Pretenţii. Decizia nr. 1147/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1147/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Decembrie 2015
PREȘEDINTE – A. C.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1147/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de A. C. împotriva sentinței civile nr. 5969 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Iași în contradictoriu cu intimata Asociația De P. PT 10 D. C., Prin Președinte S. C., având ca obiect pretenții rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26 noiembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea apărătorului ales al recurentului, s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5969 din 30 aprilie 2015, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Asociația De P. PT. 10 D. C. în contradictoriu cu pârâtul A. C..
Obligă pârâtul să achite reclamantului sumele de 2460, 29 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente intervalului 08.2011 – 05.2012 și suma de 604, 50 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente intervalului 01.2011 – 04.2012.
Admite cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului ales.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT. 10 D. C. a chemat în judecată pârâtul solicitând obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 3069,69 lei compuse din: 2465,19 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 08._ și 604,50 lei cu titlu de penalități restante aferente perioadei 01._.
Conform susținerilor reclamantului, coroborate cu recunoașterea pârâtului, precum și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3669/2010 la BNP I. P. – f. 6-8 dosar Tribunal) A. C. este proprietarul apartamentului nr. 3 situat în Iași, ., ., parter, jud. Iași.
În drept, în temeiul art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuieli comune, asociația de proprietari având dreptul, să acționeze în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 3 lit. f și lit. j, art. 46 - 49 din Legea 230/2007 raportat la art. 25 și art. 32 din H.G. nr. 1588 din 19 decembrie 2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, cuprinzând cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de proprietatea comună sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare locuință, vor fi achitate de proprietari în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Pârâtul avea posibilitatea contestării modalității de stabilire a cheltuielilor comune, precum și a celor determinate individual, ulterior afișării listelor de plată, fie la asociația de proprietari, fie în instanță, pe parcursul prezentei proceduri.
Întrucât pârâtul nu a locuit efectiv în apartamentul proprietatea sa, acesta nu a contestat în termen listele de plată a întreținerii la asociația de proprietari reclamantă. Această situație este întru-totul imputabilă pârâtului, care a ignorat complet obligațiile care îi reveneau în calitate de proprietar al apartamentului nr. 3 situat în Iași, ., ., parter, jud. Iași, imobil administrat de asociația de proprietari reclamantă.
Deși pârâtul critică modalitatea în care au fost stabilite și repartizate cheltuielile de întreținere, din analiza probelor administrate în cauză, instanța reține că asociația reclamantă a procedat legal și corect atunci când a repartizat cheltuielile de întreținere, atât cele pe cote-părți, cât și cele pe număr de persoane.
În esență, pârâtul a criticat modalitate de stabilire și repartizare a cheltuielilor cu încălzirea apartamentului.
Cercetând listele de plată a întreținerii, instanța reține că nu i-au fost calculate și percepute pârâtului cheltuieli pe număr de persoane, în listele de plată a întreținerii, în dreptul rubricii corespunzătoare pârâtului fiind menționate 0 (zero) persoane.
În ceea ce privește cheltuielile cu agentul termic, instanța a observat că acestea au fost stabilite de către societatea TECHEM ENERGY SERVICES și preluate în listele de plată a întreținerii de către asociația de proprietari reclamantă.
Pârâtul nu a obținut recalcularea consumului cu agentul termic din partea societății specializate și autorizate TECHEM ENERGY SERVICES, iar solicitarea sa privind recalcularea consumului de către un expert contabil era evident sortită eșecului, expertiza eventual necesară și utilă cauzei fiind cea termoenergetică, nefiind competent expertul contabil să determine consumul de energie termică, iar sumele de plată stabilite de asociație sunt preluate cu exactitate din fișele de repartizare costuri comunicate de TECHEM ENERGY SERVICES.
Întreaga situație litigioasă este generată de dezinteresul pârâtului cu privire la administrarea bunului proprietatea sa.
Pârâtul nu asigurat accesul reprezentanților asociației de proprietari și nici angajaților societății care administrează repartitoarele în imobil pentru a citi indexul repartitoarelor de căldură, astfel încât aceștia au fost nevoiți să estimeze consumul.
De asemenea, în tot intervalul supus analizei pârâtul nu a achitat niciuna dintre cheltuielile de întreținere datorate asociației de proprietari, ignorând complet orice obligație care îi revenea în calitatea sa de proprietar.
Pârâtul susține că a anunțat asociație de proprietari despre faptul că în apartament nu locuiește nici o persoană și apreciază că și-a îndeplinit astfel obligațiile care îi reveneau.
Faptul că în apartament nu a locuit nici o persoană nu este contestat de către reclamant. Mai mult decât atât, această împrejurare se reflectă și în listele de plată a întreținerii, unde în dreptul rubricii corespunzătoare pârâtului fiind menționate 0 (zero) persoane.
