Pretenţii. Hotărâre din 02-11-2015, Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 1475/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Noiembrie 2015
Președinte - G. C.
Judecător - I. E. B.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1475/2015
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de expert M. I. L. împotriva sentinței civile nr. 8196/18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Asociația de P. PT 13A, V. M. și V. L. E., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde avocat F. C. pentru intimata Asociația de P. PT 13A, cu împuternicire avocațială aflată la fila 13 dosar, lipsă fiind apelanta și intimații V. M. și V. L. E..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că este primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile fiind legal îndeplinită și că intimata Asociația de P. PT 13A a depus la dosar întâmpinare la care apelanta a formulat răspuns.
Fiind primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, instanța reține că este competentă în soluționarea prezentului apel care este declarat în termen, motivat scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Având cuvântul la probe, avocat Filin precizează că pentru intimata pe care o reprezintă nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și cuvântul pe fondul cererii de apel.
Avocat F. solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond pentru motivele detaliate în întâmpinarea depusă la dosar. În situația în care instanța va aprecia că se impune majorarea onorariului cerut de expert, solicită a se dispune ca acesta să fie achitat de intimații – pârâți. Solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8196 din 18.06.2015 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Ia act de renunțarea la judecată în privința a două capete de cerere, formulate de reclamantă: solicitarea de obligare a pârâților la depunerea copiei contractului de vânzare cumpărare și plata daunelor cominatorii.
Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de reclamanta Asociația de proprietari PT 13A în contradictoriu cu pârâții V. L. E. și V. M..
Respinge ca devenită fără obiect cererea de acordare a contravalorii debitului principal, în sumă de 3476.20 lei, cote de întreținere calculate pentru segmentul temporal august 2013-aprilie 2014. Constată că suma a fost achitată integral ( potrivit susținerilor exprese ale reclamantei), în cursul procesului.
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune cu privire la penalitățile de întârziere aferente segmentului ianuarie 2008-7 ianuarie 2011. Constată că prin chitanța din februarie 2011, cursul prescripției nu a fost întrerupt, acțiunea fiind promovată în iunie 2014.
Respinge ca prescrise sumele de bani solicitate cu titlul de penalități de întârziere pentru acest segment temporal.
Admite în parte capătul de cerere referitor la acordarea penalităților de întârziere și obligă pârâții, în mod solidar, la plata către reclamantă a sumei totale de 2280,2 lei ( rezultată din scăderea sumelor de 36,2 lei și 138,52 lei achitate în luna decembrie 2014 din totalul penalităților calculate în raportul de expertiză 2454,92 lei), penalități de întârziere calculate pentru segmentul ianuarie 2011-aprilie 2014.
Stabilește onorariu definitiv expert M. I. L. la suma de 800 lei, admițând doar în parte solicitarea acesteia. Constată achitat cu titlul de onorariu provizoriu suma de 500 lei ( câte 250 lei fiecare parte procesuală). Pune în sarcina ambelor părți diferența de 300 lei după cum urmează: 150 lei urmează a fi achitată de asociația reclamantă, iar 150 lei, în solidar de pârâți.
Executorie în privința acesteia.
Stabilește cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei și în sarcina pârâților, în solidar suma de 400 lei cu titlul de onorariu avocat potrivit chitanței 978/13.06.2014 și 250 lei onorariu provizoriu achitat în contul expertului, în total pârâții datorând reclamantei, în solidar suma de 650 lei.
