Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1743/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1743/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1743/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Decembrie 2015
Președinte - C. D.
Judecător I. D.
Grefier D. C.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1743/2015
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către apelanta B. A. P. MANDATAR V. V. împotriva sentinței civile nr. 5569/2015 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimații: S.C. A. B. SA și B. S., având ca obiect revendicare imobiliară disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
P. sentința civilă 5596/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S. și a fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii promovate de reclamantul B. A. prin mandatar Vasâi V., în contradictoriu cu ..A.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată astfel formulată de reclamant.
S-a act că reclamantul nu a înțeles să mai solicite cheltuieli de judecată, astfel cum a precizat în cuvântul pe fond.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate de pârâta ..A, conform chitanței nr. 82/2015.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6.04.2012, sub numărul_/245/2012, reclamantul BALIFF A. în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. B. și BALIFF S., a solicitat instanței de judecată declararea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., număr 2142, emis la data de 25.06.2001, precum și admiterea cererii sale de revendicare a suprafeței de 1,03 ha teren arabil ce îi revine conform certificatului de proprietate nr._ emis la data de 22.01.2003, acordarea ajutorului public judiciar și obligarea pârâșilor la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii sa arătat că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., număr 2142, emis la data de 25.06.2001, a fost atestat dreptul de proprietate al pârâtei S.C. A. B. cu încălcarea flagrantă a legii, pentru o suprafață de 2,073 ha. În ceea ce privește condițiile de fond și de formă ale certificatului, reclamantul arată că înțelege să invoce nulitatea absolută pentru următoarele considerente: sentința civilă nr._/1999 reprezintă o gravă eroare judiciară. Suprafața de teren pentru care a fost emis certificatul reprezintă sediul fostei ferme B., inclusiv drumul de acces spre aceasta. Acest fapt este binecunoscut instanței încă din 1998, când fostul manager al societății ar fi recunoscut că nu deține acte de proprietate ale terenului. Se mai arată că autorul reclamantului B. Lucien a solicitat în anul 1991 restituirea întregii ferme, care nu era o suprafață fără stăpân. În timp ce se elibera acest atestat, în baza unei documentații sumare, terenul era revendicat de adevărații proprietari, iar hotărârea favorabilă reclamantului, hotărâre a Prefecturii nu a fost pusă în executare de Primărie. Mai mult, certificatul ar fi fost emis la o perioadă mai mare de 6 luni de la data adoptării hotărârii Comisiei de Fond Funciar referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate a fraților B. pentru suprafața de 2,06 ha situată în incinta fermei Tomești, hotărâre care a fost adusă la cunoștința societății pârâte.
P. sentința nr. 13352din data de 29 iunie 2012, pronunțată în dosarul_/245/2012, instanța a admis excepția necompetenței materiale absolute a Judecătoriei Iași, referitor la soluționarea capătului de cerere privind declararea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., număr 2142, emis la data de 25.06.2001, excepție invocată de pârâta S.C. A. B. S.A., prin întâmpinare, a declinat acest capăt de cerere în favoarea Curții de Apel Iași, a disjuns capătul de cerere privind revendicarea, fiind alcătuit prezentul dosar, cu indicativul_, ce a fost înregistrat manual la același complet și a cărui judecată a fost suspendată pe durata soluționării irevocabile a acțiunii referitoare la anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., număr 2142.
La data de 27 noiembrie 2014, pârâta ..A a depus la dosarul cauzei ( fila 151) cerere de repunere pe rol, motivat de soluționarea irevocabilă a acțiunii privind anularea certificatului de atestare drept proprietate prin respingerea recursului declarat împotriva sentinței Curții de Apel Iași (363/12.11.2012) de către Înalta curte de Casație și Justiție. Au fost anexate cererii extras portal Înalta Curte și copia sentinței pronunțate în primă instanță de Curtea de Apel Iași.
P. încheierea din data de 14 ianuarie 2015, instanța a luat act că dosarul_, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași ( în raport de care a fost suspendată judecarea prezentei cauze, în temeiul art. 244 VCPC), a fost soluționat prin sentința civilă nr. 363/2012 la data de 12.11.2012, iar recursul împotriva acesteia a fost respins, prin decizie irevocabilă de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 7761/13.12.2013 și a repus cauza pe rol.
