Pensie întreţinere. Hotărâre din 12-03-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 2593/866/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Martie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 339/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta V. A. împotriva sentinței civile nr. 2849/2014 pronunțată de Judecătoria P. în contradictoriu cu intimatul V. I., având ca obiect pensie întreținere .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05.03.2015, când, din aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2849/9.010.2014 a Judecătoriei P., s-a respins acțiunea civilă promovată de reclamanta V. A. în contradictoriu cu pârâtul V. I..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta V. A., așa cum s-a arătat, a chemat în judecată pe pârâtul V. I., solicitând obligarea acestuia la plata unei pensii lunare de întreținere în beneficiul ei susținând că nu realizează nici un fel de venituri, este bolnavă și în stare de nevoie, nebeneficiind de niciun ajutor din partea nimănui, însă nu a produs nicio dovadă în sensul celor susținute în cerere, respectiv nu a probat faptul că este în stare de nevoie și are nevoie de întreținere.
Potrivit disp. art. 516, alin. 1 cod civil obligația de întreținere există între soți, iar potrivit disp. art. 524 cod civil are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
D. fiind că reclamanta nu a făcut dovada stării de nevoie, respectiv a faptului că se află în incapacitate de muncă, că nu realizează nici un fel de venituri și nu are bunuri în proprietate, instanța de fond în raport de art. 528 cod civil raportat la art. 249 NCPC ce prevede că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege, a respins cererea promovată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta V. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Soluția nu este temeinică și legală atâta timp cât reclamanta apelantă nu are nici un venit iar pârâtul intimat realizează 1500 lei lunar. Mai mult arată aceasta că are de plătit impozit în cuantum de 2300 lei pe ultimii 6 ani precum și faptul că nu are posibilitatea de a se prezenta în instanță întrucât nu poate merge. Având în vedere că nu are cu ce plăti utilitățile și eventuale medicamente solicită admiterea apelului.
Au fost anexate două acte, în copie: bilet de externare din noiembrie 2009 și o scrisoare medicală din același an. Ulterior apelanta a formulat precizări. Intimatul nu a formulat întâmpinare.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Apelul a fost formulat în termen legal, motivat, semnat, fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de apel, dar și sub toate aspectele, tribunalul va reține că apelul declarat de către reclamanta V. A. este neîntemeiat, față de următoarele considerente:
Cauza de față privește obligația de întreținere existentă între soți.
Reține tribunalul faptul că obligația de întreținere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, atât din punct de vedere material, cât și spiritual.
Potrivit art. 513 Cod civil obligația de întreținere există numai între persoanele prevăzute de art. 516 al.1 și 3 Cod civil, în cauza de față fiind analizată existența obligației de întreținere între soț și soție.
Existența căsătoriei a fost dovedită prin certificatul de căsătorie depus la fond (filă nenumerotată, între filele 13 și 14), nefiind invocată încetarea sau desfacerea acesteia. Conform art. 519 lit.a Cod civil soții își datorează întreținere înaintea altor persoane obligate.
Conform art. 513 Cod civil, teza a doua, obligația de întreținere se datorează numai dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege atât în persoana creditorului cât și a debitorului întreținerii. Conform art. 524 Cod civil are dreptul la întreținere numai cel ce se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. Din acest text reiese faptul că sunt două condiții prevăzute de lege ce trebuie întrunite pentru acordarea pensiei de întreținere: starea de nevoie și imposibilitatea de se întreține singură, din munca sau bunurile sale.
Starea de nevoie este situația unei persoane care nu își poate satisface necesitățile materiale, firești, de hrană, îmbrăcăminte, locuință, medicamente, precum și cele spirituale, cum sunt cele legate de educație, informare, evoluție culturală, etc. Starea de nevoie este determinată de lipsa mijloacelor de a-și procura cele necesare traiului iar aceste mijloace pot consta în venituri obținute din muncă (indiferent de natura, modul și locul de desfășurare a acesteia) sau orice alte venituri (bunuri pe care le poate înstrăina, fructe ale acestor bunuri, etc.).
Starea de nevoie se apreciază în concret în funcție de circumstanțele cauzei, trebuind a fi dovedită de cel ce solicită întreținerea în condițiile dreptului comun, potrivit cu care acela care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Fiind o chestiune de fapt ea poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Sarcina probei incumbă celui care afirmă ceva, iar nu celui care neagă (probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat). În caz contrar, efectul ar fi îngrădirea accesului liber la justiție, recunoscut prin art. 21 din Constituția României și a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin același articol al Constituției și recunoscut părților prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil părților implicate în proces, iar accesul la justiție presupune și dreptul recunoscut părților de a propune dovezi care să le susțină pretențiile, precum și dreptul instanței de a încuviința administrarea probelor necesare pentru deplina stabilire a situației de fapt și de a-și întemeia soluția pe probele administrate (Decizia nr. 1927 din 17 iunie 2014 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
Reține tribunalul faptul că reclamanta apelată nu a făcut dovada stării de nevoie, actele depuse privind o perioadă îndepărtată, 1991, respectiv 2009 (doar ancheta socială nu poate forma convingerea instanței în sensul existenței stării de nevoie a reclamantei apelante), motiv pentru care în mod corect a fost respinsă acțiunea de către instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, raportat la dispozițiile art. 480 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanta V. A. împotriva sentinței civile 2849/9.010.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta V. A. împotriva sentinței civile 2849/9.010.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2015.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | |
Grefier, D. C. |
RED/TEHNORED. – D.I./D.I.
4 EX – 07.04.2015
JUD. FOND – I. C.
| ← Tutelă - autorizări date tutorelui. Decizia nr. 165/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
