Pretenţii. Decizia nr. 181/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 29869/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Februarie 2015
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 181/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8734 din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul P. V., având ca obiect pretenții disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 05 februarie 2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 29.03.2012 sub număr de dosar_/245/2012 reclamantul B. Ș. a chemat în judecată pârâții P. V. și numitul I. (fără a fi indicat numele complet al acestuia) solicitând obligarea acestora la repararea conductei principale de apă rece.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a discutat cu P. V. despre repararea unei conducte de încălzire care se spărsese în plașeu, astfel încât curgea apa la vecinul de la parter. Acesta s-a oferit să repare conducta de încălzire, precum și instalația de apă rece.
P. V. a lucrat împreună cu numitul I..
În timpul reparațiilor, P. V. a tăiat conducta de apă rece în 3 locuri și apoi a lăsat lucrarea neterminată..
Reclamantul afirmă că a plătit suma de 1000 lei (RON) celor doi instalatori, crezând că aceștia vor termina lucrarea, însă aceștia nu au mai venit pentru a finaliza reparațiile.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În ședința publică de la termenul din 21.05.2012, reclamantul a precizat că solicită de la pârâți suma de 1000 lei, sumă pe care a plătit-o acestora pentru o lucrare pe care nu au efectuat-o.
Reclamantul a modificat acțiunea solicitând obligarea pârâților la plata daunelor morale de_ lei (ROL) -_ lei (RON).
Prin sentința pronunțată în dosarul nr._/245/2012, instanța a disjuns cererea privind pârâtul P. V. și a dispus formarea unui nou dosar, având ca obiect obligație de a face, pretenții, cu numărul_ și în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ. a anulat cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul I. (fără a fi indicat numele complet al pârâtului).
Prin sentința civilă nr. 8734 din 5.06.2013 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B. Ș., cu domiciliul în Iași. ., ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. V., cu domiciliul în Iași, ., ., jud. Iași.
A constatat că reclamantul mai are de achitat expertului P. D. diferență de onorariu în cuantum de 390 lei.
A obligat pârâtul să plătească în contul BETC – Tribunalul V. diferența de onorariu de 390 lei pentru expertul P. D..
A luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Din probele administrate, respectiv interogatoriile celor două părți, a rezultat că, în luna octombrie 2011, între cele două părți a intervenit un contract consensual de antrepriză.
În raport de data nașterii raportului juridic dintre părți, sunt aplicabile dispozițiile noului cod civil, intrat în vigoare la 01.10.2011.
Potrivit art. 1851 alin. (1) C. civ., „prin contractul de antrepriză, antreprenorul se obligă ca, pe riscul său, să excecute o anumită lucrare, materială ori intelectuală, sau să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui preț”.
Conform art. 1863 C. civ., antreprenorul datorează garanție contra viciilor lucrării și pentru calitățile convenite, potrivit dispozițiilor privind garanția contra viciilor lucrului vândut, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 1710 C. civ., în temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate obține, după caz, fie înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia, fie reducerea corespunzătoare a prețului, fie rezoluțiunea vânzării.
Beneficiarul lucrării afectate de vicii, care nu au fost remediate prin aducerea lor la cunoștință antreprenorului, arede ales între două acțiuni principale: acțiunea în rezoluțiune și acțiunea estimatorie.
Evident, în cazul unei lucrări nefinalizate, beneficiarul are o acțiune personală, izvorâtă din contract, pentru obligarea antreprenorului la finalizarea lucrării potrivit cluazelor contractuale
Toate aceste acțiuni au caracter patrimonial, fiind acțiuni personale, născute din contract și, în consecință, sunt supuse prescripției extinctive.
Art. 2501 C. civ. prevede că drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afară de cazul când prin lege s-ar dispune altfel.
Art. 2518 C. civ. stabilește că termenul de prescripție este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen.
Rezultă că dreptul la acțiune al reclamantului se prescrie în termen de trei ani.
Prescripția dreptului la acțiuni pentru vicii începe să curgă diferit după cum viciul este aparent sau ascuns, respectiv de la data recepției lucrării sau de la împlinirea unui an de la data predării, dacă viciul nu a fost descoperit înainte de împlinirea termenului de 1 an, când termenul de prescripție începe să curgă de la data descoperirii viciului.
În cazul acțiunii prin care beneficiarul lucrării solicită antreprenorului finalizarea lucrării, termenul de prescripție este tot de 3 ani de la data încheierii contractului.
În condițiile în care contractul a fost încheiat în luna octombrie 2011, rezultă că acțiunea reclamantului, prin care acesta solicită obligarea pârâtului la finalizarea lucrării conform convenției încheiate, nu era prescrisă la momentul introducerii acțiunii.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, acestea sunt solicitate tot pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, deci și această cerere a fost formulată în termenul de prescripție de trei ani.