Având în vedere că la momentul repunerii pe rol a cauzei nu toate părțile erau prezente pentru a putea fi interpelate cu privire la posibilitatea continuării judecății la același termen, instanța a fixat un nou termen de judecată, la data de 25.02.2015, cu stabilirea u8nor obligații în sarcina reclamantului, referitoare la precizarea suprafețelor exacte cu privire la care solicită revendicarea, justificarea calității procesuale pasive a pârâtei B. S., explicarea sintagmei „ prin reprezentant P. D.”, despre ce tip de reprezentare este vorba și de unde izvorăște aceasta.
În cadrul ședinței din data de 22 aprilie 2015, instanța a acordat cuvântul asupra excepției inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S., a luat act de concluziile depuse de părți și a rămas în pronunțare asupra celor două excepții.
Cu privire la ordinea de soluționare a excepțiilor, se poate observa că ambele excepții invocate sunt excepții de fond, referitoare la lipsuri privind exe4rcițiul dreptului la acțiune. Deși în literatura de specialitate categoria „inadmisibilităților” diferă de apărările de fond și se apropie de excepțiile de procedură, iar ca regulă generală caracterul admisibil sau inadmisibil al unei acțiuni trebuie să fie analizat anterior altor discuții cu privire la calitate, în prezenta situație se impune analiza cu prioritate a persoanelor chemate în judecată în calitate de pârâte într-o acțiune în revendicare, pentru ca ulterior, pe baza naturii unei atare acțiuni, să fie stabilit dreptul de acces al reclamantului la o acțiune de acest tip. Inadmisibilitatea invocată este legată în acest caz de condițiile de promovare a celei mai energice acțiuni de protecție a dreptului de proprietate și de particularitățile ce trebuie analizate în situația existenței unui caz de coproprietate.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S., cu prioritate, instanța a reținut următoarele:
Una dintre condițiile pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală ( legitimatio ad causa), care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționași, deopotrivă a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală, se determină în concret,în funcție de datele litigiului dedus judecății. Rezultă așadar că,prin calitate procesuală trebuie să se înțeleagă justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte,în procesul civil, fără a presupune cu necesitate existența unui drept, rezultat al unui anumit raport juridic de drept substanțial, ea trebuind totuși să corespundă calității de titular al dreptului sau interesului legitim și obligației ce formează conținutul raportului juridic adus în discuție. Întrucât reclamantul este cel care declanșează procedura judiciară, lui îi incumbă sarcina de a dovedi atât propria legitimitate procesuală,cât și pe cea a persoanelor chemate în judecată, în acord cu prevederile art. 112 VCPC. Dacă în privința calității reclamantului, instanța este datoare să verifice dacă el este titularul dreptului dedus judecății, în privința pârâtului, verificările se vor centra pe stabilirea faptului dacă în raportul juridic dedus judecății, el este cel obligat.
Din cercetarea susținerilor necontestate ale părților, precum și a înscrisurilor anexate dosarului cauzei, se vor reține următoarele aspecte: titlul de proprietate nr._, emis la data de 22.01.2003, pe numele fraților B. S. și B. A. viza reconstituirea dreptului asupra unei suprafețe de teren de 2 ha și 600 mp situat în . ( fila 35 dosar). Deși pârâta ..A a solicitat anularea acestui titlu de proprietate, prin decizie irevocabilă (nr.554/2004), s-a respins acțiunea promovată, reținându-se că societatea este lipsită de calitate procesuală activă.
În temeiul drepturilor recunoscute prin intermediul acestui titlu de proprietate, a cărui legalitate a fost analizată de o instanță de judecată ( în grade diferite de jurisdicție) și validată corespunzător, în anul 2003, la data de 12 septembrie a fost autentificat contractul de vânzare cumpărare de drepturi litigioase între B. S. ( în calitate de cumpărător) și P. D. N. ( în calitate de cumpărător), prin care vânzătoarea înstrăina o cotă parte indiviză de 1/2/ din patrimoniul defuncților săi părinți, despre restul cotei de 1/2/ subliniind chiar în act că aparține fratelui său B. A. ( reclamantul din prezenta acțiune). Prețul a fost plătit și primit în întregime la data autentificării actului de vânzare drepturi litigioase (fila 56 dosar).