Stabilește cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei și în favoarea pârâților suma de 400 lei cu titlul de onorariu avocat și 250 lei onorariu expert achitat de aceștia, cenzurând solicitarea pârâșilor referitoare la acordarea sumei de 1000 lei cu titlul de onorariu avocat. Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentate de 60,14 lei contravaloare copiere acte.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată ale părților.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Iași, la data de 17.06.2014, reclamanta Asociația de proprietari PT 13A, în contradictoriu cu pârâții V. L. E. și V. M. a solicitat instanței obligarea acestora din urmă la plata sumei de 3476,20 lei cheltuieli de întreținere neachitate aferente perioadei august 2013-aprilie 2014, a sumei de 7148,41 lei penalități de întârziere neachitate, aferente perioadei ianuarie 2008-aprilie 2014, obligarea pârâților la depunerea la sediul asociației a unei copii a contractului de vânzare cumpărare . de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de depunere copie contract, precum și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că asociația a încheiat cu furnizorii de utilități contracte, în baza cărora s-a stabilit obligația acesteia de a achita contravaloarea serviciilor puse la dispoziție. În caz de neplată, furnizorii au prevăzut în contractele cadru posibilitatea perceperii penalităților de întârziere, aspect materializat în contextul în care pârâții au achitat cu întârziere sau nu au achitat cotele de întreținere. Mai mult, pârâții au fost invitați la mediere, însă nu au dat curs invitației. Ca urmare a neplății facturilor de către pârâți, au fost sistate pentru diverse perioade utilitățile pentru toți locatarii.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 230/2007 și HG 1588/2007, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă. Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, notificare adresată pârâților, proces verbal informare avantaje mediere, încheiere OCPI notare privilegiu imobiliar în favoarea asociației reclamante, fișă de întreținere pârâți, fișă cont, explicații mod de calcul penalități, procese verbale stabilire cuantum penalități 2007, 2008, 2012, 2013, 2014, liste de întreținere 2008-2014.
La data de 16 iulie 2014, pârâții au depus întâmpinare, prin care au declarat că achiesează la capătul de cerere referitor la plata debitelor principale, cote de întreținere, în cuantum de 3476,20 lei aferente perioadei august 2013-aprilie 2014, formulând obiecțiuni în privința penalităților de întârziere solicitate.
Cu privire la aceste penalități, se solicită constatarea intervenirii dreptului de prescripție, se învederează perceperea de penalități la penalități și solicită administrarea unei expertize contabile care să releve modul de calcul al acestor sume. Referitor la obligația de depunere a actului de proprietate, pârâții se întreabă cum a putut fi înființată valabil asociația în absența unui act de proprietate . în acest context solicită respingerea capătului de cerere referitor la obligarea depunerii contractului și acordarea de daune cominatorii, ca lipsite de suport legal.
În drept, au fost invocate de asemenea, pe dispozițiile legii 230/2007 și HG 1588/2007, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă. Au fost anexate întâmpinării: certificat de moștenitor nr. 65/27 august 2013, copie contract de vânzare cumpărare autor 1991, act adițional al acestuia, copii cărți de identitate pârâți, împuternicire avocațială.
La data de 11 august 2014, asociația reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care s-a arătat că sunt menținute doar solicitările referitoare la debite și penalități, renunțându-se la solicitarea referitoare la anexarea contractului de vânzare cumpărare și acordarea de daune moratorii.
La primul termen de judecată fixat, data de 5.11.2014, instanța a luat act de renunțarea la judecată în privința a două capete de cerere, formulate de reclamantă: solicitarea de obligare a pârâților la depunerea copiei contractului de vânzare cumpărare și plata daunelor cominatorii., de achiesarea pârâților la capătul de cerere privind plata debitelor principale cote de întreținere, a unit cu fondul excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în privința penalităților de întârziere, aferente perioadei octombrie 2008-ianuarie 2011, a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză financiar contabilă, fixând exclusiv obiective referitoare la modul de calcul al penalităților.
În cadrul ședinței publice din aceeași dată, instanța a luat act de precizarea referitoare la achitarea în parte a debitului principal, respectiv 2254,32 lei și în parte a penalităților, respectiv suma de 424,01 lei ( fila 155 dosar).
La data de 14 mai 2015, expertul a depus raportul, comunicat în cadrul ședinței din data de 20 mai 2015 părților, pentru depunerea de concluzii.
