Modificare măsuri privind copilul. Decizia nr. 916/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 2120/866/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Iunie 2015
Președinte - M. A.
Judecător C. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 916/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant COTOVANU(FOSTĂ M.) M. și pe intimat M. V. ZIS O., intimat P. C. RUGINOASA, intimat P. C. BELCEȘTI, având ca obiect modificare măsuri privind copilul .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 281/26.01.2015 a Judecătoriei P., s-a admis cererea promovată de reclamantul pârât M. V., CNP_, domiciliat în Com Belcești, ., cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat. C. C. M., cu sediul în Iași, ., nr 40 în contradictoriu cu pârâta reclamantă C. M., domiciliată in Com Ruginoasa, ..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă C. M., în contradictoriu cu reclamantul parat M. V..
S-a ca locuința minorului M. B. G., născut la data de 6 10 2009 să fie la reclamantul parat M. V..
A fost obligată pârâta-reclamantă să-i plătească reclamantului pârât suma de 160 lei reprezentând pensie de întreținere în favoarea minorului M. B. G. începând cu data de 9 05 2014 și până la majorat.
A fost obligată pârâta-reclamantă să-i plătească reclamantului pârât suma de 20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamantul M. V. a chemat în judecată pe pârâta Cotovanu M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea măsurii luate cu privire la minorul M. B. G., nascut la data de 6 10 2009 referitoare la domiciliul minorului in sensul de a fi stabilita locuința minorului la domiciliul sau din Com Belcesti, . .
In motivarea cererii a arătat reclamantul ca prin sentința civila 389/21.03.2012 a Judecătoriei H. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre el si parata, iar in ceea ce îl privește pe minorul M. B. G. s-a dispus ca exercitarea autorității părintești sa se facă in comun de ambele parti, locuința acestuia fiind stabilita la domiciliul paratei in . jud. Iasi.
Măsura stabilirii domiciliului minorului in acest sens a fost determinata in principal de vârsta frageda a minorului de la acea data (doi ani) si nu datorita condițiilor locative si materiale de care dispunea parata din prezenta cauza.
Arata reclamantul ca parata a plecat din tara, lăsând copilul in grija mamei sale, in niște condiții de trai mizerabile, . care locuiesc si alte 9 persoane care fumează si beau constant. De altfel, niciuna dintre aceste persoane majore ce locuiesc in imobil nu lucrează, casa se afla in stare de degradare, iar in genere condițiile locative nu sunt corespunzătoare unei bune creșteri si întrețineri a minorului.
Deși exercitarea autorității părintești a fost desemnata a fi realizata in comun de ambii părinți, in fapt doar dânsul s-a ocupat de copil, l-a vizitat săptămânal, si i-a procurat cele necesare traiului. Parata a plecat in străinătate fără a-l anunța si in prezent aceasta nu se mai interesează de soarta minorului, lasandu-l de izbeliște.
Arata de asemenea reclamantul ca părinții paratei, in grija cărora se afla in prezent minorul nu se ocupa de îngrijirea optima a acestuia, aceștia recurgând împreuna si cu un cumnat al sau la agresiuni fizice asupra copilului. Tatăl paratei suferă si de o boala contagioasă pulmonara, iar prezenta acestuia in preajma copilului este in mod evident riscanta.
Imobilul in care locuiește copilul este compus din trei camere mici, insalubre si aglomerate, iar persoanele care locuiesc in casa nu ii pot oferi copilului condiții normale de creștere, îngrijire si educare
Prin sentința civila sus indicata a fost stabilit si un program de legături personale cu minorul pe care l-a respectat întocmai pana la momentul la care rudele paratei i-au interzis sa mai vina sa ia minorul si nu l-au mai lăsat sa ia legătură cu fiul sau. Si a respectat obligațiile stabilite in sarcina sa, mai mult a suplimentat suma datorata cu titlu de pensie de întreținere cu produse alimentare si cu haine si jucării.
Reclamantul a precizat ca dispune de condiții materiale, morale si locative optime pentru creșterea si îngrijirea minorului. Imobilul in care locuiește este in buna stare, copilul dispune de camera sa proprie si de utilitățile corespunzătoare unui trai decent.
Considera ca este in interesul superior al minorului ca domiciliul acestuia sa fie stabilit la locuința lui deoarece eul dispune de condiții materiale si morale optime pentru buna lui dezvoltare si creștere.
Arata ca minorul este foarte apropiat de dansul, este la o vârstă fragedă necesitând prezenta constanta a unui părinte in viața sa. Minorul a crescut lângă mine pana la momentul divorțului, ocupându-se in permanență de nevoile acestuia .
In drept reclamantul a invocat disp. art. 400 si 403 cod civil, art. 411 al 1 pct 2 si art 453/ cod proc civ.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri ,interogatoriul paratei, ancheta sociala si proba testimoniala fiind audiați la cererea sa martorii: C. C. si B. I. .