În plus, asociația reclamantă nu poate fi acuzată de rea-credință sau de lipsă de loialitate în raporturile cu pârâtul, cât timp chiar aceasta a emis o adresă la data de 21.11.2012 către TECHEM, prin care a solicitat regularizarea consumului.
Adresa nr. 411/21.11.2012 emisă de asociația de proprietari și înregistrată la TECHEM sub nr. 1450/21.11.2012 precizează faptul că apartamentul este nelocuit și solicită regularizarea. În cuprinsul acestei adrese se indică și valoarea indexului fiecărui repartitor montat în apartament. Deși inițial se indică faptul că memoria repartitoarelor arată valori de 69, 10, respectiv 559, 10, ulterior sunt efectuate mențiuni olografe care indică alte valori, însă aceste mențiuni nu sunt datate și semnate, neavând astfel nici o valoare probatorie (f. 25).
O adresă cu conținut similar a fost înregistrat la societatea TECHEM sub nr. 258/28.02.2013 (f. 28).
La fila 27 dosar este înregistrată notificarea . se arată faptul că orice înștiințare privind faptul că un apartament este nelocuit produce efecte temporare, respectiv pentru un interval de maxi 3 luni de calcul consecutive. Se mai arată în cuprinsul notificării și faptul că un apartament se consideră fără repartitoare doar după împlinirea unui termen de 3 luni în care proprietarul nu permite citirea și/sau verificarea repartitoarelor. Consumul pe această perioadă se recalculează pe cheltuiala proprietarului.
Se poate observa că în cuprinsul acestei notificări este inserată și o declarație a proprietarului, declarație datată chiar de pârât la 21.11.2012 și care, în mod evident, produce efecte exclusiv pentru viitor.
Interpretând mențiunile din cuprinsul declarației proprietarului, instanța deduce (prezumție simplă ) faptul că, anterior datei de 21.11.2012, pârâtul nu a procedat corespunzător, în sensul că nu a setat robineții pe poziția „ÎNCHIS” și nici nu a permis accesul în apartament în vederea citirii repartitoarelor.
În situația în care pârâtul nu a permis accesul în apartament în vedere citirii repartitoarelor, rezultă că stabilirea consumului s-a realizat în condițiile art. 6 din Ordinul 343/2010, potrivit cu care: (1) Dacă proprietarul apartamentului sau al spațiului cu altă destinație nu poate asigura accesul pentru citirea repartitoarelor în perioada stabilită pentru prelevarea datelor, unitățile de consum aferente repartitoarelor din acea proprietate se iau ca fiind cele corespunzătoare unei citiri anterioare, unei perioade similare sau cum s-a convenit în contract, urmând ca regularizarea să se facă luna următoare sau cu ocazia verificării anuale prin citirea memoriei repartitorului și recalcularea repartizării pentru fiecare lună în parte pentru care s-au aproximat consumurile. Repartitoarele de costuri aflate în exploatare trebuie să aibă posibilități de memorare a datelor lunare pe o perioadă de minimum 12 luni. (2) La estimarea consumului, unitățile de consum alocate fiecărui spațiu în condițiile alin. (1) trebuie alese astfel încât la calculul de repartizare consumul de energie termică specific unei unități de consum (Kcal/unitate) să fie aproximativ egal cu cel dintr-o lună în care nu au existat unități de consum estimate. Costurile legate de regularizări se suportă conform clauzelor contractuale.
Prin adresa nr. 176/23.03.2015 . faptul că nu au fost recalculate consumurile de energie termică pentru apartamentul proprietatea pârâtului pentru sezonul de furnizare agent termic pentru încălzire 2011-2012.
Rezultă din interpretarea dispozițiilor mai sus-menționate că revenea exclusiv societății TECHEM recalcularea repartizării consumului pentru fiecare lună. Cum această societate nu este parte în prezenta cauză și nici nu s-a formulat o cerere distinctă prin care să se solicite obligarea acestei societăți să respecte dispozițiile legale și contractuale, instanța nu poate dispune obligarea acestei societăți să procedeze la regularizare. În ceea ce privește întrunirea condițiilor răspunderii contractuale în sarcina societății TECHEM, instanța reține că aceste aspecte nu fac obiectul învestirii, pârâtul sau reclamantul fiind îndreptățite să invoce pe calea unei acțiuni separate nerespectarea de către această societate a prevederilor contractuale.