În cadrul ședinței de judecată din data de 3 iunie 2015, instanța a luat act că nu există obiecțiuni la raportul de expertiză, a rămas în pronunțare asupra onorariului definitiv, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a rămas în pronunțare asupra excepției unite cu fondul și asupra fondului cauzei.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Pârâții sunt coproprietari ai apartamentului numărul 6, situat în Iași, ., ., aspect ce rezultă din coroborarea mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare din 1991, depus în copie, cu mențiunile din certificatul de moștenitor nr. 65/27 august 2013. Astfel, la rubrica cumpărători, în contractul de vânzare cumpărare figurează V. M. ( decedat, soțul pârâtei și respectiv tatăl pârâtului) și V. M., pârâta din prezenta cauză. Conform certificatului de moștenitor, masa succesorală rămasă de pe urma autorului V. M. revine soției acestuia V. M. ( în cotă de ¼) și fiului acestuia V. L. E., în cotă de ¾. Imobilul aparține în primul rând în devălmășie soților, iar de la data decesului unuia dintre ei, partea ce i s-ar fi cuvenit acestuia se împarte între succesorii săi, astfel cum au fost nominalizați. În această calitate, de coproprietari ai apartamentului numărul 6, pârâții, aveau obligația legală de a achita cotele de contribuție la cheltuielile realizate de asociație pentru punerea la dispoziție a utilităților necesare. Această obligație legală rezultă din dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art. 48 din Legea 230/2007 raportat la 50 din cuprinsul aceleiași legi. Astfel, legea recunoaște asociației dreptul de a acționa în justiție proprietarii care nu își îndeplinesc obligațiile de achitare a cotelor de întreținere.
Regula generală instituită de legea 230/2007 este în sensul că stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. De asemenea, cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Instanța reține că potrivit HG nr. 1588 din 2007 care aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și care abrogă dispozițiile HG 400 din 2003, administratorul asociației are obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat.
În completarea acestor dispoziții legale, instanța va reține că potrivit art. 25 din același act normativ si a art. 49 alin. 2 din legea 230/2007 privind inființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie sa fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Din dispozițiile art. 50 alin. 1 ale Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari rezultă că Asociația de P. este legitimată să acționeze în justiție proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Pe cale de consecință, pentru a constata că termenul de 90 de zile prevăzut pentru sesizarea instanței s-a împlinit, instanța trebuie să fie în măsură să analizeze cel puțin lista de plată în care figurează cheltuielile de întreținere, conținând data afișării și data scadenței.
Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere, în conformitate cu art. 49 din lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Instanța va reține că în privința debitelor solicitate, au fost realizate două precizări pe parcursul procesului, una la termenul din data de 5.11.2014, iar cea de-a doua la termenul din data de 3 iunie 2015, prin care s-a arătat plata parțială, respectiv stingerea totală, prin plată efectuată în cursul procesului, a debitului inițial individualizat în petitul acțiunii, în valoare de 3476.20 lei, cote de întreținere calculate pentru segmentul temporal august 2013-aprilie 2014.
Astfel, având în vedere înscrisurile justificative ( copii chitanțe) anexate la dosarul cauzei, dar și susținerile exprese ale reclamantei, direct interesate de obligarea pârâților la plata acestor sume, instanța va respinge ca devenită fără obiect cererea de acordare a contravalorii debitului principal, în sumă de 3476.20 lei, cote de întreținere calculate pentru segmentul temporal august 2013-aprilie 2014, constatând că suma a fost achitată integral ( potrivit susținerilor exprese ale reclamantei), în cursul procesului.
În vederea verificării corectitudinii modului de calcul al penalităților, instanța a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile. Este de remarcat că obiecțiunile pârâților, raportate la acest capăt de cerere, au vizat pe de o parte împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru o parte din sume, calcularea de penalități la penalități și modul efectiv de calcul al acestor penalități. Cuantumul procentual aplicabil și realitatea datorării unor penalități de întârziere în sine au reprezentat aspecte necontestate de pârâți.
În privința prescripției, este de observat că pentru perioada indicată de pârâți, termenele, modalitatea de calcul și invocarea acestora este supusă vechiului cod civil, fiind vorba de prescripții începute înainte de . noului cod, ce sunt și rămân supuse reglementării în vigoare la momentul inițial, al debutului termenului.