Parata a formulat întâmpinare si cerere reconvenționala prin care a solicitat ca in contradictoriu cu reclamantul parat sa se respingă ca neîntemeiata cererea formulata de acesta si sa se dispună obligarea acestuia sa-i predea copilul si sa se stabilească locuința minorului la domiciliul sau din Com Ruginoasa, ., Jud Iasi .
Arata parata reclamanta ca după divorț s a stabilit in . la parintii săi si a respectat disp sentinței civile nr 389 din 21 03 2012 prin care a fost obligata sa i permită reclamantului parat sa aibă legături personale cu minorul. Mai arata parata reclamanta ca in timp ce se afla la munca in Germania, reclamantul parat l-a luat pe minor la domiciliul sau si a refuzat sa-l mai aducă înapoi la domiciliul părinților săi motivând în mod nereal ca dansa l-ar fi abandonat. Mai arata parata reclamanta ca in 2013 si 2014 a plecat doar cate 2, 3 luni in Germania unde lucrează temporar pentru a putea sa-i ofere minorului condiții de creștere si educare.
De asemenea arata parata reclamanta ca reclamantul parat nu-i permite sa tina legătura cu minorul, nici măcar la telefon. A mai arătat parata reclamanta ca sunt nefondate susținerile paratei reclamante in ceea ce privește condițiile necorespunzătoare de creștere si educare de la domiciliul părinților săi la fel de nereale fiind si afirmațiile privind agresiunile fizice la care ar fi fost supus minorul de către frații săi.
In drept, parata reclamanta a invocat dis part 495 cod civil, Legea 272/2004
In dovedirea cererii reconvenționale parata reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamant parat, ancheta sociala si proba testimoniala fiind audiati la cererea sa martorii: R. I. si R. I. .
P. . a înaintat cu adresa nr 9812 din 4 11 2012 referatul de ancheta sociala, întocmit la domiciliul reclamantului parat .
P. . a înaintat cu adresa nr 9812 din 11 11 2012 referatul de ancheta sociala, întocmit la domiciliul paratei reclamante .
Din actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila 389/21.03.2012 a Judecătoriei H. s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata dintre reclamantul parat si parata reclamanta, iar in ceea ce il privește pe minorul M. B. G., născut la data de 6 10 2009, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești sa se facă in comun de ambele părți, locuința acestuia fiind stabilita la domiciliul paratei reclamante in . jud. Iasi. De asemenea s a stabilit in favoarea reclamantului parat un program de legături personale cu minorul .
In considerentele sentinței civile in ceea ce privește stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei s-a reținut in principal vârsta frageda a minorului de la acea data(doi ani) dar si înțelegerea partilor sub acest aspect .
Retine instanța din proba testimoniala ca in luna aprilie 2014 paratul reclamant l-a luat pe minor la domiciliul sau, parata reclamanta fiind plecata in Germania, după ce in prealabil a apelat la organele de politie întrucât parintii paratei reclamante nu doreau sa-l lase pe minor in prezenta tatălui si de atunci acesta se ocupa in exclusivitate de creșterea si educarea minorului care este bine îngrijit, având condiții bune de creștere și educare.
Retine instanța ca in temeiul art 403 cod civil “in cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului”
Cum din probele administrate in cauza rezulta ca in prezent minorul locuiește cu reclamantul parat unde are condiții mai bune de creștere si educare decât la domiciliul părinților paratei reclamante care este mai mult plecata in străinătate, schimbându-se împrejurările care au fost avute in vedere la data pronunțării sentinței de divorț prin care s a stabilit locuința copilului la mama, având in vedere interesul superior al copilului, instanța apreciază ca se impune stabilirea locuinței minorului la domiciliul tatălui, aceasta măsura fiind temeinic justificată.
Potrivit disp. art. 496, al. 1, 2 și 3 din NCC copilul minor locuiește la părinții săi. Dacă părinții nu locuiesc împreuna, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. In caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Potrivit disp. art. 516, al. 1 din NCC obligația de întreținere exista între soț si soție, rudele in linie dreapta, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 524 din NCC are drept la întreținere numai cel care se afla in nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, iar potrivit disp. art. 525, al. 1 minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
Potrivit disp. art. 529, al. 1 și 2 din NCC întreținerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
În raport de cele expuse, instanța va admite, cererea promovată de reclamant, urmând a stabili la reclamantul-parat locuința minorului, apreciind că această măsură corespunde interesului superior al copilului, principiu ce se regăsește înscris în disp. art. 263, al. 1 din NCC.
De asemenea urmează a dispune obligarea pârâtei reclamante la plata unei pensii lunare de întreținere în beneficiul minorului, al cărei cuantum va fi individualizat în lumina disp. art. 529 din Noul Cod Civil, în funcție de venitul minim realizat pe economia națională, având în vedere, în baza prezumției simple, că, fiind aptă de a munci (aptitudine care este izvorul obținerii mijloacelor materiale), aceasta realizează din muncă câștiguri materiale la acest nivel.