Ulterior, în cadrul dosarului_/245/2007, înregistrat pe rolul judecătoriei Iași, prin sentința civilă 8497 din 27 mai 2010, având de soluționat acțiune având ca obiect partaj judiciar ieșire din indiviziune, între reclamantul B. A., intervenientul în nume propriu S.C.A."AGROINDUSTRIALĂ B."S.A. și pârâtul P. D. N., prima instanță a admis în parte acțiunea, constatând printre altele că reclamantul și pârâtul se află în indiviziune și cu privire la suprafața de 20.562 mp, înscrisă în titlul de proprietate nr. 153.108/22.01.2003, cu o valoare de 1.965.727,20 lei, suprafață de teren identificată în raportul de expertiză topometrică refăcut, aflat la filele 553-575 dosar, realizând împărțirea efectivă a bunurilor și loturile ce reveneau fiecărei părți. Împotriva soluției pronunțate de prima instanță a fost exercitată calea de atac a apelului, astfel încât, prin decizia 494/8 iunie 2011, sentința pronunțată a fost menținută. Cu toate acestea, prin decizia Curții de Apel Iași, dată în recurs, numărul 837 din 30.11.2011, a fost admise recursurile formulate de P. D. N. și .., casată decizia și sentința, admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de . Iași, iar pe cale de consecință respinsă acțiunea de ieșire din indiviziune formulată de B. A. ca prematură. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Iași se bucură de putere de lucru judecat, aceasta restabilind practic starea de indiviziune existentă între reclamant și cumpărătorul de drepturi succesorale P. D..
Mai mult, se poate observa că cererea de partaj a suprafeței ce face obiectul titlului de proprietate_,emis la data de 22.01.2003, pe numele fraților B. S. și B. A. a fost promovată, la acel moment 2007, în contradictoriu cu numitul P. D. ( cumpărătorul drepturilor succesorale) și nu în contradictoriu cu B. S..
Instanța a reținut că prezenta acțiune este o acțiune în revendicare ( respectiv o acțiune a proprietarului care pretinde că a pierdut posesia, împotriva posesorului/detentorului neproprietar) promovată în contradictoriu cu o persoană apreciată ca fiind coproprietar ( B. S.) și un terț (A. B. SA).
Deși i s-a solicitat să justifice calitatea procesuală pasivă a pârâtei B. S., reclamantul nu a realizat nici un fel de precizări, apte a asigura cel puțin o sumă de indicii, referitoare la posesia exercitată de B. S. în prezent, asupra terenului ( aflat în continuare în indiviziune) și nici nu a clarificat sub nici un aspect de ce a înțeles să o cheme în judecată pe aceasta prin reprezentant. Reclamantul nu a formulat prezenta acțiune în contradictoriu cu persoana pe care anterior a chemat-o în judecată în cadrul acțiunii de partaj, nu a intenționat să se judece cu cel care a cumpărat drepturile succesorale ( prin contractul autentificat în septembrie 2003), ci a formulat, în cunoștință de cauză acțiunea în contradictoriu cu societatea A. B. SA și sora sa, B. S..
Desigur, se poate observa că justificarea calității procesuale pasive este în strânsă conexiune cu admisibilitatea unei acțiuni în revendicare formulată, în contextul în care pe suprafața din care reclamantul delimitează, jumătate din ce consideră că i se cuvine, respectiv 1,03 ha, există încă o stare de indiviziune, astfel cum rezultă din decizia Curții de Apel.
Înainte de a proceda la o analiză a acestei situații și a admisibilității acțiunii în revendicare, într-o atare împrejurare specială, instanța a notat punctual faptul că reclamantul nu a reușit să justifice, nici măcar pe baza unor indicii minime și probe apte să fie verificate de instanță ( în temeiul rolului său activ), calitatea procesuală a pârâtei B. S., unicul motiv al chemării sal în judecată, astfel cum rezultă din probe fiind menționarea sa în titlul de proprietate ce constituie actul ce stă la baza recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantului. Argumentul principal care stă însă la baza soluției ce urmează a fi date în cazul excepției, este cel referitor la fosta calitate de coproprietar, înstrăinarea drepturilor succesorale, iar în subsidiar, inexistența oricăror probe cu privire la o eventuală posesie în prezent, în calitate de terț, a pârâtei.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S. și a respins acțiunea promovată în contradictoriu cu aceasta pentru constatarea absenței calității procesuale.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revendicare formulate, se poate observa că reclamantul înțelege să revendice o suprafață de 1,03 ha (adică 1/2 din suprafața menționată în titlul de proprietate emis în anul 2003), dar delimitată în concret de vecinătățile indicate de acesta, în cadrul cererii introduse la data de 9.10.2014.
