul și se va schimba în parte sentința, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de 6061,28 lei din care suma de 2448,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei ce a rămas de achitat pentru perioada 30.10._13 și suma de 3612,70 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei menționate.
Se va păstra restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul promovat de apelantii M. P. si C. L. al Municipiului P. împotriva sentinței civile nr. 871/05.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o schimba in parte.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 6061,28 lei din care suma de 2448,58 lei reprezentând contravaloarea chiriei ce a rămas de achitat pentru perioada 30.10._13 și suma de 3612,70 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei menționate.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei hotărâri.
Definitivă.
Pronuntata azi, 24. 03. 2015 si pusa la dispoziția parților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. M. | Judecător, S. F. | |
Grefier, E. D. B. |
Red. S.F.
Tehn.M.M.D.
5 ex./15.07.2015
Judecător fond R. M. B.
| ← Succesiune. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 301/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