Astfel, termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, aplicabil drepturilor de creanță, reglementat de fostul decret 167/1958, ce începe să curgă de la scadența penalităților ( 30 zile de la data plății fixată prin listele de întreținere sau, în absența acesteia 20 zile de la data afișării lor). Observând listele de întreținere și evidențele asociației, anexate dosarului cauzei, precum și plățile efectuate, instanța constată că pentru segmentul ianuarie 2008-7 ianuarie 2011, la momentul promovării prezentei acțiuni ( 17.06.2014), termenul de prescripție al dreptului material la acțiune era împlinit, excepția urmând a fi admisă, iar sumele constatate ca atare prescrise. Asociația nu a reușit să probeze, în calitate de titular creditor al dreptului de creanță nici o cauză de suspendare sau întrerupere, dintre cele recunoscute de lege, pentru acest segment temporal, nici una dintre plăți nereferindu-se la acest segment. Cu privire la chitanța din februarie 2011, instanța reține că aceasta nu poate fi considerată cauză de întrerupere, prin recunoaștere a datoriei ( plată parțială), deoarece de la data întreruperii curge un nou termen de prescripție, de aceeași natură, el împlinindu-se de asemenea, anterior promovării prezentei acțiuni, în februarie 2014.
Astfel, în privința penalităților de întârziere, se va exclude din start, din suma pretinsă de asociația reclamantă, suma cu privire la care s-a împlinit termenul de prescripție. Studiind concluziile raportului de expertiză, a rezultat că penalitățile de întârziere aferente perioadei ianuarie 2011-aprilie 2014 este de 2454,92 lei. Cu toate acestea, în luna decembrie 2014, prin chitanțele_/4.12.2014 și_/17.12.2014, depuse la ultimul termen de judecată de pârâți și necontestate de asociația reclamantă, pârâții au achitat sumele de 36,20 lei și respectiv 138,52 lei cu titlul expres menționat în documentul liberator de plată de „penalități” aferente lunilor februarie 2014, martie 2014 și aprilie 2014. Rezultă așadar că pârâții au realizat dovada stingerii prin plată a acestor sume, rămânând de achitat doar suma de 2280,2 lei, cu titlul de penalități de întârziere calculate pentru segmentul ianuarie 2011-aprilie 2014.
Instanța va proceda la obligarea pârâților în solidar ( având în vedere raporturile de coproprietate) la plata sumei restante, neacoperite de 2280,2 lei ( rezultată din scăderea sumelor de 36,2 lei și 138,52 lei achitate în luna decembrie 2014 din totalul penalităților calculate în raportul de expertiză 2454,92 lei), penalități de întârziere calculate pentru segmentul ianuarie 2011-aprilie 2014.
În privința onorariului definitiv al expertului M. I. L., ținând cont de singurele criterii indicate de art. 23 din OG 2/2000, în funcție de complexitatea obiectivelor, a raportului de expertiză, noutatea problemelor ridicate în cadrul expertizei, perioada de timp supusă analizei, va aprecia ca fiind proporțional un onorariu definitiv de 800 lei, fiind vorba de calcularea unei singure categorii de sume ( penalități), de la o singură asociație și pentru un singur imobil, cu punerea la dispoziție a tuturor documentelor corespunzătoare. Se va lua act că onorariul provizoriu, în cuantum de 500 lei a fost achitat în proporție de 50% de fiecare parte procesuală și se va proceda în mod identic la punerea în vedere a onorariului rămas de achitat, respectiv 300 lei, în sarcina reclamantei ( 150 lei) și în solidar a pârâților ( 150 lei).