Or, suprafața ce face obiectul titlului de proprietate_, emis la data de 22.01.2003, de 2 ha și 600 mp nu a fost partajată de coproprietarii menționați în titlu, acțiunea prin care s-a promovat o atare încercare fiind respinsă irevocabil de Curtea de Apel Iași.
Se poate observa că reclamantul dorește delimitarea, într-un anumit mod, pe calea unei acțiuni în revendicare, a suprafeței de 1,03 ha, ce i se cuvine din suprafața aflată în indiviziune.
Or, nu aceasta este calea pe care o poate urma persoana interesată de stabilirea dreptului său de proprietate, în concret, asupra unei jumătăți din imobilul aflat în coproprietate, acțiunea în revendicare proteguind drepturile proprietarului ( exclusiv, sau coproprietarilor în comun) în raport de terți.
Acțiunea în revendicare nu poate fi promovată împotriva coproprietarilor ( astfel cum a intenționat reclamantul prin chemare în judecată a numitei B. S.) și nici în scopul ieșirii din indiviziune, prin delimitarea unei suprafețe din proprietatea comună, pentru unul dintre coproprietari, ce ar urma să o folosească exclusiv ( „prin lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie”). Or, scopul introducerii prezentei acțiuni este expres delimitat de reclamant, care subliniază faptul că înțelege să „revendice doar suprafața de 1,030 ha de teren, din incinta Fermei Tomești, respectiv cota parte de ½ din suprafața de teren ce i se cuvine” ( fila 15 dosar).
Nu este mai puțin adevărat că, noul cod civil propune soluții moderne pentru acțiunea în revendicare, iar art. 643 NCC acordă oricărui coproprietar libertatea de a promova acțiunea în revendicare pentru bunul în integralitatea sa, ori doar pentru o cotă parte, în raport de orice terț cu privire la care pretinde că ar tulbura proprietatea. Cu toate acestea, textul articolului 643 NCC nu oferă posibilitatea coproprietarilor de a promova acțiuni în revendicare în raporturile dintre ei. De asemenea, nu a fost tranșată legislativ, situația promovării unei acțiuni în revendicare cu privire la o cotă parte materială din bun ( atât timp cât acesta nu a fost supus operațiunii de partaj) și nu a unei cote părți ideale.
Din explicațiile oferite în prezenta acțiune, nu rezultă că reclamantul dorește protecția oricărei cote de ½, indiferent de amplasament, pentru a se putea admite, chiar și pur teoretic promovarea unei atare acțiuni ( prin recunoașterea protecției efective a dreptului de proprietate a oricărui coproprietar, cota sa parte oferind posibilitatea exercitării sumei atributelor dreptului de proprietate), ci a unei cote de ½, astfel cum este delimitată de propriile susțineri, iar protecția dreptului se raportează doar la propria persoană, nu și la coproprietari. Jurisprudența CEDO în materie ( cauza L. și alții contra României) tinde să rezolve problema admisibilității promovării acțiunii de o parte dintre coproprietari, prin sublinierea necesității regândirii regulii rigide a unanimității, însă demersul reclamantului din prezenta acțiune, nu poate fi considerat ca fiind realizat în absența posibilității de identificare a unicului coproprietar, sau lipsei acestuia de cooperare.
Reclamantul are în continuare deschisă în principal acțiunea de partaj, pe care este obligat să o exercite în scopul delimitării cu prioritate a suprafeței ce îi revine din cea comună, recunoscută în temeiul titlului de proprietate, urmând ca în situația în care segmentul de proprietate ce îi revine ar fi încălcat să exercite orice acțiune pe care o apreciază ca necesară în scopul protejării dreptului său.
Din aceste motive, acțiunea în revendicare promovată anterior ieșirii din indiviziune, cu privire la un segment nedelimitat anterior, pe care unul din coproprietari dorește să îl stăpânească exclusiv, apare ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. A..
