Întoarcere executare. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 277/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 7744/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Februarie 2015
Președinte - S. F.
Judecător - M. C.
Judecător - C. A. M.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 277/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentele L. E. V. și T. G. în contradictoriu cu intimații S. E. și S. I., având ca obiect întoarcere executare.
Susținerile intimaților au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10.02.2015. Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2015, pentru data de 24.02.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 4535/22.03.2013 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge cererea de repunere pe rol.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E. -V.
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantei T. G..
Respinge excepția lipsei coparticipări procesuale pasive obligatorii.
Respinge cererea de chemare de judecată formulată de reclamantele L. E. –V. și T. G., cu domiciliul ales în Iași, ., ..1 în contradictoriu cu pârâta S. E., cu domiciliul în Iași, ., ..
Admite cererea de intervenție formulată de intervenientul S. I., cu domiciliul în Iași, ., . în interes alăturat pârâtei S. E..
Respinge cererea reclamantelor privind cheltuielile de judecată.
Obligă reclamantele să plătească pârâtei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
„Prin sentința 8156/22.05.1998 a Judecătoriei Iași a fost admisă cererea de eliberare a ordonanței de adjudecare formulată de către creditoarea S. E. și a fost adjudecat definitiv în favoarea acesteia imobilul din Iași, ..35 compus din 5 camere, bucătărie, baie, balcon, teren în suprafață de 1045,66 mp, magazie și bucătărie de vară
La 04.09.2009 pârâta S. E. s-a adresat executorului judecătoresc A. C. solicitând punerea în executare a titlului executoriu sentința 8156/22.05.1998 potrivit căreia reclamanta L. E. era obligată să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul menționat, formându-se dosarul nr.588/2009
La 18.06.2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul _/245/2010 contestația la executare prin care T. G. și L. E. V. au solicitat în contradictoriu cu S. E. anularea actelor de executare. Cu privire la T. G. s-arătat că prin hotărâri judecătorești aceasta a fost recunoscută cu un drept de proprietate în cotă de 44% asupra imobilului respectiv în care de altfel locuiește și s-a constatat că acesta echivalează cu un impediment la executare iar prin punerea în executare a sentinței, în condițiile în care executarea silită este perimată este lezat dreptul de proprietate în condițiile în care nu este debitor față de S. E.. L. E. V. a arătat că titlul executoriu nu poate fi pus în executare pentru că imobilul nu aparține în totalitate debitoarei, nu a fost achitată de adjudecatar diferența până la valoarea totală a creanței și au fost încălcate regulile privind executarea silită.
Prin procesul verbal de predare-punere în posesie întocmit de executorul judecătoresc la 22.07.2010 creditoarea S. E. a fost pusă în posesie asupra imobilului, bunurile mobile găsite în imobil fiind preluate în custodie de soțul creditoarei S. I., intervenient în interesul creditoarei în prezenta cauză.
La 09.07.2010 executorul judecătoresc A. C. a formulat în dosarul_/245/2010 cererea de studiu în vederea formulării de intervenție în favoarea creditoarei iar prin cererea de intervenție depusă la 06.08.2010 a solicitat respingerea contestației. Executorul și-a argumentat interesul pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 188/2000 în sensul că desființarea unui anumit procent din actele sale de executare sau desființarea unui anumit procent de executări silite pe parcursul unui an calendaristic poate conduce la constatarea incapacității sale profesionale, cu consecința excluderii din profesie și pe fond a susținut că executarea silită respectă condițiile impuse de lege.
La 02.08.2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. _/245/2010 contestația prin care T. G. a solicitat anularea actelor de executare din dosarul nr. 588/2009, reintegrarea sa în imobil și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, invocând în esență un drept de proprietate în cotă de 44% asupra imobilului decurgând din sentința 4994/23.03.1998 opozabil față de S. E. față de care este îndreptățită să redobândească posesia și folosința imobilului precum și prescripția executării silite.