Analizând cererile de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate, instanța va reține culpa procesuală a ambelor părți, în virtutea soluțiilor pronunțate, va fixa cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei suma de 400 lei cu titlul de onorariu avocat potrivit chitanței 978/13.06.2014 și 250 lei onorariu provizoriu achitat în contul expertului, în total pârâții datorând reclamantei, în solidar suma de 650 lei. În privința cheltuielilor efectuate de pârâți, instanța va reține caracterul disproporționat al sumei de 1000 lei solicitată cu titlul de cheltuieli de judecată, având în vedere noutatea și dificultatea litigiului, cauza acordării termenelor, apărările formulate, evaluând egal munca celor doi reprezentanți convenționali și va fixa onorariu în favoarea pârâților la suma de 400 lei, la care se adaugă 250 lei onorariu expert achitat de aceștia. Instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea pârâților de acordare a sumei de 60,14 lei contravaloare copiere acte, neexistând o dovadă a acestor costuri materiale anexată la dosar ( chitanța_ din 18.12.2014 neputând fi considerată o astfel de dovadă, documentul neconținând nici un fel de informație referitoare la natura acestei plăți efectuate către asociație) .
Instanța va proceda, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. 2 teza finală NCPC, la compensarea cheltuielilor, nerămânând de achitat nici o diferență de nici una din părțile procesuale.”
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal expertul M. I. L. care a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la aspectul diminuării onorariului de expert.
În motivare apelanta a arătat în esență că instanța de fond a redus cu mai mult de jumătate onorariul definitiv al expertului de la valoarea de 1677,50 lei la 800 lei, fără a motiva temeinic și concret această diminuare, prin raportare la documentul care justifică cuantumul onorariului, respectiv decontul.
Arată că instanța de fond nu a analizat toate criteriile în funcție de care se stabilește onorariul definitiv al expertului prevăzute la art. 23 din OG 2/2000.
În drept, apelanta a indicat dispozițiile art. 23 din OG 2/2000, art. 458 teza a II-a din C.proc.civ., art. 470 din C.proc.civ.
A menționat proba cu înscrisuri, însă nu a depus la dosar înscrisuri suplimentare.
Asociația de proprietari PT 13A a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca fiind nefondat, motivând că în mod corect instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 23 din OG 2/2000 privind gradul de complexitate al lucrării, noutatea problemelor ridicate în cadrul expertizei și perioada de timp supusă analizei și că la dosar nu există nicio dovadă privind gradul profesional al expertului.
Intimații V. M. și V. L. E. nu au depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la instanța de apel.
Răspunzând la întâmpinarea depusă, apelanta a solicitat respingerea apărărilor intimatei-reclamante cu precădere ca fiind inadmisibile raportat la poziția procesuală exprimată exclusiv în calea de atac, iar în subsidiar, ca fiind nefondate.
În motivare, apelanta a arătat că este inadmisibilă contestarea cuantumului onorariului expertului direct în calea de atac a apelului, raportat la art,. 478 alin. 2 și 3 din C.proc.civ.
În subsidiar, a solicitat respingerea apărărilor ca fiind nefondate
Analizând actele aflate la dosarul cauzei raportat la conținutul cererii de apelul și la dispozițiile legale incidente, Tribunalul reține că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
În fapt, la data de 14.05.2015 a fost depus la instanța de fond raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert M. I.-L., apelant în cauza de față și, totodată, decontul justificativ al cheltuielilor, prezentat defalcat, onorariul solicitat fiind în cuantum de 1677,50 lei.
Conform art. 22 și art. 23 din OG 2/2000, la termenul la care se pronunțã asupra raportului de expertizã sau, dupã caz, asupra suplimentului la raport, depus de expertul tehnic judiciar numit, organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei se pronunțã și asupra sumei definitive solicitate de cãtre expert, înștiințând biroul local pentru expertize tehnice judiciare despre suma definitivã aprobatã la platã expertului. Onorariul definitiv pentru expertiza tehnica judiciarã se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrãrii, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.
Prin urmare, tribunalul reține că revine instanței obligația de a stabili suma definitivă cuvenită expertului cu titlu de onorariu pentru lucrarea efectuată în cauză, chiar și în acele situații în care nu există obiecțiunile părților, obligație ce poate implica, evident, reducerea motivată a sumei solicitate.
