Uzucapiune. Decizia nr. 1414/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 1414/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Octombrie 2015
Președinte - M. S.
Judecător Doinița T.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1414
Pe rol judecarea apelului declarat de V. C. și V. C. în contradictoriu cu intimat U. A. TERITORIALĂ ORAȘUL TG. F., REPREZ.PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub nr._ /04.04.2014, reclamanții V. C. și V. C. au chemat în judecată pe pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., jud. Iași, reprezentată prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3617 mp situat în intravilanul UAT Tîrgu F., defalcată după cum urmează: 2144 mp teren amplasat în T 77, . ca vecini: Nord - M. I.; Sud - DC 1998 (. C. și la Vest - Nichei N.; 1473 mp situată în T 77, . vecini: Nord - Șfecliș D.; Sud - M. A./A. D.; Est - Savici F. și la Vest - DS, prin efectul uzucapiunii de 30 de ani.
Reclamanții afirmă în motivarea, în fapt, a cererii că din anul 1983, exploatează suprafața totală de 3617 mp, situată în intravilanul orașului Tîrgu F., defalcată după cum urmează: 2144 mp teren amplasat în T 77, . ca vecini: Nord - M. I.; Sud - DC 1998 (. C. și la Vest - Nichei N.; iar 1473 mp situată în T 77, . vecini: Nord - Șfecliș D.; Sud - M. A./A. D.; Est - Savici F. si la Vest – DS. și achită taxe și impozite pentru acest teren de mai mulți ani. Din cauza neștiinței și lipsei de informare, nu au solicitat, în termenele prevăzute de Legea fondului funciar, constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren. Mai mult, tot din această cauză nu au considerat necesar acest lucru cât timp au deținut și dețin neîntrerupt din 1983 (de peste 30 de ani) acest teren, neștiind că, în realitate, dreptul lor de proprietate nu este consfințit.
Având în vedere că au exercitat o posesie utilă asupra acestui teren, de mai bine de 30 de ani, nefiind niciun moment tulburați în această posesie de către o altă persoană sau autoritate, precum și a faptului că terenul în cauză nu a făcut și nu face obiectul Legii nr. 18/1991, neexistând cereri de reconstituire din partea unor foști proprietari sau a autorilor acestora, sunt întrunite condițiile dobândirii dreptului de proprietate asupra acestui teren, prin lunga uzucapiune de 30 de ani, așa cum prevăd dispozițiile art. 1890 vechiului Cod civil, aceasta fiind singura posibilitate prin care ei își pot consfinți dreptul de proprietate.
Se mai arată că din anul 1983 și până în prezent au stăpânit continuu și au achitat impozitul pe acest teren, exercitând atributele unor adevărați proprietari, acționând și făcând acte sub nume de proprietar, an de an, fără vreo întrerupere, însă autoritatea locală nu mai posedă o evidență anterioară anului 1990, ci doar pentru perioada 1990-2011, așa cum rezultă din certificatul de atestare fiscală.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1049, 1050 NCPC.
Prin sentința civilă nr. 1257 din 14.05.2015 Judecătoria P. a admis în parte excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F. reprezentată prin Primar.
A respins cererea promovată de reclamanții V. C. (CNP:_) și V. C. (CNP:_), în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., privind constatarea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 1473 mp teren situat în intravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, ./1, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A respins ca neîntemeiată cererea promovată de reclamanții V. C. și V. C. în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., reprezentată prin Primar, privind constatarea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 2144 mp teren situat în intravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, parcelele nr. P1984/4, P1987/4, P1989/21/1 și în extravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, parcelele nr. P1989/21/2.
A dispus ca suma de 4976,89 lei ce a fost acordată reclamanților cu titlu de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Instanța va proceda la examinarea, în mod prioritar, conform dispozițiilor art. 248, alin. 1 c.proc.civ., a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, pe care o constată întemeiată în parte, doar cu privire la suprafața de 1473 mp teren situat în intravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, ./1, întrucât:
Reclamanții V. C. și V. C. solicită în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F., reprezentată prin Primar, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3617 mp situat în intravilanul UAT Tîrgu F., defalcată după cum urmează: 2144 mp teren amplasat în T 77, . ca vecini: Nord - M. I.; Sud - DC 1998 (. C. și la Vest - Nichei N.; 1473 mp situată în T 77, . vecini: Nord - Șfecliș D.; Sud - M. A./A. D.; Est - Savici F. și la Vest - DS, prin uzucapiune (prescripție achizitivă), ca urmare a posesiei lor continue, neîntrerupte, netulburate, publice și sub nume de proprietar.