La aceeași dată de 02.08.2010 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul _/245/2010 cererea formulată de T. G. prin care s-a solicitat recuzarea executorului judecătoresc A. C., anularea actelor de executare și numirea altui executor. În motivare T. G. a invocat încălcarea dreptului său de proprietate și suspiciunea că executorul are un interes personal în personal în cauză fiind apropiat creditoarei precum și împrejurarea că a înțeles să formuleze cerere de intervenție în doarul_/245/2010 în favoarea acesteia. Cererea de recuzare a fost respinsă în primă instanță prin încheierea din 05.08.2010.
La 24.09.2010 s-a dispus conexarea dosarului_/245/2010 la dosarul_/245/2010. Prin sentința_/08.10.2010 a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite, formulată de T. G., au fost respinse cele două contestații la executare și a fost admisă în principiu și în fond cererea de intervenție a executorului judecătoresc în favoarea creditoarei S. E..
Prin decizia irevocabilă nr. 571/23.02.2011 în dosarul_/245/2010, pronunțată în timp ce dosarul_/245/2010 se afla în faza de judecată a apelului,Tribunalul Iași a admis recursul formulat de T. G. împotriva încheierii din 05.08.2010, care a fost modificată în tot și în consecință a fost admisă cererea de recuzare a executorului formulată de T. G. și au fost anulate actele de executare întocmite de executor în dosarul 588/2009.
La 10.03.2011 reclamantele L. E. V. și T. G. au formulat sub numărul _ prezenta cerere prin care au solicitat întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare și obligarea pârâtei S. E. la predarea imobilului motivat de anularea actelor de executare prin decizia nr.571/23.02.2011.
I. Instanța va respinge cererea de repunere pe rol formulată de pârâta S. E. după închiderea dezbaterilor constatând că procedura de citare a fost completă la termenul din 13.03.2013 când instanța a rămas în pronunțare iar pricina a fost strigată la ordine astfel că simpla împrejurare că pârâta și avocatul său nu au fost prezenți nu îndreptățește pârâta a invoca încălcarea dreptului său la apărare.
II. Instanța va respinge de asemenea excepțiile invocate de pârâtă și de intervenient (care nu au fost soluționate prin încheierea din 19.12.2012).
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E. V. a fost întemeiată pe împrejurarea că aceasta nu a formulat cerere de recuzare a executorului și nu a avut calitatea de parte în dosarul_/245/2010 în care prin decizia 571/23.02.2011 s-a dispus anulare actelor de executare. Calitatea procesuală activă este dată de identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății. Executarea a fost declanșată cu privire obligația reclamantei L. de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul. Prin procesul verbal din 22.07.2010 imobilul a fost predat creditoare în pofida opoziției exprimate de reclamanta L. întemeiată pe existența dreptului de proprietate al reclamantei T. pentru o cotă de 44 % și astfel în mod silit a fost dusă la îndeplinire respectiva obligație. Totodată în imobil au rămas bunuri ale ambelor reclamate potrivit mențiunilor din procesul verbal. În consecință instanța apreciază că, o dată dispusă anularea actelor de executare, reclamanta L. are interes și calitatea procesuală activă pentru a solicita întoarcerea executării silite, împrejurarea că dispoziția de anulare a fost dată numai la solicitarea reclamantei T. nefiind relevantă sub acest aspectul calității procesuale.
Pentru excepția lipsei de interes a reclamantei T. G. au fost invocate considerentele deciziei nr.571/23.02.2011 prin care Tribunalul a admis recursul și cererea de recuzare și a dispus anularea actelor de executare, în sensul că din această motivare rezultă că nu a începuse executarea silită împotriva reclamantei T. G. astfel că aceasta astfel că, în condițiile în care ulterior s-au efectuat numai acte specifice custodiei, nu există interes pentru o cerere de întoarcere a unei executări neefectuate.