Se constată că în justificarea sumei stabilite și, implicit, a necesității reducerii onorariului pretins, instanța de fond a apreciat ca fiind rezonabilă suma de 800 de lei din totalul de 1677,50 lei, reținând că a fost vorba de calcularea unei singure categorii de sume ( penalități), de la o singură asociație și pentru un singur imobil, cu punerea la dispoziție a tuturor documentelor corespunzătoare.
Verificând caracterul necesar și rezonabil al sumei pretinse cu titlu de onorariu de expert, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. 1 și art. 23 alin. 1 din OG 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară raportat la decontul justificat atașat la dosarul instanței de fond la fila 192, tribunalul concluzionează că suma de 1100 lei reprezintă un onorariu în cuantum necesar și rezonabil în raport de complexitatea lucrării și de volumul de muncă depus, prezumate.
În acest sens, reține tribunalul că la pct. 2 1,5 ore pentru îndeplinirea procedurii de citare a părților, incluzând taxe poștale nu este o estimare rezonabilă astfel că 0,50 h (însemnând jumătate de oră) reprezintă un interval temporal suficient, rezonabil în sensul propus, astfel că un cuantum de 40 lei, însemnând 25 lei pentru 30 min. și 15 lei taxe poștale reprezintă o sumă în cuantum necesar, real și rezonabil. În plus, în contextul existenței estimărilor de la punctele 3 – întocmirea dosarului de lucru, pct. 6 – fundamentarea, elaborarea, redactarea raportului de expertiză și pct. 7 – întocmirea dosarului de expertiză, inclusiv listări, multiplicări, legătorie, nu se justifică alocarea de la pct. 5 a 1,5 ore pentru documentare pentru efectuarea expertizei, prin urmare suma pretinsă de 75 lei se va scădea din total.
În fine, privind alocarea de la pct. 6 conchide tribunalul că un interval temporal de 8 ore distinct de partea de culegere date și documentare, doar pentru fundamentare, elaborare și redactare raport reprezintă un interval temporal rezonabil raportat la criteriile legale privind complexitatea lucrării, volumul de lucru, gradul profesional al expertului.
Pentru considerentele expuse, instanța apreciază că suma totală de 1100 lei reprezintă o compensație rezonabilă pentru activitatea depusă în legătură cu efectuarea expertizei și întocmirea raportului astfel că va admite apelul promovat de expert M. I.-L. în privința sentinței civile nr. 8196/18.06.2015 a Judecătoriei Iași pe care o va modifica în parte astfel:
Va stabili onorariu definitiv pentru expert M. I.-L. la suma de 1100 lei, admițând în parte solicitarea acesteia.
Va constata achitată cu titlu de onorariu provizoriu suma de 500 lei (câte 250 lei fiecare parte procesuală). Pune în sarcina reclamantei pe de o parte, respectiv, a pârâților în solidar, pe de altă parte, obligația de a achita diferența de onorariu de 600 lei, anume câte 300 lei pentru fiecare parte.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din C.proc.civ. nefiind probate cheltuieli de judecată efectuate în etapa apelului, se va respinge, ca fiind nefondată, cererea apelantei privind obligarea intimaților la plata de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de expert M. I.-L. în privința sentinței civile nr. 8196/18.06.2015 a Judecătoriei Iași pe care o modifică în parte astfel:
Stabilește onorariu definitiv pentru expert M. I.-L. la suma de 1100 lei, admițând în parte solicitarea acesteia.
Constată achitată cu titlu de onorariu provizoriu suma de 500 lei (câte 250 lei fiecare parte procesuală). Pune în sarcina reclamantei pe de o parte, respectiv, a pârâților în solidar, pe de altă parte, obligația de a achita diferența de onorariu de 600 lei, anume câte 300 lei pentru fiecare parte.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge, ca fiind nefondată, cererea apelantei privind obligarea intimaților la plata de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.11.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, I. E. B. | |
Grefier, N. E. |
Red./Tehnored.B.I.E.
6ex./24.11.2015
Jud. fond: I. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1147/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1056/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