Apelantul arată că a promovat prezenta acțiune cu scopul de a obține recunoașterea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 1,03 ha teren din totalul de 2,06 ha reprezentând fostul drum de acces și teren sediu fermă ce a aparținut mamei sale B. R.. Apelantul arată că, în prezent, terenul aparține lui și numitului P. D. N. în indiviziune. Susține apelantul că nu a intenționat să o cheme în judecată pe sora sa B. S. care nu are legătură cu moștenirea și nu știe cine a dispus introducerea sa în cauză. Apelantul mai arată că sentința primei instanțe este nelegală deoarece ca titular al dreptului de proprietate, este îndreptățit a formula acțiune în revendicare. Apelantul invederează că nu a intenționat a obține partajul terenului, astfel cum reține prima instanță, ci doar revendicare terenului său de la cel care îl deține pe nedrept. A solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și trimiterea cauzei spre judecare primei instanțe.
Legal citată intimata S.C. A. B. S.A. a solicitat respingerea apelului.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința apelată în raport de motivele invocate și potrivit art. 294 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul constată apelul întemeiat.
P. cererea de chemare în judecată, apelantul reclamant a invocat faptul că dreptul său de proprietate a fost încălcat ca urmare a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei S.C. A. B. S.A. Din motivarea acțiunii rezultă că certificatul a fost emis pentru un teren pentru care reclamantul și sora sa (inițial) obținuseră titlu de proprietate_/1993. A mai susținut reclamantul că sora sa a vândut, în anul 2003, cota sa parte din teren unui terț( P. D. N.), motiv pentru care revendică doar suprafața de 1,03 ha teren.
În expunerea de motive, instanța de fond reține excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei B. S. motivat de faptul că a vândut terenul din titlul de proprietate unui terț. În continuare a apreciat asupra excepției inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta B. S. deși anterior, reținuse excepția lipsei calității procesual pasive a aceleiași pârâte. Mai mult, ținând cont de motivele acțiunii introductive, prima instanță nu a soluționat excepția invocată raportat la pârâta S.C. A. B. S.A. În același sens, se reține argumentul instanței de fond cu privire la art. 643 c.civil care, se apreciază, că nu oferă posibilitatea coproprietarilor de a formula acțiuni în revendicare în raporturile dintre ei, mai exact între reclamant și sora sa. Din dispozitiv rezultă însă că excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare a fost admisă în raport de pârâta S.C. A. B. S.A. care însă nu are calitatea de coproprietar al terenului.
Din cuprinsul motivelor expuse de prima instanță, se constată că excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A. B. S.A. nu a fost argumentată.
Greșit s-a reținut și faptul că reclamantul are la dispoziție acțiunea de ieșire din indiviziune atât timp cât această acțiune a fost respinsă prin decizia 837/2011 a Curții de Apel Iași, ca prematur formulată. Raționamentul primei instanțe conduce astfel, la imposibilitatea reclamantului de a utiliza o cale legală în scopul protecției dreptului pretins încălcat.
În privința acestei excepții, criticată în declarația de apel, Tribunalul, potrivit celor anterior expuse, constată că este neîntemeiată.
Astfel, cum a reținut instanța de fond, jurisprudența CEDO, începând cu cauza L. și alții contra României, a condus la schimbarea regulii rigide a unanimității. P. reglementarea art. 643 c.civil ( de imediată aplicare potrivit art. 63 din Legea 71/2011), legiuitorul a oferit posibilitate coproprietarului de a sta singur în justiție, în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în acțiunea în revendicare. P. urmare, acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A. B. S.A., care nu are calitatea de coproprietar al terenului, nu poate fi inadmisibilă
În raport de aceste considerente, va fi admis apelul declarat. Tribunalul reține și faptul că motivele de apel nu vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei B. S., motiv pentru care nu va aprecia în această privință.
Urmează, astfel, a fi respinsă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare și potrivit art. 297 c.proc.civilă, cauza va fi trimisă primei instanțe pentru soluționare pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul Balif A. prin mandatar Vasâi V. împotriva sentinței civile 5596/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o casează.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare.
Trimite cauza pentru judecare pe fond aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 9.12.2015.
Președinte Judecător
D. C. I. D.
Grefier,
C. D.
Red. D.C.
Tehnored. D.C. + C.D.
8 ex./18.01.2016
Jud. fond.I. I.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1064/2015. Tribunalul IAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