Din adresa nr._/24.10.2014 a Orașului Tîrgu F. și raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. C.-V., coroborate cu titlul de proprietate nr._/17.05.1994, rezultă că suprafața de 1473 mp teren situat în intravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, ./1 este înscrisă în titlul de proprietate nr._/17.05.1994 eliberat pe numele lui Susoi T. A., D. Fecla, T. T S., S. Pistimia, Vavilov M., aceste persoane fiind puse în posesie cu terenul în cauză, condiții în care se constată că U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F. nu are calitatea de proprietar al terenului respectiv, ci persoanele menționate Susoi T. A., D. Fecla, T. T S., S. Pistimia, Vavilov M. au calitatea de proprietari cu privire la suprafața de 1473 mp teren situat în intravilan Tîrgu F. cu privire la care reclamanții solicită să se constate dreptul lor de proprietate dobândit prin efectul posesiei îndelungate.
Uzucapiunea, ca mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, este efectul exercitării posesiei utile asupra bunului într-un interval de timp determinat de lege. Potrivit art. 1837 C.civ., „prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea…”, iar potrivit art. 1846 C.civ., „orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii”, textul art. 1847 C.civ., stabilind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească posesia pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate.
Uzucapiunea constituie însă o sancțiune civilă îndreptată împotriva proprietarului inițial al bunului care manifestă dezinteres și lipsă de diligență față de acest bun.
Întrucât raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între acele persoane care își dispută dreptul în litigiu, poate avea legitimare procesuală pasivă într-o asemenea acțiune în constatare numai persoana care este adevăratul proprietar sau succesorul în drepturi al adevăratului proprietar al bunului.
Față de caracterul uzucapiunii, de mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, considerăm că reclamanților le revine obligația de a dovedi pasivitatea adevăratului proprietar, justificând astfel legitimarea procesuală pasivă a celui chemat în judecată.
O soluție contrară ar lipsi de eficiență juridică acțiunea având obiectul menționat, întrucât o persoană care nu ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului nu ar putea nici să opună reclamantului ce se pretinde uzucapant apărări concrete cu privire la exercitarea de către acesta din urmă a posesiei utile timp de 30 de ani, astfel încât la stabilirea cadrului procesual subiectiv instanța este obligată să verifice calitatea de proprietar asupra terenului a persoanelor chemate în judecată.
Având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu rezultă calitatea procesuală pasivă a pârâtei U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F. în ceea ce privește suprafața de 1473 mp teren situat în intravilan Tîrgu F., instanța va admite excepția și va respinge cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la diferența de teren în suprafață de 2144 mp situată în intravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, parcelele nr. P1984/4, P1987/4, P1989/21/1 și în extravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, parcelele nr. P1989/21/2, din adresa nr._/24.10.2014 a Orașului Tîrgu F. și raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. C.-V. rezultă că, până în prezent, nu s-a stabilit dreptul de proprietate în favoarea altor persoane în baza legilor fondului funciar, terenul respectiv aflându-se încă la dispoziția comisiei locale de fond funciar, condiții în care se constată că pârâta U. A. TERITORIALĂ A ORAȘULUI TÎRGU F. are calitate procesuală pasivă în cauză, în ceea ce privește această suprafață de teren.
Cu privire la fondul cauzei, în ceea ce privește suprafața de 2144 mp teren situat în intravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, parcelele nr. P1984/4, P1987/4, P1989/21/1 și în extravilan Tîrgu F., tarlaua nr. 77, parcelele nr. P1989/21/2, instanța constată neîntemeiată, cererea promovată de reclamanți pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C. C.-V., adresele nr._/24.10.2014, nr._/15.12.2015 și nr._/14.05.2015 ale Orașului Tîrgu F. și extrasul din registrul posesorilor rezultă că suprafața de 2144 mp teren, ce face obiectul prezentei judecăți, se regăsește pe administrativul ORAȘULUI TÎRGU F., jud. Iași, anterior anului 1990 a fost în proprietatea CAP Tîrgu F. și a fost atribuit ca lot în folosință, iar în prezent este în posesia numitei C. A..