Instanța reține însă că în mod evident reclamanta T. G., care a susținut că este proprietara unei cote de 44% din dreptul de proprietate din imobil predat creditoarei și care a susținut locuia în imobil la acea dată, a fost afectată prin executare. Argumentare a excepției are la bază o interpretare trunchiată a unora dintre considerentele deciziei nr. 571/23.02.2011 prin care Tribunalul, reținând că reclamanta locuia în imobil, a dorit numai să pună în lumină situația specială a acesteia de terț față de părțile din titlul executoriu făcând trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă care acordă calitate procesuală activă terțului care pretinde un drept de proprietate asupra imobilului în condițiile în care potrivit art. 399 C.proc.civ condiția generală a cărei îndeplinire condiționează calitatea activă pentru exercițiul contestației la executarea silită este invocarea unui vătămări decurgând din executare. În consecință este evident că reclamanta T. G. justifică un interes propriu pentru prezenta cerere de întoarcere a executării.
Cu privire la excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, pârâta a susținut că era necesară atragerea în proces și a altor persoane, respectiv coproprietarul S. I. și custodele bunurilor mobile, executorul judecătoresc și celelalte persoane ce au fost implicate în executarea silită. Raportat la obiectul cererii astfel cum acesta a fost precizat la termenul din 05.09.2012- repunerea reclamantelor în situația anterioară datei de 22.07.2010 când imobilul a fost predat pârâtei, după care au urmat numai acte specifice custodiei, instanța apreciază însă că în prezenta procedură nu se dispune cu privire la drepturi și obligații aparținând altor subiecți de drept ( de exemplu ale executorului judecătoresc), a căror atragere ar fi necesară pentru pronunțarea unei hotărâri opozabile cu respectarea dreptului la apărare. Numitul S. I. a devenit de altfel parte în proces urmare a admiterii în principiu a cererii sale de intervenție în interes alăturat pârâtei iar aceasta nu a indicat în concret celelalte persoane, altele decât executorul, a căror participare ar fi necesară.
III. Pe fondul cererii, instanța reține că la reclamantele s-au întemeiat pe prevederile art. 404 ind.1 -404 ind.3 C.proc.civ potrivit cărora cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite în cazul în care sunt desființate titlul executoriu, executarea silită însăși sau actele de executare, reclamantele invocând în acest sens decizia de recurs prin care a fost admisă cererea de recuzare a executorului și au fost anulate actele de executare.
Pentru a stabili în ce măsură această dispoziție de anulare a actelor de executare justifică întoarcerea executării silite prin repunerea părților în situația anterioară punerii creditoarei în posesie potrivit procesului verbal din 22.07.2010 instanța apreciază că trebuie să se țină cont de specificul procedurii în care a fost dată respectiva dispoziție, respectiv cerere de recuzare a executorului. Nu a fost vorba despre o contestație la executare sau o cale de atac în care să se examineze în fond corectitudinea actelor de executare sau titlul executoriu ci despre o procedură în care instanța a fost chemată să verifice exclusiv în ce măsură existau indicii privind o situație de lipsa de imparțialitatea a executorului judecătoresc în favoarea creditoarei ( a se vedea în acest sens considerentele Tribunalului referitoare la „ temeri”, „intervenția accesorie a executorului judecătoresc care îl scoate din poziția de imparțialitate și obiectivitate, care trebuie să guverneze activitatea sa și o alătură uneia dintre părți, situație în care actele pe care le-a încheiat în această calitate sunt bănuite de subiectivism, „suspiciuni cu privire la faptul dacă executarea a fost corectă, echilibrată și în acord cu dispozițiile legale”. Conduita executorului a născut o prezumție pertinentă de nelegalitate a actelor de executare, prezumție care a determinat, la acea dată, anularea acestora.
Evoluția juridică ulterioară a infirmat însă această prezumție. În concret legalitatea actelor de executare, inclusiv a procesului verbal din 22.07.2010, a fost examinată în cadrul procesual al contestațiilor la executare în cele două dosare conexate_/245/2010 și_/245/2010, în cadrul ultimului dosar T. G. solicitând expres reintegrarea sa în imobil pentru aceleași motive referitoare în esență la existența unui drept al său de proprietate pentru o cotă de 44% și lipsa unui titlul executoriu împotriva sa pe care le invocase și în cererea de recuzare a executorului. În toate cele trei grade de jurisdicție -fond, apel și recurs –instanțele au respins contestațiile la executare reținând legalitatea actelor de executare. Nu au fost trecute cu vederea ci dimpotrivă examinate susținerea contestatoarelor și relevanța lor cu privire la legalitatea actelor de executare.