În ceea ce privește fondul cauzei, în raport de probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În luna octombrie a anului 2011, reclamantul a avut nevoie de serviciile unui instalator pentru repararea unei conducte de încălzire care se spărsese în planșeu.
Acesta a luat legătura cu pârâtul P. V., care s-a angajat să îi repare conducta de încălzire, precum și instalația de apă rece.
În apartamentul reclamantului, pârâtul P. V. a întâlnit un alt instalator, numitul I. (care a figurat ca pârât în dosarul inițial - nr._/245/2012 – alături de P. V.) și au efectuat împreună lucrările de reparație la instalația de apă rece, precum și la instalația de apă caldă.
Pentru serviciile prestate cei doi au primit fiecare câte 150 lei (RON).
Din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi plătit celor doi instalatori o altă sumă de bani cu titlu de preț al muncii prestate.
La un moment dat, lucrările nu au mai putut fi continuate, întrucât era necesară oprirea robinetului de apă caldă de la subsolul blocului, cel din apartament era defect.
Reclamantul a recunoscut în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu faptul că robinetul de la instalația de apă caldă din apartament nu era montat de către pârât și că era defect.
În aceste condiții, cum pentru continuarea lucrării era necesară oprirea alimentării cu apă caldă în apartament, iar oprirea apei calde nu se putea face de la robinetul din apartament (care era defect), trebuia acționat robinetul de apă caldă de la punctul termic al blocului.
Tot din răspunsurile reclamantului la interogatoriu rezultă că acesta nu s-a deplasat la punctul termic al blocului pentru a solicita oprirea temporară a apei calde în vederea terminării lucrării.
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză rezultă cu certitudine că nu a fost finalizată lucrarea la conducta de apă caldă ce alimentează spălătorul din bucătărie, în sensul că nu a fost finalizat racordul de apă caldă dintre apometru și spălător.
Din constatările și explicațiile expertului, instanța reține că robinetul de închidere montat pe racordul de apă caldă, sub spălătorul de vase este blocat din fabricație și nu permite alimentarea cu apă caldă a bateriei spălătorului.
Rezultă că pentru finalizarea lucrării trebuia înlocuit acel robinet de închidere montat pe racordul de apă caldă., sub spălătorul din bucătărie.
Cum înlocuirea robinetului presupunea îndepărtarea acestuia, rezultă că trebuia în mod obligatoriu oprită alimentarea cu apă caldă în apartamentul reclamantului, lucru care se putea realiza doar prin acționarea robientului de la punctul termic al imobilului.
În raport de aspectele mai sus-menționate, instanța reține că nefinalizarea lucrării nu este imputabilă pârâtului, robinetul de închidere montat pe racordul de apă caldă, sub spălătorul de vase, fiind blocat din fabricație, necesita înlocuire, iar pentru înlocuirea acestuia trebuia oprită apa caldă în imobil, or chiar reclamantul a recunoscut că nu a solicitat asociației de proprietari sau angajaților de la punctul termic oprirea apei calde.
Reclamantul a susținut că nu era obligația lui să solicite oprirea apei calde, ci aceasta obligație revenea pârâților.
Cu toate acestea la întrebarea nr. 6 din interogatoriu, reclamantul a recunoscut că P. V. a convenit cu „I.” ca acesta din urmă să continue lucrarea după ce el (reclamantul) va solicita (și va fi oprită) apa caldă.
Rezultă că reclamantul trebuia să solicite oprirea apei calde, iar ulterior opririi apei calde racordul de la apometrul montat pe conducta de apă caldă din bucătărie și spălătorul din bucătărie trebuia finalizat de „I.” și nu de către pârâtul P. V.. Aceasta a fost înțelegerea dintre P. V. și „I.”, înțelegere care a avut loc în prezența și cu acordul reclamantului.
Chiar dacă obligația de finalizare a lucrării ar fi revenit pârâtului P. V., reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat oprirea apei calde de la punctul termic pentru ca lucrările să poată continua și că, după oprirea apei calde a solicitat pârâtului P. V. să finalizeze lucrarea.
În rest, potrivit concluziilor raportului de expertiză lucrările au fost finalizate de către pârât.
Având în vedere toate aceste argumente, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtului P. V. la finalizarea lucrărilor, întrucât acesta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, lucrările care mai erau de efectuat fiind în sarcina numitului „I.”.
În ceea ce privește cererea privind acordarea daunelor morale, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei fapte ilicite producătoare de prejudicii săvârșite de pârâtul P. V., motiv pentru care și această cerere a reclamantului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată de la reclamant cu ocazia formulării concluziilor pe fondul cauzei în ședința din 15.05.2013.
După rămânerea în pronunțare, în termenul de amânare a pronunțării, la data de 03.06.2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei chitanța cu onorariul avocatului ales, însă instanța nu poate interpreta aceasta drept o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată. În plus, cererea trebuia formulată până la momentul rămânerii în pronunțare, iar dovada cheltuielilor de judecată trebuia depusă tot până la momentul rămânerii în pronunțare, pentru a da posibilitatea părții adverse să solicite cenzurarea cheltuielilor de judecată, în eventualitatea în care acestea sunt exagerat sau disproporționat de mari.