Mai mult din declarația martorului Nichei N. rezultă că terenul în cauză a fost stăpânit de reclamanți de aproximativ 20 de ani, fără ca terenul să fie delimitat și să cunoască exact limitele terenului, iar declarația martorei I. A. este imprecisă, fără a ști exact unde este situat terenul și de când este în posesia reclamanților.
În cauza, reclamanții și-au întemeiat cererea pe uzucapiunea de 30 de ani, prevăzuta de art. 1890 din Codul civil.
Pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani, trebuie ca reclamantul să fi posedat terenul vreme de 30 de ani, iar posesia acestora să fie utilă, neviciată.
Potrivit art. 1846 alin. 1 orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar potrivit alin. 2, posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Art. 1847 prevede ca posesiunea trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Deci posesia este un fapt juridic – reprezintă puterea de fapt pe care o persoana o exercita asupra unui bun corporal individual-determinat, care reunește un element psihologic (animus) si un element material (corpus) si apare ca manifestarea exterioara a unui drept real principal, în speță, dreptul de proprietate.
Instanța constata că reclamanții nu au făcut dovada în cauză a unei posesii continue, utile și sub nume de proprietar a terenului în cauză vreme de 30 de ani.
Totodată, chiar dacă ar fi rezultat că reclamanții ar deținut anterior anului 1989 terenul în cauză, posesia exercitata de acesta nu ar fi fost una sub nume de proprietar, întrucât, așa cum s-a arătat suprafața de 2144 mp a fost atribuită în folosință de către autoritatea administrativ teritorială locală în această perioadă.
Or, conform art. 1853, detenția precară nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, lipsind elementul subiectiv (animus), întrucât detentorul știe ca poseda pentru altul, iar nu pentru sine.
Totodată, art. 1855 si art. 1857 din Codul civil stabilesc ca detentorul precar conserva aceasta calitate până la proba contrara și nu poate schimba, fie el însuși, fie prin persoane interpuse, calitatea unei asemenea posesiuni.
Prin urmare, posesorii știau că terenul nu le aparține și că îl utilizează cu acordul autorității administrativ teritoriale locale în perioada 1983-1990.
Totodată se constată că pentru aceiași perioadă, nu operează în cauză nici unul dintre cazurile de intervertire a precarității în posesie, prevăzute de art. 1858 din Codul civil.
De asemenea posesia reclamanților nu ar putea fi considerată ca neîntreruptă în condițiile în care terenul în cauză este în posesia numitei C. A..
Prin urmare, instanța constată că nu este împlinit termenul de prescripție achizitivă de 30 de ani în prezenta cauză cu privire la terenul în suprafață de 2144 mp, în condițiile în care nu s-a dovedit o posesie pe această perioadă de timp cu privire la teren, posesie care să îndeplinească condițiile prev. de art. 1847 cod civil și, pe cale de consecință, urmează a respinge cererea promovată de reclamanți.
D. fiind că prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 08 mai 2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar promovată de reclamanți prin scutirea de plata taxei judiciare de timbru, în raport de soluția ce urmează a se pronunța în cauză, și de disp. art. 19, alin. 1 din OUG nr. 51/2008, instanța va constata că suma de 4976,89 lei ce a fost acordată cu titlu de ajutor public judiciar va rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții V. C. și V. C., solicitând trimiterea spre rejudecare a cauzei, invocând următoarele motive:
Instanța de fond nu a apreciat corect probatoriul, in special declarațiile martorilor, care au precizat ca reclamanții stăpânesc neîntrerupt din anul 1983 suprafețele de teren menționate în petitul cererii și nici adresa UAT Tg. F. din care rezultă faptul că suprafețele de teren pe care le stăpânesc apelanții nu fac parte din domeniul public sau privat. Ar fi trebuit ca instanța să introducă in cauză titularii titlului de proprietate nr._ din 17.05.1994 cu privire la suprafața de 1473 mp teren pentru interpelarea lor in relație cu acțiunea formulată. Nu sunt culpabili reclamanții pentru neregularitățile privind terenurile din raza administrativă a orașului. Aceștia au posibilitatea anulării eventuale a acestui titlu de proprietate care probabil nici nu este eliberat. Pentru terenul in suprafața de 2144 mp, raportul de expertiză constată că este situat in intravilan extins, fiind delimitat prin gard pe toate laturile. Apelanții sunt de bună-credință.