F. de cele reținute mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiata cererea reconvențională promovata de parata reclamanta
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta-reclamantă C. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată apelanta motivând pe larg cererea, instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză, pronunțând o soluție greșită fără a ține seama de interesul superior al copilului.
Deși intimatul nu a respectat niciodată sentința civilă nr. 389/2012 a Judecătoriei H. prin care s-a fost încredințat mamei copilul și nici nu și-a achitat pensia de întreținere datorată, instanța a reținut doar că în prezent miorul locuiește la intimat unde are condiții bune de locuit și este îngrijit corespunzător de concubina acestuia. Consideră apelanta că instanța nu a ținut cont de interesul superior al minorului care are dreptul de a păstra legătura cu ambii părinți, intimatul nepermițându-i să se apropie de copil.
Arată că prin soluția pronunțată, instanța de fond i-a limitat dreptul de a lua legătura cu minorul și de a se putea ocupa îndeaproape de creșterea și educarea sa, ceea ce contravine principiului protejării interesului superior al copilului.
Legal citat intimatul a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prima instanța a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt, raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, și a pronunțat o soluție temeinică și legală, exprimând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
În fapt, prin apelul formulat, C. (fostă M.) M. solicită modificarea în tot a sentinței civile 281/26.01.2015, în sensul respingerii cererii principale și admiterii ca întemeiată a cererii reconvenționale. Apelanta își fundamentează promovarea căii de atac în principal pe critici de ordinul faptului că a respectat întocmai dispozițiile sentinței civile 389/21.03.2012 a Judecătoriei H. cu privire la programul de legături personale dintre tată și minor, că intimatul ar fi fost cel care ar fi premeditat preluarea minorului pentru a facilita modificarea măsurii de stabilire a locuinței acestuia, astfel încât soluția instanței de fond ar fi luată în contradicție cu interesul superior al minorului și cu probatoriul administrat în cauză.
Instanța a procedat la pronunțarea unei soluții în raport de probele administrate și de situația efectivă a minorului, aceasta reținând faptul că în prezent minorul locuiește cu intimatul unde dispune de condiții mai bune de creștere și educare decât la domiciliul părinților apelantei. Totodată, instanța a reținut și faptul că apelanta este mai mult plecată în străinătate, neputându-se astfel ocupa activ de educarea și supravegherea copilului.
În mod corect, prima instanță a constatat astfel faptul că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 403 Cod civil, schimbându-se împrejurările care au fost avute în vedere la data pronunțării sentinței de divorț prin care s-a stabilit locuința minorului la mamă, avându-se în vedere la acel moment în principal vârsta fragedă a copilului și nu aspecte din care să reiasă lipsa de responsabilitate sau de implicare a tatălui. În aceste condiții, modificarea măsurii cu privire la minor corespunde pe deplin cerinței interesului superior al acestuia din urmă, neputându-se astfel reține critici lipsite de pertinență de ordinul celor invocate de apelantă.
Prin pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță nu creează pentru apelantă imposibilitatea de a avea vreo legătură cu minorul, așa cum invocă aceasta, întrucât acest fapt este prevăzut legal, ci dimpotrivă, reglementează de o manieră echitabilă și în concordanță cu împrejurările actuale de relevanță pentru minor, situația acestuia.
Din probele administrate la fond rezultă că minorul nu dispunea la domiciliul părinților apelantei de condiții elementare de trai, imobilul în cauză fiind în stare de degradare, iar persoanele care ar fi trebuit să se ocupe de întreținerea sa ducând un trai incompatibil cu buna creștere a minorului, neglijându-l în fapt pe acesta din urmă.
Susținerile apelantei să intimatul nu i-ar permite acesteia să ia legătura telefonic sau în fizic cu minorul sunt nedovedite.
Instanța a avut în vedere în mod just faptul că intimatul-reclamant s-a ocupat temeinic de copil, procurându-i cele necesare traiului, în timp ce pârâta a plecat în străinătate fără a se mai interesa de minor, cât și faptul că dispune de condiții materiale, morale și locative optime pentru creșterea și îngrijirea minorului. În mod logic a reieșit astfel că este în interesul superior al minorului ca domiciliul acestuia să fie stabilit la locuința tatălui.
Cât privește critica apelantei conform căreia instanța de fond a acordat și cea ce intimatul nu ar fi solicitat prin cererea principală, cu referire la stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina apelantei, aceasta este nefondată, nesocotind dispozițiile legale conform cărora părinții sunt obligați în solidar să dea întreținere copilului lor minor (art. 499 Cod civil).
Față de toate aceste considerente, Tribunalul în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge apelul formulat de pârâta-reclamantă C. M., păstrând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei P..
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta- reclamanta Cotovanu M. împotriva sentinței civile nr.281/26.01.2015 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată azi 30.06.2015 în temeiul disp.art.396 alin.2 Codul de procedură civilă, iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. A. | Judecător, C. A. | |
Grefier, I. B. |
Red. / Tehnored.: A.M. / S.O.
4 ex. / 24.07.2015
Judecător fond: C. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 948/2015. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