Așa cum se reține și în decizia de respingere a apelurilor împotriva contestațiilor la executare, prin hotărârile pronunțate succesiv în litigiile purtate între părți începând cu anul 1998 instanțele au explicat și au tranșat cu putere de lucru judecat efectele ordonanței de adjudecare, inclusiv cu privire la T. G. din perspectiva dreptului ei asupra unei cote de 44% din dreptul de proprietate dobândit prin sentința nr. 4994/23.03.1998. Nu este vorba în realitate despre un titlu executoriu imposibil de pus în executare silită ci la momentul dobândirii cotei de 44 % din imobil prin sentința respectivă imobilul era grevat de ipotecă în favoarea creditoarei astfel că vânzarea nu înlătură efectele ordonanței erga omnes ale ordonanței de adjudecare și nici urmărirea bunului în litigiu. Au fost comparate titlul creditoarei și titlul reclamantei T. G. și s-a reținut că acesta din urmă nu poate fi opus creditoarei ( a se vedea în acest sens îndeosebi deciziile civile nr. 2709/2000, 992/2006 și 127/21.03.2007 rămasă irevocabile).
În lumina celor de mai sus, la data pronunțări prezentei hotărâri situația de fapt privind stăpânirea imobilului de către creditoarea S. E. corespunde situației de drept privind proprietatea, astfel cum aceasta a fost tranșată de instanțele judecătorești. În aplicarea prevederilor art. 404 ind1-ind.3 în litera lor urmare a deciziei nr.571/23.02.2011, prin admiterea cererii de întoarcere a executării instanța ar urma să înlăture această situație de fapt și să repună părțile, după 20 de luni, în situația de fapt anterioară datei de 22.07.2010.
Creditoarea ar urma a fi prejudiciată urmare a unei opțiuni de conduită a executorului judecătoresc, conduită însă despre care însă s-a stabilit că nu a echivalat cu încălcarea regulilor privind executarea silită. În condițiile în care titlul executoriu obținut încă din 1998 subzistă, instanța ar urma lipsi de efecte acest al treilea demers execuțional ( după ce au fost anulate actele de executare din dosarul nr._/2000 în privința reclamantei T. G. iar prin procesul verbal din 28.03.2006 s-a reținut un impediment la executare pentru argumente înlăturate ulterior prin hotărârile judecătorești menționate), fără o constatare de nelegalitate, numai pentru a obliga creditoarea să inițieze un nou astfel de demers.
O astfel de dispoziție ar înfrânge însă cu siguranță prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în coroborare cu Preambulul Convenției referitoare la dreptul la un proces echitabil, care impune previzibilitate și celeritate inclusiv pentru executarea silită, echivalând cu un o măsură disproporționată și formalism legal excesiv („legal purism”) într-o situație în care trebuie să prevaleze securitatea raporturilor juridice, sancționate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - a se vedea mutatis mutandis hotărârea în cauza Sutyazhnik c. Rusia din 23.07.2009 paragrafele 38 și 39. În consecință în aplicarea art. 20 și 11 din Constituție privind prioritatea față de legile interne a prevederilor din tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului instanța de judecată alege să nu dea eficiență în prezenta speță prevederilor din dreptul intern invocate de reclamante pentru cererea de întoarcere a executării și să respingă această cerere ca nefondată și să admită, pe cale de consecință cererea de intervenție accesorie.
În baza art. 274 C.proc.civ instanța va respinge cererea reclamantelor privind cheltuielile de judecată și le va obliga la plata cheltuielilor de judecate de pârâta S. E., 1000 lei achitați cu titlul de onorariu de avocat cu chitanța 319/01.10.2012- fila 220 dosar vol. II.”