Instanța de fond a ignorat temeiul de drept al acțiunii, art. 1050, 1051 Cod pr.civilă, cauza trebuind să urmeze procedura necontencioasă prev. de art. 1051. Greșit s-a reținut detenția precară a reclamanților, care au achitat taxele și impozitele pentru teren. Greșit s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile posesiei de 30 de ani pentru terenul in suprafață de 2144 mp.
Instanța trebuia să aplice dispozițiile de drept material din vechiul cod civil, fiind îndeplinite condițiile prev. de 1890 din acesta.
Prin încheierea nr. 277 din 8.10.2015 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar a apelanților, fiind scutiți de plata taxei judiciare de timbru.
Nu au fost administrate probe in apel.
Apelul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivul de apel privind omisiunea instanței de a introduce in cauză pe titularii titlului de proprietate nr._ din 17.05.1994 este nefondat. Instanța era ținută să soluționeze cauza in limitele învestirii sale, urmând să se pronunțe numai asupra pretenției deduse judecății opuse părâților indicați in cererea de chemare in judecată. Principiul rolului activ al judecătorului nu permite modificarea cadrului procesual determinat pentru proces de către reclamant, cel care învestește instanța. Excepția prevăzută de art. 78 Cod pr.civilă nu este aplicabilă speței de față întrucât textul invocat are ca premisă existența unui raport juridic dedus judecății a cărui configurație obligă la introducerea unor terți in proces, fără prezența cărora cauza nu poate fi soluționat. Împrejurarea ca din actele dosarului rezultă existența unui alt titular al dreptului de proprietate decât cel căruia i s-a opus acțiunea nu atrage incidența disp. art. 78 Cod pr.civilă, prin urmare nici a obligației instanței in sensul introducerii forțate a terților in proces.
Este nefondat motivul de apel privind greșita apreciere a probatoriului de catre judecătorul fondului. Acesta a realizat o judicioasă analiză asupra fondului pretenției deduse judecății cu privire la suprafața de 2144 mp, cercetând atât înscrisurile depuse cât și depozițiile martorilor, cu detalii pe care instanța de control judiciar si le însușește. Suplimentar, instanța de apel reține că terenul intră sub incidența dispozițiilor legilor funciare, în curs, s-a probat de către pârâtă întocmirea de acte de reconstituire a dreptului de proprietate in tarlaua in care este situat si terenul obiect al acțiunii, precum și faptul că inclusiv acesta face parte din terenurile supuse procedurii acestor legi. Aceasta concluzie exclude incidența dreptului comun cu privire la instituția uzucapiunii căta vreme legiuitorul a optat pentru o altă procedură de restabilire a dreptului de proprietate in zonele cooperativizate, redată în legi speciale. Ca urmare, faptul că terenul este îngrădit și că s-au plătit taxe și impozite nu conduce, prin el însuși la admiterea acțiunii cătă vreme bunul asupra căruia se dorește constatarea uzucapiunii intră sub incidența dispozițiilor speciale din materia legilor fondului funciar. Pentru aceleași motive buna-credință invocată este irelevantă.
Instanța de fond a stabilit corect incidența vechiului Cod Civil dar și a vechiului Cod de procedură civilă in judecata de față. Nu este aplicabilă procedura prev. de art. 1050 -1052 Noul Cod pr.civilă pentru cererile de constatare a uzucapiunii ca urmare a prescripției care a început să curgă anterior intrării in vigoare a noului Cod civil. Între cererea de constatarea a uzucapiunii ( în temeiul posesiei începute sub incidența vechiului Cod Civil) și cererea de înscriere a dreptului dobândit in temeiul uzucapiunii (art. 1049 Cod pr. civilă nou ) nu există identitate.
Pentru aceste motive apelul este nefondat, ca urmare va fi respins in temeiul art. 480 Cod pr.civilă iar sentința va fi păstrată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanții V. C. și V. C. împotriva sentinței civile nr. 1257/14.05.2015 pronunțată de Judecătoria P., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțata astăzi, 26.10.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, M. S. | Judecător, Doinița T. | |
Grefier, A. M. |
RED. ȘI TEHN./T.D./11.01.2016/5 EX.
JUDECĂTORIA IAȘI :C. I.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1334/2015. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 23-10-2015, Tribunalul IAŞI → |
|---|