De asemenea, cum doar societatea TECHEM poate proceda la recalcularea repartizării consumului pentru fiecare lună, instanța nu poate obliga asociația de proprietari să procedeze la recalcularea consumului cu agentul termic, după cum nu poate dispune obligarea asociației să solicite TECHEM să recalculeze consumul. De altfel, după cum rezultă din cuprinsul art. 43 alin. (2) și (3) din Ordinul 343/2010, asociațiile de proprietari nu au dreptul de a face repartizarea costurilor pentru energia termică pe baza indicațiilor repartitoarelor de costuri.
Repartizarea și, evident, recalcularea se realizează numai de persoane fizice sau juridice autorizate, sub sancțiunea nulității absolute a repartizării/recalculării repartizare, conform art. 1 alin. (5) din Ordinul 343/2010.
Mai mult decât atât, conform art. 5 alin. (3) lit. d) teza finală din același Ordin, obligația avansării cheltuielilor de recalculare a consumului este în sarcina pârâtului-proprietar al apartamentului, or pârâtul nu a făcut dovada faptului că a avansat aceste cheltuieli.
Instanța concluzionează că mențiunile din listele de plată a întreținerii privind costurile cu energia termică sunt corect întocmite, nefiind imputabil reclamantului faptul că nu s-a procedat la recalcularea consumului, motiv pentru care instanța se va raporta la mențiunile din cuprinsul acestora pentru a stabili debitul datorat de către pârât.
Instanța mai reține că, în cazul obligațiilor de a da o sumă de bani, creditorul trebuie să dovedească existența creanței, astfel încât, dacă el face această dovadă, neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea. Din listele de plată a întreținerii aferente intervalului 08.2011 – 05.2012 rezultă existența unui drept de creanță în favoarea reclamantului în cuantum de 2460, 29 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei mai sus-menționate. Instanța a adunat exclusiv sumele datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente intervalului 08.2011 – 05.2012 și a avut în vedere și plata efectuată de pârât prin chitanța nr._/13-09, în valoare de 30 lei.
În ceea ce privește obligația pârâților de a achita penalități de întârziere, instanța reține că, potrivit art. art. 49 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0, 2 % pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-a aplicat. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Conform hotărârii Adunării generale depuse la dosarul cauzei, a fost stabilit un procent de penalizare în cuantum de 0, 2 % pentru fiecare zi de întârziere (f. 7-9).
Hotărârea adunării generale nu a fost desființată, fiind astfel aplicabile penalitățile stabilite convențional de membrii asociației prin acordul lor de voință.
Rezultă, deci, că există atât o justificare legală, cât și o justificare convențională pentru perceperea penalităților de întârziere.
Cum pârâtul nu a făcut dovada achitării la termen a cheltuielilor de întreținere aferente intervalului 01. 2011 – 04.2012, rezultă că acesta datorează penalități de întârziere asociației de proprietari reclamante.
Sub aspectul capătului accesoriu de cerere, privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, instanța constată că acestea au fost calculate cu respectarea disp. art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007, art. 25 din Hotărârea nr. 1588/ 2007, urmând a obliga pârâtul și la plata sumei de 604, 50 lei, reprezentând penalități de întreținere, sumă corect calculată de reclamant, astfel cum rezultă din tabelul de la fila 4 dosar.
În temeiul art. 274 C., instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. C., considerând-o nelegală și netemeinică.
Susține recurentul că instanța de fond a analizat în mod trunchiat probatoriul administrat și a dat o interpretare greșită a probelor administrate.
Se arată că reclamanta avea cunoștință de faptul că nu a locuit niciodată acolo de la data de 29 octombrie 2010, data achiziționării apartamentului și nu locuiește nici în prezent.
În susținerea aceste afirmații este faptul că de la data achiziționării imobilului pe lista de plată în dreptul numelui său figurează 0 persoane. Susține că are în apartament repartitoare de căldură pe toate caloriferele și a anunțat reclamanta de la data de 29 octombrie 2010, când a achiziționat apartamentul, că acolo nu va locui nimeni timp de câțiva ani, deoarece apartamentul este nelocuibil, fiind deosebit de degradat, anunțând totodată asociația despre faptul că, caloriferele din apartament sunt oprite. Asociația de proprietari are încheiat un protocol cu o societate comercială, societate care are obligația de a citi contoarele repartitoarelor de căldură din apartamentele consumatorilor.
Nu știe în baza cărui probatoriu, instanța de fond a concluzionat că se recunoaște debitul pentru care a fost acționat în judecată. Se arată că a contestat acest debit pe întreg parcursul procesului.
Instanța de fond a arătat că a avut posibilitatea de a contesta modalitatea de stabilire a cheltuielilor comune și cele individuale, la asociația de proprietari, însă nu a făcut-o, ori tocmai din înscrisurile depuse la dosar rezultă că a contestat acest debit, a solicitat a i se explica ce reprezintă și a solicitat recalcularea sa, prin constatare de către o comisie de la asociație, că nu a avut nici un fel de consum energetic.