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele L. E. V. și T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentele că reținându-se de către instanța de fond că se aplică „o prezumție pertinentă de nelegalitate a actelor de executare, prezumție care a determinat, la acea dată, anularea acestora”, se reinterpretează efectele anulării actelor de către o instanță de judecată.
În speță, actele de executare despre care se face vorbire au fost anulate în integralitate de decizia civilă pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2010. În această situație și raportat la efectele anulării unor acte juridice acestea nu mai produc nici un efect. Practic, instanța nu și-a motivat și în drept soluția dată, în condițiile în care un act anulat printr-o hotărâre judecătorească nu mai produce nici un efect, situație în care nu beneficiază de o prezumție de legalitate ce ar putea să le confirme.
În ceea ce privește mențiunea că la data achiziționării cotei de 44% din imobil de către T. G., imobilul era grevat de o ipotecă în favoarea creditoarei S. E., arată că la acea dată exista posibilitatea aplicării unei inscripții ipotecare, nu a încheierii unui contract de ipotecă. Inscripția ipotecară presupunea aplicarea pe contractul de împrumut a unei ștampile cu mențiunea „inscripție ipotecară” și numărul ipotecii. Această ștampilă se aplica pe contractul de împrumut de către notar la data semnării actului de către părți. În situația în care contractul de împrumut este în posesia ei și nu poartă o astfel de ștampilă, iar exemplarul rămas la notar și care la rândul său nu poartă o astfel de ștampilă, nu se poate reține de către instanță că imobilul era ipotecat.
Față de actele depuse la dosar, este surprinzătoare sublinierea instanței că imobilul era grevat de ipotecă. În urma relațiilor solicitate de la OCPI Iași, li s-a comunicat că ei nu dețin o copie legalizată de pe așa-zisul act de împrumut cu inscripție ipotecară, ci doar o simplă copie necertificată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. E. a reiterat excepțiile invocate înaintea instanței de fond, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a tuturor părților implicate în executarea silită, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a coproprietarului S. I., excepția inadmisibilității și a autorității de lucru judecat, autoritatea de lucru judecat a proprietății și posesiei, excepția lipsei ca pârât a B. A., precum și lipsa din procedură a custodelui.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii de recurs motivat de faptul că partajul solicitat de T. cu L. privitor la imobilul în care dorește să fie reintegrată a fost respins pe temeiul lipsei coproprietății. Este proprietară a imobilului, iar anularea unor acte izolate de executare este o stare temporară, actelor pot fi refăcute printr-un simplu proces-verbal de constatare a unui alt executor judecătoresc.
Decizia nr. 571/2011 nu este pronunțată în contradictoriu cu familia S. ci cu executorul judecătoresc. Cererile de recuzare privesc persoana executorului judecătoresc, nu întinderea dreptului său de proprietate.
Anularea izolată a unor acte de executare nu determină incidența instituției întoarcerii executării silite. Creditorul nu pierde dreptul său de a obține îndeplinirea prestației din titlu pe cale de executare silită.
Întoarcerea executării silite este inadmisibilă în lipsa anulării executării silite înseși și nu poate privi restabilirea situațiilor ilegale.
Intimatul S. I. solicită anularea recursului ca neregulat introdus, precum și motivat de faptul că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cele prevăzute de art. 304 – 306 Cod procedură civilă, fiind nemotivat, confuz și contradictoriu. Celelalte apărări ale intimatului S. I. se suprapun celor invocate de intimata S. E..
Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2014, recurenta T. G. a solicitat suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/245/2012 aflat pe rolul Tribunalului Iași, având ca obiect constatarea transcrierii nelegale a ipotecii și a comandamentului.
În recurs s-au administrat probe constând în înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reține următoarele:
Cererea de suspendare a judecății prezentei cauze până a soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului înregistrat sub nr._/245/2012 nu poate fi primită.
Potrivit disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă instanța poate suspenda judecata atunci când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Alineatul 2 al articolului 244 Cod procedură civilă dispune că suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.