În ceea ce privește diferența de onorariu pentru expertul P. D., aceasta urmează să fie suportată de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs, legal timbrat, recalificat ca apel prin încheierea din 5.02.2015, reclamantul B. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, respectiv:
Susține că a achitat paratului suma de 1000 lei pentru o lucrare de reparație a conductei de apă, lucrare pe care paratul nu a finalizat-o, instanța nu a ținut seama de raportul de expertiză din care rezultă că pârâtul a realizat un racord din propilenă pe o țeavă de metal, necuplând racordul de apă caldă dintre bateria spălătorului și conducta de apă caldă. Expertul susține că așa cum este amplasată conducta de apă rece incomodează accesul la vasul WC, conductele ce alimentează bateria de la cada din baie nu s-au acoperit, șanțul săpat în perete, în care sunt montate țevile, nu s-au astupat cu ipsos și vopsea. Expertul mai susține că pârâtul nu a respectat Legea 10/1995 privind calitatea in construcții cât și Normativul nr. 19/1994 privind proiectarea instalațiilor sanitare, conducta de apă caldă ce alimentează spălătorul din bucătărie nu a fost finalizată și lucrarea nu a fost corect realizată. Se impunea înlocuirea robinetului sub spălătorul de vase și finalizarea lucrării. Instanța nu a dat dovadă de rol activ in sensul de a-i pune in vedere administrarea unor probe noi, cum ar fi audierea de martori.
Nelegal a fost obligat și la plata onorariului de expert in sumă de 390 lei, cheltuială care trebuia să cadă in sarcina paratului.
Prin întâmpinare intimatul P. V. a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței.
Susține că lucrarea nu a fost finalizată in ceea ce privește lucrarea de apă caldă, însă nu-i este imputabil acest fapt.
Apelul este nefondat și va fi respins .
Motivul de apel privind greșita analiză a probelor, pe baza căreia instanța de fond a stabilit nefondată cererea este neîntemeiat.
Instanța de fond a reținut corect că lucrarea de reparație a instalației de apă caldă nu a fost finalizată, însă acest fapt nu-i este imputabil paratului P. V., pentru că finalizarea lucrării era ținută de procedura de oprire a apei calde, fapt care stătea exclusiv in puterea reclamantului, ca proprietar. Reclamantul declară la interogatoriu că singurul lucru care mai trebuia efectuat era racordul la apă caldă, prin urmare criticile relative la modalitatea in care s-a făcut racordul la apă rece sunt nerelevante. Corect a reținut instanța de fond și faptul că paratul a convenit cu numitul I. ca terminarea racordului la apă caldă să se realizeze de numitul I. după oprirea apei calde. Indiferent de persoana căreia ii revenea obligația de finalizare a racordului la apă caldă, realizarea acestei lucrări era ținută de oprirea apei calde, adică de fapta reclamantului.
Pentru aceste motive Tribunalul stabilește că aspectele invocate de apelant reținute în raportul de expertiză nu sunt relevante. Coroborarea acestora cu interogatoriul administrat denotă că pârâtului nu-i este imputabilă nefinalizarea lucrării, așa cum corect a stabilit și instanța de fond.
Motivul de recurs privind neexercitarea rolului activ de către instanța de fond este nefondat. Probele administrate sunt suficiente pentru lămurirea cauzei. Respingerea acțiunii s-a datorat nu insuficienței probelor ci aspectelor rezultate din coroborarea celor administrate, care au demonstrat netemeinicia pretențiilor sale.
Corect a fost obligat reclamantul și la plata onorariului de expert. Câtă vreme cererea sa a fost respinsă, reclamantul are culpa procesuală de a fi promovat o acțiune neîntemeiată, și nu pârâtul.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 296 Cod pr.civilă tribunalul va respinge apelul, va păstra sentința ca legală și temeinică.
In temeiul art. 274 Cod pr.civilă apelantul va fi obligat să plătească intimatului cheltuielile de judecată in sumă de 300 lei probate cu chitanța nr. 20 din 25.02.2014. Deși s-a depus și chitanța nr. 27 din 24.03.2014 pentru suma de 400 lei, Tribunalul reduce onorariul apărătorului pârâtului in temeiul art. 274 alin 3 Cod pr.civilă la 300 lei, sumă pe care o apreciază ca fiind . just echilibru cu munca depusă de avocat și complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către reclamantul B. Ș. împotriva sentinței civile nr. 8734 din 5.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ia?i, pe care o păstrează. Obligă apelantul să plătească intimatului P. V. suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 12.02.2015.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./23.04.2015/4 ex
Judecătoria Iași: G. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 227/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 188/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