Se arată că în mod greșit, în sentința recurată, instanța de fond a reținut faptul că nu a obținut recalcularea consumului cu agentul termic din partea societății specializate și autorizate Techem Energy Services întrucât între dânsul și această societate nu există nici un fel de raport contractual.
Susține recurentul că reclamanta și Techem Energy Services își pasează responsabilitatea unei celeilalte și acest fapt nu îi poate fi imputat, cum nu îi poate fi imputat nici faptul că, fără nici o explicație, fără nici un temei legal, atâția ani de zile . refuzat recalcularea debitului în funcție de consumul efectiv pe care l-a constatat personal, atât la solicitarea asociației cât și la solicitarea sa.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului arătând că recurentul-pârât nu a făcut dovada că a permis delegaților împuterniciți cu citirea repartitoarelor de costuri să își ducă la îndeplinire obligațiile, în sensul de a citi și transmite furnizorului indexul repartitoarelor în vederea calculării consumului de energie termică pentru încălzire.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Asociația De P. PT. 10 D. C. a chemat în judecată pe pârâtul A. C. solicitând obligarea acestuia la plata cheltuielilor de întreținere în sumă de 2.465,19 lei aferente 08.11 – 05.2012 și la plata sumei de 604,50 lei, penalități calculate pentru neachitarea în termen a cheltuielilor de întreținere în perioada 01.2011 – 04.2012.
Conform susținerilor pârâtului, necontestate de către reclamantă, în apartamentul pentru care se solicită plata cheltuielilor de întreținere, în perioada menționată, nu a locuit nici o persoană.
Pentru acest motiv, cu adresa nr. 411/21.11.2012 (înregistrată la nr. 1450/21.11.2012), reclamanta Asociația De P. PT. 10 D. C. a solicitat recalcularea consumului de energie termică, pentru apartamentul aparținând pârâtului.
. reprezentantului reclamantei, cu adresa nr. 176/23.03.2015 că nu au fost recalculate consumurile de energie termică pentru sezonul de furnizare agent termic pentru încălzire 2011-2012, fără a da alte explicații cu privire la această cerere.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că nu există raport contractual între dânsul și ., reclamanta fiind cea care, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 230/2007, poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori.
În acest context, văzând și cererea formulată de pârât la data de 14.02.2014 (fila 26 dosar fond) se reține că, în mod incorect a reținut prima instanță dezinteresul reclamantului în obținerea recalculării consumului real de agent termic din partea societății specializate Techem Energy Services.
În ceea ce privește critica recurentului privind faptul ca ar fi fost împiedicat sa-și probeze susținerile, tribunalul reține ca acesta a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru recalcularea debitului in funcție de consumul efectiv, cerere ce a fost respinsa de prima instanța.
În mod corect, a susținut recurentul ca este prejudiciat de atitudinea reclamantei de a nu face demersuri la societatea colaboratoare in vederea obținerii recalcularii consumului de energie termica, și ca, in condițiile în care nu a locuit nimeni in imobil, nu a existat un astfel de consum.
În considerarea celor expuse, tribunalul reține că prima instanță nu a procedat la stabilirea cuantumului cheltuielilor de întreținere datorate efectiv de către pârât.
Întrucât pentru stabilirea cheltuielilor de întreținerea se presupune verificarea consumului real de energie termică, tribunalul apreciază că în speță este necesară efectuarea unei expertize tehnice contabile care să calculeze cheltuielile de întreținere pentru apartamentul aparținând pârâtului aferente perioadei 08.2011 – 05.2012 lunând în considerație consumul real de energie termică al apartamentului conform indicelui actual al repartitoarelor din apartament. De asemenea, se vor calcula și penalitățile de întârziere aferente perioadei 01.2011 – 04.2012.
Situației reținute anterior îi sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, potrivit carora, casarea hotărârii atacate se pronunță și în situația în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va admite recurs declarat de pârâtul A. C., va casa sentința primei instanțe și va reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile pentru stabilirea cheltuielilor de întreținere și penalităților datorate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul A. C. împotriva sentinței civile nr. 5669/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Iași, sentința pe care o casează in tot.
Retine cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize contabile pentru stabilirea cheltuielilor de întreținere și penalităților datorate de recurent.
Acorda termen la 07.01.2016 cu citarea părților.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2015.
Președinte, C. A. | Judecător, P. T. | Judecător, M. M. |
Grefier, G. I. |
Red. T.P.
Tehnored. I.G.
2 ex. – 04.01.2016
Judecător fond: G. T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1148/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 02-11-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