Sub numărul_/245/2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași acțiunea formulată de reclamanta T. G. în contradictoriu cu pârâții OCPI Iași, S. E. și S. I., având ca obiect radierea ipotecii transcrisă sub nr. 361/31.08.1995 în baza contractului de împrumut autentificat sub nr._/ 10.08.1995 și radierea comandamentului nr. 5325/11.10.1996 din dosarul de executare nr. 3337/1996 privind imobilul situat în Iași, .. 35.
Judecătoria Iași a pronunțat la data de 17.10.2013 sentința civilă nr._ prin care a respins pentru lipsa calității procesuale active acțiunea reclamantei T. G.. Tribunalul Iași a respins prin decizia civilă nr. 118/03.02.2015 cererile de apel formulate de reclamanta T. G. și de intervenienta L. E.. La data pronunțării prezentei decizii civile – nr. 277/27.02.2015 – decizia civilă nr. 118/03.02.2015 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr._/245/2012 fusese deja comunicată părților, astfel că acestea se aflau în termenul de 15 zile reglementat legislativ pentru exercitarea căii de atac a recursului. Decizia nr. 118/03.02.2015 a fost atacată cu recurs de către apelanta T. G., cererea sa de recurs fiind înregistrată la Tribunalul Iași la data de 25.03.2015. La momentul contemporan redactării prezentei decizii civile dosarul nr._/245/2012 se află în calea de atac a recursului dată în competența Curții de Apel Iași.
Din textul articolului 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă rezultă că instanța poate dispune suspendarea judecății cauzei numai în măsura în care dezlegarea pricinii atârnă de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
În litigiu, această condiție nu este îndeplinită. La baza cererii formulate de reclamantele L. E. V. și T. G., având ca obiect întoarcerea executării, stă decizia civilă nr. 571/23.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași. Prin aceasta au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul nr. 588/2009 de către executorul judecătoresc A. C..
Este anodină, în soluționarea cererii înregistrate sub nr._ pe rolul Judecătoriei Iași, împrejurarea relativă la radierea sau nu a ipotecii nr. 361/1995 și a comandamentului nr. 5325/1996, acte ce sunt premergătoare titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8156/22.05.1998 a Judecătoriei Iași ce a stat la baza procedurii de executare silită demarată în dosarul nr. 588/2009. Aceasta întrucât, în limitele de analiză îngăduite de textul art. 4042 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța este chemată în soluționarea cererii de întoarcere a executării să analizeze efectele născute de anularea pe cale judecătorească a actelor de executare. Or, câtă vreme aceste acte de executare, a căror anulare o invocă reclamantele, au fost săvârșite în cadrul dosarului nr. 588/2009 al B. A. C., valabilitatea sau nevalabilitatea înscrierilor anterioare ce au constituit temei al pronunțării titlului executoriu, sentința civilă nr. 8156/1998, într-un alt dosar de executare – nr._/1996 al Judecătoriei Iași – nu poate influența modul de soluționare a prezentei cereri de întoarcere a executării.
Acesta chiar în condițiile în care prin formularea prezentei cereri de suspendare a judecății reclamantele-recurente ar tinde să justifice, în afara actelor de executare desființate, un titlu care să le îndreptățească la revenirea la situația dinaintea executării silite. Analizată cererea și din această perspectivă, tribunalul reține că nu se impune suspendarea judecății cauzei întrucât radierea ipotecii și a comandamentului, chiar în situația ipotetică în care o instanță de judecată ar încuviința-o, nu este de natură să afecteze valabilitatea titlului executoriu, sentința civilă nr. 8156/22.05.1998 pronunțată de Judecătoria Iași.
Pe fondul litigiului, instanța de recurs reține corecta și exhaustiva redare a situației de fapt rezultată din testimoniile administrate în cauză precum și legala sancționare a acesteia.
Găsind de prisos reluarea celor reținute de judecătorul fondului în expunerea de motive a sentinței civile recurate, Tribunalul înțelege să alăture statuărilor acestuia și efectele născute de pronunțarea de către Tribunalul Iași la data de 23.02.2011 a deciziei civile nr. 571.
Judecata în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2010 s-a purtat între petenta T. G., titulară a cererii de recuzare și B. A. C.. Dispoziția Tribunalului Iași cuprinsă în decizia nr. 571/2011, prin care, ca urmare a admiterii cererii de recurs împotriva încheierii din data de 05.08.2010 a Judecătoriei Iași și a cererii de recuzare a executorului judecătoresc A. C., hotărăște anularea actelor de executare întocmite în dosarul nr. 588/2009 de executorul judecătoresc A. C., produce, întemeiat pe principiul relativității, efecte obligatorii între părți. Față de terți această decizie civilă are doar efecte de opozabilitate, opunându-se acestora cu valoarea unui fapt juridic și a unui mijloc de probă, respectiv de prezumție. Prezumția este doar un mijloc de apărare în fond care vine să ușureze sarcina probațiunii, prin invocarea constatărilor făcute într-un proces anterior. În sensul art. 1202 alin. 2 Cod civil, nefiind oprită o nouă acțiune, nu se poate susține că valoarea prezumției rezultate din lucrul judecat anterior ar putea fi considerată tot una absolută, iuris .>. Ca atare, în prezența caracterului relativ – iuris tantum – a prezumției lucrului judecat față de terți, aceasta poate fi combătută prin proba contrară de orice persoană interesată.
Prezumția lucrului judecat față de terți, în speță față de S. E. și S. I., nu poate fi opusă însă de către recurentele L. E. V. și T. G. pe calea procedurală directă a întoarcerii executării silite. În limitele raportului juridic execuțional legalitatea actelor de executare are a fi stabilită față de toate părțile – creditor și debitor – implicate în procedura de executare silită. Mijlocul procedural pe care legiuitorul îl pune la îndemână pentru verificarea legalității actelor de executare, inclusiv sub aspectul suspus dezbaterii în cadrul dosarului nr._/245/2010, este contestația la executare.
Notează încă o dată Tribunalul că eficientizarea unei hotărâri judecătorești – în speță decizia civilă nr. 5710/2011 a Tribunalului Iași – prin mijlocirea căreia sunt anulate actele de executare săvârșite în procedura executării silite, poate fi cerută și obținută de cel interesat numai în condițiile reglementate legislativ de art. 399 Cod procedură civilă și cu stricta respectare a cadrului procesual obligatoriu ce este dat de calitatea de parte în raportul juridic execuțional. Dincolo de aceste granițe în care o instanță judecătorească poate verifica legalitatea actelor de executare nu are și nu poate avea efectul arătat de reclamantele-recurente decât în raport cu părțile din dosarul nr._/245/2010.
Astfel cum a arătat și judecătorul fondului, T. G. a formulat contestație la executare înregistrată sub nr._/245/2010 pe rolul Judecătoriei Iași. Totodată, T. G. alături de L. E. au formulat la data de 18.06.2010 tot o contestație la executare înregistrată sub nr._/245/2010 la Judecătoria Iași. Ambele dosare, ca urmare a conexării, au fost soluționate irevocabil prin sentința civilă nr._/08.10.2010 a Judecătoriei Iași în sensul respingerii lor. Prin decizia civilă nr. 154/29.02.2012 Tribunalul Iași a respins cererile de apel formulate de contestatoarele L. E. și T. G. împotriva sentinței civile nr._/2010 a Judecătoriei Iași și prin decizia civilă nr. 1862/07.12.2012 Curtea de Apel Iași a respins recursul declarat de T. G. împotriva deciziei civile nr. 154/29.02.2012 a Tribunalului Iași.
Pe de o parte, reține Tribunalul că, deși au fost promovate de către titulara cererii de recuzare T. G. în cursul anului 2010 două contestații la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași, aceasta nu a înțeles să supună dezbaterilor contradictorii în cadrul procesual specific contestației la executare efectele pe care le produce pronunțarea de către Tribunalul Iași, la data de 23.01.2011, a deciziei civile nr. 571.
Pe de altă parte, în cadrul deciziei civile nr. 1862/07.12.2012 Curtea de Apel Iași a reținut că nu poate analiza efectele admiterii cererii de recuzare a executorului judecătoresc A. C. și anulării actelor de executare întocmite de către acest executor judecătoresc deoarece nu a fost învestită cu o astfel de verificare prin cererea de recurs. S-a reținut totodată că recursul, cale extraordinară de atac, nu este devolutiv ci este limitat numai la cenzurarea motivelor de nelegalitate invocate de parte.
Ca atare, decizia civilă nr. 571/2011 a Tribunalului Iași nu poate fi opusă creditorilor raportului juridic execuțional S. E. și S. I., motiv pentru care nu poate constitui temei al cererii de întoarcere a executării raportat la dispozițiile art. 4042 alin. 3 Cod procedură civilă. Potrivit textului de lege, restabilirea situației anterioare executării poate fi cerută de cel îndreptățit instanței judecătorești competente potrivit legii în situația în care fie au fost desființate actele de executare, fie a fost desființat titlul executoriu. Cum în speță decizia civilă nr. 571/2011 a Tribunalului Iași nu le este opozabilă creditorilor S., condiția premisă ce face admisibilă cererea de întoarcere a executării, respectiv desființarea de către o instanță judecătorească a actelor de executare, nu este îndeplinită.
Critica relativă la greșita reținere de către judecătorul fondului a împrejurării că imobilul era grevat de ipotecă, pe de o parte, nu este de natură a plasa recurentele în condițiile menite a atrage activarea disp. art. 4042 alin. 3 Cod procedură civilă, singurele care au fundamentat actul de învestire adresat Judecătoriei Iași.
Pe de altă parte, statuările judecătorului fondului pe acest aspect nu reprezintă altceva decât o transpunere a autorității de lucru judecat în manifestarea sa procesuală de prezumție ce rezultă din considerentele cuprinse în sentința civilă nr._/08.10.2010 a Judecătoriei Iași, păstrată prin decizia civilă nr. 154/29.02.2012 a Tribunalului Iași, aceasta din urmă menținută prin decizia civilă nr. 1862/07.12.2012 a Curții de Apel Iași. Conform acestora, la momentul la care T. G. a obținut dreptul de proprietate asupra cotei de 44% din imobil, acesta era grevat de ipoteca imobiliară nr. 361/1995, recurentei contestatoare fiindu-i opozabil dreptul de ipotecă al creditorilor S. E. și G. N.. Totodată, s-a constatat că sentința civilă nr. 4994/1998 a Judecătoriei Iași, privind vânzarea intervenită între apelante cu privire la cota indiviză de 44% din imobil, nu înlătură efectele erga omnes ale ordonanței de adjudecare și nici urmărirea bunului în litigiu.
Relativ la excepțiile invocate de intimați prin întâmpinare, susținute și înaintea instanței de fond și soluționate de către Judecătoria Iași, Tribunalul reține regula de drept „tantum devolutum quantum apellatum” aplicabilă în baza art. 316 Cod procedură civilă și în calea de atac a recursului. În puterea acesteia, instanța de control judiciar este chemată să se pronunțe exclusiv asupra problemelor de fapt și de drept ce sunt criticate expres sau implicit prin cererea de recurs. Ori, câtă vreme intimații S. E. și S. I. nu au înțeles să recureze hotărârea pronunțată în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor ridicate înaintea instanței de fond, acestea nu mai pot fi supuse analizei instanței de recurs prin mijlocirea întâmpinării.
În considerarea celor mai sus expuse și alăturat celor reținute de judecătorul fondului pe care tribunalul și le însușește în integralitatea lor, în baza art. 312 Cod procedură civilă tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a judecății cauzei formulată în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C..
Respinge cererea de recurs formulată de reclamantele L. E. V. și T. G. împotriva sentinței civile nr. 4535/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în sedință publică azi, 27.02.2015.
Președinte, S. F. | Judecător, M. C. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, O. S. |
Red. M.C.
Tehn. M.M.D.
2 ex./20.04.2015
Judecător fond O. I. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 188/2015. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 539/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
